opere complete poezii354p..pdf

VĂ"SIlb-MIJSMWRl
- OPERE'
C011P'ft
VOLl:potsn'
P,V(,VRt
t901--
-
PREŢUL LEI 1.50 BANI

vr,r,14-77-77747 .0,..
'4;': **MN Ss' gt**ffSriS COX Via*
L
,
* * * 4- * * * * 4 * * * * * * * * ic 0 ,z(
_.,
(
i
47 ,
7.1
,
--,7"
cv;
-4
,t `I\
,
4
(
*
)1-
4
0
4-
et
*
*
*
*
*
4,4
4A
* *_
A apárut:
0
si 3
Foesii De Carol- Scrob
140
a
ww....wwwww~ p ......, ......~......00.
Un. volurn pe hal-tie de
lux (Poesii inedite)
Pretul 1 leil §i 50 bani
WEEMOWATMEMEOlatiMile
3n t Ohm Ninervel:
VOREIE INTELEPTE
liaxime 0 reflecliuni
MN
liiteratura Universal&
10EVES E I) E
Aurel C. Popovici
Pretul 1 lefi i 50 bani
*
.
'ft
\s'a
-
*.
I
-K 1
*
* *
*
Ai
,
.._4., 4-,
_.
,
RI
-1( 1
* .
lt
tt 7;,-AV,W4c W4144414-'514144 Agigit:-*Pi
f
1101
Yr
4-
0)
*
,.
. \-.
E.'
T -
--A-
,i5h,
1: ,

VASILE ALECSANDRI
OPERE COMPLETE
POESII
--
D oine. Lacrimio are. Suvenire.
MArgaritArele. Pasteluri. Legende. Osta§ii
no§tri. Altele
,0 tie compktä
oa:901"Vrey
BUCURETI
Institutul de Arte Grafice §i Editurr MINERVA"
SOCIETATE ANONIM.A. CAPITAL 300.000 LEI
SO, Strada Isvor, SO
1901
Prolul 1.50

Noroc bun, si. Dumnezeu cu voi 1
Sa umblati cu bine, si. sa urnblati in phn, dragii mei prieteni
drumeti harnici, iubitori de binele si. fericirea neamului
romanesc. E asa de frumoasa si de nobila tinta
voastra, ca n'as sti sa gasesc destule tuvinte de imbarbatare
si. de laudd pentru pasul pe care-I faceti.
E drept ca-i lunga 0 plina de greutati calatoria In care
porniti, pentru ca noi, cari am apucat a invela putina carte
pe la orase, am ratacit pe alte cad si. ne-am departat mult
de popor. S'a trecut vreme la mijloc, au venit anii, ca
apele mari, s'au rupt podurile in urma noastra. Pomiti din
popor, hraniti din roadele ostenelelor lui, pe pamintul muncit
si. aparat de el am crescut ca intr'o tearä straina 4'ademeniti
de farmecul unei vieti usoare, am uitat si. chipurile
oamenilor cari ne-au zimbit intaiu, 0 mangaierile lor, 0 locurile
sfinte pe cari le-am parasit, 0 cantecele duioase cari
ne-au leganat copilaria. S'am mers inainte, fluerand, uitatori
de ziva de ieri, nepe'sätori de ziva de maine.
Azi ne desteptam, singuri si. slabi 0 nepregatiti, in fata
unor- greutati 'a, unor primejdii, cari ne fac sa ne uitarn cu
spaima 'mprejur. Taria noastra, sprijinul nostru, acei cari
duc la greu si tin piept nevoilor au remas departe in, urma
noastra, si nu ne mai aud, si. nu ne mai pricep, 0 nu ne
mai cred. Sa ne'ntoarcem iar spre ei, pand mai e timp, sa
reinehiegam puterea vie, intreaga 0 rodnica a neamului nostru,
0, uniti cu totii, sa 'ncepem de-aci 'ncolo o altd cale,
o alta vieata.
Insufletiti de aceasta idee, v'ati hotarit sa stringeti cele
mai alese flori, cele mai curate ganduri ce-au resarit in lite-

IV
ratura noastra, i imparta0ndu-le poporului sa-i spuneti CU.
drept cuvint: g Ale tale dintru ale tale,.
Incepeti cu VasiIe Alexandri. Nici nu se putea o mai fericita
alegere. El, dintre toti scriitorii nostri, a remas cel mai
aproape de popor, cu inima, cii. gandirea, cu graiul limpede,
cald, i frumos gra multa me§tepgire. Nascut subt o stea
norocoasa, crescut in larg, in aerul sangios al campului q'al
fermecatoarei dumbravi dela Mircesti, el a fost cucerit de
la inceput de frumusetea doinelor noastre, ochii lui s'au deschis
man i visatori in fata minunatelor podoabe ale naturei,
sufletul lui senin a beut cu sete din adeveratele isvoare ale
poesiei, i cand, mai tarziu, chiemarea lui de poet iLa poruncit
sa ante cele. d'intai versuri, pe cari le-a rostit, dela
sine au ie0t turnat9 pe mésura i 'rr bataia doinei stramosesti.
Drurnul lui de ad 'n colo era hotarit. El a remas pen-
tru. tot-dea-una i 'n tot ce-a scris bardul poporului roman.
Multe coarde au vibrat sub mana maeastra a poetului de
la Mircesti, Dar ceea ce s'a auzit mai tare 0 mai deslu0t,
iceea ce. mai ales se resfrange din toate cantecele lui este :
iubirea de Jeara.
In pasteluri, in legend; in piesele de teatru, e pururea
stapanit de aceea0 calda i inaltatoare simtire romaneascal
4 aceea0 duio0e §i nestramutata dragoste pentru tot ce tine
de mandr4 neamului, de farmecul limbei 0 de pamintul terii
Cea mai inalta 0 mai puternicl intrupare acestui senT
lui. A
timent e in ((Dan capitan de plaiu",
Dupa. cum in frumoasele tablouri ale marelui nostru pictor
Grigorescu sinai cä te afli sub cerul patriei tale 0 ca re-
_spiel
aerul terii tale, tot a§a in poesiile lui Vasile Alexandri
ne simtim pururi la noi acasa, intre ai nostri. In cantecul
lui gasim pe teranul roman sfatos i glumet, sprinten la hora,
narnic la plug 0 viteaz la resbona, cu mana 0-cu inima deschise,
tovaraq bun, §i la chef si la nevoie, pastrator credincios
al limbei, al portului, al credintei, pe care el o nume§te
«lege", s'al datinelor apucate. dela strahuni.

din straturile adanci ale poporului, din acest pärnint
virgin in care voi aruncati astazi seminta cea bung si aleasa,
va odräsli puternica i sanatoasa literatura de maine. Va iei
la lumina adevérata forta i intreaga vrednicie a neamului
nostru, se vor destepta atatea talente cari dorm nestiute in
paturile multimei de la teara, un cantec nou se va auzi, un
cantec máre i inaltator, in care vor palpita sperantele i geniul
uoporului romanesc.
Fie ca preotii i invatatorii de la sate sa se patrundã de
insemnatatea soliei voastre i sa-si puna si ei ei mai ales
toed inima in aceasta opera, de intarire, de regenerare a
neamului nostru.
Fie ca aceasta dintai carte, in care se cuprind toate poesiile
bardului de la Mircesti, sa. duca dorul de muncà si sfinta
iubire de patrie in campiile i plaiurile noastl-e, i, pornita
'ntr'un ceas bun, sa traga parte larga i norocoasa pentru
celelalte carp flori bine-cuvintate, pe- cari cu darnicie le
aruncati in calea geniului viitor al Romaniei !
A. VLAHIJTA.
V

PREA. IIIBITULUI ME1J PARINTE
Vornic V. Alecsandri
Inehin seeste doine eu iubire
gd reeunorttinVa.
1853

Doina, doinita
De--a§ avea o puiculita
Cu flori galbine n cosita,
Cu flori ro§ii pe gurita!
De-a§ avea o mandrulica
Cu-ochi§ori de porumbica
Si cu. suflet de voinici!
De-a§ avea o balaioard
Nalta, vesela, twara
Ca un puiu de ciprioara I
Face-m'a§ privighietoare,
De-a§ canto_ noaptea 'n récoare
Doina cea desmierddtoarel
Doina, doinita 1.
De-a§ avea o pu§culita
Si trei glonti in pungulita
§'o sorioard de bardit5..!
De-a§ avea, pe gindul meu,
lin cal aprig ca un leu,
Negru ca pecatul gret !
1942,
Sede baba pe calcae,
In tufarul gel uscat,
Si tot cata ne'ncetat,
Cand la_ luna cea balae,
Cand la focul cel din sat.
Si tot toarce cloanta, toarce,
Din masele clant'anind
Si din degete plesnind.
Fusu-i repede se'ntoarce,
Iute'n aer sfaraind.
DOIN A
De-a§ avea -veo §epte frati,
Toti ca mine de barbati
§i pe zmei incalecati
Face-m'a§ un vultur mare
De-a§ anta, ziva la soare,
Doina cea Ae resbunare
Doina, doinita!
Si i-a§ zice: Mandruljta,
Me jur p'asta crucilita
St te tin ca un badita!
Si le-a§ zice: Voinicele,
Sa te'ntreci cu randunele
Peste dealuri §i valcele!
Si le-a§ zice r Septe frati,
Fa ceti cruce jurati
Vii in veci sa nu ye dati!
Hai, copii, cu voinicie
SA scapam biata moqie
De pagani §i de robiel
BABA CLOANIA
Baba-i ealul draeului
(Vorbit veehe)
Fugi, urite! baba zice,
Peste codru cel frunzos,
In pustiu intunecos!
Fugi, s'alerge-acum aice
Dragul mandrei, Fet-frumos.
(De-a veni et dupa mine
Sa-I iubesc eu, numai eu,
Dare-ar Domnul Dumnezeu
Sa-i se'utoarci tot in bine,
Cum se'ntoarce fusul meu!
1

2
-dal- de n'a vrea ca ,sa. vie,
Dare-ar duhul necurat
SA fie 'n veci fermecat
Si de-a iadului urgie
Vecinic sa fie-alungat!
(In cap ochii sh-f se'ntoarca.
sd-i fie graiul prins,
Iar Satan, c'un.fier aprins,
Din piept inima sa-i stoarca
s'o arda"n foc nestins!
cFiara-verde sa-1 goneasca
Cat va fi camp de gonit
Si lumina' de zarit.
Noaptea Inca sA-1 munceascA
-Sange ro i liraconith
Toarce baba mai turbata!
Fusu-i sbOara nevezut,
Caci o stea lung'a cazut,
Pe luna s'a 'pus o pata
Si 'n sat focul a scazut:
Draga puiule, bAiete,
Trage-ti mAna din cel joc
Ce se'ntoarce langa foc,
S'ochii dela cele fete
Cu ochi mari far' de noroc.
gVin' la mine, voinicele,
Ca. eu_ noaptea canta,
Ca pe-o floare te-oiu cata;
De deochiu, de soarte rele
Si de serpi te-oiu descanta.
eVai! din ziva cea de vara,
and, prin lunca rätacit,
Cantai doina de iubit,
Cu-a mea inima amard
Sufletu-mi s'a invrajbit!
cAda-mi fata ta voioasa
S'ai tei ochi de desmierdat.
Ca me jur in ceas curat
SA-# torc haine de matasa,
Haine mandre de 'mperat.
Varpolaciul se lateste
Sus pe inn& ca un nor.
Viz-1Y ca paserea 'ntr' un -sb or
Pan!, ce viata-mi se sfarseste
Ca . si lana din fuiorz.
Baba Cloanta geme, plange,
Caci fhiorul s'a sfarsit,
Iar voinicul n'a venit!
Maxine cumplit 41 frange,
Crunt strigand spre resdrit
e Sai din hau far' de lumink
Tu, al cerului duvian!
Tu, ce 'n ye,,actui schimbi un an
Pentr' un suflet ce suspina,
Duhul reului, Satan!
Tu ce eingi cu-a ta aripa
Candela de pe mormint,
Unde zac moaste de sfint,
Cand incungiuri intr'o clip&
De trei ori acest pamint!
tVin' ca 'n ceasul de urgie
Cand sbori noaptea blastemand,
Ca sa-mi faci tupe-al meu gand,
Ca de-acum pe vecinicie
Tie sufletul imi vind!
Abia zice, i de-odata
Valea, muntele vuesc,
In -nori corbii croncaesc,
$i pe-o creanga ridicata
Doi ochi dusmani stralucesc!
cEu pe mandru-ti 1-oiu aduce
Sbiar' un glas ce da fiori
Printre serpi i printre flori
La cea balta de me'i dhce -N.
Si
'mpregiuru-i de trei crib,
Baba Cloanta se porneste
Fara grija de pecat,
Cu Satan incalecat,
Ce din dinti grozav scrasneste
Si tot blastema turbat.

Salta baba, fuge, sboara
Cu sufletul dupa dor,
Ca o buhna la isvor,
Eiln nrma-i se desfasnara
Toata lana din fuior.
Fuge baba despletita,
Ca vartejul fioros,
Sus, pe malul lunecos,
Si'n tacerea adancita
Satan urla furios.
Mii de duhuri ies la lund
Printre papura sburand,
Si urmeaza suerand,
Baba Cloanta cea nebuna
Care-alearga descantand.
Codrul"suna, clocoteste
De-un lung hohot pan' in fund.
Valea, dealul ti respund
Prin alt hohot ce'ngrozeste,
Dar pe clInsa no. patrund!
Ea n'aude, nici nu vede,
Ci tot fuge ne'ncetat
Ca un duh inspaimintat,
Caci Satana o rapede
Catra telul departat.
1842. Mireevti.
Sus in deal, la manastire
Plange sota 'ntr'o gradina,
Plange noaptea i suspina
Dup'a lumii fericire :
De can& eu eram copila,
Sint de toti ai mei uitata
Si
de-rude fall mila
In pustiuri lepedata!
BORA. st awful,
"Zece pasuri inca grele...
Mandrul ca clesmierda,
Ca pe-o floare 1-a cata,
De deochiu, de soarte rele
Si de serpi 1-a descanta.
Doi pasi Inca... Vai! in lunca
Tipa cocosul trezit ;
Iar Satan afurisit
Cu-a s'a jertfa se arunca
In baltoiul "mucezit!
Sbucnind apa'n nalte valuri
Mult -in urma clocoti,
In maji cercuri se'nvarti,
Si de trestii si de fnaluri
Mult tu vuet se isbi.
Iara'n urma linititä
Dulce unda-si alina,
Si in Mind legana.
Fata lunei inalbita
Ce cu ziva se'ngana...
(Vin' la mine, voinicele,
Ca eu noaptea ti-oiu canta,
Ca pe-o floare te-oiu cdta,
De deochiu, de soarte rele
Si de serpi te-oiu descanta!
SORE I HOTUL
Cand pe malu-i trece noaptea
Calatorul suerand,
Printre papuri and si and
El aude triste soapte
S'un glas jalnic suspinand:
(Fara vina, de hascare
Me vézui eu pedepsita,
§i de-a lumii dismierdare
Me simtii in veci lipsita.!
(In amar traind de mica,
Ochi-mi plang, sufletu-rni geme,
§i ca pomul ce jos pica,
Viata-mi cade fara vreme!
B

4 ZINEL-CINElf
Alal sfar§eascA-se indatd
Asta Niatä de durere
Vie moartea a§teptatá
Ca- o dulce manggiere!),_
(Ce spui, draga surioarà
Zise botul din padure,
Cu-ai tei ochi ca dou mure,
Tu, frumoasa lacrimoaraf
(Tu sã mori, dulce minune!
Si de Domnul nuli e fried?
Draga sord tinerica,
FA trei cruci §'o rugáciune.
gDe vrei ochii sd-ti luceascA
Inteun raiu de veselie,
Si ca floarea din cAmpie
in piept inima sa-ti creascA;
«Hai cu mine 'n codrul verde,
S'auzi doina cea de jale
Când pldie§ii tree in vale
Pe cArarea ce se pierde.
«SA vezi §oimul de pe stAncl
Cum se'naltd, se isbe§te
?este corbul ce zAre§te
In prapastia adAncd.
1842, Hangu.
PAstorul 2ise: Cinel-cinel,
Copilei june de langa el:
(Doue stelute cu raze line
Lasat-a cerul plin de lumine,
Si pe-a ta frunte ele-au cazut.
GAci, dragulitA, ca le sairub..
51
Nu gaci 'ndatai
Gingaqa fatA
pe o ch i duke fu sarutata.
De-a mers sora, nu e §tire;
Iar de-atunce prin grAdina
Nici nu plange, nici suspiuà
Nime 'n deal la manAstice.
CINEL-CINEL
gIar ciocoiul cum se pleacd,
De me vede la poticA!
Cum, smerit, in genunchi pica
Si de falA se desbracA!
(Am doi zmei de bunA cale,
Doi!... nici vintul nu-i intrece!
Am tovare§i doi-spre-zece
Si la brat' patru pistoale.
iAm la piept o cruciulitä
Cu lemn sfint, cu moa§te sfinte,
Si 'n pept inima fierbinte
Ca fierbintea ta gurita.
gAm o piatra nestimatd
Care noaptea viu luce§te
Precum ochiu-ti ce pande§te
.Fericirea departata.
a,asà tot, neagra chili;
Comanac, metanii, rase.;
Si, de vrei a fi voioasa
Ca o zi de voinicie,
.sVin' in lumea fericita
Cu voinicul ce te chieamA,
CAci cu dins.ul nu e teama,
4)e-a mai fi calugarita!),
Pastorul zise Inca: Cinel,
Copilei blande de langa el:
g vezi inchisa, rumenä iloare,
Cumsedeschide,vezilacrimi )are
51
pe-a ta fatá ea s'a nAscut.
GAci, dragulita, ca o sarut.,
Nu gad 'ndatA
Vesela fata
Si pe gerita fu sdrutatd.

Pastorul zise -kit: Cinel,
Copilei mândre de Ianga el I
.Albe, rotunde, doue-aripioare
Ne'ncetat saltA, la cer sA sboare,
Si tu'n robie le-ai tot tinut.
Gaci, drAgulita, cA le sarut.,
Pe cAndla cuibu-ipaserea sboarl
C'un tipet jalnic ca un suspin
Sir plecand capul sub aripioarA,
Pe creanga ,rnica adoarme lin,
Zamfira tristA din cort iesise
Si cu ochi umezi, lung se lift&
La cornul lunii ce se ivise,
VersAnd pe frunte-i lumina sa.
De and *in lume gingasa fatl
Zimbi ca floarea de pe anvil,
Numai de soare fu sdrutata.
Pe sinu-ifraged, pe-ai sdi o chivii,
Perul Sell negru canori de ploaie
De-alung pe umeri neted cadea,
Ades copila mandra, vioaie,
De soare 'n peru-i se ascundeA.
Iar and pe fruntea4 duceA cofitA.
Cu api xece de la isvoy,
Und era urned'a Na guritä
Si-i saga floarea pe sinisor,
Toti trecAtorii simteau de-odati
0 sete mare in pieptul lor ;
Beau multd apa, cAtAnd la fatA,
Si urmau drumul, oftând de dor.
Ea ant& dulce ca ciocArlia
Ce ciripeste'vesel in zori,
Si sura gingas atunci câmpia
Ca de un freamet de Sburatori.
Ades bétrAnii stand impreunA
Si aScultand-o pe langA foc,
Trageaucusortii,noapteajalunA,
Si vesteau fetei mare noroc..
CRAIII ITOTT 5
CRAIU NOU
Nu gad 'ndatA
Rumena fata
Si pe sin fraged fu sArutatA.
Dar Inteo searA, sus pe, movilA,
0 Baba-Cloanta, din bobi tragand,
I-a dis cuspaiml: safugi,copila,
De strain mAndru cu glasul bland !
De-atunci Zamfira in multe rAnduri
Vedea. o umbra sburAnd prin nori,
Si toatä noaptea sta. ea pe enduri,
fn doruri tainici, In dulci 'fiort,
Acum ea, tristA, din cort iesise
Si cu ochi umezi lung se uitA
La cornul lunii ce se ivise,
Iar glasu-i jalnic asa antà;
4 Craiu-nou strAlucite!
(Plans& m'ai. gasit,
(Cu ganduri mAhnitel
(Cu chipul, cernit.
4Inima-mi jaleste,
«Dar nu stiu ce vrea;
-(Nu stiu ce doreite
(Inimioara mea.
(CAci aude noapte
(Fremete de sbor,
(S:apoi blAnde soapte
«Ge-i qoptesc din nor.
(Tar a zilei raza
.CAnd luceste sus,
(Dfult apoi viseaza
t Visul ce s'a dusk
(Craiu-nou! vin' cu bine,
(Cu bine te du,
(Dar jalea din mine
SA nu mi-o lasi, nu!

6 MA.GBIARA
cSa mg lai cu salba
«De. galbeni frumo§i,
(Cu naframa alba
t§i irninei ro§i.
iSa m6 la§i ferice,
(Cu doru 'mplinit,
(Sburand tu de-aice,
eCraiu-nou mult iubit
Iata ca'n valea tea 'ntunecata
tin strain mandru atunci trecb,
Auzi, glasul, veni indata
§i'n calea fetei pe loc statit.
Blanzi erau ochii,blanda era fata,
Bland era glasul celui strain!
Caci trecir noaptea, §i dimineata
Grasi copila fara suspin.
Cu ce jale, ce amar
Plang doi ochi peste hotarf
Cat se bate, cat suspina
0 inima de dor plina
Coth 'n leara cea vecina!
Mandri-s ochii ca din raiu,
Dulci ca soarele din Maiu.
Inima e mandra iara,
Cad ea salta ca o tiara
In sin falnic de Maghiara.
De-ai fi pasere sau vint,
S'alergi lumea pe pamint,
Ca Maghiara scumpa floare
N'ai vedea lucind la soare,
Nici i lunca fa recoare!
Alb i-e sinul, duke crin,
Dar hrane§te-amar suspin!
Negri-s ochii, cu vdpaie
Dar pe fata ei Male.
Se topesc ca nori de ploaie,
MAGHIARA
Trei urrna ea avea sail*
Salba de galbeni pe-al sgugrumaz,
Aveà pe frunte naframa alba,
Iar flori niciuna pe-alsguobraz!
Trei dile'n urma Craiu-nou se duse
§i cu el nrindrul strain peri,
Sermana fata in drum se puse
$i -mult 11 planse, mult l dori!
Trei zile 'n urmà colo, pe vale
Remase singur un bietmormint!
§'ades de-atunce un glas de jale
§optind s'aude ast-fel prin vint:
«Tu ce spuivesel, sus pe movila,
(La cornul lunii tainicu-ti gand,
(Cand vine noaptea,fugi,fugi,copilil
tDe strain mandru cu glasul bland!?
Cdci un Domn Roman vestit
Peste munti a navalit
§'a luat cu vitejie
Multe suflete 'n robie
Maghiari neme§i o mie!
A plecat Domnul Romani,
Robii dtp'al ,thr stapan
Au ie§it plangand din teard,
§'a rgmas trista Maghiara
Cu ochi plan§i, cu jale-amara!
De trei zile plange-acum
De trei zile can'. 'n drum,
Dar nimica nu zarelte,
Cad iubitul ce jale§te
Pe drum nici a se ive§te
Unde-i mandrul tgu iubit ?
In ce cale-i ratacit?
Unde-r,
Poamne, de nu vine
Dc trei zile langa tine ?
Cine-a spune unde-i, tine?

Vai ! cu jale, cu amar
Mange el peste hotar!
Ca §i tine, el suspina
Cu inima de dor phyla.'
Colo 'n teara cea vecina 1
Iar de vrei tu sd-1 mai vezi,
Peste munti sà te repezip
Intea Zimbrului domnie,
Unde zac multi in robie,
Maghiafi neme§i o mie.
Peste codri, peste munti,
Peste ape fara. punti,
Unde-s florile frumoase,
Unde-s fetele voioase,
Unde-s doinele duioase.
SA te duci spre resarit,
La cel loc nebiruit,
Unde-s palo§ele crunte,
Unde cresc stejari la munte,
Unde nasc voinici de frunte!...
latA 'n zori c'a §i plecat
Pe-un cal alb ne'ncalecat
Maghiarina, mAndra fatd,
In barbat mAndru schimbatä
Si cu palo§ inarmatd.
De-ai Ii pasere sau vint,
N'ai ajunge-o pe pAmint,
Caci ca vintul ea nu sboarA,
Nici ca paserea upara.,
Dar ca dorul ce omoarA !
Sesurij vai, norii din cer
In urmao-i.
departe pier.
Cine-o vede, o zAre§te.
Ca o stea care luce§te
'n vAzduh se mistue§te,
1843.S1atino.
M AGBIAltA 7
CAnd muci lumina 'n zori,
ZAceA trupu-i printre flori,
Langa ,malul alb de spume...
Si de-atunci pAr'eu'n lume
Poart'a Maghiarinei nume
In codri merei pustii,
Unde urla fiere mii,
A intrat fata voinica
Si se duce fArd frica
Pe-o strimtoare de potica.
Umbra noptii s'a latit,
Groaza 'n lume s'a pornit,
Vintul sufla, vajAe§te,
Codrul urlA, clocote§te
Tunetul in cer vue§te.
Dar ea 'ndeamnA tot mereu
Calul ce resuflä. -greu
Si mult arum in urml-i lasA ;
CA cine doru-1 apasA,
De furtuni cere§ti nu-i pasa!
Iat'a sosit un ceas rdu
Pe malul unui pAr6u,
PArêu mic §i fãrA nume
Ce curgek tainie in lume,
Printre flori revèrsAnd spume.
4Hai voinice la cel mal«
Zis'a fata catre cal,
Dar pe loc calul .s'opre§te,
In pamint ochii tinte§te
Si cu. groazA sforde§te.
«Haideti, hai cu Dumnezeu,
tSa. gasim pe dragul melt,
%CA' de mult amar de vreme
«DupA el sufletu-mi geme !
Hai, Voinice, nu te teme....
Cain] trist a rânchezat
'n parèu naval'a dat.
crudã ca o fiara !...
lar pe mal din unde-afara
N'a ieit biata Maghiaral

ALTARUL MANAST1RII PUTNA
Domnul Stefan, viteaz mare, ce-a dat groaza prin pagani,
Loca§ sfint Cre§tinatatii astazi vrea sa faca. dar,
Si pe malurile Putnei, cu vitejii sei Romani,
Insu§i merge se aleaga locul sfintului Vtar.
Mare ob§tie-1 urmeaza §i pe culme se late§te,
Precum aburii pe balta cand lumina asfin0§te.
Cdpitani, osta§i eu zale §i cu plato§e de fier,
Pe-ai lot cai sirepi stau mandri ca ia sem:ill], de resboiu.
Al Moldovei steag de fala falfae falnic in cer;
Buciumul vue§te 'n. munte, suna valea de cimpoiu.
Tata c. lang'o movila Domnul Stefan s'a oprit!
Totul tace... ochii intã, sta poporul neclinfiti
Trei asta§i cu arce 'n mina pe movil'acum se urca;
Doi, ca zimbrul, ageri, mandri, nalti ca bradul dela munte,
Pe-ai br umeri poarta glnga, la brau pal% §i pe frunte
Cu-a lor lungi §i rnegre plete se coboar'o neagra urca.
Ei cu-a ior sageata Tapezita sus in nor,
Pintre-a fulgerelor focuri au oprit vultura /.11 sbor.
Multe fiere din cei codri, multi du§mani tineri, semeti,
Drept in jnimi, drept 1n frunte au simOt a lor sagetiir.
Caci ei sint arca§ll vrednici ai lui Stefan' Domn cel mare
Cc-0
gate§te-acum sageata s'o isbeasca. 'n departait,,
cCopii, trage0... eu vreau astazi sa mentrec in arc -cu WOi-
Ast-fel zice domnul Stefan!. jar voinicii amandoi
Se plec, arcele-§i incoarda, trag... sageOle lor sboara,
Spinteca rapede vintul, ce da foe §i vajae§te,
Se tot duc, se duc ca gandul, §i de-abia ochiul za-re§t
Pe camp depart; departei locul unde se coboard.
Ura 'n ceruri se ridical Urla dealttl, clocote§te!
..,cSa trait, copii!)le qice Stefan, ce-acum se gate§te.
2birnke coarda din arcu-i, fulgera sageata 'n vint,
Piere, trece, mai departe §.1 -'ntr'un paltin Neebiu s'a frânt.
--(Acolo fi-va altarul kzice falnicul monare,
Ce senchina §i se ,pleaca pe resboinidul sen arc.
traeasca Domnul Stefan L.Mii de glasuri 11 ureazii,
poporul, jos pe vale, umilit ingenuncheazil

Roman verde ca. stejarul,
Rid de dusrhani si de moarte,
Sa-mi traeasca armasaral
§i prin glonti sa me tot poarte!
Sai, voinice, si necheaza,
Ager, falnic ca un zmeu,
Caci am inima viteaza
Si credinta. 'n Dumnezeu!
Cat mi-a sta maga voinica
Pe-a mea parã ostaseasca,
N'aiba grija de mimic&
Teara mea cea Romaneasca I
Cine trece 'n Valea-seaca
Cu hamgcqul fara teacd
Si cu pieptul desvelit?
Andrii-Popa cel vestit!
Septe ani en vofnicie
Si-a batut joc de. dgmnie
Si tot prada ne'ncetat,
Andrii-Popa, hot barbaf!
Zi i noapte, de calare
Trage bir din drumul mare,
Si din tear& peste tot
Fug neferii cat ce pot.
Caci el are-o pusca plina
Cu trei glonti la raclacina,
S'are-un murg de patru -ani
Care mitiscä din dusmani,
Tare frati de cruce seapte
Care-au supt sange cu lagte,
§i nu-i pasa de nimic-,
Andrii-Popa cel voinfc!
Capitane, fratioare,
Ce .se vede despre soare?
Se zaresc.-veo patru caiL
N'auzisi tu de-un Mihai?
CANTEC OST4ESC
ANDRII-PO PA
Sai, vginice, si necheaza,
Ager, falnic ca un -men,
Caci am inima viteaza
credinta 'n Dumnezeu!
Cu-al meu suflet. cu-a mea pala,
Cu-al meu soim albit de spume,
In dusmani vom da navala,
De s'a duce vestea 'n lume!
Sai, voinicer si necheaza,
Ager, falnic ca un zmeu,
Caci am inima viteaza
§i credinta 'n Dumnezeut
Capitane, te gateste,
Mihai inandru te, goneste.
Iatd-1 'vine ca un zmeu!
Fa trei cruci la Dumnezeu.;
Crim. ii vEdeln %departare,
Popa striga 'n gura mare:
4 Hai la goana de neferi !
tHai la hora de muieri!
A
zis! OA se arunca,
Trece §es, parae, lunca,
Cu fugarul sprintine4
cu hotii dupa el.
Miliai mandrul vine iara,
Falnic ca un stalg de para
Pe-un cal alb ce n'are loc
Si. din ochi arunca foc.
Fug cum fuge-o ran-8unitä,
Fug ca fulgerul and -pica,
Si se -clue- woinicii, duc,
Cu urgie de haiduc!-'
Piept in piept!.. campul resuna,
Toti de tot dau impreuna.
Toti la lupta-s- inclestati,
Toti in sange incruntati.

