opere complete poezii354p..pdf

182 DIIMBRAVA ROSIE
«Acum and toti Cre§tinii, Regi, Domnitori, popoare,
Ar fi, ca frati de cruce, sa 'mpareacela§i. soare;
«Priviti!.. Pe cerul negru se 'ntinde-un ro§ de sange,,
Din departare sufla un vint ce geme, plange
«Si spune cã in zare ard sate §i ora§e;
«Cal flare fära nume u.cid copii in fa§e,
«Ca teara e 'n nevoie, ca mor Romani sub chinuri,
CA fete mor sub sild, ca pruncii mor in sinuri!..
Si cine oare face aceasta far-de-lege?
Un Domn vecin, prietin, un Domn Cre§tin, un Rege
Albert, Craiul Lehiei!..
Albert, de cap u§or,
«Facut-au un vis mare de Rege 'nvingator,
Dar n'are el, sermanul, a§a de larga mand,
Sa poata 'n ea cuprinde o patrie romana!
«Nici au ajuns Moldova de risul mi§eliei,
«Ca s'o rapeasca 'n ghiare-i un vultur de-a Lehiei
Cat va fi 'n rer o cruce §'un Stefan pe pamint
«Nime nu va deschide Moldovei un mormint!
Cat vor calca du§manii in teara de Romani,
«Ei robi vor fi in teara, dar vecinic nu stapani!
Deck Moldova 'n lanturi, mai bine §tearsa fie!
Deck o vieata moarta, mai bine-o moarte -vie!
Romani din toata teara, Boieri, vechi Capitani,
Voi toti ai mei tovara§i de patru-zeci de 'ani!
(Cand Albert ne mene§te robie, rele soarte,
«Respundeti, ce se cade lui Albert?...
«Moarte, moarte!,
Striga poiana; Moarte padurea clocote§te,
S'un soare ro§ in ceruri de-odata se ive§te.
Fie! le zice Stefan, fie cum cereti voi...
La arme! §i pe moarte! tot cerul e cu noi!
ASALTEL
Gonise vintul noptii furtunele cere§ti,
Lasand acuma randul furtunei omene§ti,
Si soarele 'n splendoare din neguri resarise,
Parea ca vrea s'axlmire pe-acel ce se falise
«Ca lumea ingrozito, privind spre Resarit,
Vedea-va 'n loc de soare al sem chip stralucit.
El primbla ochi de aur pe tabéra Le§easca
Superba,!.. impregiuru-i având ca s'o 'ntareasca
Un lung ocol de care legate strins cu lanturi,
Ocol armat cu tunuri §i 'ncungiurat cu §anturi.
VI