opere complete poezii354p..pdf

LA MAGENTA 105
De vale 'n capela Madonei savite
0 mama duioasa cu haine cernite
Se 'nchina §i 'nvata copilul ei bland
In sgomotul luptei sa zica rugand:
0 1 Santa Madona! tu Pal cArei nume
Dulcea inângaiere se coboara 'n lume!
eAduc la picioare-ti cu-adânca uimire
Inima-mi curata, plina de iubire,
gCa o floare vie, ca o Hoare noua
(Care iti inchina 0 parfum 0 roua.
gAscult'o, Madona, ruga mea duioasa
cPentru a mea teara atat de frumoasa!
Pentru omenirea ce plange 'n durere
(Si pentru-a Venetii libera 'nviere.
tcDä patriei mele glorie, marire,
Pe duqmanii noqtri scoate-i din orbire,
(ci mie-mi da brate ca sa pot combite
iCu cei mari d'avalma pentru libertate!,
Pe campul de moarte, pe camp de -onor
Regele inalta steag invingdtor.
Zuavi 'mprejuru-i cu glas triumfal
Pe rege-1 proclama a lor Caporal!
copilul striga cu suflet de om!
«SA trae§ti, ol Victor, Rege-galantom!
Novara 1869.
LA 1VIAGENTA
E noapte! Magenta in umbra dispare
Cu ranele sale, cu sgomotu-i mare
De tunuri, de oaste, de cai sburdátor,
Ce 'n tropot pe strade trec nechezatori.
Pe-o piata intinsA, sub vélul de noapte,
Mii gemete surde, mfi jalnice qoapte
Se 'nalta din piepturi de oameni rAniti
Ce zac pe 'ntunerec, pierduti,
gramaditi.
*