opere complete poezii354p..pdf

DITRBRAVA RO VE 181
Fiin ta. de-o natura gigantica, divina,
El e de-acei la carii istoria se 'nchina,
De-acei carii prin lume, sub pa§ii lor, cat merg,
Las' urme urie§e ce 'n veci nu se mai §terg,
A arora legenda departe mult se 'ntinde
Si 'nchipuirea lumii fantastic o aprinde,
MAret, in a sa umbra un timp intrer dispare,
CAci. Dumnezeu pe frunte-i au scris: Tu vei fi mare!
In mijlocul poienei el se inainteaza,
Se urea pe-o movilA §i astfel cuvinteaza :
RomAni din toatA teara! Boieri, vechi Capitani,
Si voi, feciori de oaste!... Sint patru-zeci de ani,
Moldova, la Dreptate, pe sbarta eistapana,
g Mi-au pus pe cap coroana §i buzduganu 'n mAna.
Prin cel A-tot-puternic ce apele inchiaga
Pastrat-am pAna astAzi coroana mea IntreagA
eSi buzduganul teafer, de §i pe mulki du§mani
ei-au doborit, lovindu-i, in patru-zeci de ani!
Du§mani din fundul lumii, pagAni, du§mani vecini,
Si, cine-ar putea crede!.. chiar du§mani frati, cre§tini!
Trufa§i cu toti, selbateci, lacomi, vicleni §i orbi,
Care 'mpregiurul terii, precum un cArd de corbi,
Sta gata s'o sfA§ie... dar n'au vrut Dumnezeu,
N'au vrut Moldova, teara viteaza, n'am vrut eu!...
Pe Radu, Aron Petru, §i Tepelu§ hainul
I-am frAnt!... Maniac Tatarul §i Matias Corvinul
I-am frAnt!.., chiar pe sultanul Mehmet-Fatih 1-am frAnt!
S'alti multi carii pent-au. ca pulberea in vint.
Voi ii cunoa§teti bine, vitejii mei o§teni,
Voi, pardo§i de la Lipnet, vultani din Resboieni,
Zimbri ,fioro§i din codrii Racovei, aprigi zmei
iDin Soci, din Catlabuga, din Baia, de la Schei.
ApAratori a Crucei, voi ii cunoa§teti bine,
CAci pentru-a lor risipa ati resboit cu mine
Prin §esuri, munti §i codri, pe iarna, toamna, varA,
FAcAnd din pieptuL vostru un zid, hotar de teara,
Ro§ind cu-al vostru sange fierbinte, pfin de viata,
Siretul, Prutul, Nistrul §i DunArea mareata;
eStAnd vecinic in picioare, in veci neodihniti,
De arma, sora voastra, in vecinedeslipiti,
Fara copii, sotie, o! dragii mei vultani,
Si 'n luptA, tot in lupta, de patru-zeci de ani!
S'acum, and armasarii Osmanului marit
cArunca largi nechezuri din mAndrul ResArit,
(Mind Mohamed pe ceruri §i-au asvArlit hamgerul
Ce, ca o semi-lunA, cutreera tot cerul;
CAnd noi oprim cu pieptul furtuna pagAneasca
Ferind de-a sale valuri amvona cre§tineasca;