opere complete poezii354p..pdf

330 PLUGUL BLASTEMAT
Din capetul cAmpiei incepe plugul rece
SA traga brazda neagrA pe locul unde trece,
Si pajistea atinsd greu gerne ne'ncetat
De-a fi 'njumatatita prin fierul blastemat.
Vazduhul se resund de strigate de urA,
Si plugul lasd 'n urind-i in verdea batAtura,
0 rana lunga, largA, din care amarit
Se 'nalta 'n cer blästemul pArnintului rapit.
Si tot inainteazA plugarii... cAnd de-odatä
0 falnica RomAnca in cale se aratd,
Frumoasa, trista, nalta, pe frunte cu stejar
$i
c'un pruncut la sinu-i, pasind mare i rar.
Ea vine si in fatà cu boii se opreste,
Din ochi arunca fulgeri, apoi ash graeste:
Vrei sa Ire prazi tu, Voda, avutul stramosesc?
«A! daca nu ai teamä de trAsnetul ceresc,
Na! zi sa treaca plugul pe-al meu copil din fasd,
Ca sa-ti remaie 'n lume pomind ucigasa .
Ea zice si depune od.oru-i lAnga boi.
Minune! Cei din frunte, plavanii amândoi,
Cu ochi plini de blandete pe dinsul capul pleaca,
II miroase; el ride, si ei nu vor sa treaca.
In laturi! striga vodd, i glasu-i rAgusit
Se pare de pecatu-i in piept inadusit;
Iar falnica RomAncA pe sinu-i alb cruceste
A sale brate albe, obrazu-si desveleste
S'adaoge 'n glas tare: «Mai bine mort de mic,
Deck s'ajunga. 'n lurne prin tine un calic.
«Da! trage brazda, fiara, i 'ngroapa la olaltA,
Mature cu prtmcul, mAndria ta inalta la
Naprasnic atunci Voda c'un biciu cumplit de foc
Loveste 'n boi sA-i male, dar boii stau pe loc
S'acopere cop1ul cu-o calda infdp.re
Prin aburii ce iese din deasa lor suflare,
Si ciocarlia 'ncepe cAntarile-a-si urma
Si mama in uirnire 'ncepe-a lacrima.
Muiere! striga Vodä turbat, schimbat in fiara,
«Pieri deci i tu pe brazda, si tincul fraged piara!
Nebun el se rapede, dar n'a facut doi pasi
Si
iatA ca tufarii se misca a vra§rnasi,
Si iatã ca s'aude un gias de resbunare,
Si iata ca se vede o gloata 'n fuga mare,
Venind cum vine zmeul pe aripa' de vint,
Cu-o falca sus in ceruri i alta pe pamint.