10 D OTNA TUDIBIE
Ura, frati! caii necheazd,
Sus vazduhul scanteiazA.
Ura! moartea s'a ivit!
Vulturu 'n sbor s'a oprit!
Zi de vara pan' in seara
Dau voinicii sA se pail,
Si cu fierul ascutit,
Si cu pumnul amortit
Sangele 'n -rani galgae§te,
Glasu 'n gura se sfarseste.
Zece-s Jnorti! doi Inca vii,
Mihai mandru i Andrii.
Trece vara cea 'nflorita,
Trece vara cea iubita
Si cu dinsa 'n a,lta lume
Se duc florilt din lume,
Se duc toate n pribegie...
Remane teara pustie!
Numai doue nu se duc,
Nici se duc,_nici se usuc.
Una-i floarea de zApada,
Una-i floarea de Jivada,
Una-i floarea crinilor,
Thi'a trandafirilor;
Famindoue-s resAdite,
S'arnandone-s Inflorite,
Si cum zice, mi-1 chiteste,
Drept in frunte mi-1 love§te !
Ura! vulturul din nori
Racni. falnic de trei ofi.
DOINA. IUBIRII
Andrii fuge far' de-a mana,
Prinde murgul la lantana,
Da pieptis, sare pe sea
Si din gura qice-a§a:
«Sbori, copile sprintinele,
«SA me scapi de chinuri grele,
tCA me jur, de me-i scapa,
t Ca pe-un frate te-oiu cata.*
Murgul sprinten se repede.
In zadar! Mihai mi-1 vede!
4StAi, hot-popa, dragul meu,
tSa-ti aret cine sint co!
Una 'n campul raiului,
Alta 'n cuibul valid.,
Mandrulito, draga
cer o mea,
A cazut din stea,
Si mi-a zis inteun ceas reu
e'am sa mor de dorul tell!
Si mi-a is Inteun cbas blana
CA de'i face pe al meu gaud,
Sa me- laqi a sAruta
Doue flon pe fata ta,
Cat or creste flori iir hime
Si. s'or duce 'n ceea Aurae I
Una 'n campul ,raiului,
Alta *n. cuibul grainIui
De murit, eu n'oiu mud,
Ci cu tine m'oiu iubi

GROZA. Th
GROZA
Galben ca Melia de galbena ceara
Ce-aproape-i ardea
Pe-o .scandura veche, aruncat afara,
De somnul cel vecinic Groz'acurn zacek;
Jar dupa e1 nime, nime nu plangeal
Poporu 'mpregiuru-i trist, cu 'nfiorare,
La el se uita.
-Chili faceau cruce; ,altii de mirare,
Cu mana la gura capul clatina
Si 'ncet langa dinsul ii soptiau asa:
«El sa fie Groza cel vestit In eara
«Si 'n sange 'ncruntat!
«El sa:fie Groza, cel ce ca o tiara,
«Farã nici o grija de negrul pècat
FA stins zile multe si lege-a calcat!
Un moreag atunce, cu o barba* lunga,
La Groza mergand,
Scoase doi bani netezi din vechea 5a punga,
Langa mort ii puse, mana-i sarutand,
Mai fad' o cruce i zise plangand :
«Oameni uni! an iarna, bordeiu-mi arsese,
«Si pe-un ger cumplit,
«Nevasta-mi cu pruncli pe camp rernasese ;
«N'avem nici de, hrana, nici 01 de 'nvelit,
ci nici o putere!.. eram prapadit!
Nu asteptam alta din mila tereasca
tDecat a muri,
Cand crestinul ista, Domnu-1 odihneascal
Pe-un cal alb ca iarna, in deal sejvi
4,'aproape de mine ca1).11 Ii opri.
«Nu plange, Intl zise, n'ai grija, Roman;
«Fa piept barbatesc;
«N; sa-ti cumperi haine -§i casa si pane...
«Si de-atunci copii-mi, ce-I tot pomenesc!
«Oameni buni ! de-atupce in ticna, traesco,
Si, sarutand mortul,b6tranul moreag
Ofta gi se duse cu-al seu vechiu toiag.
Iar poporu'n sgomot striga, plin de jale
«Dumnezeu sa ierte pecatele sale!*

Colo 'n vale, la lantana,
Done fete sydlau lama,
Spalau lama i rideau,
Iar din gura-a§a graiau:
*Mud a bate 'vint de seard
*Prim ogorul de secara,
*De trei on sá. descantam
*Si 'n lantana sa catam.
iDac'a fi sa ni se prinda,
*Om vedea ca'ntr'o oglinda
iDe-om avea sorti cu noroc
*Si ursiti cu ochi de foc..*
Cum bata vinttil de seara
Prin ogorul de secara,
De trei ori au descantat,
In fantana au catat,
Si pe-a sa limpede fata,
Ca prin vis -de dimineata,
Au vezut ele, zimbind,
Done chipuri stralucind.
uele umbre balaioare,
Cu gurite zimbitoare,
Plutea.0 IM, se leganau
Si ipe fete le 'nganau...
lata a pc apa 'n. fata,
Ca prin vis de dimineatt,
Alte cloud e'au ivit,
Chiouri, mândre la privit.
Iae aceste umbre noue
Nu erau, ca cele dbuc4
Albe Ca &area de crin,
,l3lande ca cerul seniu,
pRsrgi
UR S I TI I
loi in vale la fantail/1.,
Bout) -fete au 1K Una.
(Oluteoul lui Bujor).
Ci erau de vint pi§cate,
Cu per negru, sprinceni late,
cu ochii qoimuleti,
La ochire mult semeti,
cIan vezi, soro, ce minune
Zis-au fetele nebune
*Dorj.il nostru-i
aMult e mandru la privit!
*Vezi tu cele umbre mute?
«Par'ca vreu ,sa. ne sarute.
*Vezi cum bratele-§i intirld,?
iPar'ca vreu sa ne cuprind!i
N'au sfarqif bietele fete,
$i pe frunte i pe plete
Nu qtiu cine le-a film
Cate-un dulce sarutat F
*
Cele fete, la fantank.
De-atunci nu mai spall, lanai
Cad in codri i la druni
Ii pared zilele-acum.
Acum §tiu ce fel s'arunca
Inaduqmani glontii din lunca,
$'ades ele au vezut
Ce-i fuga de Arnaut
Ca. de cantl pe frunti,pe plete,
Au simtit mandrele fete
Cate-un dulse. sarutat,
Ele 'n coclri au urinat
Doi voinici cu sprinceni late,
Cu, fete- de vint pi§cate
Si cu ochii §oimuleti,
La ochire mult semeti.

Iii prapastia cea mare,
Unde vintul cu turbare
Sufla trist, infricosat,
Vezi o cruce deramati
Ce de vint e clatinata,
Clatinata. ne'ncetat?
Impregiur iarba nU creste,
Si pe dinsa nu-si opreste,
Nici o pasere-al ei sbor;,
Ca sub dinsa 'n
pri-ce vreme
Cu durere jalnic geme,
Geme-un glas ingrozitor.
and e noapte fard stele,
Mii de flacari albastrele
Se ved tainic fluturAnd,
prin ele crunt de-odata
0 fantasma se arata,
Se arata blastemând.
Calator nenorocite,
Fugi de-acele cal pocite,
De-ti e calul de bun soiu,
Ca 'n inormintul fail pace
Si sub cruce-acolo zace,
Zace singur un Strigoiu!
Inteo noapte 'ntunecata,
Dulce soapta 'namorata
Prin N,azduh incet sbura.;
Dou6 umbre stà in vale,
Ce cuprinse'n dulce jale,
Amor vecinic Ii jura.
Iar pe-o culme 'n departare
Se vedea misand la zare
TJn cal alb, copil de vint;
Coamele--i era sburlite,
lui sprintene copite
Sapau urme pe parnint.
1e46.
Minj na
oTRIO01111:.
STRIGOTUL
Is
iNn te duce, nu, bddita!
Zicea. blânda copilia
Cu ochi p1âni, cu glas patruns.
.sAh I te jur p-e sfinta cruce !
gStai cu mine, nu te duce...,
Dar voinicul n'a respuns:
Ci, stringand-o cu 'nfocarel
Dup' o dulce sarutare
Rapede s'a departat,
Si sarind cu veselie
Pe-al sep cal de voinicie,
In vazduh s'a afundat.
Cine-alearga pe ampie
Ca un duh de vijelie
Inteal noptii negru-sin?
Cine fuge, cine trece
Pe la ceasul doisprezece ?..,
Un cal alb cu-al sèti stapan
Vintul bate vajdeste,
Falnic calul se isbeste,
De-s&ntrec ca doi voinici,
Dar prin neguri iatä, iata."
Ca lucesc pe camp de-odata
Mii de focurele mici.
EIe sbor, se departeaza".
Sboard calul, le urmeaza,
Pasind iute ca-tra mal.
Stai, opreste !... de pe stânc
In prapastia adânca
Au picat stapan si cal!
Si de-atunci In fund s'aude
Gemete, blastemuri crtide,
Care trec pe-al noptii vint,
Si de-atunci ades s'arata
0 fantasma 'nfricosata
Care iese din mormint!

14 CEASUL RAU
MANDRULITA DELA, MUNTE
Mandrulita. dela munte,_.
Ce nu treci colea pe punte,
SA te string la pieptul meu ?
Ca te-a§ face, zeu, puicuta,
SA ure§ti a ta casuta,
§i sa uii pe Dumnezeu.
De-a tot toarce nu-ti e lene?
LasA-ti furca 'n buruiene
si-mi sai iute cel parëu,.
Pe cel deal pe- coaste
Trece-o rnandra oaste,
Oaste de Romani I
Tuti Vcinici de frunte
Care merg sa. 'nfrunte
Oarde de pagani.
Tar pe-o culme verde
Ce 'ntre mun0 se pierde
Stati de mi-i privesc
Doué sorioare,
Albe lacrAmioare,
Care mi-i jalesc :
,aVezi tu, sorioard,
Oastea se coboarA
Colo pe costi§.
Vezi-o cum patrunde
Pe rand. vi s'ascande
Colo '11 stejdri§.
4Val./ nu se mai Nede !
Cine, cine-a crede
Grija ce duc eu?
Oastea ca-i purtata
De betranul taa
1Si de dragul meu?
CEASUL REU
SA: culegem impreuna,
Tu fragi ro§i de prin pd§unA,
Eu crini albi pe sinul ten.
lei, in lunca inverzita,
Este-o iarba infloritA
Ce se'ngan4 c'un isvor.
Vina'n iarbA, mandrulitä,
Eu sal-0 cant doina doinitA,
Tu.sà plangi de dulce dor !
Ei se due in vale,
Unde teara 'n jale
Geme cu amar,
Caci au intrat iara
Sabie in -teara,
Palo§ de Thar.
oDe pe murrki in poale,
Cu armele goale
Ei mi se cobor,
Si
prin cea urdie,
Draga, a sä fie
Mare Inult omor!
CAci tata baranul
Nu cruta paganul,
Cand s'arunca 'n foc,
El e Roman tare
Ca Stefan cel Mare,
§i om cu noroc.
Pentru el n'am teamt...
Dar imi fac de searnA
and stau de gandesc
La dragu Lisandru,
Ca-i, un copilandru,
§i mult 11 iubesc I

(El n'a vinat Inca
Deck §oimi de stanca,
Cerbi cu coarne mari;
$'acu "ntaia oara
Face, sorioara,
Goana de 'Mari.
g$'a§a mult mi-e fried.
$'inima-mi se strica.
Cand gandesc la eI,
Ca mult, mult Ii place
Vitejii a face,
Scumpul tinerel!
Taci, biata copila!
Nu-i plange de mill
Iubitului. Vett
Cad fereasca sfintul
Sa-ti fie cuvintul
Zis inteun ceas r61.0
DORUL 16
Din bétrani se spune
Ca sint ceasuri bune
$i Ca rele sint.
Vai de-acei §'acele
Care 'n ceasuri rele
Zic vre uzt cuvint !
Ah ! mi-e dor, mi-e dor de tine,
Ingera§ cu dulci luminel
Ah! mi-e dor §i plang de jale,
Tot privind in a ta cale.
Zi §i noapte cu durere,
Duios sufletu-mi te cere,
$i cu dulci cu bla.nde §oapte
Te chiem vecinic zi §i noapte
Scump odor, dulce iubita,
Unde-i fa t?. ta slavita?
Unde-i glasuli ce patrunde?
Unde e§ti, draga meao uncle?
DORUL
CANTEC DE LUME
f Hai la manastire
Ca sa darn de §tire
Pustnicului sfint,
Sa arda tamaie
Ca sa nu remade
Tatar pe pamint.
Oastea 'nvingatoare
A stins dela soare
Aprigul du§rnan.,
Ea se 'ntoarce 'n munte,
Avand chiar in frunte
Vechiu-i capitan.
Ear sermana fata
In zadar, vai ! cata
Pe iubitul séu I
El in foc cazuse,
Dupa ce fäcuse
Vitejii de zmet!...
De-ar fi cerul cu iubire,
Mi-ar aduce-a ta zimbire ;
De-ar fi cerul cu 'ndurare,
Mi-ar aduce-o sarutare.
Dar, vai mie! vremea sboara,
Zile, veacuri se strecoara,
$'ai mei ochi nu véd lumina,
§i
durerea,mi nu s'alina!-
Dorul arde ca un soare
A juniei ditlee floare!
Dorul stinge, ve§teze§te
Inima care iube§te

le CINTEC RAIDUCESO
In padurea de la Strungl
Sint de cei cu pu§ca lungat
Care dau chiori§ la punga!
Sint de cei ce 'mpu§ca rn luna,
Care noaptea 'n frunze suna,
Feciori de lele nebuna!
Fa-te' 'n laturi, mi cre§tine,
Dacá vrei sa mergi cu bine,
SA remai cu viata 'n tine !
in potica farä soare
Ei te-a§teapta la strimtoare,
sa te Ferade, sa te-omoare
In dumbrava tea vecina,
Uncle buhna greu suspina,
Vezi cea raza de lumina?
Opt voinici cu spete late
Si cu maneci suflecate
Stau cu pu§tele 'ncarcate.
STRUNGA
dn padurea dela Strunga,
Ce sluje§te pura lutiga
Fara lupta, fara punga?
Trei saruta crucea sfinta,
Trei se lupta greu la tranta;
Unul drege, unul clatar
«Olio lio, biocoin bogate!
Ici de-ai trece din pecate,
Sa-ti arunc doi glontiin spate.
«Olio lio, mandra feticd!
De-ai veni colea'n potica,
Sa te fac mai frumu§ica.
«Ca mi-i pu§ca hultuita,
Si 4th-i ghioaga tintuita,
Si mi-i inima 'ncoltitä.
«Olio lio, mai We-baba!
Caci nu pen mai degraba,
Sa sarim voinici la treaba!
«Fu§cu1ita7ini rugine§te,
Tinta in ghioaga se toce§te,
Murgul sare, necheze§te!...
CANTEC HAIDUCESC
Iarna vine, vara trece,
Si padurea s'a rarit!
Ziva-i viscol, noaptea-i rece,
Greul vietii, a sosit!
Cat mi-a fi tarna de mare,
Ce-o sa facem, vai de noi!
Fara codru, fard soare,
Far' de bani, far' de ciocoi?
Sai pe creahga ce4 uscata,
Draga corbe corbi§or,
Vezi in calea departati
Nu-i zari vr'un calator?
Calètor cu punga plina
Si cu §al la cap legat,
Sa-mi mai cerc asta rugind
Si sa-mi fac bath de iernat
Daleur codre, fratioare,
Ce-ti facu§i frunzi§ul des,
Uncle 'n panda, la recoare,
Stam sunand din frunze-ades?
Vara trece, iarna vine,
Si tu, codre, te-ai uscat !
Trete vara, §i ca tine!
Florile mi-am scuturat!

Ne-a ajuns vremea de munca,
De scos arma dela beau,
De lasat potica 'n lunca
Si de dat capul sub frau!
Daleu! draga primavara.
De-ai veni and aq vrea eu;
Sa mai ies voinic prin .(eard,
Sã fiu iar la largul rrieu!
ga-mi pun cu§ma pe-o ureche
Si sa-mi las pletele 'n vint,
Si 'n potica mea ceb. veche
Sa mentincl iar la parriint.
0 !Fet-Logofete
Cu netede plete,
Cu perul de aur!
Stai, te odihne§te,
Ca 'n deal te pande§te
Un negru balaur.
Frumoasa fetita
Cu lunga cosita,
Cu mandru colan!
De dinsul n'am teama,
Caci am pe-a lui seama
Al meu buzdugan.
0 ! tinér semete
Cu blande mandrete,
Cu ochii de foc!
Balauru-i mare
Si mila nu are...
Stai, ah! stai pe loc.
Luceafer din stele
Cu dulci thorumbele
Pe fata de crin!
TO zmeii din lume
Se'nchin l'al meu nume,
Tremur qi se'nchin.
FAT-L OGOFtT 17
Sa simt iar durda pe spate
Si s5-mi ved ici cd lucesc
tinci pistoale ferecate,
Cu hamgerul haiducesc.
Si pe coada-i cea pletoasa
Sa-mi desmierd murgul voinic,
Si pe zarea luminoasa
El sa sboare, eu §a-i zic:
gFugi ca vintul, fugi ca gandul
Mai voinice nasdravan 1
Caci acum ne-a venit randul,
A sosit vremea de an,
(Sa. tinem codrii §i valea
Noi vitejii amandoi.
La neferi sa 'nchidem calea,
SI dam groaza prin ciocoi!
FET-LOGOFET
Viteze vestite
Cu arme-aurite,
Cu dulce cuvint!
El peste munti calca,
Si 'n cer are o falca,
S'una pe pdmint.
Pasereà de munte
Cu salba pe frunte,
Cu salba de flori!
Murgul meu and sare,
Trece peste mare
Si sboara prin nori,
0 1 Fet-logofete
Cu netede plete,
Cu glasul ceresc:
Nu te du de-aice,
Nu te, du, voinice,
Ca eu te iubesc!
Frumoasa fetita
Cu lunga cosita,
Cu sin fecioresc!
Pentru-a ta iubire
Pala sau peire
Vreu sa dobandesc!
2

18 SBURANORTIL
Iata! hora se porne§te
Sub stejar la rada.cina.
Iata.! hora se'nvarte§te,
Villa., puico, villa'.
Langa mine yin', drAguta,
SA te pot stringe de man&
Ca ieri seara, la fantana.,
Mario, MariutA!
Duh-de-spaima! Piei-nAlucA!
Suna bine'n cobzi, sunk
SA nu-ti fac spetele strunA
Si chica maciuca
Tu, Fes-ro§ cu giubea. lunga!
Din _arcu§ trage mai tare,
CAci in gard am un par mare-
Si multi bani in punga!
Tot a§a pan' in deseari!
Mu lt frumoasA-mi e puicuta
Ca o zi de primavarA,
Maria, MAriuta!
Tot a§a, tot voinice§te!
Nu me da-ti, mai, de ru§ine,
CAci gur4a ce-mi zimbe§te
Vara' dracu'n mine.
Draga, draga sorioara,
Nu §tii cantecul ce spune;
CA prin frunzi and se strecoara.
Raza zilei ce apune,
SburAtorul se aruncA
La copila care vine
SA culeagã fragi in luncd,
Purtand flori la sin ca tine?
HOR A
SBURATORUL
Mi-am pus flori la palarie,
Mi-am pus flori, mi-am pus
[margele
SA se uite cu mandrie-
Puicuta la ele,
Am cAmea.§ã cu altita.
Tot de fir §i de mAtasA.
Am pe spate-o durdulita....
De nime nu-mi pasA!
Nici de vornic, nici de dracul,
Nici de vraja ciocoeascA,
Nici de Tare, nici de Kazacul...
Teara O. trAeascA!
Bateti tati intr'o lovire
Sa vueascA 'n fund pAmintul;
Lumea 'ntreaga sä se mire,
Si Dumnezeu sfintul!
Sint sAtul de biruri grele.
Si de plug, §i de lopati,
De ciocoi, de zapciele
Si. de sapa. latà.
AstAzi horele sint pline I
Crepe-mi sura opincuO,
Si. sä mor in joc cu. tine
Mario, MAriutäl
(Fragii el din poald-i full
Cu-a sa mama. nevezutä,
Si pe frunte §i pe gull
El o mu§ca. §'o särutd.
Soro, buza-0 e mu§cat5.!
Fragii, po0 sA le duci dorul.
Spune, 'n lunca 'ntunecata.
Nu 'ntalni§i pe Sburitorul?,

(Draga sorioara, draga,
Cintecul mai spune Inca
De-acel duh, c'ades se leaga,
Cand e umbra mai adanca,
De copilA mandra, alba,
Ce culege viorele,
Purtand pe ea scumpa salba,
Scamp& salba de margele.
1845. - Bueuregti.
MARIOARA I'LORIO ARA I?
Astfel vesel pe-o cArare
Glumeau gingasele fete,
Iar in lunca stà la zare
Doi voinici cu negre- plete,
Si, cantand in poienita,
Aninau cu veselie
Unu-o salba 'n chingulita,
Altul flori la palarie.
iSalba el rizand i-o stria.
Cu-o plAcuta. desmierdare,
Si de fies-ce margica
Las'o dulce arutare.
Pe sin draga, esti muscata!
Salba, poti ca sa-i duci dorul,
Spune, 'n lunca 'ntunecata
Nu 'ntalnisi pe Sburarorul?,
MARIOARA FLORIOARA
PRINCESEI
La Moldova cea frurnoasa.
Viata-i dulce si voioasa!
L'al Moldovei dulce soare
Creste floare langa floare!
Multe paserele 'n sbor
Furá minti cu glasul lor!
Multe fete si neveste
Full inimi far' de veste!
Dar umblare-ai, fratioare,
Nouë ani intregi cu soare,
Sus in muntez la munteni,
Jos In vale, la vAleni,
Si de-ai calca nouè .06
Si de-ai trece nou'e mari,
Floricia n'ai gasi,
PasericA n'ai zari,
Nici nevastA mandrulitA,
Nici copila drAgulita
Ca. Marioara
Florioara,
Zinisoara muntilor,
Sorioara florilor!
LEGENDE DEDICATE
M. CANTACUZIN
I.
Alba ca o lacrimioara,
Dulce ca o primavarA,
Era sprintena, usoara
Ca un puiu de cAprioard.
Trupusoru-i gingasel
PArea tras printr'un inel!
Nici micutA, nici naltutA,
Numai burial dc dragutd,
S'o tot stringi la piept cu foc,
Si sa-ti fie de noroc!
Ochisoria sdi caprii
Trezea lumea 'n veselii.
Perisoru-i aurel,
Ca mdtasa subtirel,
TrAgea ochii tot la el,
Si pe frunte-i stralucea,
Si 'n mici valuri se 'ncretea
Ca valuri de-a graului
La suflarea vintului 1
S'apoi, frate, mai avel
Pe gurit'o floriceA,

20 MARIOARA FLORIOARA
i 'n gurita margarele,
Si pe faV.-i draganele,
Si la sin doi crini§ori,
Si pe crini doi fragu§ori...
'A.-i desmierzi §'apoi sal mori!
Ea pe camp de se iveh,
.Florile se 'nveselea.,
Inimile-§i deschideh.,
Sutletele-§i respandei
Si voios i le'nchinh,
Si voios se leganh,
Si din cale-o intorceh,
Si cu toate-a§a-i ziceh:
(Build ziva, sorioara,
(MarioarA, florioarl!
Spune nou6 ce voe§ti?
De la noi ce mai dore§ti?
(Wei tu miros de sulcina
« Care patimele-alina ?
Vrei miros de busuioc
Ce opre§te mandru'n loc!
Vrei miros de lAcrimioare
(Ce da visuri iubitoare?
«Vinh, draga, 'n veselie
SA ne-aduni de pe campie
(Si ne-ascunde 'n sinul feu,
SA-1 ferim de deochiu feu.
Sinul te"u sa.--1 recorim,
Si de este sh. murirn,
Langa tine sa. perim! ,
Marioara le-asculth,
Si pe rand le saruth,
`i cu ele se'nganh,
i in plete le-alina,
i pe sin le leganh,
'loft ori cine-o vedeh
De dor mare s'aprindeh
Si din cale-i se 'ntorcea
Si cu glas uimit zicea:
data. Zina florilor,
(Florilor surorilor!,
Iar la mun# and reshreh,
Munpi vechi intinereh
li cu mukchiu s'acoperea
i copacili inverzeh,
i apele lirnpezeh,
i paserile-§i trezeh,
'apoi ast-fel ii grail.:
(BunA ziva, Zini§oarA,
(Marioara, FlorioarAl,
(Spune nou6 ce 'oe§ti?
«Dela noi ce mai dore§ti?
(Vrei tu apa. nenceputa
(Pentru fata ta placutai
Vrei tu pui de caprioare,
(PAserele cantatoare,
(Fag de miere 'ndulcitoare
(Si vr'o doina jalitoare?
Marioara-i asculth,
La isvoare se culch,
Fa0 alba i§i spalh,
Fag de miere ea gusth,
Caprioara desrnierda
Si cu drag ea asculth
Cantecul paserilor
De pe varful crengilor,
Si sunetul doinelor
De prin fundul codrilor;
Incat ori cine-o vedeh.
De dor mare s'aprindea.,
Si din cale-i se 'ntorcea.
Si cu glas uimit ziceh:
(Tata Zina munOlor,
«Muntilor carunOlor!
Ori §i unde s'arèth,
Vorbe dulci intimpinh
Si trAià in veselie
Ch albina pe campie.
Numai insa cate-odath
Sta pe ganduri tulburata,
CA4 pareh cA auzeh
0 §oapta care-i ziceh:
(Alei! draga Zini§oara,
(Marioara, Florioara!
(Mult e§ti dalba §i frumoasA
(Si la inimd voioasAl
(Multe minti ai farmecat,
«Inimi multe-ai tulburat!
(Dar gandit-ai, ntai gandit
(CA -ti.-e vremea de iubit?
(CA #-a dat Dumnezeu sfintul
«Ochi sA luminezi pamintul,
(Sin rotund de desmierdat,
(Buze dulci de sarutat?
(Si §tii, draga, ori nu §tii,
(C'ai sa mori, §'ai sa. invii,
(S'o sh ai in cer a da
(Seamd de inima ta?

cCate flofi pe-acest pamint,
Se duc toate la mormint!
cNumai floarea laculni
Sta in poarta raiului
cDe judeca. florile
Ce-au facut miroasele!«
II
Iata frate, fratioare,
Ca'ntr'o zi cu dulce soare,
Marioara se'ntalnei
C'un strain care venei
Pe-un fugar sirep de munte
Cu steluta alba'n frunte,
Si pe loc, cat il zarea,
Far' de Voie se oprea,
Ochii la pamint tinteh,
Inimioara-i se batea.
Cel strain in cale-i sta.
Si din gura cuvinth:
«Cale bund, mandrulita!,
cMultamim tie, badita 12
Mandrulita, dragulita,
Spune mie-adeverat,
E§ti tu fata de 'mpérat,
Sau vr'un vis ce am visat?
Ca, de cand me simt barbat,
Multe teri eu am calcat,
(Fete multe-am desmierdat,
cDar ca tine, chip §i stat,
Alta'n lume n'am aflat!,
«Strainel, baditul meu,
De vrei sa §fii ce sint eu,
Intreaba tu florile,
Florile surorilex.
«E§ti tu fatal de muntean
(Sam copila de valean?
«Vita de om pamintean
Sau de vr'un zmeu nisdravan ?
cStrainel, baditul meu,
«De vrei sa §tii ce sint eu,
Intreaba cei munti carunti,
cIsvoarele fará punt-i,
Paserile cantatoare
Si puii de caprioare.
cAlei! mandra mandrelor!
Tu e§ti Zina muntilor,
Surioara florilor,
4Vestitoarea zorilor!
M2L1ICIARA FLOBIOARA
21
eSi tu e§ti ursita mea,
cCare, spusu-mi-a o stea
cC'am sal me iubesc cu ea!«
Marioara se uimea,
Fetele-i se rumeneal
Iar strainul, ca §i ea,
Stà pe ganduri qi tacea.
Numai calul nechezeh,
Glasul vailor trezea.
Cand de-odata se ivea
Si la ei u§or venea
Un bujor de copilita
Cu ris vesel pe &-urita,
In camea§a cu altrta
Si cu fluturi in cosita.
ta 'venea dinteo livada
Si la sinu-i de zapada
Purta snopi de floricele
Si crenguti cu vi§inele.
Ai pe iarba cum salt&
ta din gural-a§a canta:
cFrunza verde de sulcina.,
cArn la sinu-mi o gradina
cCu flori albe dragastoase,
cane-a vrea sa le miroase,
cSa-1 patrunda doru'n oase !
cAm fragi dulci §i vi§inele,
cCine va gusta din ele,
cSa-i fie zilele-a mele.
cMai badita, nu dore§ti
«Vi§inele rada.§e§ti,
cSufletul sa-ti. recore§ti?
(Ian prive§te, fratioare,
alai vezut-ai tu la soare
c A§a poame 'ndulcitoare?
$i cum sta, §i cum calla,
Camequica-§i departi,
Sini§oru-i arata,
Sinu-i plin de floricele
Si de ro§ii vi§inele.
''at strainul le vedea,
Iute mana-§i intindea ;
Dar Marioara mi-1 oprek
Si cu glas uimit graia:
cNu culege de la ea,
cCa-ti dau gradinuta mea,
cGradinuta sinului
Cu floarea sufletului l

22 MARMARA FLOBIOARA
Mu lt strainul s'aprindei
Si in brate-o cuprMdei.
$i cu drag ii tot zicea:
«Zina mea, ursita mea!
«De azi calea-mi parasesc,
4Murguloru-mi priponesc,
«Si la tine me opresc,
«Cu tine sä me iubesc! ,
Marioara-1 asculta,
Sinul ginga§ Ii salta,
Fata i se lumina,
Ochii'n Iacrimi i§i scalda I
Iar fugaru'n loc sburda,
Falnic coama-si incorda
Si stapanei lui o di
Gingas de o desmierda
III
Umbra noptii se'ntindea,
Peste munti se respandea
Si prin vai se adancea,
Cand de-odata se ivea,
Sus/pe munte stralucea
Tinta mica de lumina
Oe cresteà mereu si End,
Pan' se facea lung plind,
Luna plina §i voioasa
Ca o frunte de mireasal
Ea pe deal mi se oprea,
Si cu drag de sus priveh
Jos, in valea tainuita,
Pe o prispa-acoperita,
Doue umbre adunate
Si cu drag imbratisate,
tare lung se sarutau
i cu gura se'mbetau
i lumea 'ntreag'o uitau!
ar cat luna le vedea,
De foc dulce s'aprindea.
Si la stele semn facea.
Stele le viu straluceau,
Pe rand toate se iveau
Si de sus voios priveau
tele umbre adunate
Cum stà dulce'mbralisate,
li
i
i
cu drag se sarutau
cu gura se'mbetau
lumea 'utreag'o uitau L.
Dar tarziu in miez de noapte,
Umbrele, cu blande §oapte,
Nevezute se facea.
Atunci luna se ducea,
Peste muntii nalti trecea
S'apoi lin incet scadea,
Dupa munti se ascundea I
Iar stelutele sclipeau
Si 'ntre ele-asa graiau:
(Surioare calatoare,
«Floricele arzatoare!
«Cu vezutul ati vezut
«Pe pamintul cel tacut
«Zinisoara muntilor,
«Surioara florilor,
«Cat de gingas suspina,
e Cftt de drag se saruta
«Cu ursitul ei iubit,
«Incat nici ca ne-a zarit?
«S'acum ei s'au tdinuit
«Si din fata ne-au perit!
«Surioare calatoare
«Uncle s'au ascuns ei oare 1
«Floricele lucitoare,
«De vreti sa fim aflatoare,
«Hai sä trecem mai in sus
«Drept fereastra din apus
«Si printr'insa sa privim,
«Taina s'o descoperim .
Stelele curand plecau,
Spre apus ele-apucau,
Si drept ferestuica stau
Si 'n launtru se uitau.
Si cum stau si cum catau,
De foc dulce s'aprindeau
Si pe cer se respandeau
Cu-a lor suflete curate,
Cu-a lor raze 'rnpreunate.
Iar in, urrna despre zori,
La glas viu de cantatori,
Marioara se trezek,
Ca din vis se desmetea,
Si trezindu-se vedea
Pe ursitu-i langa ea,
Care'n brate-i o stringea
Si cu drag o desmierda,
Mil de sarutari ii da,

Cana pe fete rumeioare,
Cand pe buze'ndulcitoare,
and pe unda pdrului,
Cand pe valul pieptului,
S'apoi sth de mi-o privek
Si din inima-i zicek:
Alei! drag5. Zini§oara,
(Marioara Florioara!
(Mu lt e§timandra,mult e§ti dalba
Ca o porumbita alba!
(Mu lt e§ti dulce §i frumoasa
In betia dragastoasa I
4 0 chi§orili stralucesc,
Obrajei-ti rumenesc,
Crinigori-ti infloresc
De membèt §i me uimesc!
.stai, ah! stai sa te privesc,
Pdrul téu sa-1 netezesc,
(Si pe sinu-ti fecioresc
(De zile sd me sfar§ese Iv
Marioara-1 ascultà,
Sta. putin §i iar nu sth,
$i cu lacrimi ea /idea.,
Si 'n cosite-i s'ascundek,
'apoi iar le departh,
hipu-i vesel area,
Si ziceà vorbe din raiu
Cu voiosu-i dulce graiu.
Mdrioar' apoi tacek.
In .vazduh un somn facea.,
Si li s'ardtk. de-odata
0 masuta mult bogatd,
Tot Cu poame 'mpodobita,
Cu ndfram' acoperita.
Amandoi cat o zareau,
Langa ea voios sareau
Si mancau §i. veseleau,
Cu paharele 'nehinand,
$i cu dragoste zicand :
(Sa traim, sa ne iubim,
C'amandoi ne potrivim
Si la dalbe tinerete,
a i la suflete inarele,
4 i la gancluri trecatoare,
(Si la inimi iubitoare 1,
IV
A doua zi se sculà,
Fata palida-§i spalk,
MARIOARA FLORIOARA 23
Per de aur pieptëna.,
Si frumos se oglindea,
Si la soare-apoi iera.
Spre resarit se'ntorcek,
Un semn tainic de facek.
Si de'ndata s'arèti
Si spre ei inainth
0 teleaga sprintioara,
Aurita, dalbioara,
Ca un cuib de zini§oara,
Iar cat Zina o zarea.
In cuib repede sarek
Cu strainu-alaturea,
S'apoi murgului zicek:
4 Murgulet cu perul cret,
(De-a Marioarei dragulet!
4 Lasa-ti coama vintului
Si umbra pamintului,
( i pe fata campului
( a sbori sborul gandului!
Murgu§oruI nechezek,
La fuga se repezek
Si fugea, meri, fugea...
Nici umbra nu-1 ajungek!
Si trecek meri, trecei
De-a lungiqul muntilor,
Curmezi§ul campilor,
Prin mijlocul florilor.
Iar cat muntii o zarek
Cu strainu-alaturea,
De verzi§ se despoiau,
Cu nori negri se'nveleau,
Frunzeleli ingalbineau,
Si apele-§i tulburau
Si de frunzi se scuturau!
Florile inc'o vedea.
Cu strainu-alaturea,
Si capetele-§i plecau
Si .de jale se uscau 1
Iar cea mandra Zini§oard.
Mdrioara Florioara,
Nici la munti se mai uità,
Nici la flori nu mai catal
Caci de-aveà ochi de privit,
De-aveà suflet de iubit,
Sufletu-i qi ochii sei
Erau pentru dragul ei!

