opere complete poezii354p..pdf

GHICIAGA LVI BRIAR 245
Apoi, ie§ind in vale cu ghioaga subsuoara,
Acum se simte vesel cà are-o sorioata.
Stiu bivolii de dinsa §i 'n laturi se feresc
$i cat stau la pa§une cu ochiul o pandesc,
Caci daca'n departare se resletesc de turma,
Cumplita ghioaga sboara virtej pe a lor urma,
bivolii selbatici, nebuni de groaza ei,
Revin la card fn fuga supu§i ca ni§te miei. -
§tiu lupii, hoti de noapte ee ies la vanatoare,
Cand cerul se ascunde in neagra 'nvelitoare,
Si
'n poalele padurii, sub cranguri tupilati,
Privesc duios la bivoli ce 'n iarba stau culcati,
Dar nu 'ndraznese sa iasa din umbra mai de vale,
Caci ghioaga pazitoare le sta tn ochi §i 'n cale.
Stiu Inca §i 'Mani din CraM §i din Bugeag
De groznica-i lovire de moarte, fàrà leac.
0 §tiu de cancl o ceata 'Agana, ratacitä,
Scapat-au peste Nistru amar jumatatita,
S'acurn. In tremur, zice naprasnicul Tatar:
nAiiah sa te fereasca de ghioaga lui, Briar!**
IL
Briar cu-a sale brate sub capul lui crucite,
Cu pletele-i mitoase in iarba incalcite,
Prive§te pe de-asupra-i cum tree necontenit
Non lungi §i vulturi ageri in sbor neobosit,.
Si mintea Jul furata. de-a cerului mi§care
Se pierde 'n aiurire plutind sub bolta mare,
Se duce prin lumina saltand din nor in nor,
Se prinde de aripa c boara mai u§or,
Iar noaptea- ratace§te afund din stele 'n stele
Catand ss-ti vaza -visul cu ochii printre ele.
Ce vis?..,
El ce traise ca §oithul isolat,
Din rev'ersatul -vietii pe lume 'nstrainat,
Crescut In infrätire cu iarba §1 cu cloth],
Avand de templu cerul §i de culcu§ pamintul;
El, easpele campiei, nascut De al ei sin,
Scaldat in foc de soare §i n limpede senin,
Ce nu vézuse frica nici sate, nici oraqe,
Nici florile-omenirii cu chipuri dragalar;
El care, ziva intreaga se 'ngana Cu un paiu
Si
'n cantecul -de paseri surprinde-un dulce graiu,
Ce via framanta gandu-i, ce taina spune-ades
stelelor din ceruri §i florilor din §es?
In
Trei, zile sint acuma de cand pe-o seat-a lina
Vezut-au o minune sburand pe sub lumina,