opere complete poezii354p..pdf

APIRBUcQVIET
Venim sA vaslin lacrimi ce inima le plinge
Pe locul uncle curs-au, ol Doamne, atten sânge I
Istorria -inscrie tot ce-au v6zut i vede.
ta zice: Romanie, in ceruri,' te increde,
Cáci lacrimele calde de-un neam intreg vérsate
Rodesc jos Dreptul Sacra §i sus., nalta Dreptate..
Deci, umbra maiestoasa, te 'ntoarce--spre hotare
.Tacuni, dupa un secol trecut, zi cu glas tare:
tTu, scumpa Bucovina, odraslA romAneasc6.1
4Tu, cuibul vitejiei, tu, fall stralmo§easca.
Respunde'n fata Thumei cu-a ta despretuire
tAcelor ce aclamA a ta nenorocire.
Evreii te insultd l'a soarelui lumina*
un §oim ce-1 roade o lacoma vermina.,
Ei rid de tine astAzi crezând c'a lor gramada
De-acum pe vecinicie te face a lor prada;
Dar nu te pot ajunge insuhele profane
tCand e§ti vlästarea, fiica cohortelor romane;
tCAnd, falnic rezematA pe vechile morminturi,
tPdstrezi in al tèu suflet anticele avinturi;
CAnd fiecare arbor din codri-ti fioro§i
tCuprinde o legenda din timpii glorio§i:
Când fie-care stâncd, i plain, i riu, i nume
tAtestã a nu piere romana ginta. 'n lutne 1
(Prix( aer ate-odatä se ved trechnd in sbor
ll
tLungi carduri de corbi negri cu svon croncanitor.
tFlamAnzi, ei cad pe cAmpuri, se cred stApani pe teara,
tDar e destul sä vadA un uliu, ca sa piara.
tPe ceriurile-albastre, adese ori s'aduna
tTroibne 'ntunecoase de negyi nori ce tuna..
tSe pare c'au sa verse potnpul pe pamint,
tDar ca sA-i risipeascA ce trebue?... un vint!
Veni-va ziva sfintA and vintul mantuirii
Va duce corbi i nouri pe calea pribegirit,
Si cerul tend noastre iar fi-va nepdtat
i
limpede ca ochiul de lacrima spalat.
lar pAn'atunci; o! Doarone, dacA-i permis sa rida
De codrul. vechin i sacru pradalnica omidA,
Huleascd Evreimea fariatica, duqmana,
Uitând Ierusalismul, uitand spada romana
Si marele imperiu aclame cu trufie
un act care atristä pe 'ntreaga Romanie !
Ordone umilirea simtirii creqtine§ti
Ca sa, complach urei qi turbei Evreeqti