24 MARIOARA FLORIOARA
Fugek murgul sprintior
Cu aripi de dulce dor,
Si-i duce& numa'ntr'un sbor
Pe malul unui isvor.
Marioara mi-I oprea.
Si pe mal usor sArek
Si 'n isvor se cufundà
Si voios mi se scAlda.
Apa lin o desmierdk,
Ca pe-o floare-o legana
$i pe plete-i se jucA
Si cu drag ii anind
De tot firul cAte-o rou5.,
Si pe sinu-i ate douê.
Iar din apA când saltà
Si la soare s'afeta,
Soarele in cale-i sta.,
Trupusoru-i sarutd,
Si cea rouO de pe ea
Cu-a lui raze o sorbed,
Noura§ o prefaced.
Si la ceruri o trAgeh.
Apoi el o 'ncunund,
Vastfel dulce-i cuvintk :
*Alei! dragd Zini§oarA,
«MOrioarA FlorioarA!
«Mult e§ti mandrA, iubitoare
«Si de lume uitatoare!
«Dar gandit-ai, n'ai gandit
«CA norocu-i marginit,
«,5i cd visul fericit
«Are-ades amar sfar§it?
«Si §tii, draga, ori nu §tii
«CA la munti §i la cAmpii
«Florile s'au vestezit,
«De cand tu le-ai parAsit?
«Stii cA toate, inteun gand,
«S'au intors in cer pe rand,
«Si la Domn s'au jaluit
«CA tu viata le-ai rdpit ?
4Marioara, draga mea,
«Facd Domnul ori ce-a vrea!
«Dee-ti bine, dee-ti r6u...
eTu asculta dorul teu,
t CAci in viata trecAtoare
«Si in lumea peritoare
«0 zi dulce de iubire
icE un veac de fericirel,
V
CAnd norocu-si schimba pasul
N'aduc ani ce-aduce ceasull...
A treia zi MArioara
hi tulburà inimioara
Si pe ganduri se puneA
Si 'n tacere lin plangea.
Le plangeA §i ce jeleA
Cu iubitu-alAturea?
Plangea cum plang florile,
PlAnged cum prang zorile!...
Erk ziva mult seninO,
Muntii pluteau in lumina,
VAile 'n tacere linA,
Paserile 'n umbrA stA,
Nici sbura, nici nu Cana,
Numai umbra se misck,
Cu lumina se luptA
Si 'n paduri se cufundA.
Iar MArioara 'ncet ofth,
S'astfel bland ea cuvintk:
«CantAii frate, cAntecul,
(SA-mi mai dreaga sufletul*...
El de sinu-i o lipea.
S'apoi astfel Incepea.:
«Frunza. verde viorele!
«Scumpe-mi slut zilele mele
«De cand mandra ca o stea,
«S'a ivit In calea mea!
«Dalb luceaf8r aunt,
«Crin ceresc si mult iubit!
«Uità. cerul pentru mine,
«SO uit lumea pentru tine!..*
IatA, meri, cum cantk,
Mandra cum il ascultà,
CA din sat se ridich
Glas de mumg plAngator,
Bocet lung pAtrunzitor
Ce prin vOi amar sunk
Si 'n vAzdulL se'mpreuna
Cu alt glas resunAtor
Glas de clopot jAlitor...
Lumea se infiord !
MArioara tremurA,
rmprejuru-i se uità
Si spre munti in vArf cAtk.
CAnd de-odatA, vai de ea!
Sus la munte ce vecleA?

Un nor negru ca un zmeu
Ce venea, venea, mereu,
Aripi negre intinzand
Si tot cerul cuprinzand.
Marioara 'ngalbinea,
De ursitu-i se lipea,
Bratele-si incolocea
Si cu groazd 'ncet zicea :
Dragul meu, ursitul meu!
Iata vine, vine-un zmeu
Dela sfintul Dumnezeu.
Fratioare, iata-1 vine
Dela munte drept la mine
Sa me ia de langa tine,
Caci de and noi ne-am iubit,
Florile s'au vestezit
Si la Domn s'au *lift
Ca de tot le-am parasit !,.
Si cum sta, si cum vorbea
Lacrimile-o 'mpodobea,
Insa norul sus vuia
Si pe cer se tot suia,
Tunetul grozav tuna,
Munti si vai se resuna,
Fulgerile s'aprindeau,
Ploile potop cadeau.
Iar Marioara, vai de ea!
Ochisori-si alcundea.,
Caci de-odata negrul zmeu
0 cuprinse'n bratul seu
Si cu ea sburand s'a dus
In cei munti despre apus.
Si curand in urma lor
Se tope& grozavul nor,
Aerul se 'nsenina,
Si cerul se lumina..
VI
Unde-i, unde-i Zinisoara,
Marioara Florioara,
Vestitoarea zorilor,
Surioara florilor ?
In ce tear'a pribegit
Pe ce term ea s'a oprit?
blARIOARA. FLORIOARA.
25
Mers-a pest e noue teri.
Noue teri si. noue mari?
Ori s'a dus in nalte plaiuri,
Colo sus, pe campi de raiuri,
In gradina zinelor,
In locasul stelelor?...
Nu se stie, nu se spune
Unde-i gingasa minune.
Dar pe and e luna plina,
Cand e noaptea mult senind,
Se aud in miez de noapte
Despre munti duioase soapte
S'un glas bland ca un suspin
Care canta. 'ncet si lin :
«Frunzà verde lacrimioara,
Vai de biata-mi inimioara !
«On ce vint récoritor
Ii aprinde foc de dor!
«Bate vintul prinP-e flori ?
«L. dä dor de la. surori.
«Bate
ch da vintu 'n stejerel ?
dor de voinicel.
40, straine, dragul meu,
«Mult amar te jalesc eu!
«Vin', alearga langa mine,
«SA' me mai iubesc cu tine.
«Neagra e streinatatea!
«Cruda e singuratatea !
«Voinicele, ursitele,
«Fa pe gandurile mele,
«Ca me bate vint de vara
«Si-mi insufla dor de teara,
4Si-mi aduce nencetat
«Dor de visul ce-am visat;
«Dar nu-i foe de dor mai reit
.....
«Ca focul de dorul teu!,
. . . . . . .

26
De-ar vrea bunul Dumnezeu
Sa-mi asculte dorul meu!
De-a§ avea un copila§,
Dragul mamei ingera§!
Cat e ziva, cat e noapte,
I-a§ §opti cu blande §oapte.
Cat e noapte, cat e zi,
Tot la sinu-mi 1-a§ pazi!
L'a§i pazi, 1-a§i desmierda,
Mii de sdrutari i-a§ da,
Si i-a§ zice 'nceti§or:
Nani, nani, pui§or!
De-ar fi cerul cu priinta
Sa'mplineasc'a mea dorintä!
De mi-ar da un baietel,
Dragul mamei voinicel!
TATARTIL
DORUL ROMANCEI
N'ar 1i prune mai fericit
Si pe lume mai iubit!
Alt copil n'ar fi ca el
Mititel §i frumu§el!
Si 1-a§ pune sa se culce
Pe-al meu sin, leganat dulce,
Si i-a§i zice 'nceti§or!
Nani, nani, pui§or!
TATARUL
CANTE C
Mai Tatare, tineli calul,
Mai Tatare, stringe-i fraul,
Mai Tatare, lasa malul,
Nu cerca a trece riul,
Ca pe crucea sfintei lege!
De voi doi, peste hotare,
Nimic, zeu, nu s'a alege,
Mai Tatare, mai Tatare!
Obrdjelu-i ca de spume
N'ar avea seamen pe lume!
N'ar fi ochii nimerui
Dulci ca ochi§orii lui!
Iar eu, mandra maiculita,
Pe-ai sei ochi, pe-a sa gurita
Ne'ncetat I-a§ sdruta,
Saruta §i i-a§ canta,
Si i-a§ face-o descantare
Sa ajung'un viteaz mare,
Un viteaz ce-ar straluci,
Cum n'a fost, nici n'ar mai fi!
VE CHIC"
Mai Tatare-unde-ti e pala?
Mai Tatare-unde-ti e calul?
Mai Tatare-unde-ti e fala?..
Nu spusei sá nu treci malul?
Nu §tieai tu, mai vecine,
Ce-i Romanul in turbare?
Corbii mu§c' acum din tine,
Mai Tatare, mai Tatare!
Mai Tatare, da-ne pace,
Mai Tatare, stai, nu trece,
Mai Tatare, nu me face
Sa-ti faram capul in zece!
Ca de sus de pe movili
De-oiu svarli ghioaga cea mare,
Zeu, ti-oiu plange chiar de mila,
Mai Tatare, mai Tatare!...

L A CRIMIOARE
STELUTA
DEDICATE E, N.
TU care e§ti pierduta in neagra vecinicie,
Stea dulce §i iubitA a sufletului meu!
Si care-odinioarà luceai atAt de vie,
Pe cand eram in lume tu singura §i eu!
0, blandA, malt duioasä §i tainicA luminA !
In veci printre stelute te catA al meu dor,
Vadese ori la tine, and noaptea e senina,
Pe plaiul nemuririi se 'nalta c'un lung -sbor.
Trecut-au ani de lacrimi, §i multi vor trece inca
Din oara de urgie in care te-am pieulut !
Si doru-mi nu s'alind, §i jalea mea adAncA
Ca trista vecinicie e lard de trecut!
Placed ale iubirii, placeri incantAtoare !
Simtiri ! mArete visuri de falnic viitor!
V'ati stins 1'141-'13 clipeala ca stele trecatoare
Ce las' un intuneric adanc in urma lor.
V'ati stins ! §i de atunce in cruda-mi rAtacire
N'am altA mangdiere mai vie pe pamint
Decat sä 'nalt la tine duioasa mea gandire,
StelutA zimbitoare dincolo de mormint !
Caci mult, ah ! mult in viata eu te-am iubit pe tine,
0, dulce desmierdare a sufletului meu!
Si mula fericire ai revèrsat in mine
Pe cAnd eram in lume tu singura. §i eu!
FrumoasA ingerela cu albe aripioare!
Precum un vis de aur in viata-mi ai lucit,
Si 'n ceruri cu grabire, ca un parfum de floare,
Te-ai dus, lAsAndu-mi numai un suvenir iubit.
lin suvenir, comoarA de Visuri fericite,
De scumpe, §i fierbinte, §i dulce sArutdri,
De zile luminoase §i indumnezeite,
De nopti Venetiane si pline de 'ncAntAri.

28 8 MART
Un suvenir poetic, coroana vieii mele,
Ce mangaie i 'nvie duioasd-inima mea,
Si care se uneste cu harpele din stele
CAnd m inchin la tine, o, draga, linA stea!
Tu dar ce prin iubire, la al iubirii soafe,
Ai desteptat in mine poetice simtiri,
Primeste 'n altd lume aceste lAcrimioare,
Ca un resunet dulce de-a noastre dulci iubiri
8 MART
Intinde cu mAndrie aripele-ti usoare,
0, sufletul meu vesel, o, suflet fericit !
Inaltä-te in ceruri, i sbori cantAnd la soare,
Cazi soarele iubirii in cer a resit-it
Si 'n cale-mi s'a oprit!
naluciri scumpe, dorinti, visuri marete,
Ca paseri cAlatoare la cuibul inflorit.
Veniti de 'ngftnati vesel a mele tinerete,
CAci steaua fericirii in ochi-mi a Iucit...
Iubesc i sint iubit!
Sint oare fericite, sint tainice placeri,
Ce 'n cumpana vietii platesc ani de dureri !
Atunce falnic 'omul tidied a sa frunte
$i 'n ceruri cu mandrie atinta ochiul se.u.
Fiinta lui se 'nalta ca vulturul de munte,
Iubirea lui II schimbl 0-1 face Dumnezeu!
Atunci mai dulce steaua luceste 'n miez de noapte,
$i 'n zori seninul pare mai vesel, mai curat;
'a
zilei mii de glasuri, s'a noptii mu 1e oapte
II proclameazA 'n fall al lumii impérat!
Sint urme pretioase, sint scuppe suvenire,
Ce 'n suflet tiparite, ca el au nemurire !
ZAdarnic timpul trece c'un sbor neobosit,
In sinul omenirii vèrsAnd a iernii ghiatA;
Lumina lor iubitA luceste lin in viatd,
Precum un soare dulce in veci neasfiintit!
Asa nu te vei stinge din minte-mi nici odatA,
0, suvenir puternic de dragoste 'nfocatA !
0, timp ferice 'n care minunea ce iubesc
M'a desteptat in raiuri cu glasu-i ingeresc!
!

8 MART 29
Era blanda oath a blandelor §oapte,
and nu mai e ziva, §i nu-i Inca noapte.
Pamintul §i cerul, ca doi fratiori,
Ti da sarutare printre stele §i flori,
Si 'n aer parfumul a florilor dalbe
Plutea cu lucirea Stelutelor albe,
Si 'n toata natura cuprinsa de dor
Plutea. o §optire de dulce amor!
Din marginea lumii a noptii regina
V'ersa. 'n calea noastra duioasa-i lumina,
Si in lunca pätrunsa de razele ei
lpurau caii no§tri cu aripi de zmei.
Mergeani noi in cale ca umbre tacute,
Pe un dovor de frunze, pe cardri pierdute,
Si 'n tacerea noptii ce ne 'ncungiura
Sufletele noastre ca §i noi sbura,
Sburau ca doi ingeri din stele in stele,
Dandu-§i sarutare tainic intre ele...
De-odata fugarii cu ochii de foc
La capetul luncii s'oprira pe loc.
Iar dulcele Inger, patruns de simtire,
Imi zise atunce cu-o dulce zimbire :
cAcum este oara cand geniul sfint
(Aude §i vede minuni pe pamint.
E oara ferice de sfanta uimire
(Ce 'n suflet revarsd fiori de iubire.
Spurte-mi dar acuma, tu ce e§ti poet,
iCe poesii cant& inima-ti incet ?
iDacà vrei sã afii taina ce mencanta
cEata poesia ce inima-mi canta :
De este vr'o fiinta, de este vre un nume
La care sa se 'nchine un suflet omenesc
Cu tot ce e mai nobil, mai iubitor pe lume,
Cu tot ce 'n omenire e mai dumnezeesc;
*

30 LACRIMIOARE
Tu esti acea fiintd, tu, gingasd lumina
Aprinsd 'n a mea cale de insusi Dumnezeu I
Si sufletul men vesel la tine se inchini,
0, scumpa mea Elena! o, drag ingerul meu!
Cand soarta vru sA intru in raiu de fericire,
Când ochii mei pe tine zimbind te-au intalnit,
Un fulger, o scântee de vecinicd iubire
Din ochii tei pornitd, in sinu-mi a lucit.
S'atunci in altd lume am re'nviat de-odatd,
$'un soare mai fierbinte in ceru-mi s'a aprins,
S'o lume fdrd margini, frumoasd, desfdtatd,
Ca o campie verde sub mine sta intins.
Atunci natura 'ntreage., zimbindu-mi cu plAcere,
hi puse pentru mine coroana sa de flori;
Si glasul maicei mele, curmAnd a mea durere,
*eni sä me desmierde din cerul far& nori.
CAci fata ta iubitA mi s'aretà ori unde,
In vis, in flori, in stele, in dulcele senin;
Si inima-mi cuprinsd de dorul ce pdtrunde,
Sopted cu tine ast-fel prin tainicu-i suspin:
oFerice de acela a cdruia privire,
iTrezind in al 'feu suflet un fraged, dulce dor,
«Ar face ca sd nascd, pe gurd-ti o zimbire
(Ca zori misterioase de vesel viitor !
iFerice care, vrednic de-o soarta neasteptatd,
gAr face pentru dinsul, in ceas dumnezeesc,
cA. ta inimd scumpd de dragoste se bed
cSi glasu-ti cu 'nfocare sd-i zicd: gte iubesc I
1846. - Bland.
Multe flori lucesc in lume,
Multe flori mirositoare!
Dar ca voi, mici ldcrimioare,
N'are 'n lume nici o floare
Miros dulce, dulce nume !
Voi sinteti lacrimi de ingeri
Pe pdmint din cer picate,
Cand, prin stele leganate,
A lor suflete curate
Sbor vers.-and duioase pranged.
LACRIMIOARE
Fragede sinteti si albe
Ca iubita vieii mele !
Cu voi, scumpe strugurele,
Albe margaritarele,
Primivara-si face salbe.
Dar de-odatd vintul rece
Fara.' vreme ye coseste I
Ast-fel soarta crunt rdpeste
Tot ce 'n lume ne zimbeste....
Floarea piere, viata trece I

Duke inger de blandete,
Tu ce 'n cale vesel sbori,
Pe-ale mele tinerete
Aruncand frumoase flori!
Mergi, sub albali aripioard
Sä feresti de soarta rea
Pe-a ta dulce sorioard,
Pe Ninita, draga mea!
Line, 1846.Brusa.
VEZI TIT VULTURZL...
DuLCE rrycza..
Mergi, pe-aripe-ti sa se culce,
Adoz-mind incetisor,
.§i. ingan'al ei somn dulce
Cu dulci visuri de amor!
Iar cu dinsa and prin lume
Vei sbura, Inger iubit,
Ah! sopteste-i al meu nume,
Spune-i dorul meu cumplit!
VEZI TU VULTURUL.,
81
Mergi sa furi de printre stele
Un luceaf6r luminos,
§i pe fruntea scumpei mele
Sa-I anini, cantand voios.
Mergi de 'ntinde verzi covoare
Sub piciorul ei de crin.
Schimba dorul meu in floare
Si-1 depune pe-al ei sin.
Vezi tu vulturul falnic, o, scumpa mea iubita,
Cum salta, se ridica si sboard care nori?
Asa sufletu-mi vesel in fata ta slavita
Se 'naltã catra ceruri, plutind in d.ulci fiori.
Vezi printr'a noptii stele ce razi luminoasa
Revarsa. 'n a sa cale lucealdrul ceresc?
Asa and vii, iubito, cu inima voioasa,
De gingasa simtire asa ochi-mi lucesc!
Auzi tu glasul tainic ce cant& 'n miez de noapte
§i. prin vazduh pluteste cu-a florilor miros?
Asa resuna 'n mine melodioase soapte
Cand sufletu-mi te simte, ingerul meu frumos!
Caci vulturului cerul a dat aripi sa sboare,
Si stelelor lumina, si noptilor suspin,
Iar tie ti-a dat farmec, placeri incantatoare,
§i. mie mi-a dat suflet ca tie sa-1 inchin 1
1846.B1inzi.

32 o NOAPTE LA TEARA.
0 NOAPTE LA TEARA
Ara co inini lit barna
Care atia el m6 iubeat
Connalst.
FrumoasA e campia cu dulcea-i linItire
Pentru acel ce fuge de-a lumii amagire,
Pentru acel ce catä un traiu neinsemnat!
PlAcut, placut e ceasul de griji nentunecat,
§i dulce este viata ce curge lin, departe
De-al omenirii sgomot, de-a ei furnuri desarte!
Când inima hrdneste o tainica dorinta,
Când omul simte 'n sinu-i o crud& suferintA,
0 jale hid margini, un dor fail hotar;
Cind zimbetu-i ascunde ades suspin amar
§i mintea-i se desteaptá din vis de fericire,
PierzAnd ofi ce credintä, ori care nalucire.
Fence de acela ce 'n tulburare-i poate
Pe-un cal sA se arunce si prin vazduh se 'noate,
Pasind peste-orizonuri, sburAnd peste campii;
Ferikriicare poate, departe de cei vii,
SA uiteth. sa flintà, sà. piard'ori ce simtire,
SA nu mai faci parte din trista omenire!
Era o noapte lina, o mult frumoasa noapte,
Ce revêrsh in lume armonioase soapte
§i multe glasuri bliinde in Mimi destepth:
0 noapte de acele ce nu le poti uita,
Care aprind in suflet scAntee de iubire
Si pun pe frunte raze de indumnezeire.
Eram... par'cA sint incal... la orele acele
CAnd ochiul ratAceste primblandu-se prin stele
'n toatä steaua vede un chip gingas, slavit;
Atunci clnd clout. sboara pe term nemarginit,
CAnd dorul trist uneste a liii duioase plangeri
Cu sfinta armonie a cetelor de ingeri.
Ca lampa aninatA la poarta de vecie
Domnea. In dulcea taind a umbrelor fac1M,
VersAnd vApaie 1in. ce lumea coperea.
Lumina mangaioasa! In ceruri ea pArea.
Menitä ca si ducA pe cal necunoscute
Dorintele-omenirii in lung desert pierdute!

DESPARTIREA. 33
De-odat'un glas de Inger, 0 sfinta .armonie,
Plutind u§or in aer ca vintul ce adie,
Se cobori prin stele din leaganul ceresc.
.Duios era §i. ginga§ acordul I,ngeresc,
Caci inimele noastre saltara mai fierbinte
La dulcele sell cantec, l'aceste-a lui cuvinte:
«Ferice de acela ce cu-o simtire vie
(Slave§te armonia §i nalta poesie
(Ca desmierdari placute de glas prietenesc;
(El poarta pe-a sa frunte un semn dumnezeesc,
(Si geniul sea gusta placeri incantatoare,
(burand la nemurire ca vulturul in soare;
«Dar mai ferice Inca fiinta de iubire
«Ce simte cu 'nfocare a dragostii pornire
(Si nencetat e gata cu drag a se jertfi!
(tAci duke-i pentru altul §i 'n altul a till,
(Si dulce-i de a zice, and inima jale§te :
Am o fiinta. 'n lume ce §tiu cä me- iube§te!«.
Minjina.Mart 184.
DESPARTIREA '
Te duc4, iubitä scumpa, in -(ermuri departate,
Lasand frumoasa teard, surori, prieteni, frate,
Lasand in al meu suflet un mult amar suspin!
In ora de pornire cu totii impreuna
Doresc l'a_ tale pasuri calatorie buna
Pe-o cale inflorità ci sub un cer senin.
Mergi dar fara mahnire, te du §i fii voioasd,
Caci ingerul iubirii §i inima-mi duioasa
Te vor urma ori unde cu tainicul kr sbor ;
Si cat vei fi departe, ca mine te gande§te,
Ca tu ecti a mea viata., cà soarta ne iubecte,
Ca cerul ne pastreazd- ferice viitor.
Gandecte ca in lume nimic nu e mai mare,
Mai ginga§, mai puternic, mai dint, mai -cu 'nfocare,
Decat sinytirea vie ce tu mi-ai insuflat.
Ca ori ce fericire, cä ori ce dulce bine
Din ochii Mi de raza, imi vine dela tine,
Precum lumina vine din cerul inaltat.
3

84 ASTEPTARBA
Ori unde tu vei merge, iubita, ti-ad'aminte
De-a noastre oare pline de dragoste fierbinte,
Comori nepretuite de scumpe desmierdari;
De-acele vremi in care a noastrd. fericire
Schimbà intreaga lume in leagan de jubire
$i vremea trecatoare in lant de rutari!
Mergi, draga, plutind vesel ca paserea uqoara
Ce 'n faptul diminetii din cuib la ceruri sboara,
Lovind a sa aripa de roua §i de flori,
Caci sufletu-mi in taina §optind inimei tale,
Ira departa de tine ori ce ganduri de jale,
Va alunga din ochiii ori care negri nori.
$i and va fi lumina, §i and in miez de noapte
Vei asculta cu lacrimi a ingerilor veapte,
Zi, draga mea, atunce, precum mu zice eu:
(Nu e fiinta 'n lume ca mine de iubita!
4Amorul me 'ncunund cu-o raid. stralucita,
(Venetia m'a§teapta, zimbind la visul meu!,
Iao.--maiu 1846.
ATEPTAREA
Pe malul marii de spume-albitä
Ce 'nalta. gemet ingrozitor,
Ca pe un inger te-aqtept, iuhita,
Cuprins de jale, muncit de dor.
Fugand de lume, gandind la tine,
In lume singur trec pe pamint,
Ta mele lacrirni, dorinti, suspine,
Cu glasul mdrii se pierd in vint.
Vecinic s'afuncla a mea privire
In orizontul intunecit,
Dar nici o raza de fericire
In ochi-mi Inca nu a lucit!
Vecinic in noapte trista, adanca,
Ascult a vremii pas necurmat,
Dar de placere nici un ceas Inca
Pentru-al meu suflet nu a sunat-1
Nimic in lume nu me incantd,
Nu varsa 'n pieptu-mi. dulce fior.
Frunze qopte§te, paserea cantd,
Inima-mi plange la glasul bor.

DE CREZI IN PORED§
Stall. ca o piatrA in nemi§care,
Pierdut pe ganduri, adese ori.
Privesc la ceruri, privesc la mare...
Pe mare valuri ! in ceruri nori!
Ah! vinA, draga stelutA linA,
De strAluceqte pe sinul meu;
Alunga noaptea cu-a ta lumina',
Stinge c'un zimbet amarul greu,
Destule zile de despArlire!
Destule lacrimi, destul amar r
VinA de pune- cu-a ta iubire
Durerii crude vecinic hotar.
Te-a§tept, iubito, in a ta cale,
Precum a§teapta robul mahmt
SA beg oara scAparii sale,
SA-0 simtA trupul din lant ie§it.
Te-a§tept, iubito, precum a§teapta.
Pe-a diminetii zimbet voios
Sermanul bolnav ce se deqteapt5.
In sinul noptii intunecos.
Ah I Pa mea jale, l'a mea chiemare
Dac'al tAu suflet e simkitor,
Vin' sA-ti dau numai o sArutare
Vapoi din lume vesel sa. sbor!
'Trieet. Sept. mio.
De crezi in poesie,
In sfinta armonie
Din boltele cereqti,
CAnd noaptea 'nseninatA
Luce§te 'ncoronatA
De stele ce iubeqti;
1803.B1iknzi.
DE CREZr IN POESIE...
....-r..-...-
De crezi in al téu frate,
In suflete curate,
In cer, fa Dumnezeu...
Precum eu. cred in tine
Ca in cerescul bine,
Crede 'n amorul meu!
De crezi in tinereti,
In ginga§a frumseta
Ce-aprinde dulce dor,
Si 'n tainica uimire
Ce 'nsufl'a ta privire,
0, scumpul meu odor !
35

36 CANTIO DE FERICIRE
PESCARUL BOSFORULUI
De-ar vrea inaltul Prooroc,
Mahomed strAlucit,
Sa-mi fie ziva cu noroc
Si dorul implinit !
De-a§ prinde-acum in mreaja mea
Pe-al mArii impérat,
Ce poartA 'n frunte-o mare stea,
Un talisman bogat.
Eu care sint un biet pescar
Purtat din val in-val,
Eu care dorm la Iuschiudar,
In iarba de pe mal,
Eu, Abdulah, cel mai voinic,
VAslas de pe Bosfor,
Cc n'am decAt un biet caic
S'un suflet pfin de dor !
Allah! atunci ori ce-am aorit,
Allah ! ori ce-as vrea eu,
Dela apus la resArit
Ar fi indat'al meu :
Caftane, §aluri de Ca§mir
Cu late, scumpe flori,
Iuti armAsari dela Misir
Ca vintul de -u§ori.
S'im lung caic de abanos
In aur prelucrat,
Cu imnuri din Coran frumos
Pe margine sapat,
Si treizeti de vAslasi Osmani
Ce vesel ar sbura
Mai rApezi decAt Elcovani
Pe 'ntinsa Marmara.
Ci 'n mreajA dulce prefAcând
Duioasl-inima mea,
M'as duce 'ncet §i tremurând
SA prind norocu 'n ea,
Sa prind copila lui Topal,
Frumoasa Biulbiuli,
Ce cântA noaptea lin pe mal,
Pe mal la Kandili !
Constantinopoli.Iunie 1846.
GAndul meu la tine sboarA
Ca o pasere u§oara
CAtre cuibul inverzit,
Si la sinul teu pAtrunde
Ca un flutur ce s'ascunde
Inteun leagan inflorit.
CANTEC DE FERICIRE
Dar n'a§ vrea nici stofe cu fir
Si cu margAritar,
Nici largi caftane de Vizir,
Nici falnic armAsar,
N'a§ vrea nici sAbii de Taban
Deprinse la omor,
Nici lung covor de Ispahan
Ce salt& sub picior.
Allah! me jur ca., de-a§ avea
Al marii talisman,
N'as vrea sA flu Vizir, n'a§ vrea
Nici Padi§ah-Sultan.
N'as vrea comori, n'a§ vrea sA am
Nici chioscuri, nici saraiu,
Nici SA desmierd in Bairam
Huriile din raiu.
Dorul meu in a ta cale,
UrmAnd pasurile tale,
Te desmiarda. nencetat,
Si 'pc dulcea ta gurita,
Draga, draga mea NinitA,
Fura-un dulce sdrutat.

