opere complete poezii354p..pdf

VISIIL 1131 PETRIT EARE9
Nu!. Irma tu, alb Inger, aveai nalta menire
S'areti ca trista moarte e pas la nemurire,
Ca 'n oara de pe urma un suflet inzeit
Prive§te fara spaima l'al vietii asfintit,
cd o frunte alba pastreaza, ca in viata,
Frumseta-i rapitoare chiar sub a mortii ghiata...
0, flica a Moldovii! trecut-ai ca un vis,
raiul nemuririi in sinu-i te-a inchis.
Dar Cate flori frumoase resar pe-a noastra cale,
Ne amintesc de tine si ne cuprind de jale!
Si care paserele cu dulce glasul lor
Soptesc de blanda Emmi i ne patrund de dor!
VISUL LUI PETRU RARE§
Jos m vale pe Bar lad,
L g'a Docolinei vad,
N merit-au, poposit-au
Si de noapte tabarit-au
Z e care mocanesti
Cu boi albi Falcienesti.
D tot carul sease boi,
I 'ugati doi cate doi;
Boi cu coarne ascutite
S copite potcovite,
B i de frunte i manati
De flacai toti inarmati.
I r in care ce avut,
C merinde-s de vindut?
P ti de apa curgatoare
S de apa statatoare,
O nevodul pescuiti
u undita unditi.
D r mertIdele-s a cui?
A ui Petrea Majalui,
C e-i om de omenie
S' r fi bun chiar de domnie,
D 'ar pune Dumnezeu
T t omul la locul seu!
LEGENDA
Iata-1 colo jos lungit,
lute() burca invelit,
Langa focul de nuiele,
Unde ard, jupiti de piele,
Patru miei dela Ispas
Pentru pranzul de popas.
Focul palpae mereu,
Ros ca limba urmi zrueu;
pe culmea luminata
Si pe tabar'asezata
Se ved boii la un loc,
Tintind ochii lor spre foc.
Ard nuielele trasnind,
Creste para scanteind.
Imprejuru-i, ca o roata,
Sede argatimea toata.
Numai Petrea nu-i In rand;
El de-oparte sta pe gand.
Unul zice: Mai voinici!
Auzit-ati voi pe-aici
De biet Domnul Stefanita,
Ce-a fost orn de mare vita,.
C'a murit cu zile 'n sin
4In cetate la Hotin?,
sa