opere complete poezii354p..pdf

LEGENDA RANDUNICII
Si 'n cale-i sa s'opreasca, uimita, incantata
be dulcea armonie-a naturei desteptatd.
Atunci pe nesimtite un glas de SburAtor
1i tot furd auzul soptindu-i, plin -de dor:
«At At esti de frumoasd la chip si la flpturd,
«Ca noptii dai lumina, si iernii dai caldura,
4 i orbilor din umbra dai ochi sd te admire,
ii mutilor graiu dulce ad spuie-a kr simtire.
Ali) perul ten lung, negru ca aripa corbie
Cu-a lui intunecime ar face nopti o ffiie,
« i chipul feu ce furd chiar ochii de copile
Tin alba lui splendoare ar face mii de zile!
Ah! buzele-ti rotunde, cu ris inveselite,
«Se par doue cirese in soare pArguite,
« i mijlocu-ti de-albind sub vélul teu de aur
Se leagand prin aer precum un verde laur;
dar ochii tei, luceferi cu tainice luciri,
«Resfrang toatd vapaia cerestilor iubiri
«Ce ai aprins in inimi când te-ai ivit pe lume,
«Tu, zina fail seamen, minune fard nume!
Copila, cu uimire, il ascultd. zimbind...
Apoi, cdtAnd in urmd-i, se depart& fugind,
Lilie sburdtoare, de fluturi alungata
Care-i formau pe frunte o salba. 'naripatd.
Viseazd luna 'n ceruril... sub visul cel de lund
Flori, ape, cuiburi, inimi viseazd impreund.
Nici o miscare 'n frunze, si nici o adiere
Nu tulburd in treacdt a noptii dulci mistere.
AMina doarme-ascunsä in macul adormit,
Batlanul printre nuferi std. 'n lab& neclintit.
raza argintie din stele deslipitd
Cdzänd, sAgeatd. lungd, prin umbra tdinuitd.
Se duce de aprinde vApai tremurAtoare
In albele siraguri de roua lucitoare.
Dar cine-acum, ca raza, in lumea noptii sboal a?
Ce umbra, cu. sfieala, prin arbori se strecoa, a
Si
III
merge drept la malul pariului din vale?
Oprindu-se 'ngrijitd ades in a sa cale,
Ea vine langa apd, cu drag la ea priveste
i, singura 'n. ricoare, de baie se gateste.
0! dalbA feerie! divina incAntare I
Rochita de pe umeri aluneca, dispare,
Si
lumii se arata minunea cea mai rail,
Albind ca faptul zilei in zi de primAvara!
206