Ochii mei, ce 'n veci, la tine
Atintesc a lor lumine,
Inotand in tainic foc,
Véd lucind pe-a ta zimbire
Ingereasca ta simtire,
Ingerescul meu noroc.
Tot ce 'n lume-i drag §i place,
Tot ce 'nalta §i preface
Pe un om in Dumnezeu,
Mi le-ai dat cu-a ta iubire,
0, frumoasd nAlucire!
Scumpa mea! ingerul meu!
Constantinopoli. August, 1846.
VENETIA
Cdci amorul e un soare,
S'a mea iniml o floare,
S'a mea viata-un dulce vis.
Caci iubita mea Ninitä
Cu-o zimbire, cu-o gurita,
Mie cerul mi-a deschis!
VENETIA
1 1 SEPTEMBRIE 1846
,De-acum vie cruda moarte!
Sufle vintul relei soarte
Pe pdmintul ingrozit!
Eu a§tept cu nepesare
A furtunelor sufla.re,
CAci iubesc §i sint iubit !
Sufletu-mi e o gradina
Unde'n ginga.§5. lumina.
Cânt'o pasere din raiu.
Viata mea de veselie
Trece lin in vecinicie
Ca o dulce zi din Maiut
1
and ochii mei innoatA in ginga§a lumina
Ce tainic isvore§te din ochii tei frumo§i,
Atunci oH ce durere in sinul meu s'alinä
Ca marea tulburatA ce-adoarme §i suspinA
Sub ale noptii blânde luceferi mangdio§i ;
CAci ziditorul lumii, in dulcea lor privire
Vet-sand väpaie Ha, §i farmec de slävit,
Le-a dat a sa putere §'a sa Dumnezeire,
Ca sä-mi arete 'n lume un drum de fericire,
0 cale luminoasä ,sub cerul innegrit !
IL
CAnd fruntea mea in pace cu drag e leganata
Pe sinul téu ce saltä aprins de dulce dor,
Fiinta mea ferice, de visuri desmierdatA,
In lumi necunoscute se simte inAttatA
Turrneaz'a ta fiinta in tainicul ei sbor;
87

38 vENETIA
CAci sinul feu in care domneste-a ta iubire
Precum o lampA sfintA ce arde 'ntr'un altar,
Frumos ca i altarul uimeste-a mea simtire,
Trezind in al meu suflet ori care nAlucire,
Stergand din a mea minte ori care gand amar !
UI
Când vesela, fierbinte, gurita-ti zimbifoare
Me 'manta, me imbat d. cu-a sale sArutAri,
In inima-mi atunce s'aprinde-un dulce soar;
Si viata-mi, ca albina lipitA. de o floare,
Se leagAnd in raiuri pe-a tale desmierddri.
CAci ingerul iubirii, al cdrui glas patrunde
Si care langa tine din ceruri a sburat,
A strins pe-a ta gurita aripele-i rotunde
S'acuml ca intr'un leagan, in ele se ascunde
Cu lira sa duioasa ce cdntd. nencetat.
IV
Cand noaptea in tacere, la ora ce ''A'adund.
A dogilor vechi umbre pe maluri sovAind,
Gondola, leagan dulce, ne primbld. impreuna
Pe luciul lin al mirii in care alba luna
Cu stelele voioase se scalda stralucind.
Atunci, din umbra deasa ce doarme 'ntre canaluri,
Din lampele aprinse in boltele ceresti,
Din turnuri, din palaturi ce triste zac pe maluri,
0 tainic'armonie pluteste peste valuri,
Soptind inimei noastre cuvinte ingeresti:
V
dubiti, iubiti! fie zice Vene.tia cernita,
aubiti ! amorul vostru puterric e i sfint !
sIubiti I §i
calea voastra va fi tot inflorita,
«Si 'n sinul nAhjcirii, pareche fericitA,
«Cu-o lunga sdrutare veti trece pe parnint ;
«Caci vremea ce restoarna cu coasaq nempAcata
«A falei omenirii vechi marturi i mdreti,
«Nu poate-avea putere de-a stinge nici odatä
«Acea scAntee vie de dragoste 'nfocatà
«Ce lumineaz d. calea frumoasei tinereti !,
Palatal Benzonus. Venet.is.

0 SEARA LA LIDO 89
0 SEARA LA LIDO
Ridica vélul negru ce-acopere-a ta fata,
Venetio cernith, Venetio mareata I
cu-o zimbire dulce fii martur fericit
L'a noastra veselie s'amor nemarginit !
In vremile trecute a Iibertatii tale,
In timpurile-acele de glorh triumfale,
Când nobil rezemata pe falnicul t6u leu,
Vedeai Adriatica salt'and la glasul téu,
Gondole negre multe se departau de maluri
Si lunecau in taind pe negrele-ti canaluri,
Purtand comori ascunse de gingase snntiri,
Imparechiete inimi pierdute 'n fericiri.
Dar spune-mi tu, vézut-ai in gondola vr'odata
Fiinta mai frumoasa, mai dulce desmierdata,
lJn inger de iubire cu suflet mai ceresc
Decat minuuea scumpa pe care eu. slavesc?
0, gondola iubita, noi lumii dam uitare I
Sbori. vesel, sbori in pace purtându-ne pe mare,
leagana'n tacere, sub cerul aurit,
Amorul nostru mare ca cerul nesfaxsit.
tu, o, vis ferice a tineretii mele!
De-ar fi 'n o
mea putinta sä fac precum doresc,
A§ pune pe-a ta frunte un diadem, de stele,
A§ pune sub picioare-ti un tron dumnezeesc !
Caci te iubesc, Elena, cu-o tainica uimire,
Cu focul tineretii, cu dor nemarginit,
Cu lacrimi §i credinta, cu dulce fericire
Cu tot ce este 'n mine putere.de iubit !
In dragostea cereasca visand cerescul bine,
La tine al meu suflet Inala sborul seu.
'1 ot ce-i mai sfint pe lume eu 11 sldveso in tine,
Tu e§ti lumina, viata i Dumnezeul meu
In tine cred, Elena, precum credeam odata
In glasul maicei mele, in sfintul ei amor;
Precum in scare crede natura 'ntunecata,
Precum un geniu falnic Ii falnic- viitor.

40 .13IONDINETA
Tu porti un nume dulce §i scump inimei tnele,
Un nume ce-mi inspirA un cult dumnezeesc,
Si care me 'Manta ca harpele din stele,
Si care imi §opte§te de maica ce jAlesc.
Iubirea ta-mi insuflA un dor de nemurire !
Iubirea mea me 'nalta la tronul ingeresc!
Si 'n leagan de gondola, in vecinicã iubire,
bat lumea langa tine a§ vrea ca sA. trAesc !
Venetia. Oct. 1846.
BIONDINETA
Inteo seard pe Piateta.,
Mocenigo cel frumos:
«Biondineta, BiondinetA I
Zise 'n calea mea voios
tii tu, "draga Venetiana,
«CA Madona ta ti-a dat
«Wane mici de patrician&
eSi ochi mari de sarutat?
Azi prin neguri, dimineata,
Noul Doge me zAri
Si pe-a lui San-Marco plan'
Din palat se cobori:
«Venetiana tinericA,
«Biondineto! dise el
«Mani in mare-Adriatia
«Am s'arunc acest Mel.
tii tu iar ca mie-mi pare,
(Cosfieto! mare pècat
«SA porti ap& de vinzare
«Pe-al teu umer delicat?
«Vin' cu mine, draga, vina.
«En voesc sä te deprinzi
(A domni ca o regina.
«In palaturi de oglinzi.)
«Mani in purpun §i 'n aur
«Am sà fiu incoronat,
eSi pe vechiul Bucentaur
«Prin Venetia purtat.
«Zi cã vrei a-mi fi sotie,
«Si eu jur pe slintul Marc
eSa-ti inchin, Biondind, ie
«Toata fala de monarc./
Inttio zi, langa fantAnd,
Titiano-mi zise 'ncet:
4Nu e 'n stare nici o mana
«Ca sa cerce-al teu portret,
«Dar me jur pe mandrul soare!
«Dac'ai vrea pe loc a sta,
S. be fac nemuritoare,
cCercand numai umbra ta.
Dar Biondina cea cuminte,
Drumul rapede urmand,
La tustrei cu. dulci cuvinte
Le respunse-a§a, fizand:
-
«Nu-i oglincla mai curata,
«Nu-i potret mai ingeresc
«Decat cel ce mi s'arata.
«In lantana cand privesc.
'Venetia.
«Nu sint semne de marire,
«Nici inele de rubin,
«Cu mai duke straluczre
Deck ochii lui Tonin.
(Ca gondola-i din Platen.'
«Nu e tron mai de dorit,
«Cand pe draga-i Biondineta
«El o ,primbla fericitl,
Oct. 1846.

Cu Ninita 'n gondoleta
Cand me primblu 'neeti§or,
Trecatorul din Piateta
Ne prive§te-oftand de dor.
Atunci cerul se 'nsenind,
Lucind vesel arnandoi,
S'Adriatica s'alina,
Se alina pentru noi.
In laguna de ne place
A pluti pe-a marii val,
Pentru noi Siroco tace
Pe-a lui Lido verde mal.
Si sub lunga sa lopata
Gondoleta salta lin
Cu Ninita leganata,
Leganata pe-al meu sin.
Venetia. Octonivrie 1846.
BARCAROLA. VENETIA/a
GOND OLETA
41
Man& Vesel, lopatare,
DelaLido la San-Marc,
Ia de-alung canalul mare
Ce-se 'ndoae ca Am arc.
Mergi cat draga mea Ninita,
Stand la pieptu-mi infocat,
Mi-a da dulcea s gurita.
Mi-a da duke sdrutat.
Cat va fi in ceruri lima,
Cat va fi senin pe cer,
La Giudeca spre laguna
Sbori, voinice gondolier.
Du-ne, Toni,'n lini§tire
Pan ce, stand gondola ta,
Viata noastra de. iubire
Cu iubire va 'nceta!
BARCAROLA VENETIANA
Pe marea lina
Care suspina
Stele le toate pluresc n§or.
De ce, draguta,
A mea stelutd,
Lipse§ti tu numai din horul lor?
Dintre canahiri,
Si de pe maluri
Se 'naltd-un cantec melodios.
De ce, Ninita,
A ta gurita
Nu se aude cantand voios?
Tainica noapte
Cu blande §oapte
Te chiama, draga, s'o incununi.
Gondola geme,
Cad multa vrerne
N'a fost cu tine printre laguni.
Sept. 1816. Venetia.
Ah! te coboara.
Vesel, u§oara,
Dintr'al tett negra palat regesc.
Vin' de zimbe§te,
De straluce§te
Ca un luceafer dumnezeesc.
Cu blanda-i fata
Plutind prin ceata,
Luna din valuri se 'nalta 'n cer.
Ah! yiná, vina,
Scumpa lumina,
Sä mangai dulce pe gondolier.
Eu in gondola
Cu-o barcarold
Visul teu ginga§ voiu ingana,
Si noaptea 'ntreaga,
Ninita draga,
Incet pe mare te-oiu legana!

42 ADIO
Scumpa, alba lacrimioara.!
Vezi tu roua de pe flori
Cum luceste s'apoi sboara
De se schimba 'n negri nori?
Astfel gingasa lucire.
Din ochi dulci, veselitori,
Trist in lacrinu de mahnire
Se preface-adese on !
Cate inimi inflorite
La lumina vesel sbor,
$i de-odata vestezite
Fara vreme cad 0 mor !
Fevruar, 1874.Viila Delflna. Palermo.
De-a§ trai cat lumea 'ntreaga,
Gandul meu la tine, draga,
Vecinic, vecinic va sbura,
$'ori. ce e mai sfint in mine,
Duke Inger ! pentru tine,
Pentru tine-1 voiu pastra.
Cea mai blancl'a mea gandire,
Cea mai gingasa simtire,
Cel mai falnic dor al. meu ;
Tie numai, numai tie
Le inchin pentru vecie
Ca la insusi Dumnezeu !
Tu, fiinta de slavire,
C'un cuvint, cu 0 zimbire,
Cu un dulce sarutat,
Mi-ai dat suflet, mi-ai dat viata,
§i a raiului dUlceata
Tu in sinu-mi ai versat !
VISURILE
Mei iubirea din junie
Schimba lumea 'n vesel raiu,
$i cu sufletul renvie
In cerescul dulce plaiu!
A D I O
Cate visuri de iubire,
Dulci a inimei comori,
Trec, se sting ca nalucire
$i ca fulgeri trecatori!
Asta-i legea crudei soarte,
Lege far de mangaieri!
Azi e viata, mani e moarte,
Azi placere, mani dureri!...,
Fericit care 'mplineste
Visul séu pe-acest pdmint!
Fericit care iubeste
Pan' a nu cadea 'n mormint!
Tu mi-ai dat cu-a -ta iubire
Acea nalta fericireo.
Acel simt dumnezeesc,
Ce puternic ne-supune
$i ne'nalta de ne pune
Sus pe tronul ingeresc !
Tu, Eleno !... dar, vai mie !
!rite() noapte de urgie
Cerul crud ne-a desparlitl
Tu te-ai dus, te-ai dus,
Fericirea-mi nesfarsita
Intr'o clipa s'a -sfarsit !
Asa-i soarta I asa 'n lume
Tot ce poarta-un dulce nume,
Tot ce-i falnic i frumos,
Curand trece, curand moare,
Ca un cantec, ca o floare,
Ca un fulger lurninos !

Steaua vine, steaua piere!
Astfel dulcea-mi mangaiere
A pent de pe paminc;
A pent, s'a dus cu tine
In locasul de lumine...
Bi eu plang pe-al teu mormint
Constantinopoli. Mani 1848.
URSITA KEA. 43
Adio ! pe-aceste maluri
De-ale Bosforului valuri
Inganate lin, usor,
Te las, inger de iubire
Cu a vieti-mi fericire,
Cu-al meu suflet plin de dor.
Singur, singur cu-a mea jale
Rata:eft pe-a vietii cale
Ca un orb nenorocit,
Viata-mi scade, jalea-mi creste,
meu dor in veci s'opreste
Pe mormintul feu iubit !
CANTONETA NAPOLITANA
and vintul se scoala
Turbat i rescoala
Al marilor val,
Pescarul s'opreste
La valuri priveste
Si
cantã pe mal.
Ca dinsul de rele,
De viscole grele,
Departe sa fim.
L'a marii talazuri,
L'a vietii necazuri,
Ca el sa privim.
lanmarie; 1847. Napoli.
Inteun castel, departe,
Din ceruri avui parte
SA ved un Ingerel.
Mult trist era castelul,
Mult vesel ingerelul,
Mult gingas, tinerel!
Avea ceresti blandete,
Pe frunte-i dulci albete,
In ochi-i dulce foc,
!
Junia ne 'nvata
Sa trecem in viata.
Ca paserea 'n sbor,
Cu fruntea 'n lumina,
Cu inima plina
De dulce amor.
URSITA MEA
Deci fie pe mare
Furtung, turbare,
'n viata amar,
Noi, veseli pe maluri,
Sa rirlem de valuri
Ca bietul pescar!
l'o tainica zimbire,
S'un suflet cu iubire,
$'o soarta cu noroc.
Eram eu inca june...
Acea scumpa. minune
Era ursita mea!
/k§a avui eu parte
Intr'un castel departe,
A me 'ntalni cif ea.
.a

44 LA. VENETIA. MULT DITIOASI.
Intr'un palat, pe mare,
Inteun ora§ ce pare
Din valuri resarit,
Departe de-a mea teara,
In .urma vezui iara
Ursita ce-am iubit.
Facolo, fara frica,
Pe mare-Adriatica.
Gondola ne-a plimbat.
$i 'n leagan de iubire,
Pierdut in fericire,
Tot sufletul i-am dat !
Pe soare §i pe lund
Cu mine impreuna
A fost ursita mea...
A§a avui eu parte
Intr'un palat departe.
A me iubi cu ea!
1869. Malta.
Iubitu-ne-am in lume,
Plutind pe-a marii spume,
Calcand pe verde plaiu,
$i, lumii dand uitare,
Ca-o lunga sarutare
Trecut-am un prin raiu.
Dar intr'o. noapte lina
0 palida lumina
Se stinse in eter,
$i ingeru-mi cu jale,
Sburand pe-a stelei cale
Se 'ntoarse iar in cer.
Eram atunci pe mare...
In dulcea-i leganare
Muri ursita mea !
A§a avui eu parte
A sta in veci departe
Va plange dupa ea !
LA VENETIA MULT DUIOASA
La Venetia mult duioasa
Duios sboara gandul meuf
Cand, in noaptea 'ntunecoasa",
Pe simtirea-mi dureroasa
Se abate dorul greu.
Astfel paserea ranita
De un §earpe otravit
Sboard, sboarä obosita
§i s'abate amortita
Lana cuibu-i inflorit.
Te iubesc cu dor fierbinte
In frumosul teu trecut,
§i 'n aducerea aminte
Ale dragostelor sfinte
$'a
fiintei ce-am perdut !
0, Venetio mult mareata
Cine a putut gusta
A iubirilor dulceata
Tn poetica ta viata,
Vecinic nu te va uita!
Te iubesc in a ta jale,
In ve§mintul tëu cernit,
§i 'n gondolele tale
Ce se pierd printre canale
Ca un vis heispravit.
1

Ah! viata pentru mine,
Scump Inger, Para. tine
Nu are nici un bine,
Nu are nici lin dar.
In cer fie lumina',
Sau nori, sau noapte lind,
Sufletul meu suspind,
Suspind cu amar!
Ori care ndlucire
L'a bmului simtire
Aduce 'nsufletire
Cu glasu-i Incantat,
Se pierde 'n neagra ceath
Ce 'ntunec'a mea viatä,
si glasu-i se Inghiata
De mine depärtat.
Pe Illarea-Neagrit. Kahl, 1847.
PE MARE 46
PE MARE
0 valuri marrde spume !
Purtati-me prin lume
Ca frunza fdra. nurne
Ce o plutiti usor,
Si m'aruncati din mare
Pierdut, färä suflare,
Pe malul cu uitare
Adâncului Bosfor!
Acum cerul zimbe§te,
Natura 'ntinere§te
Si
tot care trdeste
Se simte fericit ;
Dar mie ceru-mi'pare
Cuprins de 'ntunecare;
\red 1umea 'n'intristare
Ca sufletu-mi cernit !
Zadarnic cat pl'acere,
4adarnic mangaiere,
S'alin a mea durere,
Sa curm al meu suspin.
Trecuta fericire
Isvor e de jalire,
Si dulcea-i suvenire
Hrdne§te jalea 'xi sin!

SUVENIRE
PE MALUL MARI1
In ceasul trist de noapte, and apriga furtunA
Pe marea tulburatA, siltand din val in val,
Se 'naltä, se llte§te i vAjAe §i tuna,
Sdrobindu-se de mal;
Atunci and spaima crudA fian i. suflä prin lume,
Cind tunetul se poartà wuind din loc in loc,
CAnd marea framintata s'acopere de spume
norii ca talazuri arunc spume de toc;
Imi place a sta singur pe-o stânca derAmati,
S'aud pe maluri vintul cu groazi §uerAnd,
SA v6d pe 'ntinsul negru furtuna 'ntAratatA
Si cerul, fulgerand.
Cãci inima mea astfel de jale e munciti
plange cu durere, la tine and gandesc,
0, maicA, inger dulce ! 0, maica mea iubita !
Tu ce-ai sburat din brate-mi in leaganul ceresc I
Pierdut in intunerec sub cerul färä stele,
Lipsit de-a ta flint& ce zace in mormint,
Eu ve'd in nofi, in valuri, icoana vieii mele,
Si
gem cu-al noptii vint !
Ah! mult amar e ceasuI an.d dorul se jAle§te,
CAtAnd in vremi trecute un suvenir slAvit,
Se 'mpiedea in .sboru-i §i. cade, se love§te
De pieatra mormintalA a celor ce-am iubit I
Cu-a sale pAnzi umftate ct- mica luntri§oara
Pe luciul viu al narii de vint se ingana,
Vi sub un cer albastru, ca lebëda uparA,
Azi lin se legana.

DESROBIREA. TIGANILOR 47
Dar vintul crunt de-odatA, sufland cu vijelie,
Schimba a maxii fatá in munti ingrozitori;
S'acum sermana luntre pe )ntinderea pustie
Sdrobitä se zAreqte la fulgeri trecAtori !
Ine0a PrInkipo. Auguat;ate4a.
MAIORULUI IANCU BRAN
Mergi sa-ti iei dreapta resplata dela dreptul,Ziditor,
Tu ce la§i in urmA jale, vrednicule muritor!
Om de bine, de credinta, ce Moldova ti-ai iubit
sgi 'ntr'acest veac plin de rele fapta bunA ai slAvit.
Ai tdi vechi §i. dragi tovareqi, capul, armele plecand,
La laca§ul t6u de moarte te duc jalnio suspinand,
Glasul clopetelor suna ceasul teu de vecinicie,
Si vazduhul le respunde prin o tristA armonie.
Trupul tea ce-a4fost terana in terana s'a preface,
Iara sufletul tèu vesel sus in veci va gusta pace,
Cad in viata. cand, ca tine, oxnul binele slave§te,
Domnul sfint cu-a sa 'ndurare dupA moarte-1 milueqte 1
1848. Ia8i.
DESROBIREA .., TIGANILOR
Te slavesc, o, zi fence sfinta zi de libertate,
Tu a carei mandra raza sufietul roman strAbate !
Te slAvesc, o, zi mareatA pentru patria-mi iubitä,
Tu ce-areti ochilor noqtri Omenirea desrobitA !
Veacuri multe de durere au trecut cu vijelie,
Sub asprime plecand capul unui neam in osandire!
Dar Romanul cu-a sa ntanA rumpe lantul de robie,
Si Tiganul, libel- as tAzi, se deqteaptA 'n fericire
Azi e soarele mai falnic.! lumea azi e mai voioasA!
Azi in piept inima-mi cre§te ! azi e viata mai frumoasa,
Caci la glasul libertAtii véd Moldova deqteptatA
$i la glasul Omenirii o simtesc induiogata.
Fara 'n lume §i marire pentru tine 'n veci sa fie,
0, Moldovo, tearA ',Andra! tu ce dai sfinta dreptate!
Bratul tea ce sfarma astAzi un jug aspru de robie,
Tie insAti pregate§te yiitor de libertate !
laai. 81 Ianuarie 1844.

48'
Alba päserica1
Ce stai singuricA
Langa cuibul teu ?
Nu-i ziva seninA,
Sau nu curge linã
Apa la pareu?
De. ce plangi cu jale?
Vezi sorile tale
Cum se veselesc.
Prin luncile-umbroase
Vezi cat de voioase
nor i ciripesc !
1848. Lip.
ODA, CATRA BAHLIIIII
_
PASERICA
Apa-i linã, frate,
Frunza lin se bate
In codru 'nflorit.
Dar cuibu-mi jos cade,
Ca de mult ii roade
Tin §erpe cumplit!
Ce durere, spune,
Ce dor greu supune
lnimioara ta,
De stai singurica,
Dragl pAserica,
Si nu poti canta ?
Frate, 'n departare
0 pajura mare
Se 'nalta mereu.
Ghiara-i se lunge§te,
Ochiu-i se tinteqte
Tot spre cuibul meu.
ODA CATRA BAHLUIU
Adese ori departe de-a lumii triste valuri
Cu pasuri regulate eu mesur al teu pod,
Bahluiu, loca§ de broalte, riu tainic färà. maluri,
Ce dormi, chiar ca un pa§a, pe patul teu de glod.
sTrecut-aup, zic atuncel sa tale negre unde
Ca gloria, ca viata, ca visul de noroc 1)
sBa, n'au trecut, stApine*, trist nasul imi respunde,
sEu le simtesc prea bine, caci me carnesc din loc.'
Cand luna se ive§te pe-al muntilor gol umér,
Cand pa§ii mei, ca gandul, prin aburi ratAcesc,
Imi plac acele imnuri de broa§te fad. limner,
Ce, chiar ca oare care, in hor oracAesc.
Atunce in credinta a mea inimA saltA
Ca la un glas prieten, jubit i alteptat,
Caci ginga§ele bromte sint dulci poeti de balta,
Precum multi poeti ginga§i sint broa§te de uscat.
;844. - 1831.

VI STIL 49
VISUL
Era o campie lunga §i tacuta,
Lunga ca pustiul, ca moartea de mutd. !
Sus, in taina dulce, pe-al nor4ii senin
Ca un vas de aur luna plutea fin.
Eram pe-un cal aprig care 'ntreceh vintul ;
i
Negrele lui coame atingeau pamintul.
In campia lungd calul meu fugea,
Iar a lui picioare iarba n'atingea.
Ne duceam in cale precurn visul duce,
Ca genii de spaima, ca doue naluce.
Sburam noi pe luna precum gandul sboard,
Cand iubirea dulce inima 'mpresoara.
De-odatá fugaru-mi, sforaincl s'opri.
El in departare trei umbre zari,
Tri fecioare albe, nalte 0 frumoase,
Decat steaua lunii stele mai voioase.
In veselã bora upare saltà.
glasul lor vesel pe rand imi cant& :
4t Tu ce-alergi far' de placere
In campia 'ntunecatd,
«Vin' sa afli mangaiere,
ivite la curtea mea bogata.
an palaturi aurite
«Si 'n comori nemistuite
«ti-oiu da zile fericite,
«Voiu fi roaba ta plecata.
«Tu ce-alergi far' de clorinta
«In campia parasitä,
a Vin' s'ating a ta fiinta
«Cu-a mea raza stralucita.
*
*
4

50 zimnnur, qi VITLPEA
4 A ta mandra pomenire
4Va sbura la nemurire
ei de-o falnica marire
«Va fi 'n veci insufletita I
*
«Tu ce-alergi far' de iubire
«In campia cea pustie,
«Vin' s'aprinzi a ta simtire
«La a dragostei faclie.
«Al teu suflet, a ta minte
«Vor gusta veselii sfinte
«Lang'o inima fierbinte
«Ce te-a§teapta ca sa -'nvie !)
Uimit de-a lor cantec 0 de-a lor zimbire,
Imi rapezii calul.... cruda amagire !
Un pas numai Inca, eram fericit!
Un pas.... ele 'n aer rapede-au sarit,
Si 'nvartinduli hora pe-o raza de lund
S'au 'neltat in ceruri, cantand impreuna.
Le-auzii deasupra-mi glasul dulce, lin,
Ca o qoapta blanda, ca un bland suspin.
Le vezui ea vulturi, ca trei ranclunele,
Si ca trei stelute se pierdura 'n stele !
Me trezii din visul ce me ingana.
In tacerea noptii grierul canta.!
1848. .- IRO.
ZIMBRUL §I VULPEA
FAnua.
Pe-o paji§te intinsä cu flori imbe4ugata
Pa.ltea. Zimbrul voios,
Cand pe furig, prin iarba, o vulpe tupilata
I s'areta qi-i zise cu glas foarte duios :
«0, Zimbrule puternic, o mult slavite Doamne !
«Se poate-a ta marire sa pasca pe campii,
«Supusä ca noi pro§tii la ploile de toamne,

FRUIRJASA. norILITA 61
«Au nu gande§te oare ca 'n vremile trecute
S'a prefacut in zimbru un falnic Dumnezeu?
Ca soarele s'ar pierde pe cai necunoscute
De n'ar dornni un zimbru in zodiacul seu?
«Ah! scumpul meu prieten, da-mi voie a te duce
«Intr'un palat de cinste in care nencetat
«Chiar eu cu-a mete labe de hrana-ti voiu aduce
Si te-oiu feri de du§mani cu-al meu protectorat.
«Ei ! te cunosc, qireata !*
Respunse Zimbrul meu
«Ai ris 0 tu in viata o cioara Ingamfata,
qi de atunci, sermano, tot ca§ visezi mereu I)
1844. lavi.
Ni§te curci imbetranite,
Garbovite 0 sburlite
Sta sub §ura tremurand,
Si, privind cu pizmuire
A porumbilor iubire,
Ziceau toate-a§a, pe rand:
Elei, soro! Elei, frate!
A§a paseri desfranate
Mai vezut-ati Inca voi ?
Ian priviti, o, surioare !
Curn se dragostesc la soare
Far' a le p6sa de noi !
«Nu le-i frica
«De nimica,
N'au ruqine nici decum!
Frumoasa copilita,
Spune-mi de unde vii
Cu zirnbet pe gurita,
Cu mandri ochi §i vii ?
CURCILE
FABULA.
FRUMOASA COPILITA
D-REI Z. FILIPESCU
«Au nu §tiu c'al nostru nume
g Onorat de toti e 'n lume,
«CA drept pilde noi acum ?..
« Voi acum sinte# betrane»,
Le respunse-atunci un cane
«Voi acum sunteti sbaxcite,
«Garbovite §1 sburlite.
«Voi de ciudd, voi de ura,
«Stati cobind acum sub gura,
«Clevetind cu pizmuire
4A porumbilor iubire,
«Caci clemult v'ati trait traiul,
«V'ati mancat demult malaiul,
«S'acum toate la un loc
«Nu platiti nici de-un potroc !,
Tu eqti o nalucire,
Un farmec aurit,
Un vis de fericire,
Un Inger de slavit 1

52 LA MORMiNTUL
Ce Inger mult ferice
Din ceruri te-a adus
$i pe pamint aice
Straind te-a depus ?
WS. Borsec.
De-as fi, iubito, gingasa floare
Ce creste 'n vale langa Oxen,
A§ da §i roua si mandrul soare
Pe-a raza dulce din ochiul ten.
De-a§ fi, iubito, paserea mica
Ce printre frunze seta usor,
Pe-a tale brae stand Idea frica,
N'as vrea in lume ca sa mai sbor.
184.. Behadis.
ROMANT A
PE UN ALBUM
Din cer esti o minune
$i dulce-i glasul t'du
Ca sfinta rugaciune
Cand bate ceasul rèu!
De-as fi, iubito, vintul de seara,
Eu nici o floare n'as ingana,
Ci cat e noaptea de primavara
Pe sinu'ti fraged m'as legana.
De-as fi, iubito, ingerul care
Te-adoarme noaptea cu glasul sèl
Ti-as fura tainic o sarutare
$i 'n cer te-as duce pe sinul meu.
In zadar vueste Cerna si se bate
De-a ei stanci marete, vechi, nestramutate,
$i 'n cascade albe saltã pe-a lor sin...
Apa-i trecatoare, pietrele reman !
In zadar si anii s'adun cu grabire,
Trecand peste inimi ce-au gustat iubire I
Suvenirul dulce de-un minut slavit
Printr'a vie0i valuri stã 'n,
veci neclintit!
LA MORMINTUL
Lill GR. ROMALO
Inca o raza care se stinge
Din cerul nostru intunecat!
Inima noastra. amar te plange,
0, dulce frate instrainat !

ADIO MOLD OVII
Martir iubite al libertatii,
Tu mori departe de-al tdu pamintl
Mori trist pe termul strainatatii,
$i noi te ducem Pal ten mormint.
0, dormi in pace pe-aceste maluri,
Inganat dulce, ca 'n vis u§or,
De glasul marii purtat de valuri,
De glasul nostru uimit de dor.
0, sbori din lume, sbori fara jale,
Suflete blande, suflet senin!
Caci noi vom spune patriei tale
Cat ai dorit-o pe term strain!
Cat vom fi inca purtati prin lume
De valul vietii, de-al soartei vint,
Vom §opti jalnic dragul tell nume
Cu un Adio l'al téu mormint !
Constantinopoli. 81 Maiu 1849.
Scumpa teara §i frumoasa,
0, Moldova, teara mea!
Cine pleaca §i te lasa
E patruns de jale grea.
Caci plutind in visuri line
Pe-al teu sin ca inteun raiu,
Dulce-i viata dela tine
a o dulce zi de Maiu!
Eu te las, teara iubita,
De-al feu cer me departez,
Dar cu inima cernita
Plang amar, amar oftez!
Trist acurn la despartire,
De fiori me simt cuprins,
$ ori ce draga nalucire
Pentru mine-acum s'a stins!
1848.
ADIO MO LD OVH
Iata ceasul de pornire!
Iata. ceasul mult amar !
Veselie, fericire,
Eu le las pe-al tell hotar,
S'a mea inima ip zice:
0) Moldovo ce jalesc,
Adio remai ferice,
Ferice sã te gasesc!
68
Cine §tie, eine §tie
Daca 'mpins de-al soartei vint
M'oiu intoarce 'n veselie
Sd sarut al teu pamint!
De-oiu vedea inca veodata
Muntii tei resunatori
Ce cu-o frunte inaltata
Se pierd falnic printre nori;
$'ai tei codri de verdeata,
Unde curg, §optesc u§or
Reci isvoare ce dau viata,
Doine care zic de dor.
$'al tel.' cer care zimbe§te
Sufletului romanesc,
Si ori care me iube§te
$'ori pe care eu iubesc!

