opere complete poezii354p..pdf

188 DUXBRAVA ROVE
-Omer de umer, coasta de coasta, orn §i cal
Se string, se prind cu ura in cle§tet infernal,
Voind a se absoarbe de pe a lumei fatA
Cu partea lor de soare, cu partea lor de viatA.
Si sangele din piepturi, din frunti, mereu se scurge
$i pe sub cai de-alungul el gAlgae 0 curge.
Crâncena. luptaS Moartea de-asupra se arata,
Face un semn, alege, §i cle§tetul de-odatA
La semnu-i se desprinde, la.sAnd pe camp sa. cada
Gorow §i. Zablotowski, amici, a mortii prada!
Iar caii lor ca dinqii nedespartiti, cu dor,
Se duc nebuni prin lagar, chiemAnd stapAnii lor.
Glence din Pocutia sub Thlrea se doboara.
Udrea e prins de Cziusko, dar singur se onward,
Strigand in desperare: g Ah! zece morti mai bine
eDeca.t o viata lunga ki zile cu ru§ine! ,
Corbaci reteaza capul. baronului Huminski,
Ciolpan apucA. 'n brate-i pe junele Tenczynski
Si merge de-1 depune lui Stefan, la picioare,
Apoi se 'ntoarce iute la noua vindtoare.
Zbaloq pe-un cal de cAmpuri, Negrea pe-un cal de munte
Se intalnesc cu ochii §'alearga sa se 'nfrunte.
Isbindu-se 'n multime cu-avint spaimintator,
Crunt se lovesc din fuga cu palosele lOr,
Lovire fulgeranda gi Leahului fatala!
El cade jos!... in malna-i se frange a sa pala,
Dar Negrea, viteaz darnic, Ii zice: iFrate Zbaloq,
413e-un om cAzut Tru-mi place sa cada al meu paloq.
eTe scoala, mergi in pace cu zile de la mine.
Ar fi pecat sa piara un bun viteaz ca tine!
A zis, caluli intoarce §i 'n gloata se rapede
LasAnd in urmd-i Leahul; iar (Ada, care-1 vede,
Ii strigd de departe: cAni multi, Negreo, nepoater
Bratul ce nu da moarte and poate, multe poate!*
Si glasuind, el vede a lui Toporski ceatd
Ciuntita risipita, §i 'n taber'alungata,
Fugand cum fuge spaima lipsita de rusine...
Si simte mandrul CArjä o mare vAlfa 'n sine.
Iar cainicul ToporAi cu fruntea obosita,
Sopteste vërsdnd lacrimi: 0! soarta mult cumplita!
dEu, tare-odinioart, vechiu arbor al Lehiei,
cPierdut-am frunzi gi ramuri sub vintul-vijeliei!
Iata-ra 'nvins!... 0! CarjA, de-acurn slot robul tell!,
Rob, tu? nu mi-ar ierta-o prea sfintul Dumnezeu!
CAnd un popor de oameni se 'nchina tie, mie,
Un tu, q'un eu, Toporski, nu cade in robie!7.