opere complete poezii354p..pdf

ANL DOABLNA 193
Spun pove§tile c'atuncea Statu-palma dintr'un plop
Chicoti... apoi cdlare sari pe-un iepure §chiop
Si privind la Urie§ii morti pe munte §i pe vale,
Zise: iMica buturuga carul mare mi-1 prevale I..
ANA DOAMNA
DEDICATA MARIEI SALE DOA3INEI ELISABETA
1
0 Neste necrezuta in teara s'au latit:-
Pe Doamna, Ghirai Mirza Tatarul au rapit
S'au disparut in lime pe-un zmeu incalecat!
. . . . . . . . . ., . . . . . .
Frumoasa Ana Doamna e singura 'n palat,
Visand in iniezul iernii la- blanda prirnavara,
and paseri pribegite se 'ntorc voios in teara,
Cand mugurii dau frunza §i campii dau verdeata,
Cand penele se scald& in dalba dimineata
Si florile-§i pierd roua l'al zefirului scutur.
Visa zimbind Domnita c'un prunc iubit la sinu-i...
Copilul alb e flutur? Augusta mama crinu-i?
De-odata Han Tatarul rapi §i crin §i flutur I
II
Tacutul Miez-de-noapte cu stele investit
Sid 'n lunca Tudruita de alba promoroaca,
Tintind la luna plina din cerul otelit
Doi ochi, oglinzi de ghiata, in care luna joaca.
Intind copacii brate uscate, rugatoare,
i frunti pe care iarna au pus a ei cununa.
Ei par in a§teptare sal vada recea lund
Schimbandu-se pe cale-i inteun fierbinte scare.
Si pintre a lor trunchiuri se ved albind la stele
Poiene. de zapada, balti lucii, cristaline,
Pe care tree in tainã upare nourele
Ca umbre luminoase de palide vergine.
E totul alb, fantastic in Miezul cel de noapte,
lunca pare-un templu in care, fail. §oapte,
Copaci, luceferi, umbre qi luna de pe cer
Asista la 'nsotirea mortii cu asprul ger.
III
De-odata se treze§te padurea §i resuna
De-un tropof de copite pe ghiata ropotind,
i'ri zare se ive§te up cal fugand, sarind,
Urmat de lupi in fuga, ce urla impreuna.
13