64 LA MOARTEA
Ti-a§ zice cA e§ti frumoasd,
a e§ti pasere voioasA,
CA ai glas melodios,
Si ca ori cine te vede
E ferice qi te crede
Du Ice inger luminos.
Ti-a§ zice cA e§ti o floare
Ce luce§ti mai viu la soare
Decat celelalte flori,
C'a ta ginga§A zimbire,
Ca nn vis de fericire,
Na§te 'n inimi dulci fiori.
1846.
ADEVERUL I MINCIUNA
Ii
D-NEI
spun dar cA elti frumoasA,
CA e§ti pasere voloasA,
CA ai glas incantAtor,
$i
cA 'n vecinia fratie
Sufletu-mi se 'nchinA tie
Ca un frate iubitor.
LA MOARTEA
LIM P. CAZIMIR
Dm ramura plApanda a tinerimii tale,
0, teara mea duioasi!
A mai cazut o floare, te-a pArAsit in jale,
In jale dureroasa.
Dar me thm cA mi-ai respunde
Cu-al teu glas care patrunde
Si c'un aer rizator:
0, poete, ved prea bine
«Ca minciuna pentru tine
«E nepretuit odor.
«LasA ingerii in pace,
Si de vrei placere-a-mi face
«Ca poet adeverat,
«FA in viata o minune,
(cHotarindu-te a-mi spune
e Ad ever neprelucrat.
Sermana, trista mumd, copii-ti de ,iubire
Te lasa farA vreme!
Ei cad, secerati grabnic de-a mortii grea lovire,
Pe sinul ten ce geme.
Ce vint amar de moarte, vai, suflA peste tine,
De sufere §i moare
Ori ce de-abia 'nverze§te sub dulcele-ti lamine,
Ori ce de-abia in floare?

iNTOARCEREA. ti TEARA. 55
Fatala, crudd soarta! Tot ce e drag in lume,
Curand din lume piere!
Fence care last macar un dulce nume
L'a patriei durere!
1850. - Litt.
INTOARCEREA IN TEARA
Pe muchi de prapastii lunecand usor,
Cu corbii de iarna me 'ntreceam in sbor.
Sania-mi cea mica, murgul meu cel dalb
Lasau urme albe pe ométul alb.
Sburam noi ca gandul ce me 'mpresurk!
Gandul meu, ca mine, in ceruri sbura.
Eu, resbateam iute troieni de ninsori,
El rasa in urma-i troieni lungi de non.
Caci Mergeam departe.. el Cara o stea,
Eu, instrainatul, car& teara mea !
In zadar copacii crengile-si plecau
$i
zapada 'n cale-mi pe rand scuturau.
In zadar si cerul viscole starnea,
Si cu fulgi prin neguri campii asternea.
In zadar i lupii, codrii resbatand,
Cu criveAul iernii m'alungau urland.
Si lupii ce urla, i arborii muti
In negura deasa remaneau pierduki,
Caci mergeam in graba... el catre o stea,
Eu, instrainatul, catra -teara mea!
In teara mea dulce sint drumuri de flori;
In dukea mea teara sbori, murgule, sbori.

56 DRIDRI
1849.
In blandul luceafer am un Inger bland;
Inalta-te'n sinu-i, o, tristul meu gand!
Teart
kaiul
nu-i departe; o simt, o véd eu!
inflore§te in sufletul meu.
Steaua se arata pe cerul senin.
Ingerul 'iubirii imi zimbe§te IM.
neguri dese, iatã dulcea stea !
Piei strainatate, iatà eara meal
Era gratioasa,
TinërA, frumoasA,
Vie Parisiana cu mii de 'ncantari.
Mica ei gurita,
Ca o garofita,
Purth o comoara de dul6i saru-
[tari.
Dulcea 'veselie
Ce inima 'nvie
Ca un soare vecinic Ince& 'n o-
[chii sei.
Ea 'nsufla iubire,
PlAcere, uimire,
Cad era artista in sufletul ei.
Prin ori ce mi§care,
Prin a sa antare,
Prin a sa fiinà, vesela Dridri
Sem6na o floare
Cu mid aripioare
Ce sbura prin aer ca un colibri.
DRIDRI
Cine n'a vSzut
n'a eunoseut
Pe Dridri voioast ea e paseriell,
Jur pe Duninezeut
Pe sufletul meu I
El In asti lame n'a vSzut niniioL
Cehaec trances.
Cine n'a vAzut-o
Si n'a urmarit-o
Treand In primblare ampii
[Elisei?
Cine-a urmarit-o
Si iar a zarit-o
Fara s doreasa a fi dragul ei?
Parisul e mare!
'n sinul lui are
Multe frumurle, dalbe cat ai
[vrea:
Dar a§a. dalbica,
A.§a. frumuqica
N'a avut Parisul nici n'a mai
[avea 1
Multe §tiu sa. ante
voios sa 'nante
Noaptea in bancheturi pe iubi-
[tii lor,
Dar ca dinsa cine
Stiek sä inchine
Cupa veseliei dulcelui amor ?

Ca un dalb de lunA,
Ca o veste bunA,
Ea veni pe lume intr'un carna-
[val,
Si rizAnd de moarte,
De relele soarte,
Ea cânth tot astfel pe al lumii
[val :
Via0-i treckoare,
Dragostea-i un soare
Care lumineazA calea scurtei
[vieti.
aMerggi dar ca mine,
(Cu fruntea 'n lumine,
Voi ce treceti plaiul dulcei ti-
[nereti.
aCerul mult feHce
aNe-a trimis aice
Ca 'mpreund vesel sa calAtorim,
aSi ne-a dal. simfire,
Dor de fericire,
InimA fierbinte ca sa ne iubim.
Inima-mi e plinA
aDe-amor, de lumina',
$i vrea sd iubeascA /Ana ce-oiu
[muri.
Sufletul meu ride,
aRaiul se deschide,
Se deschide 'n glasul veselei
[Dridri.
nal. Paris.
UMBREI LUI NICII GRICA 57
Astfel de chntare
CAnth 'n nepesare
Draga copi10 cu glas aurit.
Ea credeh 'n iubire
$i in nAlucire
Ca in cere§ti darpri fArA de sax-
Nit.
Nu §tieh. Ca 'n lume
Cel mai dulce nume.
Cea mai scumpa floare, cel mai
[ginga§ dor,
Moartea le atinge
$i curind le stinge
Cum se stinge-un fulger viu
[§i trecAtor!...
Sub o cruce trista
Vesela artista
0 dihn e§te-acuma singura'n mo r-
[mint.
Singura, tdcuta,
Acum e pierduta
Intr'un colt de lume, sub ne-
[grul parnint
Dalbe tinerqe,
Ginga§e frumsete,
Gine puteh -crede Ca voi yeti
[peri!,..
De li n'o mai vede,
Nimine nu crede
C'a putut sa moarà vesela Dri-
[dri !
UMBREI LUI NICU GHICA
Tu ce-ai fost in' lume atAt de iubit !
InimA de Inger, suflet amArit !,
Mare a fost taina durerilor tale,
De-ai lAsat in lacrimi, de-ai lasat in jale
Patrie, sotie, rude qi copii,
Ce te prang pe malul tristei vecinicii !

58 UHBREI LIG NICII GHICA
Dar cat de grozava, cat de nepatrunsa
A fost acea taina in sinu-ti ascunsa,
Astfel tu in suflet erai simtitor
Si l'a altor patimi dulce 'ndurator,
Astfel stieai face jertfi necontenite,
Ca din pragul mortii te-ai fi 'ntors, iubite,
De gandeai ce lacrimi lasi in urma ta,
De puteai copiii a ti-i sarutal...
0, fiinta blanda, umbra mult jalita!
Auzi tu, din termul unde esti sosita,
Cum te plange lumea care te-a pierdut?
Cum te plange teara care te-a avut?
Vezi tu veul negru, noaptea 'ntunecata
Care peste inimi s'a intins de-odatd?
Simti tu de departe ce desert cumplit
Lasi intre prieteni care te-au iubit?
Omenirea trista a pierdut in tine
0 comoara scumpa, un isvor de bine,
Patria un reazem, noi un fratior,
Copilasii tineri fericirea lor!...
0, voi, lanturi tainici, voi, legaturi sfinte
De copil al terii, de orn, de parinte!
Visuri de iubire si de viitor,
Ce 'nganati in cale-i ornul trecator!
Voi, simtiri inalte ale omenirii,
Glasuri mangaioase a Dumnezeirii!
Toate, intr'o clipa, cum de-ati parasit
Sufletu-i nemernic, gandu-i ratãcit?...
Astfel
Omul
a vrut soarta! si cand ea voeste,
cade!.. iarba pe-a lui urrna creste!
Omul e o taind, via0 lui un vis.
Sufletelor blande cerul e deschis!
Cel ce-a fast odatg, stersu-s'a din lume
Ca un fulger iute, ca un val de spume.

1861. Ia0.
STROFE 59
Cel ce respandit-a bunuri pe pAmint,
Singur in tAcere, zace sub mormint,
Singur, intr'un codru, doarme el departe
De-al lumii sgomot, visuri mult desearte,
Tumbra-i e 'ngfinata jalnic, lin, usor
De-al codrului freamet si de-al nostru dor !
Primavara cea verzie
Cu cosita-i aurie
Mi-a sosit voios in tearä,
Dragulita primavara !
adus un duke soare,
S'un sin plin de lacrimioare.
D'a
adus o luna plina
Ca s'o scalde in lumini.
Lunca ride si 'nverzeste,
Doru 'n suflet se trezeste,
Isvorasul curge 'n vale
Si-mi aduce dor de cale.
1862. Iagi.
DOR DE CALATORIE
Dati-mi dati-mi ariploare,
C'aucl glasuri de cocoare.
aripi sprintenele,
C'aud glas de rinclunele.
STROFE
LIJI C. NEGRI
SA me duc in depArtare
Peste munti si peste mare,
SA me duc in lumea 'ntreaga.
Ca o pasere pribeagä.
Duce-m'as in cale lunge,
Dor &A nu me mai ajunga!
Duce-m'a i m'as tot duce,
Dor sä nu me mai apuce
I.
Prietenul meu Negri, iubit §i dulce frate,
10 scriu aceste strofe din locuri departate
In care-odinioarA, ca mine cAlAtor,
LAsAnd a ta gandire in tainicul ei sbor,
Adese ori ca mine ai stat culcat pe maluri,
Cu sufletu-0 in ceruri, cu ochii tei pe valuri.
TI
In on ce parte-a lumei strAin eu me gAsesc,
Imi place, sint fence la tine sA gAndesc,
Si 'n on ce intimplare a vietii mele-mi place
La gandurile mele pArtas de a te face;
Caci din copilarie, cu tine, m'am deprins
SA, 'mpart ori te simtire de care sint cuprins.

60 STROFE
III.
De me munce§te dorul and imi aduc aminte
De vremile trecute a dragostei fierbinte;
De simt a mele lacrimi curgand inceti§or
Cand se de§teapta 'n mine al terii ginga§ dor;
Dureri sau veselie, ori ce vie simtire
M'apropie Oe tine cu-o dulce infratire.
IV
Acum pe malul marii, la umbra stand culcat,
In lini§te adanca §i 'n visuri cufundat,
Privesc trecand multime de vase calatoare
Ce luneca pe valuri ca lebede upare,
Si gandu-mi le urmeaza sub cerul fara nori,
Ca paserea pribeaga ce cat'un cuib de flori.
V.
El merge sa revaza acele mandre plaiuri
A tineretii noastre armonioase raiuri,
In care, ca §i tine, o, scumpe fratior,
Simtit-am al meu suflet ferice, iubitor,
Crescand in inflorire sub al iubirii soare
Si culegand a lumii placeri incantatoare.
VI.
Se duce el in graba §'opre§te sborul seu
Pe unde-odinioara trecut-am tu §i eu,
Dar mai ales ii place uimit sa se inchine
Acelor doue termuri de suvenire pline,
Neapoli, Venetia, poetice surori,
Ce in inimile noastre de§teapta dulci fiori.
VII.
0, Negri, Scumpe frate, cat vom trai in lume,
Cu multa 'nduio§ire §opti-vom aste nume,
Si Cate ori in viata cu drag le vom §opti,
Cu drag unul la altul frate§te vom gandi,
Caci intre doue inimi mai strinsa e unirea
and ele de-opotriva au cunoscut iubirea.
VIII.
Trec anii cu grabire pe calea scurtei vieti!
Se ve§teze§te floarea frumoasei tinereti,
Dar sufletul nu-§i pierde a sale daruri sfinte.
El vecinic are viata §i i§i aduce-aminte
De ori care simtire, de ori care cuvint
Ce 1-a facut sa afle chiar cerul pe pamint.

BO SF ORUL 61
IX.
Asa pe vecinicie va sta intiparita
In sufletele noastre icoana mult savita
A celei ce in lume a fost ingerul meu!
Si oara trista 'n care, sburand la Dumnezeu,
Ne-a dat cea de pe urna a sa dulce privire,
Unind manile noastre in vecinica 'nfra-tire!
BOSFORUL
Dormeà in linistire Bosforul Sara valuri,
Intr'a Europii mandre s'a Asiei verzi maluri,
Ca un balaur verde in lupte ostenit.
Din zori si pana 'xi noapte pe umeri el purtase
Cordbii cu trei poduri, nenumerate vase
Spre-apus si resarit.
Acum desmierdat insa de-a Ginilor suflare,
Se legana molatic cu-o lenesa miscare
$i,
ca oglinda vie, sub cer se intindea.
Iar luna zimbitoare, si tainica, si lina,
Ve'rsand pe-a sale unde dulci spume de lumina,
Cu fata sa balaie in el se oglindea.
Precum acele paseri, straine calatoare,
Ce se abat in sesuri la asfintit de soare,
Stringand ale lor aripi cazute de lung sbor,
Mill:time de corabii cu panzele 'nvelite
Stau, umbre uriase, fantasme. neclintite
Pe luciul Bosfor.
Era la ceasul tainic cand Geniii de noapte
Dela un mal la altul aduc duioase qoapte,
Gaud marea 'ncet adoarme cu-o suspinare grea.
Atunci cand lumea-si pune fantastica sa haina,
Cand ori ce zefir trece purtand o dulce taina,
Cand ori ce unda poarta in frunte-i cate-o stea.
Era la oara trista cand palida cadana,
Cu lacrimi pe-a ei gene, cu fruntea pe-a sa mama,
Privind in departare un sbor de Elcovani,
Ar vrea pe luciul apei, ca paserile-acele,
Sa fuga 'n sinul noptii, sburand spre Dardanele,
Departe de tirani.

62 BOSFORUL
Nu se zareh atunce pe umeda campie
Decat stantei i fulgeri de flacar'argintie
Ce, §erpuind prin apA, pluteau i s'alungau,
Sau delfini fara num6r, care, sarind din mare
Si 'n spume luminoase milcand a lor spinare,
In valuri dupa stele pe rand se cufundau.
Acum demult imamul din minareh cantase,
Demult glasu-i puternic la rugaciuni chiemase
Copiii lui Mohamed in naltele giamii;
Nu s'auzeh in lume cleat suspinuri mute
S'acele blande glasuri de umbre nevèzute
Ce vin de prin pustii.
De-odata 'n intunerec o barca nezarita
Treat ca visul negru pe-o frunte adormita,
Lasand o urma lunga pe-adancul umed plaiu.
Pe ma! un cantec dulce se auzi de-odata;
Iar barca cu grabire spre cantec indreptata
Se afunda in umbra maretului saraiu.
Constantinopol.

NOTE
DOINE
Doina (Pag. 1)
Doina este cea mai vie expresie a suiletulai romanese. Ea cuprinde simtirile sale
de durere, de iubire ei de dor. Melodia doinei, pentru elite o intelege, este chiar
plingerea duioask a patriei noastre dupi gloria sa trecutti.!
ItabA-Cloanta
Fiard-verde sa-1 goneascd... (Pag.
Fiera-verde, Sange-ro i Hraconit, aunt stihii dusmane omului.
Vdrcolaciul se latelte
Sus pe lund ca Un nor... (Peg. 2)
Poporul roman erode ca varcolacii m2n2ncl soarele i lune in timpul eelipselor.
Aceasti crezare superstitioastt domneete In terile noastre toemai din timpul Dealer,
cici Insusi Ovidie pomeneste despre dinsa In poesiile sale. Vareolaeitd se numeste in
limba Latina: vermicolaclus.
Craiu-nou (Pag. 6)
Cand se area Craiu-nou pe ear, fetele si Aelii romani ies in ottnp de-i adreseazii
rugiminti pentru indeplinirea dorintelor lor.
Magbiara (Pag. 8)
In muntii Slatinei eurge un park' mic ee se numeste Magbiarnita. Legenda po-
porall spun& cA numele ltu se trage dela Intimplarea aeserisi In aceasti baladi.
Altarul Minfistiril Patna (Fag. 8)
Subiectul acestei balade 1-am cubes In Bucovina, ci ehiar la minitstiren Patna,
unde se afla mormintul eroului care a zidit-o.
Andrli-Popa (Pag. 9)
Attest hot a eutrierat tetra seapte ani intregi, fira a-1 putea prinde vre-o potill.
La anul 1818, Mihaiu Cozoni, unchiul autorului, a fest insitreinat, prin porunel
domneasca, ea al pule mans pe aoel hot vestit. Deei, Int9lnindu-1 la Valea-Seaci, 1-a
uois din fuga calului, dupil o mint8 luptA de cAte-va ore. La 1821, cand a isbuonit
revolutia greceasea, Mihaiu Cozoni, a cArui suflet maret se aprindel lesne la glaul
LibertOii i a vitejiei, s'a Inrolat in armia lui Ipsilanti en rang de lintel

64 NOTE
(skatoadas), ella criuita bittilie a Grecilor cu Tureii In Valachia, la DrAglisani, a remas
pe campul r6sboiului, dupli ee Blouse mad i minunate vitejii.
Hai
Hai
la goand de neferi,
la hord de muierz! (peg. 9)
Istoric. Acesta era rAcnetul lui Andrii Pops., 61nd se isbed asupra poterelor ce
Intillned.
Ursitil (Pag. 12)
Fetele romance intrebuinteazA deosebite mijloace de a cunoaste ursitii ee vor
avea. Miele descanta isvoarele, crezind el vor vedea in fata apei ehipurile bArbatilor
de cad au sit aibit parte; altele Ii leagl ochii In noaptea ajunului Bobotezei, qi
merg de pun mans pe un par din gardul casei. Dacit se intimplA ea acel par sit lie
drept si eurat, ureitul are 66. fie nalt si bine facut; tar daci, din contra, parul e
strfinib i noduros, ursitul are sit lie 1)U-ran si urit, etc. etc.
Strigoial (Pag. 18)
Aceastit baladil am compus-o In tovirlisie au Costachi Negri, ImpArtindu-ne snbiectul
In clout parti ; eu am luerat partea I, si Negri partea LI. Aces compunere a
prietenului meu, plina de frumuseti poetic*, este una din (tele mai nimerite soden
ale sale.
Strung& (Pag. 16)
Plidurea Strungili a fost mutt timp locasul cetelor de hoti, tacit aeest nume a remas
vestit In Moldova, preeum Padurea-neagra in Germania si pAdurea Bondi in
Francia.
Oliolio ! rndi, Taie-babd (pag.
Taie-baba: poreela haiduceasa.
Flit-Legal% (Pag. 17)
Fet-logofet este eroul povestior poporale; el se luptii au zmeii, pi-i frumos ea
aoarele, avitnd ca si el plate de aur.
Hera (Pag. 18)
Hors este chiar jocul eel vechiu al Romanilor si care end, cunoscut sub numele de
chorus. In timpul horei este obiceiu ea unul din dantuitori sit elute din gurd si sit dea
astfel tonul dantului
Duh-de4aimit, Piei-ndlucd, etc. (Pag. 18)
Poreele date tiganilor Hinted.
Sbitritend (Pag. 18)
Sburiltorul este un geniu nev6zut care pandeste fetele In lund si le sirutit pe furls.
Mel-eine] (Pag. 4)
FRIAR ci fetele dela %earl petrec senile iernii la sezatoare, propuindu-si cimilituri,
dintre cad unele aunt foarte poetice.
floral Romincel (Pag. 26)
Nani, nani
Femeile romance au ebb:min a leglina l adormi copiii lor cu dintece duld si me
lodioase, in eari cuvintul nant, nant resund ades ca o duioasii desmierdare.
16)
palm,.

NOTE 65
Mirloara.Florloara (Pag. 19)
Ceind norocu-si schimbei pasul,
1V'aduc ani ce-aduce ceasul ,pag. 24)
Proverb national.
LACRIMIOARE
Pescarul Bosforidul (Pag. se)
Un talisman bogat
Popoarele Orientulai au o oarbil. Incredere In puterea talismanurilor.
Eu care dorm la luschiudar... wag, so
Iuschindar sau Scutari: ores mare pe malul Bosforului In Asia, in fat& cu. Galata.
Mai rapezi dealt Elcovani (peg. so
Elcovani:
sufletcle calor paseri ce aboark repedo pe luciul Boaforului. Turcii wed c ele shit
ce nu au putut intra In raiul lui Mahomed, si au mare respect pentru
dmsele.
Pe mal la Kandili (Ng. so
Kandili: sat frumos pe malul Asiei, la mijlocul Boaforului.
Biondineta (Pag. 40)
Mane mid de patricianei
Nobilil Venetiei se numeau Patriciani.
Sci porti Oa de vInzare (Peg. 40)
La Venetia tint fete ce poarth apd. de le/mare In oiubere de bronz.
Titiano-mi zzse 'ncet
Titiano : pictorul cel mai vestit al Venetiei.
pe vechiul Bucentaur (Pag. 40)
Bucentaurul wit, In timpul mAriril Venetiei, un vas mare aurit, pe care Dogii, la
a oronarea lor, se duceau ea MI &ranee um mel in valuri, drept semn de logodni on
a Adriatici.
In
Gondoleta (Pag. 41)
in lagund de ne place...
guuele Venetiei stilt insults ce se arati In fata apei cind se retrage marea.
Pentru noi Siroco tace...
iroco este
Med.
Si
11.11 vint lierbinte care Build despre Africa si care tulburd adea mares
Pe-a lui Lido verde mal.
Lido: Instill enure en Venetia, In fate, Palatului Dogilor.

66 NOTE
SIIVENIRE
Eimbrol t Volpe& (Pag. so)
S'a firefeicut 'in zimbru...
Zeul Sae Mind a rpit pe Evropa.
Ai ris i tu in viata o cioarã ingetmfatei.
Vezi tabula lui Lafontaine: Vulpea si Corbul.
N. B Limbs romineasel, de si este pretutindene vorbitit in Moldova, Valachia, Bucovina,
Basarabia, Transilvania si Banat, insiunele euvinte ale ei se pronuirtii deosebit
in aeeste provincii ale Rominiei, de esemplu: in Valachia cuvintele: miros, dasman,
balms., se pronuntil eu aecentul pe ea& de pe urmil silaba, cand din contra acoleasi
envinte In Moldova primese accentul pe Bea dintliu
Cuvintul arlpi in Valachia primeste aecentul pe litera ineepatoare a, bar In Mol
dova pe silaba urmatoare rt.
Cuvintele: gondola, Bosfor, Adrlatica primese aceentul mind pa silabele gon, Doe,
A ; wand pe silabele, do, for, ti, etc.
Poesia, ca o flica buni a Romaniei, adopteaza eu drag toate &caste pronuntiri deosebite
si le intrebuinteaza dupa euviinla ritmului si dupa indemnul armoniei.

MARGARITARELE
1852 1862
Lacrimile isvorite dintr'un suflet simtitor,
Precum roua diminetii, se inalta. 'n tainic nor,
Si se duc de se revarsd pe al Domnului altar
In odoare pretioase, in ceresc margaritar.
DE§TEPTAREA ROMANIEI
1848
Voi ce stati in adormire, voi ce stati in nemiscare,
N'auziti prin somnul vostru acel glas triumfator,
Ce se 'nalta pan' la ceruri din a lumii desteptare
Ca o lunga salutare
Catr'un falnic viitor?
Nu simtiti inima voastra ca tresare §i se bate ?
Nu simtiti in pieptul vostru un dor sfint si romanesc
La cel glas de inviere, la cel glas de libertate
Ce patrunde §i resbate
Ori ce suflet omenesc?
Iata lumea se de§teapti din adanca-i letargie !
Ea pa§e§te cu pas mare catr'un tel de mult dorit.
Ah I treziti-vé ca dinsa, fratii mei de Romanie !
Toti sculati cu barbatie,
Ziva vietii a sosit!
Libertatea 'n fata lumii a aprins un mandru scare,
S'acum neamurile toate catre dinsul atintesc
Ca un card de vulturi ageri ce cu-aripi mantuitoare
Se cerc vesel ca sa sboare
Catre soarele ceresc !
Numai tu, popor Romane, sa zaci vecinic in orbire?
Numai tu sa fii nevrednic de-acest timp reformator ?
Numai tu sa nu iei parte la ob§teasca infrapre.
La obsteasca fericire,
La obstescul viitor ?

68 SENTDIELA ROMINA
Rana and sa creada lumea, o, copii de Românie !
C'ori ce dor de libertate a perit, s'a stins din voi ?
Nina and sa ne tot plece cruda, oarba tiranie
Si la caru-i de trufie
Sá ne 'njuge ca pe boi !
Rana and in teara noastra tot strdinul sa domneasca ?
Nu sibteti satui de rele, n'ati avut destui stapani ?
La arme, viteji, la arme, faceti lumea sa priveasca
Pe campia Romaneasca
Cete mandre de Romani !
Sculati frati de-acelaq nume, iata timpul de fratie 1
Peste Molna, peste Milcov, peste Prut, peste Carpati
Aruncati bratele voastre cu-o puternica mandrie,
Si de-acum pe vecinicie !
Cu toti manile ye dati !
Hai copii de-acelmi sange! hai cu tot.' trite() unire,
Libertate-acum sau moarte sa catam s dobandim,
Pas, Romani, lumea ne vecle... Pentru-a patriei iubire,
Pentru-a mamei desrobire
Viata noastra sa jertfim !
Fericit acel ce calca tirania sub picioare!
Care vede 'n a lui teara libertatea renviind.
Fericit, maret acela care sub un falnic soare
Pentru Patria sa moare,
Nemurire dobandind.
Din varful Carpatilor,
Din desimea brazilor,
Rapezit-am ochii mei
Ca doi vulturi sprintenei,
Pe cea vale adâncita
$i cu flori acoperita,
Ce se 'ntinde ca o ceata
Tan' in Dunarea mareata
$i de-acolo 'n departare
Pan' In Nistru, pan' in Mare.
Iar pe cel amar pustiiu
SENTINELA ROMANA
POEM ISTORIC
I
Rominui nu piers.
Cu vèzutul ce 'ntainii ?
Intalnii viteaz qtean,
Purtand semne de Roman,
Falnic, tare ca un leu,
Si
cu chip frumos de zeu.
Bratu-i stang era 'ncordat
Sub un scut de fier sapat
Ce ca soarele sorea,
$i pe care sa zarea
0 lupoaica argintie
Ce pare& a fi chiar vie,

Si sub fiard doi copii
Ce pal-eau a fi chiar vii.
Mana-i dreapta tinea palä,
Iar pe cap purtà cu fald
Coif de aur lucitor,
Ca un zeu nemuritor.
Cel viteaz era calare
Pe-un cal alb in nemi§care,
ca dinsul, neclintit
Stà privind,spre resdrit.
Numai ochil sei mi§ch,
Vulture§te-i alerga
Pe cea zare cenu§ie,
Lunga, tainicã, pustie,
Uncle ca prin vis trecand,
S'auzea din cand in cand
Vuet surd, grozave §oapte
Ce veneau din Miaza-noapte,
Sgomot lung, inadu§it
Ce venek din Resdrit.
Iarba nu se clatina
Frunza nu se legana.
Paserea la munti sbura,
Fiara 'n cociri tremura,
Calci prin lumea späimintatd,
In uimire cufundata,
Treceau reci fiori de moarte,
Presimtiri de rele soarte!
Iar pe cer un vultur mare,
Facand cercuri de sburare,
Se vedeà plutind cu fala,
Si
'n rotirea-i triurnfald,
Tintea ochiul seu maret
Pe viteazul earth-et.
«Cine e§ti? de unde e§ti?
Pe la noi ce ratace§ti?
«Sint Roman §i sunt Wean
De-a 'mpèratului Traian!
Maica Roma cea bdtrand
«Mi-a pus arma asta 'n mama
Si
mi-a zis cu glasul seu:
Fiul meu, alesul meu!
Tu din toti ai mei copii
Cel mai tare 'n vitejii!
Mergi in Dacia, grabe§te,
Pe barbari de-i risipe§te,
SENTINELA ROMANI 69
«S'apoi vecinic privegheaza,
«Sentinela mult viteaza.
«Si te-atirre la hotare,
«Ca s'aud in departare
«Resunand du§mane pasuri,
«Menintand barbare glasuri...*
«Venit-am §i am invins!
«Pe barbari pe toti i-am stins,
aSi pe termurile lor
«Acurn, Domn stapanitor,
«A§tept oardele avane,
«A§tept limbile du§rnane
«Care yin din resdrit
«Ca potop nernarginit
«Sä cuprinda, sä innece
«Tot pamintul unde-or trece!)
«0, viteze neferice,
«Ai sä pieri in camp aice
«Eu sa pier, eu?... nici odata!
«Vie-o lume incruntata,
«Vie valuri mari de foc...
«Nici cä m'or clinti din loc.
«Tot ce-i verde s'a usca,
«Riurile vor seca,
«Si pustiul tot mereu,
«S'a lati 'mpregiurul meu,
«Dar eu vecinic in picioare
«Printre valuri arzatoare
«Voiu lupta, lupta-voiu foarte
«Far' a 1i atins de moarte,
«Caci Roman sint in putere,
Ronidnu 'n veci -nu piere .
II
Apa trece, pietrele reman.
Abia zice, §i de-odata
Fulgera 'n cer o sageata,
Vajae, vine, love§te
Scutul care. zangane§te
S'o respinge-o svarle jos
Ca pe-un §erpe, veninos.
Dupd dinsa 'n departare,
Colo 'n fund, in fund la zare,
Se ive§te-un negru nor
Plin de sgomot suna.tor,
Ce tot vine, ce tot cre§te
Si pe campuri se late§te

70 SENTINELA ROMANI
Cat e zare de zarit
Intre Nord §i Resarit!
Sentinelä, privegheaza,
Norul crunt inainteaza.
Sentinela, te arata,
Norul crunt se sparge L. Iata!
Iatà oardele avane,
Iata limbile du§mane
De Gepizi §i de Bulgari,
De Lombarzi §i de Avari!
Vin §i Hunii, yin §i Gotii,
Vin potop, potop cu totli,
Pe cai iuti ca randunele,
Fara frane, fail §ele,
Cai sirepi ce fug ca vintul
De cutremura pamintul !
Multi sunt ca nisipul marii,
Multi ca ghiarele mustrarii
Inteun suflet pecatos,
Inteun cuget sangeros !...
Sai, Roman; pe omor,
Fa-te fulger resbitor,
Fa-te Dunare turbata,
Fa-te soarta nempacata,
Caci potopul, iata-I vine,
$i-i amar, amar de tine!
Vie !..
Ca o stanca nalta
Ce din \rad de munte salta,
Tuna, se rostogole§te,
Cade, rnmpe §i sdrobe§te
Codrii vechi din a sa cale
Pan' in fund, in fund de vale;
Astfel crunt ostakul meu
I§i isbe§te calul sett
Peste codrii mi§catork
De barbari navalitori.
El ii sparge qi-i resbe§te,
Snopuri, snopuri ii coseste,
si-i infrange, §i-i respinge,
$i-i alunga, §i-i invinge I
Calu-i turba, mu§ca, sare,
Nechezand cu infocare,
Calca trupuri sub picioare,
Sfarma arme sunatoare,
$i cu greu in sange 'noata,
$i mereu se 'ndeasa 'n gloata.
Crunt résboiu, privire crunta!
Fiul Romei se incruntd...
Fulgeri ies din ochii sei!
Fulgera mii de scantei
Dintr'a armelor ciocniri
Si lucioase zanganiri.
Sbor topoarele-aruncate,
Sbarnae-arcele 'ncordate,
$i sagetile upare
Noureaza mandrul soare.
Caii salta §i necheaza,
Lupta urla, se 'ncle§teazd,
$i barbarii toti gramada
Mortii crude se dau prada !
Zece cad, o suta mor,
Sute yin in locul Ior!
Mii intregi se risipesc,
Alte mii in loc sosesc!
Dar viteazul cu-a sa pada
Face drum printre navala,
$i patrunde prin sageti,
Ca-i Roman cu §eapte vieti!
In zadar hidra turbeaza,
Trupu-i groaznic incordeaza,
Geme, urlä §i cra§ne§te,
Si 'mpregiur se 'ncolace§te.
Fiul Romei se aprinde,
Hidra..'u mani-i o cuprinde,
$'o sugruma, §i o sfarma,
$'o invinge, §i G darmal...
Fug Gepizii, fug Bulgarii.
Si Lombarzii §i Avarii;
Fug §i Hunii, fug §i Gotii,
Fug potop, potop cu totii,
$i se duc, se duc ca vintul,
Asurzind intreg pamintul
De-a lor urlete barbare,
De-a lor vaete amare!
III
Roma, Roma nu mai este !
ltInde-s oardele avane?
Unde-s.limbile du§mane?
Au petit, s'au stins din fatd,
Precum toatana 'n dimineata
Se topesc, se sting la soare
Negurile-otravitoaret
Cu ce vifor de urgie
Navalira 'n Romanie!

