opere complete poezii354p..pdf

292 10 muu 1991
Au zis! Si creanga vie erescand, mandra coloana,
lialta pana la ceruri frunzoasa lui cor calla.
Sub care lumi voioase gaseau un adapost.
Ah ! cine-ar putea crede §i cine-ar putea spune
Cum astä luminoasa, gigantica minune
Au devenit ce este din ceea ce au fost.
A§a, tu Romanie, ctt teara malt iubiti,
De soartaii cruntA, oarba, multi secoli prigonita,
Ai re'nviat puternic, in clipa, glorios.
Pe and pareai menitä a piere din lumina,
Tu ti-ai adus aminte de mama ta Latina
Si-ai scuturat trecutul amar intunecos.
Ai fost, vai! prinsa 'n lupta cu moartea nemiloasa,
Dar smuls-ai tu din mana-i a sa cumplita coasa
Si ai cules din cale funebrul siminoc.
Acum ti-e calea larga §i. larg ti-e viitorul !
Pe ori-ce 'rnpiedecare tu pui acum piciorul
Si treci tot inainte, strigand la lume : «Loc !
«Loc celui ce se simte de vita 'mpërateasca !
«Loc celui cu menire in glorie sa creasca!
«Loc sufletului tare I loc bratalui viteaz !
«Cine-au domnit pe-o lume, fie'n mormint, nu moare.
«Un soare ce declinA, din nou rena§te soare.
an somn arta= de moarté e sufletul mai treaz !)
0 ! teard de mari fapte, ce porti un nume mare !
Pe margine de groapà redevenind mai tare,
Ai provocat destinul §i 1-ai infrant pe el.
Si azi invingatoare. ca 'n timpii de-altA data,
Tu insa§i, tu regina, acum neatarnatk
Depui pe a ta frunte coroana de otel,
Onor, mArire, fala, §i. viata §1 tArie
SA fie a ta parte in secoli, Romanie.
Otelul din coroana cu glorie-i bltut.
In tainA ajutata de sacra provedinta,
Ori care fapte grele pareau cu neputinta
Tu le-ai dorit pe toate, pe toate le-ai putut !
Frumos, sublim spectacol e 'n fata omenirii,
Cand un popor se 'ntoarce din marginea peirii
$i pasa plin de zile pe campul strAmo§esc,
Cand el i§i face-o anna din lantul de-ape's are
$i 'n foc redobande§te a lui neatarnare,
Stropita 0 plAtita cu sange vitejesc !