opere complete poezii354p..pdf

222. LEGgNDA crocktmEr
Aprinsii ochi ai noptii in ,giuru-i scanteeaza,
Formand cununi de raze pe fruntea-i ce viseaza,
Si
lunecà pe sinu-i, raiu alb de fericiri,
Voind ca sa patrunda prin itele subtiri-
Seninul dulce-al zilei, ravnind acea minune,
Din soarele-resare si pan' la soare-apune,
Se 'ntinde pe deasupra-i en bolta lui rotundat
Voind sa-i fac'un templu in care s'o ascunda
Si-i zice : «Insusi cerul spre tine se inclina...
4Frumuseta-i 6 cOroana, pe, frunte de regina!
Si mers-au. vestea'n lume, trecand din gura'n gura,
CA Lia furl ochii si mintile le fura ;
Si dus-o-au pe aripi in locuri departate
Cucoarele 'n triunghiuri prin aer insirate,
Si spus-au vintul ager, in veci neodihnit,
Ca nu-i ccpila alta mai dulce de iubit.
In graba alergat-au din toate-a lumii zari,
De peste munti, din funduri, de peste noué mari,
Cei mai viteji si mandri feciori de impdrati,
Vrajiti de-a fi pe viata de Lia farmecati.
Venit-au Rosa], craiul ivaltelor lungi plaiuri,
i Albul ce domneste pe cloud-zed de raiuri,
i Penes imperatul, arcas cu ochiul tintes,
e are 'n tolba. fulgeri §i'n grajd pe calul Vintes ;
Si altii, multi ca frunza, manati de-a lor iubire
Cu Lia dragalasa sa cate impetire.
Dar nici isi pleaca ochii la ei frumoasa fata,
Cum nu se uita crinul la iarba cea uscata,
Ci vecinic ea priveste cu drag la mandrill soare
,Si, tot privind lumina din fata-i arzatoare,
Cu lacrimi i se Ample albastrii ochi. frumosi.
Ei plang!... de ce prang insa. luceferii duiosi?
De mult privit in soare, sau de- o jale-ascunsa,
De-o gingasa dorintä, de-o taina nepatrunsa?
Ah! taina ei n'o §tie nici Zina ce-o iubeste,
N'o stie capdtaiul pe care odihne§te,
Nici apa ce oglinda obrazu-i la trezie,
Nici cerul, nici pamintul!... dar umbra sa o stie!
Ades copila, prada gandirii ce-o rapeste,
Se Scalda in lumina, cu soarele graeite,
Si zice: Tu al lumei monarc stralucitor!
0 ! splendida comoara de viata si amor !
Tu, ochiu deschis in ceruri sa vad'a mea silt-tire !
Tuf singura-mi dorintd, tu dulcele meu mire!
III