Cum venira de turbati
Ca balauri incruntati,
Cu o falca 'n cerul sfint
Si cu alta pe bamint!
Dar s'au dus cum n'au venit
In pustiul lor cumplit,
Parasind in urma lor
Campul luptei de omor!
Lat e campul celei lupte,
Lat §i plin de arme rupte,
Plin de trupuri faramate
Care zac gramezi culcate,
Plin de sange ce-1 pateaza
Si vazduhul abirreaza!
Unde sunt atatea
Unde-s ochii indrazneti?
Moartea rece le-a cuprins,
Intr'o clipa ea le-a stins,
Si pe campul cel de moarte,
Crunt loca§ de rele soarte,
S'a lasat acum de-odata.
O tacere 'nfrico§ata!
Numai cand, din vreme 'n vreme,
Se aude-un glas ce geme,
O jalire 'ntristatoare,
Un suspin de om ce moare,
Sau nechezul dureros
Unui cal resturnat jos,
Care chiamd nencetat
Pe stapanu-i jos culcat.
Soarele isi schimba locul
Si apune ro§ ca focul,
Intinzand pe cea campie
O vapseala purpurie,
Ca un sangeros ve§mint
Peste-un lung §i trist mormint !
Iar in naltul cerului,
De-asupra mormintului,
Tipa vulturul cu fald,
Si 'n rotirea-i triumfala
incununa cu-al seu sbor
Pe viteazu 'nvingator.
Manta Carpati, Ma.
SENTINELA. E,OMANA. 71
Sd trae§ti, osta§ romane,
Stalp al lumii apusauel
Tu cu pieptu-ti ai oprit
Valul crunt de resarit,
cu bratul thu armat
Pasul soartei l'ai schimbat !
Dar ce zic !... un fior rece
Printre-a himii vine trece,
Caci de-odat' un glas prin lume,
Farã seamen, fard nume,
Sund, duce-o neagra veste:
Roma, Roma nu mai este L..
Zis-a glasul, un resunet
Lung rdspunde ca un tunet,
Si al Romei vultur falnic
Cade, dand un tipet jalnic !
Zis-a glasul, §i cu jale
Plangand soarta mumei sale,
Fiul Romei cei betrane
Scapa armele din mane,
Pleaca fruntea §i 'n durere
Moartea chiama, moartea cere!
lard calu-i fratior,
Nechezand inceti§or,
Campul luptei pardse§te
Si
spre munti incet porne§te,
Ducand lin §i nesimtit
Pe stapanul lui iubit...
Ei se duc in trista cale,
Si pe urma lor de vale
Cade-o noapte 'ntunecoasà,
Noapte oarbd, fioroasa
Ca fundul pamintului,
Ca taina mormintului !
$i sub neagra sa aripa
Se §terg toate inteo clipa,
Cum se §terge de u§or
Visul cel arnagitor,
ca suvenirul sfint
Celor care nu mai sint!...

72 v.'s DE POET
MAGHTARUL
MOttlie,
Mai Hutu le!
Nu tot trage 'n came vie,
Si mai trage 'n cea pustie.
Nu tot bate 'n pieptul meu,
Ca-i pécat de Dumnezeu!
ROMANUL
Puiule,
Secuiule!
Ce cati tu la noi in munte?
Lance 'n coaste, barda 'n frunte,
Ori un plumb vrajit in piept,
Sa te duci in raiu de-a drept?
MAGHIARUL
Motu le,
Mai hotule!
Tu esti tare, en sunt tare;
Bun e Dumnezeu si mare!
De te-as prinde 'n mana mea,
Zile tu n'ai mai avea.
ROMANUL
Puiule,
Secuiule!
Eu sunt tare, tu esti tare,
Dar ti-e lauda prea mare!
De-al de tine, fetul meu,
Multi viteji ucis-am eu.
1848. Bra.lov.
MOTUL SI SECUIUL
SCENA DIN MUNTH ARDEALULUI, 1848.
VIS DE POET
MAGHIARUL
Motu le,
Mai hotule!
Sai din inunte, da-te 'n vale
Ca sa-mi mai scurtezi din cale.
In cea vale de-ai salta,
Vai s'amar de viata ta!
ROMANUL
Puiule,
Secuiule!
Nici eu sa robesc la tine,
Nici tu sa robesti la mine.
Vrei, nu vrei dintr'un cuvint ?
Ca te sting de pe pamint!
MAGHIARUL.
Motule,
Mai hotule!
Tu n'ai nume, tu n'ai teara,
Asta-i patria maghiara.
Tu sa cade sa-mi robesti,
Caci tu om Inca nu esti.
ROMANUL
Puiule,
Secuiule!
Na! te du pe ceea lume,
Ca sa afli de-al meu nume.
Spuie-ti mortii din mormint
De sint om sau de nu dna
Ea era frumoasd, dulce 'ncantatoare
Ca o floare vie cazuta din soare;
Lumea 'namorata si de doruri plina
0 slave& in taina ca pe o regina,
Si pe cand nici visul nu 'ndraznea, nici dorul,
Pana langa dinsa sa-si inalte sborul,

Gingas cu iubire, un poet ferice
Prin a lui cantare indrazneà a-i zice :
vig Dg POET 73
«Cand privesc la tine. scumpa mea iubith,
«Ca o lira dulce inima-mi trenta
Cantã si serbeazä bunurile vietii,
«Parmecul iubirei si al tineretii.
«Cand privesc la tine, draga mea frumoasa,
«Raiul imi deschide poarta-i radioasa,
«Si zaresc printr'insa plaiul nemuririi,
«Uncle ne asteapta ingerul iubirii.
«Atunci omenirea, viata de amaruri,
4Se imbraca 'n ochi-mi cu placute daruri;
Patria-mi ascunde chinurile-i grele,
De zimbeste vesel fericirii mete,
«Si tot ce incantä, tot ce da uimire,
«Tot ce 'nalta omul la Dumnezeire,
« Dragostea, virtutea, dulcea poesie
Imi soptesc de tine si ine'nchina tie!
Iar cand, mult ferice, Imi aduc aminte
Ca'ntre-a noastre iuimi sint legaturi sfinte,
Ca tu, Inger dulce,
ceruri tu, minune vie,
Ai venit din ca sa te dai mie!
«C'al te"u sin fierbinte bate pentru mine,
C's ta frumusete este al meu bine...
«0, atunci, iubita, sufletu-mi s'aprinde,
(IsTobild mandrie vine de-1 cuprinde,
Si simt ca el numai e menit p-e lume
De a fi altarul scumpului feu nutne!
Astfel la picioare-i poetul canth,
Iar ea, versand lacrimi, bland il asculth,
Si 'n a sa uimire gingasa, adanca,
Il ruga, zimbindu-i, sa mai cante Inca:
Spune-mi ce minune, care scump odor
Ar putea in lume sa-ti insufle dor?
Care vis de aur s'a oprit din cale
Ca sh fie visul tineretei tale ?

74 TIE DE POET
eVrei pe-aripa dalba unui sprinten nor
Cerul §i pamintul sa-i alergi u§or?
Vrei s'anini pe frunte-ti margaritarele,
eSalbe in§irate pe raze de stele?
e Vrei
«Vrei
tu la picioareli lumea s'o inchin?
sa flu regina cerului senin?
«Spune-mi
ePentru-a ce minune dore§ti ca sa nasca
ta placere dragostea-mi cereasca?,
eDragul meu poete! nu doresc odoare,
Din a ta cununa vreau numai o floare.
eAcea floare scumpa dacä a§ avea,
«Alta 'mpodobire pe frunte n'a§ vrea.
«Si numai amorul care ma invie
«Ar intrece 'n mine falnica-mi rnandrie !
Tu e§ti visul ginga§ ce din sborul seu
eVarsa incantarea sufletulni meu.
Tu-i indulce§ti viata, tu-mi §opte§ti din stele,
(Tu luminezi calea rugaciunii mele,
eSi in veci pe tine cu drag te gasesc
«In ori ce imi place, in ori ce iubesc,
«To credinta sfinta de la cer imi vine
eCa in alta lume m'am iubit cu tine.
40, mult imi e scumpa inchinarea ta,
(Wad, iubind, amorul tu §tii a-1 canta,
Si prin armonia dulcei tale lire
Vom sbura 'mpreuna catre nemurire.
0, pleac'a ta frunte pe inima mea
eDe ascultã dorul ce §opte§te 'n ea,
S'apoi Cana lumii teara mea slavita,
eCanta Romania §i pe-a ta iubital...1.
Cine-ar putea crede ca acest amor
A fost o parere, un vis trecator?
Poetul visase, cam visez poetii,
Flori de alta lume pe cararea vietii.
Iar and la lumina ochii a deschis,
In ceruri sburase cerescul seu vis!

BLSERICA RISIPITA 76
0, vis aL iubirii, zis'a el cu jale,
Simtind douè lacrimi pe genele sale!
Scumpa nalucire! te intoarce 'n raiu,
Mergi de infloreste pe cerescul plaiu,
«Caci un vis ea tine, asa de ferice
A 'nflori nu poate pre pamint aice.
I.
Sus, pe muntele Ceahlau,
Sta la panda Duhul re'u
Si arunca peste munti
Ochii sdi serpii si crunti,
Cu ochirea-i sa zareasca
Vre o prada sufleteasca.
Dar de-odata el tresare,
Caci aude 'n departare
Glas de clopot cheimator
Printre munti resunator,
$i cu groaza el zareste
Pe campia ce 'nverzeste
0 biserica mareata,
Stralucind albiu prin ceata
Lang'a Bistritei verzi maluri
Ca un vas frumos pe valuri.
IL
Satan urla, Satan sbiara,
Caci mai vede, vede iara
$iruri albe de Romani,
De femei cu flori in mani,
Si copii si mandre fete,
$i flacai cu negre plete,
Coborind ca lunga oaste
Pe-ale dealurilor coaste,
Resbatand codrii pustii,
Trecand peste ape vii,
Serpuind prin vai adanci,
Sarind peste nalte stanci,
$i 'ndreptandu-se in cale
La biserica din vale,
Unde clopotul suna
$i 'n vazduh se legana.
BISERICA RISIPITA
LEGENDA
Satan urla, Satan zice:
4 Rapezi-me-voiu de-aice,
«$i in ghiara de-o voiu stringe,
«Limba 'n clopot o voiu frange,
cifecinic ea sa nu mai sune
«Ceasul crunt de rugaciune!
Si cum zice, in turbare,
De pe munte falnic saze,
Aripi negre intinzand
$i cu ele 'rtunecand
Seapte codri mari, carunti,
Seapte sate, §eapte munti!
El se 'nalta si se lasa
Pe clopotnita frumoasa,
Ca un vultur rapitor
Pe o lebedd in sbor.
IV.
Turnul geme 'n temelie
Ca de aspra vijelie.
Clopotul dogit resuna,
Clatinat ca de furtuna,
$i pe iarba vestezi-ta
Cade crucea aurita.
Iar Satan grozav scrasneste,
Clopotul din turn smunceste
Si-I arunca 'n departare
Peste Bistrita cea mare.
«Uncle esti, Dumnezeu sfinte ?
«Uncle esti, Doamne parinte?
«De lasi tu pe duhul reu
«Sa calce locasul teu?*
Astfel rnuntii stau privind,
Catre ceruri glasuind!

76 CANTECUL MARGARETEI
V.
Iará Bistrita viteaza
Ape le-§i infurieaza,
Vrand cu sgomot sa innece
Pe Satan in sinu-i rece.
Ea adund mari de apa
si 'nteo clipa malul sapa,
Incat turnul de pe mal
Cade 'n aprigul ei val
Cu Satan ce se afunda
Ca un fulger inteo unda!
Apa salta, clocote§te,
Nici ca se mai limpeze§te!
si de-atunci in acel loc
Ea tot fierbe ca de foc,
si adese ori s'aude
Resufland gemete crude.
VI.
Spun pastorii din Ceahldu
Ca in timpul acel greu
Cerurile s'au deschis
s'un glas tainic ar fi,zis:
t Tu ce-ai fost de Tad calcata,
Manastire blastemata,
eTu sà aibi atunci iertare,
gDe blastem sa ai scapare,
(Cand doi ingeri iubitori
dnteo noapte fara nori
S'or opri din a lor cale
a Pe risipurile tale,
cSi prin dulcea lor iubire
cTi-or aduce-a mea sfintire!...
Fost-a, nu, a§a minune?
Bistrita o poate spune!
CANTECUL MARGARETEI
Auzit-ai, frate, de un plaiu frurnos
Care 'n veci resuna de cantari iubite?
Unde se 'mpreuna cerul luminos
Cu albastrul marii cei nemarginite?
Acolo mi-e dorul, acolo me vreu;
Pe-ale tale brate du-mè, dragul meu!
Unde vititul serii, bland ca un suspin,
Leagana. 'n tacere dalbe flori de aur?
Unde pe-ale rodii salbe de rubin
Flutura verdeata fnmzelor de laur?
Acolo mi-e dorul, acolo me vreu;
Pe-ale tale brate du-me, dragul meu!
Auzit-ai, frate, de acel Bosfor,
Ce din valuri iese §i s'arunca 'n valuri?
Care oglindeaza ca prin vis u§or
Tainice saraiuri §i 'nverzite maluri?
Acolo mi-e dorul, acolo me vreu!
Pe-ale tale brate du-me, dragul men !
Uncle calatorul, vesel inganat,
Doarme 'n leganarea lungelor caice,
. . . . . . . . . .

PASERICA lidiat 77
Si in alta lurne tainic desteptat,
Vede implinirea viselor fence?
Acolo mi-e dorul, acolo me vreu;
Pe-ale tale brake du-me, dragul meu!
Auzit-ai, frate, de-un plaiu ingeresc,
Unde infloreste scumpa nalucire?
Unde a iubirii dar dumnezeesc
Ca cerescul suflet are nemurlit?
Acolo mi-e dorul, acolo me vreu;
Pe-ale tale braAe du-me, dragul meul
Dar ce zic? Ah! unde, unde este plaiu
Mai frumos, mai vesel, mai bun de iubire
Deck teara noastra, dulcele-acest raiu
Plin de incantare, plin de fericire?
Acolo mi-e dorul, acolo me vreu:
Lasa-me aice sä mor, dragul meu!
De trei zile-acum pe mare,
Navigand fard 'ncetare,
Noi pamintul n'am zarit !
Vintul sufla si ne 'mpinge;
Orizonul ne incinge
Ca un cerc nemarginit.
In ce parte se rapede,
Ochiul omului nu vede
Decal umede campii.
Marea-i lata si adanca!
Cine "tie, mane 'Inca
De-am mai fi printre cei vii!
Ziva trece, ziva scade
Si pe ganduri omul ca de,
Suspinand incetisor.
Noaptea-aduce mii de stele ;
Omul trist privind la ele,
Vars'o lacrirna de dor.
PASERICA MARII
Iar o paserica vine,
Prevestind termuri vecine,
Liman vesel si deschis.
Pe catarg ea salta, CLIO.,
Ne uimeste, ne incanta
$'apoi sboara ca un vis.
Inteun suflet cu simkire
Astfel glasul de iubire
Suna dulce 'ncantator,
$i din noaptea 'ntunecata
Il trezeste de-i arata
Mult fence viitor.
Astfel glasul libertatii
Va suna 'n ziva drept5Aii
Pentru biata -teara mea,
$i din umbrele din'erii
Steaua mandea Invierii
Resari-va pentru ea.

78 HOTUL kiI DOMNITA.
Pe varful aprig acestor maluri
0 floare mica a resarit,
$i intre cercuri si intre valuri
E clatinata de vint cumplit.
Naha e stanca, marea-i adanca!
Spumega valul jos clocotind;
Dar floricica sus, de pe stanca,
Zimbeste vesel, la cer privind.
Biarit. 1865.
Frunza verde de alund!
Trece voinicul pe lima
$i codrul voios resuna.
Trece hotul haulind,
Pe carare coborind,
Din frunzis mereu pocnind.
Mai voinice, voinicele,
Ia-ti taiusul de pldsele,
Pune 'liana pe otele,
Ca se primbla pe potici
Trei desagi de irmilici
$i de galbini venetici,
Tar in urmá-le calare,
Vine-o mandra fata mare
Gatita pe maritare.
Ea-i mireasa unui Craiu
$i se duce cu alaiu
Peste munte, peste plaiu.
Dealul Doamnei.
FLOAREA OCEANULUI
Fie talazuri in asta lume!
El pe deasupra sboara voios
$i se ingand cu al feu nume
Ca floarea mica cu-al ei miros
HOTUL §I DOMNITA
Iarba creste 'n calea lor,
$i Domnita, scump odor,
Vesel calca pe covor.
In zadar vintul vrea sa o sboare
Ca s'o arunce cruntului val;
Ea isi deschide inima 'n soare
$i 'nveseleste aprigul mal.
Astfel, iubita, in a mea viata,
Scump suveniru-ti e neclintit;
$i 'n veci revarsa a lui dulceata
In al meu suflet mult fericit!
Dar copila-i amarita
C'a sa fie despartita
De Moldova mult iubita.
$i in gandurile sale
Ea se roag'amar cu jale
Ca sa-i ias'un zmeu in cale...
Frunzulita de brad mica!
Iese hotul din poticd,
Singur, vesel, fara frica,
$'apoi zice: «Cale bund!
«Unde merge0 impreuna,
«Dragii mei, noaptea pe luna?
«Decat la curtea craeascd,
«Mai bine 'n lunca hoteasca
«Lang'o inima frateascde.
Frunza, verde stejarel!
Hotul pleaca sprintenel
Cu domnita langa el.

IAHTUL 79
CE GANDE§TI, 0 ! MARGARITA?
Ce gande§ti, o! Margarita,
Cand de visuri e§ti rapita.
Intr'al noptii miez senin,
and din luna zimbitoare
Vine-o raz5. cAlatoare
De se joacd pe-al feu sin?
Nu crezi tu, o! Margarita,
C'acea raza. fericitä
Este ginga§ul meu dor,
Ce-i trimis din departare
Sa-ti aduc'o sdrutare
Dela bietul calator?
0, duioasA Margarita,
DA-mi o lacrima iubita
Inteacest minut amar,
Dorul men in cer s'o sue
ferice &o depuie
Pe al Domnului altar !
Canalul de Gibraltar. 1858.
Fericit e calatorul
Ce,-purtat voios prin lume,
I§i ingAnd viata, dorul,
Cu-al iubitei dulce nume!
Sbori pe luciul viu al mdrii,
Barca mica, sprinteioara;
Mergi in voia intimplarii,
Ca o lebedA u§oara 1
De l'a Patriei verzi maluri
Am plecat in teri straine,
Si pe plaiuri §i pe valuri
Eu duc dorul ei cu mine.
Sbori pe luciul viu al mdrii...
Doru-mi plange.! dar indata
Iritre cer §i marea link*
0 minune se aratà
Ce durerea mi-o
Si
Sbori pe luciul viu al
Cadixa, 1858.
alina. marii...
Fatunci, dulce Margarita,
Nu te simti duios uimita
L'ale razei desmierdari?
Si
IAHTUL
cu-o §oapta de iubire
Nu trimiti a ta gandire
SA me caute pe mari ?
Mult frumoasa Margarita!
Barca mea e ratacita
Pe al maxii val turbat.
Glas de moarte 'n aer trece,
Si de-al mortii for rece
Sufletul mi-e tulburat!
Cea minune strAlucita
Poarta nume de o floare,
Ea-i frumoasa mea iubita,
A mea dulce iubitoare.
Sbori pe luciul viu al mArii...
Ea-i comoara de plAcere,
Ea-1 voioasa nalucire,
Ea-i cereasca mangaiere,
Ce incant'a mea simtire.
Sbori pe luciul viu al marii...
Ori §i unde eu voiu merge,
Vecinic ea ne insote§te.
Lacrima din ochi mi-o §terge,
Sufletul mi-1 recore§te !
Sbori pe luciul viu al mdrii,
Barca mica, sprinteioara;
Mergi in voia intimplarii.
Ca o lebeda. upara.

80 0 NOAPTE LA ALHAMBRA
Pe cei munti pustii, selbatici
Din Lombardo-Venetie,
Uncle noaptea in orgie
S'aclun demonii lunatici,
Hoti de moarte doisprezece
Stau in rond sub vintul rece
Care §uera §i trece!
Focul cerului s'aprinde,
Urmarit de groaznic tunet,
Si al murrkilor resunet
Printre vat adanci se 'ntinde.
Hotii rid cu voie buna.
Seful lor, purtand cununa,
Cana astfel in furtuna:

Du Ice-a noptilor fdclie
Argintie
In Alhambra destepta.
Mfi de umbre nev6zute
tacute
Ce pe rand se arèth,
trecand printre coloane,
Prin saloane,
Veneau toate-a se 'nchina
La frumoasa lor regina
Ce'n lumina
Tainic, lin se legAnh.
Asta fantasma gingasa,
Dragalasa,
Ca un zimbet de copil,
Era falnica Sultana
Africana,
Fiica a lui Boabdil,
Linda-Raia, pentru care
Mic si mare,
Sufletul seu ar fi dat,
Pe cand dalba-i tinereta
frumse.O.
Incantau acest palat.
Acum Linda in tacere,
Cu durere
Se uith l'a ei surori,
'n a Leilor fantand
A sa mind
unch plapande flori.
ra umbrele usoare,
Zimbitoare,
Privind floarea ce cadeh,
e-a fantanii apa lina,
Cristalina,
plea., se oglindea.
0 BOAPTE LA ALHAMBRA
Du Ice era acea noapte
Fard so apte
Pe-al Andaluziei plain!
Child de-odat'o armonie
Serafie
Resuna viu in saraiu.
0 duioasä biulbiulina
Din gradina
Incepuse a canta,
S'al ei cantec de iubire
Cu uimire
Linda-Raia-1 asculth.
Toate utnbrele 'ricantate,
Adunate
Sub al lunei dulce foc,
De rnani ginga§ se luard,
Se 'nsirara
lute vesel pentru joc.
Si 'n Alhambra nosonora
Ele 'n hora
Incepur'a se invarti
Cu-o miscare gra.kioasa,
Luminoasa,
Care rnincile-mi rdpi.
Fie-care dintre ele
Bland la stele
Se uith, jucand usor,
Si
stelutele
uimite,
Neclintite,
Versau raze 'n ochii lor.
Toate 'n horn vesel prinse
Si cuprinse
De-ale dantului bepi,
Respandeau luciri usoare,
Sburätoare,
Ce saltau prin galerii;
81

82 SEGUIDILA
Si din hora, din sburare,
Fie-care
Cu-o zimbire saluth
Pe-a saraiului regina
Ce 'n lumina
Dantul repede-1 purta.
Grenada. 1868.
Sultanul de Maroc
Are 'n imparatie
0 mtg. 0 o mie
De armasari cu foc.
Dar jur pe Dumnezeu !
Ca el cu veselie
Mi-ar da averea-i mie
In schimb -pe calul meu.
La Allah, illa Allah,
U Mhamed rasul Allah /
Sultanul de Maroc
Mai are-o favorita
Frumoasä, inflorita
Ca visul de noroc.
Dar jur pe Dumnezeu!
Ca inima-i rapita.
Chiar pe a sa iubita
Mi-ar da pe calul meu.
La Allah, illa Allah,
U MhaMed rasul Allah!
Muntii UadraeMaroe.-1863.
Si ghirlanda de fecioare
Zimbitoare
Invartindu-se voios,
Se 'ndltâ pana la stele,
Si cu ele
Peri ca un vis frumos !
E L R'B A A
CANTEC ARAPESC
SEGUIDILA
CANTEC
Dela Siera Nevada
Pan' la muntii Pirenei
Nu-i minune ca Grenada,
Nu-i cer dulce ca al ei !'
Dar o raid auriti
Reslatita
Din a zorilor cununi,
Straluci ca o sageata
De odata
Printre-a noptii dulci minuni.
Sultanul de Maroc
Are camili upare
Ce duc a lui odoare
La Meca, sfintul loc.
Dar jur pe Dumnezeu !
Ca el ori ce comoare
Si partea lui de soare
ki-ar da pe calul meu.
La Allah, illa Allah,
U Mhamed rasul Allah!
Din Tunis la Maroc
Nu-s iute randunele
A§a de uprele
Ca murgul meu de foc.
I-a dat chiar Dumnezeu
Picioare de gazele
Si ochi frumo§i de stele
SA fie-odorul meu.
La Allah, illa Allah,
U Mhamed rasul Allah !
POPORAL SPANIOL
In Grenada stralucita
Nu-i grading., nu-i saraiu
Ca Alhambra 'inflorita.
Ce se pare-un vis din raiu!

In Alhambra mult frumoasa
Nu-i nimic mai rapitor
Ca al Lindei amoroasa
Suvenir incantator!...
Grenada. 1858.
Dela mine pan' la tine
Numai stele si lumine!
Dar ce sint acele stele?
Sint chiar lacrimile mele,
Ce din ochi-mi au sburat
§i pe cer s'au aninat,
Cum s'anina dinspre zori
Roua limpede pe flori!..
Sevilia. 1858.
ANUL 1856 83
Intre Siera Nevada
Si
'ntre muntii Pirenei,
In Alhambra, la Grenada,
Sub seninul dulce-al ei!
STELELE
DOINA
ANUL 1855
Ah ! mireasa mea iubita,
Viatd, raiu, ce n'as da eu
Pentru-o noapte fericita
Sa te-adorm pe sinul meu,
Ve'rsat-am multe din ele
Pentru soarta terii mele!
Multe pentru cei ce sint
Pribegiti de pe pamint!
Multe lacrimi de jalire...
Iar de dulce fericire
Ah! vèrsat-am numai dou6,
Si-s luceferi amandoue !
Dup' atati rei secoli negri de dureri, de vijelie,
Ce-au trecut fail 'ncetare peste biata Romanie,
Tu, an nou, ce ne vestesti?
Vii s'aduci patriei mele, ca o dreapta resplitire,
Pace, glorie, putere, libertate, fericire,
Indurarile ceresti?
Din noianul vecinicii esti tu sol de mangaiere?
Trebue ca semn de moarte sau ca semn de inviere
Sa te blestem, sa te-admir?
Esti arnic, sau tu faci parte din cumplitii ani de rele
Ce-au depus in al lor treacat peste fruntea terei mele
0 coroana de martir ?

84 ciNTECE I SARTJTARI
Ori ce-a fl a ta menire, vei gasi poporul tare,
Infruntand lovirea soartei cu-o puternica rabdare
Si cu suflet de Roman.
Cad Romanul e intocmai precum stancile marete,
Care 'n valurile marii furtunate i semete,
Neclintite 'n veci rèman.
Pe aceste mandre termuri sentinela 'naintatd,
Neamul nostru, fara sprijin, in veghiere necurmata
Sta pe loc la postul seu.
El de douezeci de secoli a trecut prin mii de lupte,
Dar acum i-a cazut bratul, i-a cazut armele rupte....
0, puternic Dumnezeu!
Sint destule-atate chinuri! Ada ziva mult dorita,
Zi de pace, de tarie §i de glorie iubita
Pentru-acest serman popor,
Pentru-o nape crestina care poarta-un mare nume
Si in sufletu-i presimte ca-i chiemat in asta lume
La un falnic viitor.
Fa ca anul care vine sa aduc'un mandru soare,
Sa deschid'o cale noua de mari fapte roditoare
Pentru neamul romanesc,
Caci el are din vechime o menire strdlucita!
El a fost si vrea sa fie sentinela neclintita
Pe pamintul .stramo§esc!
CANTECE §I SARUTARI
POETUL
.A_h! Cate glasuri de armonie
In al meu suflet canta duios,
Toate, uimite, se 'nchina. tie
Cand te-areti mie,
Inger frumos!
Alba Romanca! tu pentru mine
Esti adierea lufiii lui Maiu.
--Darul iubirii, cerescul bine,
Naste si-mi vine
Din al tdu graiu.
Prive§te)n lume maretul soare
Cum respandeste veseli flori.
El da o raza invietoare
De ori ce floare
Ivita 'n zori.
Priveste-a noptii man dra comoard
Cum las' a ninge stelele din ea,
De ori ce suflet care 'n cer sboara
Lin se coboara
Cate o stea.
0, dulce *Inger de desmierdarel
De-ai vrea,unita de dorul meu,
Sa-mi dai, ferice, o sarutare,
De-ori ce cantare
As canta eu;
N'ar fi in ceruri dalbe lumine
Nici flori pe lame s'ar legana,
Pe cate versuri de amor pline
Eu pentru tine
A§ suspina!

RONANCA
Cand primavara culacrimioare
In locul iernii vine zimbind,
Inima, dulce privighietoare,
Scaldata 'n soare,
Cana iubind.
Dar and se lupta teara'n durere,
Tot omul tiner i simtitor
Trebue sa-i dee cu-a sa putere
0 mangaiere
S'un ajutor.
Gaud teara geme sub apesare,
Mai bine 'mi place s'aud sunand
Un rdcnet aspru de resbunare
Decat oftare
De atnor bland.
hat 1856.
De pe plaiu 'nstrainarii,
Unde zac i simt cä mor
De amarul desperdrii
Si de-al terii mele dor,
Ted o pasere voioasd
Apucand spre Resdrit,
Si o razd lurninoasd,
Si un nour aurit.
Pdserica sburdtoare,
Unde mergi cu dorul meu ?
«Am o solie 'neantãtoare
Dela sfintul Dumnezeu,
Sa duc glas de armonie
Termurilor Romanesti,
Si sa scald in veselie
Inimile ce jalestil
Palermo.
N. BA.LCESCU MIJRAND
N. BALCESCU MURIND
«Du-te raza stralueitd,
).
«Du-th, nuca pasered,
Si pe teara mea iubita
Mangdiap-o 'n lipsa mea!
«kr tu, nour de rodire,
F. sa creased 'n sihul seu,
Cu verzi laud de mdrire,
«Floarea sufletului meu!*
86
Viersul iubirii duios strabate,
Focul poetic e rapitor,
Dar nu-s cuvinte mai ihfocate
Ca libertate
viitor.
June poete, ascunde-ti dorul,
Caci nu e timpul de dulci placeri,
Deck 13e lira sa anti amorul,
Apar' onorul
Sermanei teri !
Canta.un viers falnic de renviere
Care s'aprinda sufletul meu.
Ridica. neamul de la adere,
S'ori ce-mi vei cere
Va fi al tett!
«Razd vie calatoare,
Uncle mergi cu dorul meu!)
«Am solie 'nvietoare
Dela sfintul Dumnezeu,
«Sa depun o sarutare
Pe al terii tale sin,
cSi s'aduc o alinare
Jalnicului tett suspin .
«Nouras patruns de soare,
Unde mergi cu dorul meu!,
«Am o solie roditoare
Dela sfintul Dumnezeu,
SA' me las in Romlnie,
«Ca sd creased mii de flort
«Pe frumoasa ei eampie,
Ce o plangi adese ori!

