opere complete poezii354p..pdf

NOAPTEA. ALBA 241
Atunci o incle§tare de moarte s'au incins...
Si and mdretul soare pe ceruri s'au aprins,
Voioasele lui raze ro§ind au luminat
Saraiul dat in prada, Sultanul strangular;^
S'o dada, langl poarta, de Ieniceri zAand,
Toti morti cu spada 'n maul saraiul aparand,
S'aldture cu din§ii culcati, uci§i pe prag,
Abdul §i al sell frate imbrati§ati cu drag !...
. .
A. A
...A .% P e- A S. .
Dervi§ul de la Meca, Ej-Djem-Zaet-Mansur,
Primblând ochi cu durere pe morti, jur imprejur,
Spre cer a sale braze le-au ridicat ziand:
cAllah! pe lume omul, ca paserea treand,
(Nu lasa nici o urma, Sah fie sau fellah.
iTu singur e§ti puternic_ §i mare, tu, Allaht
sDar daa nu se pierde Iu ochi-ti iapta, bua
«S'asupra faptei rele dreptatea se resbua,
Ali ! fie 'n Veal la dreapta-ti acel care and jura
tRoste§te adevérul din inima prin gura,
i sprijina. cu -viata, cu brat aparator
angeacul lu Mohamed §i lege i onor.
idar cela care-§i vinde credinta, juramintul,
«Cenu§a-i otrivitd s'o sufle, sufle vintul
gIn latele pustiuri, in volvara
(Cd.ci Iuda vinzètorul e hula omenirii!,
Apoi batranul garbov -ce jalnic lacrimeazA.
AlAture cu mortul Abdul ingenuncheaza
ochii lui inchide, §i trist, in tremurare,
Pe palida lui frunte depune-o sdrutare
Noaptea-i alba, luminoasà,
Ceru-i bola de opal,
T atä zarea-i santeioasá,
T t isvoru-i de cristal,
C ci pe lume-acum dominä
Spaima vechilor stejari,
Sora mortii cea mezinã,
Iarna cu-orizonuri mari.
Astfel gerul e de tare
Cat inghiata 'n ori ce loc
Si a gurii resuflare
$i cenu§a de sub foc.
. . . . . . . . .
.
NOAPTEA ALBA
El lipe§te ochi cu gene,
Pe drumet il face orb,
Si in cuiburi, chiar sub pene,
Crapa ouèle de Corb.
Campul lung §i lat albe§te
Ca un strat de margarint.
Mba lua sus luce§te
Ca icoanä de argint,
$1
apare nemi§cata
In abis nemarginit
Ca pe marea inghietati
Un vas mare troienit.
la