opere complete poezii354p..pdf

322 TEARA
«Pe altar prinos depune
Cartea sa de rugAciune,
«Ce-o s'aducã zile bune.
Toata scrisä, zugravitä,
«Si, de mama Ei slavita,
«Cu minuni impodobit5.
«Alba' traiu ca gandul L.
«Eu cu pruncusorul meu
Sbor in cer la Dumnezeu!»
Din umbra deas' a norului
Intins pe teri streine,
Cu aripile dorului
Voios revin la tine,
0! cuib al fericirilor!
0! teara luminoasa!
Comoar' a nalucirilor,
Gradina mea frumoasa!
S'avintul tineretilor
Ce 'n sinu-mi se trezeste,
Prin lumile poetilor
Sburand me rataceste,
Prin farmecul avintului,
Tot ce sub ochi resare
In poalele parnintului,
Mai dragalas imi pare.
Intinderea campiilor
In zari mai lin se pierde,
Mai dulce-i rodul viilor.
Verdeata e mai verde,
Mai nalte sunt naltimile,
Mai cald e mandrul soare,
Mai limpezi limpezirnile
De riuri si isvoare,
TEARA
Astfel umbrele sopteau,
La popor cu drag priveau,
Ochii lor se 'nveseleau,
Apoi tainic, cu sbor lin
Disparut-au in senin
Ca un vis ca un suspin.
Iar in urmd-le, in soare,
A remas stralucitoare
Lavra in veci neperitoare!
Iar fetele cu fiorile
Mai viu rid intre ele,
Si spun privighetorile
Mai tainic viers la stele.
Aice-i teara basmelor,
Ce 'ngAn' a noastra minte
Prin farmecul fantasnrelor
Din timpi d.e mai nainte.
Aice-i vestea Doamnelor
Din lumea legendara.
S'a prelungirii toamnelor
Sub cer de prizravara.
Aici td ara placerilor
'a doinelor de jale,
e 'n linistirea serilor
Te tin uimit in cale.
Aici cu lacrimioarele
Bujori se prind in hora.
Aice insusi soarele
Are 'ntre flori o sort,
Si
'n srancile Carpatilor
Cresc paseri nazdravane,
Si 'n sufletul barbatilor
Mandriile romane.