86
LA SEVASTOPOL
In sgomotul de tunuri ce tuna nencetat,
La Crim, pe triste .termuri, me primblu intristat,
'n cale-mi, pretutindeni, calc terna de morminte
Sub care zac pierdute gramezi de oseminte.
Pe cerul alb de toamna sbor bombele vuind
Si cad printre risipuri ca fulgerul trasnind.
ãmIntuI imprejuru-mi, sapat in lungi transele,
E pfin de arme rupte, de glonti si de ghiulele.
Un §ir de mari corabii stau innecate 'n port.
Orasul Sevastopol, ars, deramat §i mort,
Intinde pe o culme ruina sa mareata,
Fantasma invelita c'un giulgiu de alba cea/a
0, ce spectacol mare de mari desertaciuni
Cu fal'acoperite de-a gloriei cununi!
Cat sange, t ate chinuri. §i catä grozdvie
Pentr' un monarc despotic si oarba sa trufie!
Trecut-au pe aice cutremur stärmator?
Potop trimis din ceruri cu foc pedepsitor?
Nici aprigul cutremur, nici flacara cereasca,
Dar au trecut urgia si ura omeneasca!
Si au lasat in urma gramoda la un loc
0 lunga risipire cenuserita 'n foc,
Si multe, fara numer, de tainice morminturi
Pe care sfinta cruce se clatind de vinturi !...
Când va sosi, o ! Doamne, un timp mai mangaios
In care sa patrunda cuvintul lui Cristos?
Sä piara du§mania din trista omenire,
Sa nu mai fie omul unealta de peire?
Când resari-va 'n ceruri frumoasa, blanda zi,
Ce din orbire crunta pe Regi Ii va trezi?
S'a respandi in lume sixqri mantuitoare,
Dreptatea, libertatea, fraVa 'ntre popoare?...
Pierdut in ganduri astfel pe camp me ratacesc
Si
'ntro adanca ripa cu jale me opresc
Lang'un mormint, la umbra sfarmat de-o boamba groasa
Ce din vazduh oazuse pe marmura lutioaqa.
t

DRAGOS 87
Se sparse bomba 'n doué, §'acuma negru-i sin,
Ca trista cup'a mortii, de rou'd era plin ;
Iar din mormintul rece prin rnarmura sdpobita
Crescuse §i 'nflorise o mica mArgarita.
0, tain'a Providenteil... Unealtd de omor
Se schimbA pentru paseri in vas recoritor!
Din moarte na§te viatA, din intuneric soare,
Din terna mormintalA resare dulce floare!
0, Dozmne! fie, fie ca sangele versat
Pe sub aceste ziduri intr'un resboiu turbat
Sa dee-o roada bunA, un drept de renviere
Pentru-a mea teard scumpA ce zace in durere!
Sevastopol. 1866.
Drago§ mandru ca un soare
A plecat la vindtoare.
Ghioaga §i sageata lui
Fac pustiul codrului!
Cerbul moare, ursii pier,
vulturii cad din cer...
Iata ca. 'ntr'o clumbravioara
El zare§te-o cAprioark
Fiara blAnda dela munte
Cu steluta albA 'n frunte
Si cornite subtirele
Si copite sprintenele.
Oaprioara, cum il simte,
Lasa lacurile strimte,
Fuge, salta, sboarA, piere
Ca un vis, ca o pArere ;
Iara Drago§ infocat
0 gone§te nencetat.
Zi de vara cAt de lungA
Vinatorul o alunga,
S'amandoi se pierd de vii
In codri merei pustii!
II
Iata, meri, cA de-odatA
0 poianA se arata,
Inverzita, inflorita
Si de lume tAinuitA.
DRAGO§
Iar pe iarbA 'n poienita
CAnt'o alba. copilita.
Cu ochi dulci desmierdatori
Si cu sinul plin de flori.
O aprioara, cat o vede,
Sboarl vesel, se rapede,
fi cade la picioare
Pe-un covor de lacrimioare.
cat viteazul o zare§te,
Pe loc sea. si se uime§te !
LTitd blAnda caprioara
sAgeata ce omoara!
'Vita draga vinAtoare,
TjitA lumea de sub soare !
III
«Copilita! zice el
Rezemat de-un stejarel,
«E§ti tu Zina Astui plaiu,
Sau o floare dela raiu?,
DrAgos, Drago§ frapoare,
«Nu sint Zma, nu sint floare,
«Dar am suflet fecioresc
slji
Moldova me numesc.
«Milt e mult de and. te-a§tept
«SA-mi alin dorul din piept,
«ca de Domnul sint menita,
«Ca sa fiu a ta ursita!*
«0, lloldovo 'ncAntAtoare,
«Ginga§a fermecatoare!

88 BANIIL MARACINAL
«Tata arcu-mi vitejesc
«Langa tine-1 resadesc
«Ca sa dee pan' in zori
Crengi cu frunze si cu tlori,
;Si
cu-acele crengi frumoase
«Sä 'mpletim cununi voioase,
«Una tie, una mie,
«Pentru-a noastra cununie!
IV
A doua zi ei plecara
Si prin codri apucaral
Amandoi imbratisati,
Cu flori mandre 'ncununati.
Dealuri multe ei suira,
Mu lte dealuri coborira,
Pan' in valea cea 'nverzita,
De-un riu luciu recorita.
Copilita 'nveselea
Si din gur' a§a graia:
«Dragos, Drago§ fratioare,
Lasa ochii tèi sa sboare
«Peste dealuri §i campii
Pascute de erglielii,
Peste vai, peste gradini
«Uncle sbor mii de albini,
«Peste ape curgatoare,
Si dumbravi resunatoare.
I.
Sus la munte ninge, ploua,
La Craiova pica mud
Din a nopVi ochi ceresti
Si din ochii omene§ti.
Dar ce plang Romanii oare?
Sufletul de ce ii doare?
Plang un mandru fratior
Deslipit de sinul, lor.
Banul tin& Maracina,
Carui Oltul se inchina,
De pe malu-i a plecat
Pe-un fugar ne 'ncalecat.
«Cat pamant tu vei vedea,
cE cuprins de zestrea mea!
«S'acea dalba de mosie
Tot 'n veci a ta sa fie,
Ca sa fie 'n veci scapata
De o fiara 'nfrico§ata,
«De un zimbru fioros
«Care-o calca 'n sus si 'n jos .
V
Bine vorba nu sarsea.,
Din riu iata. ca ieià
Zimbrul aprig ca un zmeu,
Cu lungi coame ca de leu,
Si cu coarne otelite
Si cu aripi la copite.
Fiara crunta si turbata
Pleaca fruntea lui cea lata
Si sarind, mugind, da zor
Peste mandrul vinator.
Iara Dragos s'atinea,
Si
cel Zimbru cum venea,
Ghioaga 'n frunte-i arunch,
Fruntea 'n doue-i despica. I
Apoi cal ii taia,
Intr'o lance il puneà
Si
plecà in veselie
BANUL MARACINA
Pe frumoasa lui mosie,
"De pagani sa o fereasca
Si ca Domn sa o domneasca!
A plecat in lunga cale
Cu ceata slugilol- sale
Si cu cincizeci de voinici
Adunati toti de pe-aici.
Ei pasesc peste hotare,
Trec prin satele Maghiare;
Prin orasele Nemtesti,
Prin teri lungi imperate§ti,
Si, in dragostea
mo§ii,
Duc Vulturul Romaniei
Care 'n aur lucitor
E cusut pe steagul lor.

Tot pe-a Dunarii verzi maluri
Unde umbra-i joaca 'n valuri,
Merge mandrul Craiovan
Cate zile-s inteun un an,
Si feciorii mi-1 urmeaza,
fugarii lor necheaza,
Si strainii ce 'ntalnesc
Stau in cale de-i privesc.
Pasa ceata calatoare
Cand pe noapte, cand pe soare.
Lung e drumul, lung §i greu I
Unde merg a§a. mereu ?
El se due la vitejie,
Caci au tainica solie
De-a sadi in viitor
Libertatea terii lor !
II
Colo 'n termuri departate
In a Franciei cetate,
Vechiul Luvru e deschis
Poporimei din Paris,
Care-alearga sa priveasca
Armia cavalereasca,
Ce din zori s'a adunat
Lang'al Regelui palat.
Sala tronului e plina
De o magica lumina
Ce se varsa din senin
Pe frumoase flori de cfin,
S. pe dame stralucite
Tot in aur invelite,
pe nobili mult ve§titi
Tot cu fier acoperiti.
Paris 1855.
BANTU. MARA CINA.
89
Filip Regele s'arata
Cu-a sa frunte 'ncoronata
Si le zice : Nobili frati,
«Scoated spada §i jurati,
Din a noastra dulce teara
Du§manul strain sa piara Is
Mii de glasuri stfig : «Juram
yrancia s'o liberam !s
Iata ca in sala mare
Un strain de-odata pare,
Tiner, rnandru, nalt, frumos,
La ochire luminos.
El spre tron maret Ta§e§te,
Langa Rege se opre§te,
Si din gura zice-a§a :
Sa trae§ti, Maria tat
Uimit Regele-atunci zice:
«Bun sosit la noi, voinice !
«Spune noue cine e§ti ?
«In Carpati cum te nume§ti?
Eu sint Banul Maracina
«Carui Oltul se inchina.
«Tine spada mea in dar,
(Bray Marcheze de Ronsar !
Toti s'apropie in graba.
«Ce voe§ti? Regelentreaba.
«Sint Roman de la Carpati
'aduc cincizeci de barbati
«Ce sint gata ca §i mine
«De-a muri toti pentru tine,
Apdand cu bratul lor
«Francia §'al ei onor!
«Teara mea cu blande §oapte
«Mi-a zis tainic intr'o noapte :
«Mergi, copile, inarmat
«La apusul departat,
«Mergi de varsa al teu sange
«Pentru Francia ce plange,
Caci §i ea pe viitor
«Mi-a veni in ajutor.,

90 ADIO
1 IVI A I U
Acea zi mult frumoasa, cea zi de neuitare,
and pentru 'ntaia oarã amorul infocat
Ne-a strins la sinu-i duke cu-o duke 'mbratikare
Si a depus pe frunte-ti intaiul sarutat!
Acea zi mult iubita cand tu, prin o minune.
Mi-ai dat reinviere l'al dragostei altar,
Din suvenirul nostru in veci nu va apune,
CAci ea a fost hotarul trecutului amar !
Ea se impodobise cu-al primaverii soare
Si se 'nganà voioasa cu frumuseta ta,
Dar tu-mi pareai mai dulce §1 incantatoare
Decat chiar primavara care ne incauth.
0, cat erai atunce de alba §i frumoasa,
and dorul t6u, in ceruri sburand cu-al meu suspin,
A isvorit in ochi-ti o roua luminoasa
Si te-a plecat pe sinu-mi ca floarea unui min!
0 singura minuta a mea §'a ta fiinta
S'a intrunit in raiul fierbintei sarutari,
Dar din acea minuta cereasca Provedinta
Ar face-o vecinicie de scumpe desfatari!
Atat era de mare a noast,. fericire,
CA daca moartea crudA, vdzand cat ne iubim,
Voia atunci sa curme a noastra vietuire,
Am fi murit ferice, far' a §ti ca murim!
Adio! ah, nici odata
N'am crezut ca pe pamint-
A mea inima 'ntristata
Va rosti acest cuvint;
Dar tu insati, tu pe care
Te-aveam tainic Dumnezeu,
Ai voit fail 'ndurare
SA jertfesc amorul meu!
ADIO
Martur am in vecinicie
Dumnezeul tett slavit,
Cu ce sfintA poesie,
Cat de mult en te-am iubit!
Cate lacrimi de durere
Pentru tine am versat!
Si, lipsit de mangAiere,
Cate lacrimi ti-am iertat!

Ani intregi am fost departe
De a terii dulce sin,
Numai ca sA ai tu parte
De un traiu placut §i lin.
Ani intregi, ascuns in mine,
Plans-a gingasul meu dor,
Far' a cere de la tine
Nici o jertla de amor.
Inima mi-e amArita,
Zarea vietii innegrita!
De-oiu trai, n'am ce don,
N'am ce jali de-oiu muri!
InimA, fii rabdAtoare
Ca pAmintul sub picioare,
Pan' ce-i zace cu-al teu dor
In mormint nesimtitor.
Ce-ti slujeste de a plange,
De-a versa lacrimi de sange
Intr'a lumei val cernit?..
Valul trece neoprit!
Taci, cumplita mea durere,
Si tot creste in tacere,
Pan' ce tu la Dumnezeu
Duce-vei sufletul meu!
II
Avut-am odatai 'n lume
Dor de fala si de nume,
Dar acum vedea-l-a§ mort
Chiar si numele ce port!
I
CANTECE DE LUNE 91
Adic! remai fence!
Sterge din inima ta
Pe acel ce-adioli zice,
De si 'n veci nu te-a uita!
Te-am iubit cu dor fierbinte,
S'astfel te iubesc, ca vreu
SA \red stins din a ta minte
Intreg suvenirul meu!
CANTECE DE LUME
N'am dorit eu alta 'n lume
Decat, pand ce-oiu muri,
Sa me 'nchin la al teu nume,
SA me 14 a te iubi.
Ah! din raiul nalucirii
Pentru ce m'ai desteptat?
Din loca§ul fericirii
Pentru ce m'ai depArtat?
Avut-am odinioard
Mama dulce, dulce teara;
Dar acum sint ratacit
In pustiu nemarginit!
Avut-am in fericire
Un vis dulce de iubire...
Unde-i, Doamne, visul meu?
Unde-i raiul, unde-s eu?
Amar mie! amar mie!
Din cereasca 'mperAtie,
Ce. lung fulger m'a pdtruns!
Ce-am fost eu si ce-am ajuns !
III
Ah! durere, in ce parte
De tine sa fug departe?
Urind 'n lume &A nu las,
Nici s'aud al lumei glas!
Cum sa scap de reu, de bine?
Incotro sa fug de mine,
Pre pamint sa nu mai stiu
De sint mort sau de sint viu?

92
Dati-mi, dati-mi aripioare
Sa sbor iute pe sub soare.
Dati-mi aripi de pe dor,
Pe sub noapte iar sa sbor.
EXMI
EMMI
Duce-m'a§ §i m'a tot duce,
Dor sa nu me mai apuce!
Cine 'n cale m'a vedea
SA planga de jalea mea!
Cand glasul Providentei te-a rechiemat in ceruri,
Ca sal mare§ti podoaba cereqtilor misteruri,
0, flied. a Moldovei! 0, suflet ingeresc!
0, floare trecatoare pe plaiul pamintescl
In oara de pe urma a vietuirii tale,
In mijlocul acelor ce te plangeau cu jale,
Tu, blanda, radioasa., cu zimb
Primbland asupra lunei un ochiu frumos §. lin,
Ai zis: Eu plec, adio, pe calea veciniciei,
Dar vreau a E cantata in limba armoniei*.
S'atunci, pe pragul mortii, la mine ai gandit,
La mine, ce duc jalea acelor ce-au murit!...
0, dar, voiu spune lumii cat fost-ai de frumoasa,
Iubita, iubitoare qi dulce §i duioasa!
Ce inima 'ngereasca bateh in sinul teu!
Cum alinai c'un zimbet amarul cel mai greu!
Cum dulcea ta privire erh incantatoare
Ca 'n viforile iernii o zi de dulce soare.
Si lumea va 'ntelege ca tu, spre cerul sfint,
Demult erai menita se sbori de pe pamint!
0, soarta, lege cruda! o, taina 'ngrozitoare
De ce=lumina piere? de ce copilul moare?
De ce in omenire a§a multe jaliri,
S'ala de trecatoare, de scurte fericiri?
De ce sa Cada crinul in zarea diminetei?
De ce sa moara Emmi in floarea tineretei?
Lipseh Dumnezeu oare de ingeri lucitori?
Lipseh cerul de raze, de stele .i de flori?

VISIIL 1131 PETRIT EARE9
Nu!. Irma tu, alb Inger, aveai nalta menire
S'areti ca trista moarte e pas la nemurire,
Ca 'n oara de pe urma un suflet inzeit
Prive§te fara spaima l'al vietii asfintit,
cd o frunte alba pastreaza, ca in viata,
Frumseta-i rapitoare chiar sub a mortii ghiata...
0, flica a Moldovii! trecut-ai ca un vis,
raiul nemuririi in sinu-i te-a inchis.
Dar Cate flori frumoase resar pe-a noastra cale,
Ne amintesc de tine si ne cuprind de jale!
Si care paserele cu dulce glasul lor
Soptesc de blanda Emmi i ne patrund de dor!
VISUL LUI PETRU RARE§
Jos m vale pe Bar lad,
L g'a Docolinei vad,
N merit-au, poposit-au
Si de noapte tabarit-au
Z e care mocanesti
Cu boi albi Falcienesti.
D tot carul sease boi,
I 'ugati doi cate doi;
Boi cu coarne ascutite
S copite potcovite,
B i de frunte i manati
De flacai toti inarmati.
I r in care ce avut,
C merinde-s de vindut?
P ti de apa curgatoare
S de apa statatoare,
O nevodul pescuiti
u undita unditi.
D r mertIdele-s a cui?
A ui Petrea Majalui,
C e-i om de omenie
S' r fi bun chiar de domnie,
D 'ar pune Dumnezeu
T t omul la locul seu!
LEGENDA
Iata-1 colo jos lungit,
lute() burca invelit,
Langa focul de nuiele,
Unde ard, jupiti de piele,
Patru miei dela Ispas
Pentru pranzul de popas.
Focul palpae mereu,
Ros ca limba urmi zrueu;
pe culmea luminata
Si pe tabar'asezata
Se ved boii la un loc,
Tintind ochii lor spre foc.
Ard nuielele trasnind,
Creste para scanteind.
Imprejuru-i, ca o roata,
Sede argatimea toata.
Numai Petrea nu-i In rand;
El de-oparte sta pe gand.
Unul zice: Mai voinici!
Auzit-ati voi pe-aici
De biet Domnul Stefanita,
Ce-a fost orn de mare vita,.
C'a murit cu zile 'n sin
4In cetate la Hotin?,
sa

94 VISIIL LIT! PETRII RAREq
Toti fac cruce 'ncrernenind!
Un bètrân zice, zimbind:
«A murit? Domnul sa-1 ierte !
«De-acum sa vedeti voi certe,
«Lupte, vrajbe 'ntre boieri
Pentru scaun §i averi!,
Atunci Petre ia cuvint:
«Asa-i randul pe pamint !
«Cine-i slab, vrea a fi tare,
«Cine-i mic, vrea a fi mare,
«Caci domnia-i dulce porn
«Care farrneca pe orn!,
«Fie bine, fie r6u,
«Da-ne-ar sfintul Dumnezeu
«Un alt Stefan la domnie,
«Sa ie§im la vitejie!)
Astfel toti respund cu dur,
Si adorm in somn u§or.
U
Focul taberei s'a stins,
Neagra umbra s'a intins.
Totul tace 'n neclintire,
In adanca arnortire;
Numai stelele sclipesc
Si
pe cer calatoresc.
Miezul noptii s'a ivit
prin lume-a respa,ndit
Ceata visurilor dalbe,
Visuri negre, visuri albe,
Ce ingana Ora 'n zori
Pe sermanii muritori.
Iar un vis prevestitor,
Abatandu-se din sbor,
Se opreste langa Maja
De-1 incanta cu-a lui vraja,
Aretându-i viu prin somn
Straluciri, mariri de Domn.
Cand naluca mamei lui
Pe malul Ialpaului
Se arata lin si-i zice:
40, de sinul meu ferice,
(Ca purtat si a nascut

dati deci ca. ne 'nchinAm
Si 'n glas mare iti urdrn:
,a trieasc' a ta marire
(Ani multi plini de stralucire
Xentru-a terii bun noroc,
Pentru-a dusmanilor foc!
MOLDOVA. IN 1857 96
Apoi mândru 'nvesmintat,
Pe-un cal sarg incAlecat,
Pleacd vesel la Domnie...
FericitA calea-i fie,
CAci pe dinsul Dumnezeu
L'a pus drept la locul seu!
MOLDOVA IN 1857
Scumpa. MoldovA, teara de jale !
Ah! in ce stare tu ai ajuns!
Lasd-m'a plange ranele tale,
CAci pAn' in sufiet me simt pdtruns!
Tu, ce esti bunA, dulce, iubitd,
Tu, ce esti fiica lui Dumnezeu,
Cum te loveste soarta cumplita!
Cum te inneach amarul greu!
Lupii si corbii, si vulpi straine
Fac a lor hrani din corpul Cell,
.$i tu, Moldova, platesti cu bine
La toti aceia care-ti fac re'u!
0 1 cat de crunte s'otrAvitoare
Sint pentru tine a lor =sari,
Cand ei cu buze sfasietoare
Respund l'a tale dulci sdrutAri !
Dar mult mai aprig trebe sd fie
Chinul ce suferi, amarul chin,
Când vezi chiar fii-ti cu dusmdnie
RupAndu-ti sinul de amor plin!
Mama duioasA. trista, 'n cAdere,
Cu agonie mAnileli fraugi,
Si
nu-ti remAne nici o putere,
Nici glas, la lume ca sa te plangi !
Petre zice: Buni sositi!
(Pace you'd, soli iubiti!
(lard voi ce-ati slujit mie,
(Fetii mei de argatie,
(Luati tot ce este-al meu...
«Asa-i dreptul, asa vreu!

96 MOLDOVA IN 1857
Cand ridici fruntea, jos in terana
0 'mpinge-o calca dusman picior !
Gaud ridici glasul, o crunta mand
Ii curmä 'ndata gemetu 'n sbor !
Dar cat va bate inima 'n mine,
Eu in veghiere la lupt'oiu sta
Si, cu tarie, eu pentru tine
in fata lumii voiu protesta !
Pentru coroana-ti de Suverand,
Pentru-al téu nume si al téu drept
Eu infrunta-voiu hidra dusmana,
S'un scut ti-ou face din al meu piept !
Voiu zice tie: «Mama. 'ntristatd!
«Prinde la suflet invietor,
at Cdci tu scapa-vei de munci-odata
Si-i avea parte de viitor !
«Las' sà te prade hotii in taina,
«Sa urle lupii in urma ta.
Lasa-i sa rupã mandra ta haina . .
Haina mai mandra tu vei purta !
«In zadar reii vreu in orbire
«Cereasca lege a 'mpotrivi.
«Cerul voieste a ta marire,
Si tu, Moldova, mare vei fi!
In zadar cearcd ei -sa ridice
Un zid pe Milcov, despartitor.
Cddea-va zidul, si tu, ferice,
Vei fi unita cu a ta sor.
«Caci tot se afla in Romanie
animi aprinse de-un sacru dor,
Ce vreu Romanul ca sa renvie
Marc, puternic, ca dorul lor !
«E scrisa 'n ceruri sfinta Unire1
8 scrisa 'n inimi eu foc ceresc !
40 ! Romanie 1 l'a ta marire
Lucreaza bratul dumnezeesc !,
Voiu zice, zice pana la moarte
Celor ce-s dusrnani peimpacati:
0 ! voi, unelte de rele soarte
«Pentru Romana ce ye snit frati I

NOAPTEA. SFINTIJLIII ANDREI
Voi care insuti cu-a voastre mane
gMormintul terii 1-ati pregatit,
(S'ati mu§cat mama ce ye da pane,
eS'ati ranit sinul ce v'a iubit!
Voi care .terii platiti cu ura,
g Cand ea ve chiama dragii sei fii,
gUitand Dreptate, Lege, Natura,
gUitand ca insuti aveti copii,
aBlastemul terii curand sa cada
Pe capul vostru nelegiuit!
i
Blastem §i urAt . . Lumea sa vada,
Cat feu in lume ati faptuit !
eF'ie-vè viata neagra, amara!
*Copii sa n'aveti de sarutat !
«Sa n'aveti nume, sa n'aveti teara,
Aici sa n'aveti loc de 'ngropat
(Si and pe calea de vecinicie
cVeti pleca serbezi, tremuratori,
Pe fruntea voastra moartea so scrie :
Dupnani ai ferii ! Cruzi vinzatori !
NOAPTEA SFINTULUI. ANDREI
Sgomot trist in camp resund!
Vin strigoii, se aduna,
Parasind a lor secrii.
Voi, cre§tinelor popoare,
Faceti cruci mantuitoare,
Caci e noaptea 'ngrOzitoare.
Maptea Sfintului Andrei 1
V ntul sufla cu turbare!
A picat stejarul mare,
Cerul s'a intunecat I
Luna salta 'ngalbenita,
Printre nouri ratAcita
C o luntre parasita
Pe un ocean turbat.
Bufnele posomorite,
in a lor cuiburi trezite,
Tipa cu glas amortit.
Lupii uflã impreuna
roi
Cu ochi tintiti la luna,
C mpul geme, codrul suna,
S tan pe deal s'a ivit!
97
Iata-1! iata Satan vine,
Resbatand prin verzi lumine,
Pe-un fulger scanteitor.
Umbre, stafii despletite,
Cucuveici, Tele sburlite,
Si Rusaliile pocite
11 urrneaza ca un nor!
Sus, pe turnul fara cruce,
Duhul-reu sbierand se duce,
Si tot turnul s'a clintit 1
Miezul nopti 'n aer trece
Si,
I
lovind arama rece,
Oare negre dousprezece
Bate 'n clopotul dogit.
Strigoimea se 'ndese§te,
Hora mare invarte§te
Langa turnul cre§tinese.
Tar pe langa alba lunA,
Nouri -vineti se adunA,
Se 'mpletesc inteo cununa
Si 'mprejuru-i se 'nvartesc.
7

98 DORIIL DE MARE
Voi cu suflete curate,
Cu credinti nestrAmutate,
Oameni buni, femei, copii!
Voi, cre§tinelor popoare,
Faceti cruci mântuitoare,
CAci e noaptea 'ngrozitoare,
Noaptea sfintulni Andrei!
Acum iata pe morminturi,
Clatinati, batuti de vinturi,
Toti strigoii s'au lAsat.
A§ezati intr'un rond mare,
AdAncitii in intristare,
Pe- seem-0 fiecare
Oasele §i-a
rezemat.
Unul zice: «Eu in viatä
«Cu o man& indrAzneatA
«Multe drepturi am rapit!
«RApit-am panea de hrana:
«Unei ginga§e orfane
(Ce, pierduta i sermanA,
an miserie-a perie6
184i--1867
Pe senin calator9te
Un nor tainic plutitor.
Al meu suflet ce jAle§te
Dupd el se 'naltal 'n sbor:
Norul trece §i dispare
In afundul cerului.
Ah! de merge el spre mare,
Duce-m'a§ pe-aripa lui!
Duce-m'a§ la cele maluri
Ce oglinda fruntea lor
In poeticele valuri
A frumosului Bosfor.
de-acolo 'n departare,
Pe un vint primal/1ml,
Sã ating cu-o sArutare
Waffle din Archipel.
DORUL DE MARE
Altul zice: «Eu in lume
«Am avut putere, nume,
cCAci am fost stapanitor!
«Dar in oarba-mi lAcomie,
aPentru-o seacd avutie,
«Am impins in grea urgie
4 Pe sermanul meu popoth
Altul zice: (Eu in tearA
«Fost-am o cumplitä fiara
«PlinA de amar venin!
ampotriva terii mele
«FAptuit-am multe rele,
«S'am legat-o 'n lanturi grele
«Vann vindut-o la strain!)
«Foc §i urA 'n vecinicie
6Pe voi cadA, pe voi fie!)
Strig' atunci un glas ceresc.
Si pe loc cad in morminte
FecAtoasele-oseminte.
Iar pe zidurile sfinte
Trece-un un foc dumnezeesc!
Duce-m'a§ incA 'nainte
Pe cel plain incantAtor,
Unde soarele-i fierbinte
Ca fierbintele amor.
La Venetia mult iubitd,
Raiu ferice, neuitat,
Unde gondola cernitA
Te adoarme leganat.
La Palerma 'ncoronata.
Sub cer dulce, fArA nori,
Cu ghirlanda parfumatA
De-a naramzei albe flori.
La Neapoli se scaldA,
Respandind InvApaieri,
Sinul ei in marea caldA
S'a ei suflet in plAceri.

Duce-m'as fárd 'ncetare
Ca vulturul sa. pAtrund
Peste-a ochilor hotare
Drizonnl fart fund.
3a
ved stingerei de soare
in adAncul Ocean,
lui coama. arzAtoare
Resirind ca un vulcan.
In ce loc, undo se duc
Florile ce se usuc?
Uncle sbor, in care raiu,
qutureii de pe plaiu?
in ce lume, unde merg
,acrimile- ce se sterg,
lquis--1867.
&MAMA TERII 99
§i s'aud blAndele soapte
Ce sbor tainic in eter,
lsvorite 'n miez de noapte
De pe valuri si din cer.
SA v'ed stelele voioase
Inflorind cerul senin,
§i cu raze argintoase
Desmiercland al math sin.
SA yèd luna resArita
In a noytii aer cald
Ca o floare auritA
Intr'o cupA de smarald.
SURORII MELE
§'ai luat in sborul teu
Dorul sufletului meu!
Visurile ingeresti,
IDarurile sufletesti?
STEAUA TERII
In acel loc fericit,
Plin de tot ce-i mai iubit,
Dusu-te-ai, ol blânlI stea,
Dulce sorioara meal
Cunosteam odatA
Un orn rAtAcit,
Cu mintea furatA
De-un gand stralucit.
El se 'namorase de-o stea zimbitoare
si-i inchinà astfel vorbe rugatoare:
«Dalba stelisoard
«A lui Dumnezeu!
«Dulce sorioarA
«Sufletului meu!
«Crezi cä vecinicia fdrA de sirnfire
«Plateste-un fierbinte minut de mbire?

100 HORA UNIRH
«Crezi tu ca. departe
«De acest pdmint
«Ai avea tu parte
«De-un amor mai sfint,
«Mai mare, mai gingas, mai vrednic. de tine
«Decal adorarea ce-ai n5scut in mine?
« 0 1 flo are cereasca !
«Daca s'ar putea
«Ochi-ti sa priveasca
«In inima mea,
«At- afla aate simtiri iubitoare
Ce cresc l'al feu nume ca florile 'n soare,
«Cat vre-o lume alt5.
«Nici ai mai dori,
«Ci din bolta nalta.
«Mi te-ai cobori,
a Ca s'auzi concertul de armonii line
Ce-mi resuna 'n suflet si soptesc de tine!.
Apoi sta. 'n uimire
La ceruri privind;
Plangeà cu malmire,
Suspina. zimbind,
Si cand, despre ziud, fugeà blanda noapte,
Ii parea c'aude in cer aste soapte:
--«Eu a terii mele
«Sint lucinda stea!
«De poti, intre ele
«Vina de me ia.
«Fl-te geniu falnic, fd-te soim de munte,
«Ca s'ajungi la mine si l'a terii frunte!)
la0 1856.
Hai sa dam mama cu 'liana
Cei cu inim5 romana,
SA 'nvartim bora fratiei
Pe pamintul Romaniei!
larba rea din holde piara!
Piara dusmania 'n teara!
Intre noi sa nu mai fie
Decât flori si omenie!
H ORA UNIRII
1857
Mai Muntene, mai vecine,
Vinä sa te prinzi cu mine
Si la viata Cu unire,
Si la moarte cu 'nfratire!
Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi si la durere.
Unde-s doi puterea creste
S,i, dusmanul nu sporeste!

