opere complete poezii354p..pdf

D 0 UE SUFLETE 157
Apoi merge la, copile ce culeg laur de in,
rizand le desplete§te, dismierdand albul lor sin.
In tus-patru parti a lumei turbat vintul se tot duce,
Ca paganul pe morminturi resturnand cre§tina cruce,
Si de-a mortilor blastemuri alungat fuge nebun
Printre tufe 'ntepatoare i nuiele de alum
Iar &and el se 'ntoarce 'n codri, mama lui ce-1 tot boce§te
Zile 'ntregi II scald& 'n lapte §i de rani il lecue§te....
Nu mai plange, maiculita! zice el, a§a curn sint,
Cand sarut ochii lor veseli, se dau fetele in vint!*
STELELE
Pe a cerului campie cu flori lucii seménata
Noaptea vine pe furi§
Si cu-o secere de aur de la luna 'mprumutata.
Face-un stelnic- seceri§.
Iar and soarele apare, vede cerul gol de stele
intreaba intristat:
cUnde-s ochii de lumina, unde sint fiicele mele,
glpe ce plaiu s'au exilat?
«Mul0 ochi mandri de prin ceruri stralucesc pe-a mele pene!*
Lui, paunul a respuns;
Dar luceferii se afla la Romance pe sub gene,