opere complete poezii354p..pdf

130 L,flNCA DB XIRCESTI
LUNCA DIN MIRCE§TI
Bate vint de primavaa- §i pe muguri Ii deschide;
Vintul bate, frunza cre§te, §i voioasá lunca ride.
Sub verdeata dragala§a dispar crengile pe rand,
Si sub crengile umbroase mierla sare perand.
0, minune, farmec dulce! 0! putere creatoare!
ori care zi pe lume iese cate-o noua floare,
S'un nou glas de armonie completeaza imnul sfint
Ce se 'nalta cdtre ceruri -de pe veselul panatnt.
Tot ce simte §i vieaza, flara, pasere sau plant&
In calclura primaverii na§te, salts., sboara,
Omul i§i indreapta pasul catre desul stejari§,
Unde umbra cu lumina se alunga sub frunzi§.
anti.
El se duce dupa visuri; inima lui cre§te plina
De o sacrä melodie, melancolica, divind,
De o tainica vibrare, de un vint inspirator,
Ce-i aduc in piept suspinuri §i'n ochi lacrimi, de amor.
Este timpul renvierii, este timpul renoirii
sperarii zimbiteare, s'a placerii, §'a iubirii.
Pasereali gate§te cuibul, floarea mandrele-i colork,
Campul via sa verdeata, lanul scumpele-i coinori
Sus paingul pe un frasin, urzind pa.nza-i diafana,
Cu-al séu fir de-argiut subtire face-o punte-aeriana,
Iar In leagan de mdtasa gangurul misterios
Cu privighietoarea duke se- ingan'armonios.
Jos pe la tulpini, la umbra, fluturii, flori sburatoare,
Se 'ndragesc in parechiere pe sin -alb de lacrimioare,
Si, ca roiu de pietre scumpe, gandaceii smaltuiti
§tralucesc, vie comoara, pe sub ierburi tainuiti.
0 patrunzatoare 4oaptä umple lunca, se ridica.
Ascultati! stejarul mare grae§te cu iarba mica,
Vulturul cu ciocarlia, soarele cu albul nor,
Fluturul cu planta, riul cu limpedele isvor.
Si stejarul zice ierbei: Mult e§ti vie §1 ginga§a!
Flutura§ul zice floarei: Mult e§ti mie dragala§a!
Vulturul uimit asculta ciocarlia ciripind;
Riu, isvoare, nouri, raze se impreuna iubind.
Lunca,
Mandra 'n
lunca, draga lunca! raiu frumos al Ierii mele,
soare, dulce 'n umbra, tainici la foc de steler