opere complete poezii354p..pdf

coz.A. vonk 231
iata cä soselte un oaspe de pe lume,
Un suflet alb §i tinèr pe-un nor de dulci jmrfume ;
Iar sufletele toate Ii ies lui inainte,
Primindu-1 cu zhnbire, cu ginga§e cuvinte,
i-i zic: (In raiul nostru bine-ai sosit, copile
«Curand pleca§i din viatd! Nu_plangi a tale zile?,
«Nu, caci am dat o clipa de viatã trecatoare
(Pe alta mai ferice §i 'n vedi neperitoare.)
--PSi nu-ti e dor acuma de lumea parninteasca?
--,Nu, caci mai mult imi place intinderea cereasca.
--(Cum? Nu la§i nici o jale pe urma ta duioasa?s,
oAh! las o mama. scumpa, o mama dragastoasa,
e§i vecinic dupa dinsa voiu plange cu durere!
Zicand, copilut plange lipsit de mangaiere,
i lacrimile-i calde se schimbd '4 Lacrimioare,
De-atunci nu mai e lipsa in raiu de nici o floare!
II
CUZA VODA
3 z Mau 1873
V6zutu-te-am in pace suind scara maririi
'n pace luand calea augusea nemuririi,
0! scump amic, Domn mare, o!, nume cu splendoare
Skiff pe miriade de libere ogoare 1
0 clipa aparuta-i in plaint veciniciei
Si vecinice mani fapte lasat-ai Rounaniei,
Naltand din pardsire antica-i demnitate
Prin magica Unire i. sacra Libertate.
Ca norul plin de man a. ce trece §i Tevarsa
0 ploaie roditoare pe brazda care-i arsd,
i,
stand apoi de-O parte, in -utma lui prive§te
Cum brazda se deschide §i campul inflore§ter
A§a §i tu din ceruri ai dulcea mangaiere
SA vezi a terii tale frumoasa re'nviere,
Tu ce-ai starpit cu sceptrul, unealta de rodire,
Din suflete §i campuri semin0 de §erbire,