opere complete poezii354p..pdf

.228 vi.An TEPq sI STEJARUL
Ce vede?
Pe zenitul adAnc,infläcArat,
Maretul soare planA! §i caru-i inhamat
Cu noue cai de raze ce 'il. spatiu 1-au rapit,
Cutrierà cerescul intins nemalrginit.
Sbor caii, lAsAnd riuri de foc n urma lor,
Si fraele scapate de-alung in aer sbor;
Iar soarele ferice, dand lumflor uitare,
Cu Lia legAnata pe sinul lui apare,
Si lumile cuprinse de flAcdri arzatoare
Privesc in ingrozire alt soare langA soare...
cB1ãstem! strigà barana, eblptem pe capul thu,
«Tu care-mi rape§fi, viata, rapind pe fiul meuh
Si mama cade moartd!
Ea cade! dar urgia,
Dar cruntul blAstem sboark se sue pan' la Lia,
§'a soarelut mireasal lovitá, fulgerata,
Din ceruri cade 'n mare lucind ca o sageata.
. . . . . . . . . . . . . . , . .
Ah mare i-a fost visdl §i. scurtA fericirear
Iubirea i-au dat moartea, i _moartea. nemurirea!
Iar sufletu-i ferice luat-au forma vie
De-o mica dragala§A, duioasA CiocArlie
Ce vecinic catrã soare se 'nalta. 'n aderare,
ChiemAndu-1, primAvara, cu dulcea ei cantare!
1875, Main.
VLAD TEPE§ §I STEJARUL
Tasgovi§tea e 'n larmä in zi de Pa§ti cu soare.!
Vlad Tepe§ incruntatul i-au pus o cingAtcare,
0 cingatoare larga de oameni intepati,
Wetrani cu barbe albe, calugAri, juni bArbati,
Smunciti de la oaspete, din hori, din vesehe,
S'acum umplând vhzduhul de-o vestal agonie!
Privindu-i, mandrul scare in non de sAnge-apune !
Iar Tepeq, nu departe, sub un stejar se pune
Pe-o culme, se intinde la umbra §i. admiral
In ziva de 'nviere ora§ul cum expird,
§i curn, gemand sermanii in chin §i 'n foc de sete,
Apar pe zarea ro§A in negre siluete,
Si ride, cumplit ride calAul nempAcat!
Superb, strAmo§ de codri, cu frunze 'ncoronat,
Stejarul, remas singur pe cAmpul de nagarA,
Se pare o fantasmA din lumea legendara,