Amandoi sintem de-o mama,
De-o faptura §i de-o sama,
Ca doi brazi inteo tulpina,
Ca doi ochi intr'o lumina.
Arnandoi avem un nume,
Amandoi o soarta 'n lume.
Eu ti-s frate, tu-mi eti frate,
In noi doi un suflet bate!
Spune-mi; inimã fence,
Pentru ce tresari cu fala?
Pentru ce resuni aice
D -o cantare triumfala?
Trista lume-acum iti pare
Luminoasa §i 'nflorita.
Pr simti tu vre-o soarta mare
Pentru teara mea iubita?
Visa 1869.
Pe o noapte 'ntunecoasa,
Pe o mare furtunoasa,
Tr ce-un vas necunoscut.
Care geniu it conduce
Pnntea marilor ndluce
Catra malul neve"zut?
Va ul vine cu urgie
Din intinderea pustie
Ca un du§man tainuit.
El s'arunca sa innece
Vasul ginga§ care trece
C'un lung gemet obosit!
PILOTIIL 101
PRESIMTIRE
Si 'n curind ginta latina
Resari-va ca un soar;
Couerind cu-a sa lumina
Celelalte mari popoare!
Vin' la Milcov cu grabire
S1-1 secam dintr'o sorbire,
Ca sa treaca drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,
PILOTUL
CONTELUI CAVUR
Si &I vada sfintul soare,
Inteo zi de serbatoare,
Hora noastra cea frateasca
Pe campia Romaneasci!
Dar! o scumpa prevestire
Vine 'n taind de-mi §opte§te
C'a Romanilor rnarire
Azi in lume se urze§te ;
A Italiei libertate
Va 'nsufla o noug viata
Legioanelor uitate
Dela Dunarea mareata,
Nt}
e stea, nu e nici luna!
Vintul sufla, cerul tuna,
Apa salta clocotind,
Si in neagra d-epartare
De lumina nici o zare
Nu se vede stralucind!
Calatorii, visand moarte,
Sub asprimea relei soarte
Au plecat fruntile lor,
In'launtru toti gramada
Ei s'a§teapta a II prada
Unui val omoritor ;

1Q 14 PALESTRO
CAci sub crAncena .rafalA
Munti de spuml dau nAvald
Peste poclul resturnat,
Si
'n a maxii crunte larguri
Arunc panze §i catarguri,
Tot ce vintul a dArmat!
Un om singur se zdre§te
Si la 'mart& nu gande§te
In acel minut cumplit.
Lupta vasului e mare,
Iar pilau 'n depArtare
Sta la carried neclintit,
Turin 1859
.A.des in codri noaptea, la stele,
Mici pAserele duios suspinA.
Dumnezeu §tie ce cAntA ele,
CAci, in unire, lui se inchind.
Turin 1859.
PE ALBUMUL
Si 'n furtuna 'ngrozitoare
Mana lui mântuitoare
PoartA cArma pAnd n zori,
Cand limanul vesel pare
Imb6tAnd de fermecare
Pe sermanii cAlaitori.
JotS vasul in ferire!
CAlAtorii cu grabire
Sar pe malul inverzit.
Viata kir este sapatd;
Ei se duc!... dar cine cata
La pilotul ostenit?
l)-rer IDA VEGEZZI RUSCALA
Astfel sint inimi ce, fArA §tire,
Sint intre ele tainic legate
Si prin a terii sfintA iubire,
Si
prin iubirea de libertate!
LA PALESTRO
Una pe alta nu se zdre§te,
Dar al lor cantec in cer resuna.
Noaptea adâncl le despart te,
Dar a lor doruri le impreuna.
Pe deal, la Palestro, vitejii Zuavi,
Bersalierii sprinteni, VinAtorii bravi,
In oastea germanA s'aruncA 'mpreund
Si cu al lor sAnge sting focul ce tuna.
Dar cine-i mai aprig, mai braV luptator?
E regele insui, eroul Victor!
Cu calul séu fahric, cu lunga sa paia
De trei ori in du§mani da singur nAvala!
Calu-i ud de sange ping la genunchi,
Pala-i ro§ vapsita pa.na. -la manunchi !

LA MAGENTA 105
De vale 'n capela Madonei savite
0 mama duioasa cu haine cernite
Se 'nchina §i 'nvata copilul ei bland
In sgomotul luptei sa zica rugand:
0 1 Santa Madona! tu Pal cArei nume
Dulcea inângaiere se coboara 'n lume!
eAduc la picioare-ti cu-adânca uimire
Inima-mi curata, plina de iubire,
gCa o floare vie, ca o Hoare noua
(Care iti inchina 0 parfum 0 roua.
gAscult'o, Madona, ruga mea duioasa
cPentru a mea teara atat de frumoasa!
Pentru omenirea ce plange 'n durere
(Si pentru-a Venetii libera 'nviere.
tcDä patriei mele glorie, marire,
Pe duqmanii noqtri scoate-i din orbire,
(ci mie-mi da brate ca sa pot combite
iCu cei mari d'avalma pentru libertate!,
Pe campul de moarte, pe camp de -onor
Regele inalta steag invingdtor.
Zuavi 'mprejuru-i cu glas triumfal
Pe rege-1 proclama a lor Caporal!
copilul striga cu suflet de om!
«SA trae§ti, ol Victor, Rege-galantom!
Novara 1869.
LA 1VIAGENTA
E noapte! Magenta in umbra dispare
Cu ranele sale, cu sgomotu-i mare
De tunuri, de oaste, de cai sburdátor,
Ce 'n tropot pe strade trec nechezatori.
Pe-o piata intinsA, sub vélul de noapte,
Mii gemete surde, mfi jalnice qoapte
Se 'nalta din piepturi de oameni rAniti
Ce zac pe 'ntunerec, pierduti,
gramaditi.
*

104 GONDOLA TRECE
Magenta. 1869
Unii, tined Inca, mor cu jale-amard,
Chiemandu-si parintii, plangand dupa teara.
Altii, in tacere, cuprinsi de fiori,
Asteapta caldura luminei de zori.
$i insal... de-asupra durerilor grele
Straluce-o frumoasa ninsoare de stele,
S'o pasere dulce 'ngana. duios
Cu al agoniei suspin dureros!
Viata pentru viata! and esti in junie,
Demn e la resboaie eareti vitejie!
Moarte pentru moarte! placut e sa. mori
In dalba cantare de privighietori,
Si pe campul luptei sà ai de faclie
0 lamp& cereascd, o stea argintie!
GONDOLA TREOE
Gondola trece si 'n urma-i lasa
Un viers de jale ce md apasa:
Cine 'n gondola pe-o noapte lina,
«Atunci cand luna, iesind din valuri,
Revarsa tainic a sa lumind
Peste palaturi-, printre canaluri;
(Cine 'n gondola culcat se duce,
Atunci cand sufla vintul de noapte
Ǥi de la Lido pe-aripi aduce
«Suspinuri blande, duioase soapte;
«Cine 'n gondola plutind in pace
«Pe-ale lagunei lucioase spume,
aN'a simtit viata-i ca se preface
Si ca renvie in alta ltune?
«Dar, o ! durere! cea gondolina
«Pe val de lacrimi astazi pluteste!
41 Lacrimi versate de o regina
«Care sub lanturi se chinueste!
Glasul se stinge, gondola trece
Si lasa 'n pieptu-mi un for rece!
(Jena. 1869.

CORONA VIETH 106
CORONA VIETH
DEDICATI DARELOR ITALIENE
I
SERENADA
La poeticaFlorenta viata curge 'n inflorire
i 'n placere, §i 'n amoruri, §i. 'n cantari de fericire.
Noptile-s farmecatoare, caci in rediuri §1 gradini
Printre razele de stele sboara roiuri de lumini.
Mii de §oapte amoroase, de-armonii ,§i de misteruri
Cu-ale florilor parfume se inalta catra ceruri,
Cat pe maluri, langa Arno, ratacitul calator
Se socoate sub prestigiul unui vis amagitor.
Intr'o noapte de acele care sint -cumpanitoare
Cu a zilei albastrime, cu a soarelui splendoare,
Sub balconul din gradina unui vechiu §i nalt palat
opteà astfel un glas tinér de-o ghitara 'mpreunat:
«Barca se 'ncrede in sinul. marii,
«Luna 'nteal noptii car sburator,
Inima 'n glasul bland al,. sperarii,
«Geniul falnic in viitor.,
4 Pe calea vietii de ratacire
Omul se 'ncrede 'in Durnnezeu,
Iar al meu suflet cu fericire
Se 'ncrede 'n tine, ingerul meu!
a Toata fiinta cea simtitoare
«Cat6, un -reazem mangaietor :
«Floarea, un zimbet de dulce soare,
Sufletul gingaq, un fratior.
«Ah mult frumoasa, alba fiinta,
sVesel luceafér dumnezeesc!
Pune-ti 'in mine a ta credinta
Ca tu gtii numai cat te iubesc!
«Vin' sa culegem sub alba luna
Floarea iubirii nascuta 'n raiu,
«Precum albina voios aduna
«Mierea placutã pe flori de Maiu!

106 CORONA 'VIRTU
«Zile le noastre sbor cu grabire,
aUrmand a soartei tainice legi,
«kr o zi scumpa, zi de iubire
«Este corona vietii intregi! ,
Precum seara 'nteo padure doué june päserele
Canta una dupa alta §i sengand intre ele,
In
i
curand o umbra Ella pe balcon se al-AU,
un glas de armonie respunzand, astfel canta:
«Toata flinta cea sirntitoare
«Can.' un reazem mangaietor :
«Italia trista §i plangatoare
(Cata un geniu. liberator.
«0 ! tu ce 'n umbra prive§ti la mine
«Ca la luceafèr dumnezeesc!
«De vrei, ferice, sa cred in tine,
«De -vrei cu fala O. te iubesc,
«Mergi de te 'narma, mergi de combate,
«Langa Francezul invingator,
«Pentru marire §i libertate
«Sub steagul falnic al lui Victor
«Zilele noastre sbor cu grabire,
«Urmand a soartei tainice legi;
«Gloria terii §'a sa marire
ilatei corona vielii intregi b
Märet e bradul muntilor
Cc 'n codri inverze§te
Si pe noianul marilor
Ca uria§ plute§te!
Mult falnic este vulturul
Cu aripi isbitoare
Cc vintul, norii spinteca
Si sboara. Cara soare!
L'a kr mi§care rapede
Tot omul, in uimire,.
Simte§te 'n a lui inima
0 tainica pornire.
II
SOLFBRINO
Dar ca s'aprinda sufletul
Nimic nu e pe lume
Ca numele de Patrie
Val Liberteifii nume!
Nimic nu 'nsufla. omului
0 mai sublima fala
Ca mersul mandru-a cetelor
La lupta triumfald!
Nimic sub bolta cerului
Mai nobil la privire
Ca floarea tinerimelor
Pornita la Wire !

Pe fruntea ta energica
TJn tainic foc straluce,
S'a ei pal§ire-i sprintend
Ca gandul care-o duce.
CORONA wrril 107
Si 'n mijlocul resboaielor
Striga, luptand ca flail.:
(Corona viefii, fratilor,
gE moartea fientru teartib
Ce vuet bubueqte ?... Ascultd ! tunul tuna
In munti la Solferino, 0 vAile resunA ;
Astfel la glasul gloriei,
Un I3ersalier de munte
Mergeh pentru Italia
SA moarä chiar in frunte,
Armatele du§mane s'au int*Alnit in zori
Precum inteo furtunA do,i mari 0 negri nori.
Lovire fulgerandd, grea, lunga 0 cumplitA!
Pe mii de tevii iese uciderea 'nmiita,
Si 'n rangurile rupte sbor glontii vAjAind,
Si 'n ele baioneta strapunge zanganind.
Cad trupuri peste trupuri gramada, sangerate,
Si tot reman in urmA, ca spicuri secerate,
Dar alte §iruri nouè iau rang in locul lor,
Si, tot scAzand, se 'ncrunta in aprigul omor!
Precum un lant de valuri pe marea albrAstrie,
r'avalerimea 'n linii se 'ntinde pe cam*
'n pedestrimea deasA ce 'mproaqcA foc fioros,
S'aruncA 'n sbor de moarte cu tropot sgomotos.
WA Francezii sprinteni §i veseli in rdsboaie I
Victoria de din§ii in veci nu se indoae.
lath' colo, pe munte, voinicii Bersalieri
Ce merg tot inainte ca vechii cavaleri!
Ei se 'ncleqteazA 'n luptA cu-a Nemtilor armatA,
Strigand in foc: trAeascA Italia liberatd!
Multi varsi al lor sAnge pe-al patriei altar,
Dar jertfa lor sublimA nu este in zadar!
Dgmanul se retrage invins L. 0 'nvingAtoare
Lucesc in Solferino stindarde tricoloare I

ios CORONA VIRTU
III
BERSALIERVL IMMUNE
Pe patul durerei un tInèr ranit
I§i pierde-al lui sange.
Aproape de dinsul un Inger mahnit
Veghiaza §i plange.
0§teanu1 e palid! El pare murind
L'a lampei lumina,
Dar ochiu-i s'aprinde la inger privind,
Si pieptu-i suspina.
El mana-i intinde c'un zimbet duios,
Cu-o slaba mi§care,
glasu-i de moarte, adanc, mangaios
Ii zice 'n oftare:
0! fiinta dragala§a! ai avut cuvint a-mi zice
Ca pe lume nu-i nimica mai sublim §i mai ferice
Decat sfinta legatura, cleat sfinta infratire
Ce une§te-amorul ginga§ cu a patri-ei iubire!
Lasa lacrimile tale ca un limpede isvor
SI
renvie-a mea putere in momentul cand eu mor,
Ca sa. pot a-ti spune Inca in accente omene§ti
Cat de mult_tu e§ti iubita, cat de mult §tii sa iube§ti !
0 simtire-atat de nalta, precum e a ta simtire,
Intre ingeri §i 'ntre oameni §terge ori ce osebire.
Ea-mi insufla 'n oara mortii dor aprins de noua viata,
Sã te \Ted incoronata de Italia mareata!
0! Lucie, of Madona coborita pre gamint !
Nobile fiinti ca tine rare-au fost §i rare sint,
Dar un sufiet patriotic ca sa §tie-a se jertfi
Precum §tie al teu suflet, nici nu este, nici va fi!
Ii aduci aminte, spune, de Florenta, de o noapte,
De o dulce serenada, de-ale noastre blande §oapte?
Ah! imi pare c'aud Inca pretioaseleli cuvinte,
Jalind patria 'n sclavie!- Spune-mi, it aduci aminte?
Nu, nu plange. 0 ! nu zice cA 'n mormint tu m'ai impins,
Caci n inima mea junk' focul sfint tu 1-ai aprins.

LA POETII ROMANI 109
Tu m'ai pus pe mandra cale de-a me face cu onor
Demn de patria-mi iubita, demn de scumpul teu amor!
Stai, ascultal teara 'ntreaga cant' un vers de libertate!
Ah! o vie fericire me cuprinde, me strabate.
Vin' sd 'ngenuchiem, sa zicem intr'o vecinica unire
De credinta, de sperare, de amor §i de gandire:
(0! cereasca Providenta! sfarma cruda tiranie
(Ce Venetiei regine pune lanturi de rubie,
(Si din Alpi cu frunte nalta pana 'n mare-Adriatica
iba putere terii mele care astäzi se ridica!
Pe patul durerii o§teanul cazand
Muri cu-o zimbire.
Trista lui iubita remase gemand,
Fara de simtire.
Adouazi o cruce Telecatâ de vint
Albea in campie.
Sub ea doue trupuri zaceau in mormint
Pentru vecinicie!...
Itali-ai mama! de ai sei copii
I§i aduce-aminte;
Ea a 'ntins covoare tesute 'n flori vii
Pe-a lor oseminte!
Milano. 1859
Precum in vara dulcipaserele
Sosesc voios,
Si pe un arbor cuprins de ele
Canta frumos;
Veniti aice cu-a voastre lire,
Voi ce aveti
Pe frunte raze de nemurire,
0! juni poeti!
Voi, care 'n focul ce ye strabate
Visati cu dor
Glorii, placere §i libertate
Si dulce-amor!
LA POETII ROMANI
PE ALBUMUL PRINCESEI A. GHICA
Veniti s'aduceti o inchinare
De nobili fii
Celor -ce terii au dat salvare
In vijelii.
Cantati trecutul ce se mandre§te
De--ai sei eroi,
S'a carui raza se respandeqte
Lin peste noi.
Cantati Unirea, fala strabuna,
Cu glas sonor,
Caci poesia adanc resuna.
Intre poporl

116 ROMANTA.
Cantati, caci lumeatrece, dispare,
Vise le pier,
Ins' a juniei dalba. cantate
Sboara. la cer,
Bucture6ti. 1860.
Cand mana mortii rece s'apasa
Pe-al vietit fir,
Dulce-i cantarea ce 'n inimi lasà
tin suvenir!
LACUL DE COMO
SONET
S'acolo merge de se une§te
Cu sfintul cor
Ce in lumina canta, slave§te
Pe Creator...
PE ALBUNUL PRINCESEI C. CONACEI-VOGORIDI
In lacul de Como e unda senina
Ca cerul albastru ivit pintre nori.
In juru-i se 'ntinde un raiu de gradina
Ce varsa pe maluri bucheturi de flori.
Frumoasele villa, zimbind in lumina,
Se 'n§ird sub dealuri ca scumpe comori,
'n umbra de arbori ce 'n apa se 'nclina
Tree barce ware cu juni calatori.
Pe mal o copila se primbla 'n rècoare.
Un flutur de aur s'alinta la soare
Si cat' a se pune pe albul ei sin.
0! lac! o! minune! Ferice, ferice
De cine-§i inchide aripele-aice,
Ca fluturul vesel pe floarea de crin!
Draga mea, a noastra viata
E ca pomul cu verdeata
Ce da umbra, ce da flori
Tinerilor calatori.
ROMANTA
PE ALBUMUL D-NEI H. D.
Draga mea, amor i viatd
Simt a iernii rece ghiata.
Omul merge la mormint,
Pomul cade pe pam'int.

Draga mea, amoru 'n viata
E ca dulcea cantareata
Cc se 'ngana. cu-al ei dor
Sus, in pomul roditor.
Pe ca.nd steaua se oglinda
In isvorul tainuit,
Crinul merge de colinda
Campul verde si 'nflorit,
Si in cupa lui aduna
Lacrimi albe de pe flori.
Cc cu razele din lund
Se saruta, dulci surori.
CRISTOS A. INWA.T
CRINUL
Dar cat le remane viata,
Tot suspina cu dulceata
Suvenirul scump in om,
Paserica dulce 'n pom.
PE ALBIJMUI. D-REI CAMPINEKNII
Si and cerul in lumina.
Te desteapta despre zori,
A ta inima-i inchina.
Virginalele-i comori!
Elmira 6ti. 1860.
Iar and soarele s'aprinde
Pe al cerului altar,
Crinul vesel ii intinde
Cupa-i de margaritar.
Astfel tui copila dalba,
Cand in lume te ivesti,
Culegi roua dulce, alb.a,
De pe crinii sufletesti;
CRISTOS A INVIAT
Cristos mantuitorul din morti a inviat,
Si fruntea-i ca un soare,
Lucind peste popoare,
Fiori de nemurire in lume-a 'mprastiat.
Cristos, Zeul creclintei, iesit-a din mormint /
S'a sa reinviere
Ne-arata cd nu piere
Dreptatea si credinta si adevèrul sfint !
Cristos e viu / Ca dinsul o! voi ce suferiti
In lanturi de robie,
Curand la viata vie
Din umbra trist' a mortii yeti fi cu toti iesiti !
Polonie strivita sub aprigul picior
A tiraniei crude,
Curagiul in cer s'aude
1.In imn de renviere, un glas prevestitor.
11,

12
iNSIRA-TE-MARGARITE
Curagiu 1 Deschizand astazi a veciniciei porti,
Mantuitorul vine,
Polonie, spre tine,
Sa te ridice- falnic cu dinsul dintre morp 1
INTIRA-TE-MARGARITE
LEGENDI
DEDICATA D-NEI ZOE CANTACUZIN
Trei copile de 'mperat
Stau ihteun maret palat,
In§irand la scumpe salbe
De margaritare albe.
Iar o pasere maeastra
Tine vesel la fereastra
$i batand din aripioare,
Zice, bland cuvintatoare :
«Bine, bine v'am gasit,
«Dalbe flori din resarit!
«Bine-ai venit de la raiu,
«Paserea cu dulce graiu!
«Eu sosesc cu primavara
t Ca sa me intorc cu vara
tS'acum yin pe al vostruplair
«Aducand luna lui Maiu,
«Luna cea de lacrirnioare
«Si de doruri iubitoare,
o dalba de poveste
«Cum n'a fost §i nu mai este !
«Paserica, spune, spune
tCea poveste de minune,
Ca ti-om face noi trei salbe
oDe margaritare albe).
«Yn§ira-te-margarite
«Pe lungi fire aurite
Ca o hora luminoasa,
Ca povestea mea duioasa :
Fost-a fost in lume-odata
Mandrulita, dulce fata,
,Si la chip fernrcatoare,
De puteai cata la soare,
Iar la ochi§orii sei
$i la fata-i nu puteai !
Florile ii ziceau floare,
Stelele, stea lucitoare,
Incat vecinic flori §i stele
Se certau noaptea 'ntre ele !
Iata 'n fapt de dimineata
Ca pe campul de verdeata
cu alte doue,
Se plimba, torcand prin roua.
Una zice: Am visat
De-un fecior de imperat!
Dac'ar fi acum sa vie
S a m'aleaga de sotie,
aduce eu in dar
«Un soiman de armasar
'Care sboara, care sare
.Eeste munti §i peste mare
$i incunjura pamintul
Mai u§or chiar deaf vintul I
Alta zice: Sorioare !
Eu i-a§ tese 'n foc de soare
o camea§a 'n zece ite
Cu descanteci prin altite,
Ca sa-i fie de noroc
sa-1 apere de foc
Si de patimi suflete§ti
Si de boalele trupe§ti!)
Iar frumoasa copilita
Zice astfel din gurita:
Eu ita§ face doi feciori,
Doi de gemeni fratiori
Cu cositele-aurite
Si cu fetele 'nflorite,

iDe n'ar fi alii ca el
DragAlasi i frumusei,
Caci ar fi strAlucitori
Ca doi ochi veselitori!)
De rni-i face-asa copii,
(Tu mireasa mea sA fii !,
(Zice-atunce mandrul Craiu
Cc vin& pe verde plaiu.)
Tu sA fii a mea mireasa,
A mea dulce 'mpdrAteasa!
Tu, minune 'ncantitoare
(Care esti rupta diu scare!
Copilita 'n fericire
Sta patrunS1 de uimire.
Ochii galis i se 'nchid,
Degetele-i se deschid,
Fusu-i pica, firu-si pierde,
Si ea cade 'n iarba 'verde.
Iarä craiul tinerel
0 ia 'n brate usurel,
Si cu gingasul odor
Salta pe-al seu cal lisor.
Calul falnic se 'ncordeazA,
Sare, sboara i necheaza;
El nechezul n'a sfarsit,
La palat c'a i sosit!
Seapte zile-abia trecea,
Mare nunta se face&
Cu nuntasi nenumerati,
Cum se cade la 'mperati,
De-au mers vestea 'n departari,
Peste noue ten si mari!
Fost-au fata Crai vestiti
Cu coroane 'mpodobiti
Si vestite 'mperAtese
Tot frumoase si alese.
Fost-au Inca la serbare
Oaspeti mari de spaimintare,
riesi cu negre semne,
Sfarmd-piatra, Stramba-lemne,
Zmei cu ochii sangerosi
vitejii Feti-frumosi!
ar din toti nuntasii cineespandea
mai vii lumine?
Du lce-a Craiului mireasa,
T nera frnpArateasa,
C re ochii farmeca
e zimbia sau de juca.
IN3IRA.-TE-MARQ-ARITE 113
Blandul zimbet al copilei
Lumina ca faptul zilei,
S'al ei joc parea un sbor
De alb flutur sprinteior.
Fost-am Inca i eu fatd
La cea nunta mult mareatd,
Si de-atunci tot mA gandesc
C'am visat un vis ceresc!
II
Insira-te-margarite
Pe lungi fire aurite,
Precum sirul din poveste,
iCa 'nainte mult mai este:.
Trecii tuna, trecit doue,
Trecit cinci, trecurd noue,
Doamna nascii doi feciori,
Doi de gemeni fratiori,
Cu cosite poleite
Si cu fete Inflorite
De pareau strAlucitori
Ca doi ochi veselitori!..
Alei! mandre sorioare!
Puteti voi a-mi spune oare
Ce-i mai bun in astä viata
Ca iubirea cu dulceata?
Ce-i mai sfint si mai alin
Ca mama cu prune la sin?
Ce-i mai drag si mai placnt
Ca pruncutul nou nascut?
Mama, Doamna fericia,
Cu doi prunci impodobita,
Ti tineà duios la sin
Ca doi fluturi pe tin
trin,
Si din pletele-i cu scare
Le face& invelitoare,
pe brate-i, ca sa-i culce,
Le facea un leagan duke.
Ea-i priveh i zi i noapte,
Le graia cu blande soapte,
Si, privindu-i, se uimeal..
Ea-i trezea adormea,
I-adormea tot in cantari
Si-i trezea in sarutati.
Cand era
anti pe
cu adormire,
Le 'nduiosire:

114
(Nani, nani, copilasi,
(Dragii mamii feciorali!
(Mama cä v'a legana,
(Cu viers dulce v'a 'ngana,
(S'a ruga pe Durnnezeu
4SA ye primble 'n raiul seu,
4,Sa vedeti, unicii mei,
(Ceruri plini de curcubei,
4 Ploi de raze §i de stele
tPe campii de viorele.
(S'oiu ruga Domnul ceresc
(Sa ajungeti, cum doresc,
(Viteji marl §i Feti-Frumosi,
(Doi luceferi mangaiosi.
(Lumea sa. se Indrageasca,
Du§manii sä se 'ngrozeasca,
4S'aveti parte §i renume,
-(Sa ve mearga vestea 'n lume!,
Cand era iar pe trezie,
Le canta in veselie:
(Scu1a0, sculati, fetii mei,
(Floricele dalbe!
(C'au venit doi ingerei
(In vesminte albe,
Ingerei colindatori,
(Floricele dalbe,
«Noaptea pe la cantatori
(0and zorile-s albe,
(Si v'aduc pe aripioare
(Floricele dalbe,
(Rona. sfinti 'nvietoare,
(Si cAmune albe!,
Alei mandre sorioare!
Nici ca se afla sub soare
Fericire mai deplina,
Viata dulce mai senina
Dar ades in lume trece
Vint de moarte, fior rece,
Si
pe loc se ve§tezeste
Tot ce n lume ne zimbeste!
Seninul se schimba 'n nori,
Viata 'n noapte fara. zori,
Veselia 'n aspre chinuri,
$i
cantarile 'n suspinuri!
Tata ca. 'ntr'o zi din Maiu
Mers-au vestea pan' la rain.
De-acei ging*. fratiori,
A pamIntului comod,
Si toti ingern in sbor
Au venit, ascun§i de-un nor,
Ca sa vada daca sint-
Frati de-ai Mr pe-acest pamInt?
Dulce-s, Doamne, la privire!
Ca un vis de fericire la
Abia §i pe loc,
Ca un fulger viu de foc,
Grunt deochiul au ajuns
Pe copii §i i-au strapuns!
Copila§ii plang de chin,
Scot gurita de la sin,
Cata 'n ochii mamei lor,
Pleaca frurdea, cad si mor!
Vai de codrul care-si pierde
Freamkul §i frunza verde r
Vai de inima pustie
Ce-au remas far' de siftie I
Dar amar, amar pe lume
De copiii fárâ. mume,
Si de mamele cu dor
Care-si pierd copiii lor!
UI
4 In Ora-te-margarite
(Pe lungi fire -aurae
(Precum sirul din poveste
(ea. 'nainte mult mai este:
Pe copii 'mbrati§ati,
Intr'un leagan alb culcati,
Trista mama i-a ingropat
Iang g. ea, langa palat,
La fereastra din grading.,
Sub o tufa de sulcina.
-Tar din leaganul de flori
Resarit-au pana 'n zori
Doi brazi gemeni cle o sama,
Gingasi ca un dor de mama,
S'au crescut, crescut-au iara
De la zori §i pan& -'n seara
Pan'au dat sa. se loveasca
De fereastra 'mparateasca...
---(Fratioare, fritioare,
(In launtru ce vezi oare?
(Vdd pe mamal.. Auzi, frate,
d Gemetele-i, necurmate?
--alaiculita mea iubita,
(Cat de-amar e ratacita!

Ochi-i sint douè isvoare
cTot de lacrimi arzatoare!
cAh! prive§te cum ne oatA
«Prin cea casa. intristatä!
Cum ne chiamA, num ne
[plinge!
MAnile cum i le frange!
cMamA, mama, draga noastrA,
Iata-ne ici la fereasträ.
Vin' cu dulm sa'rutat
Si cu duke desmierdat,
Ca de mult, amar de noi,
Ne lipse§ti la amandoils
Astfel brazil suspinau
S'a
lor cregi le clatinau
Pe fereastra 'n sala mare..,
Mama Doamna viu tresare,
Vine-alearga, std, nu crede,
Vede brazii i nu-i vede.
Sterge iute ochii sei:
tDragii mei, drAgutii mei!
Voi sInteti, inima-mi zice
C'ati venit voi iar aice
Lang'a mamii dulce sin
Sfaqiat dd vecinic chin!
Scumpii mamei frumuri,
Copila§i, iubitii mei!
Frig v'au fost in cel pamInt
Pedepsi-l-ar Domnul glut!
S'acum nu mai cat& nime
be a voastrà fragezime,
Nici ye leagana 'n cantai,
Nici v'adoarme 'n särutari!
Taci, mdicutã cu durere,
aducpm mangaiere.
Nu jali a noaStrA soartd,
Cerul bland de grijA ToartA,
pi
la morti, gi la cei vii,
i la flori, i Ja copii.
eara primAverii caldA
u dulci lacrime ne scaldA,
,
Vintul ne adoarme-urr
u suspin recoritor,
steluta serii muta,
u-a el raze ne sauta..)
Ce vorbiti de primavara
i de stele i de searg?
Nu vedeti cump1iii non
um sosesc fulgeratori?
cN'auziti-cum cerul tuna
(Si pamintul cum resuna.?'
tVintul sufl. i vd 'ndoaer
cPe voi cacle rece ploaie...
cDragii mei, ginga§ii mei!
'Cum sa-i apAr eu pe ei?...
Biata mama. n'a sfai§it,
Cerul brazii au trisnit
Si sub ochii sei pe Inc
tau aprins in mare foci
La pAmint brazii cAdeau,
Ca.lung gemet ei ardeau
bi
sprd Doamna ce-i vedea.
Crengile i le "ntin,deh.
Biata mamA despletita.
SpAimintata, rAtacitA,
Pe fereastra se plea.,
Vrand IlL foc a s'arunca;
Dar de-odatA. ochii set
Au zArit douë scantei
Printre flAcAri strAlucind,
In vAzduh urr sArind,
Care stele tot suind,
S'amandouë printre ele
Prefacandu-se in stele.
Fata ei Pacea privire,
StrAluci de fericire,
Cum s'aprinde alba lunA
Dup'o apriga furtunA !
Si cu grabA 'n veselie
Iese noaptea pe campie.
Ea se duse aiurind,
Tot pe sus la cer privind,
Cum se duce neoprit
Dorul ce1. nemarginit !
Iv
itn§ird-te margarite
cPe lungi fire auritd
c Ca duioasa mea poveste,
((CA 'nainte mult nu este:
Pe cea vile de mohor,
Lang'un limpede isvor,
Mama Doamra std. culcatA
cu dragoste tot cata
Cand la cerul Instelat,
'Uncle doru-k au .sburat,

-116 tt.rqtRA.-TE-MAILGARITE
Cand pe fata apei line,
Unde-a cerului lumine
Se preyed, se oglindeaza
-Si in taina scanteiaza.
Biata mama 'ncet sfispina
$i cu-o floare de sulcina
Ea desmiarda 'ncetisor
Fata micului isvor.
Apoi sta, §i tot prive§te,
Apa and se limpeze§te,
Care stele mai intei
Au sa. iasa 'n fata ei?
Umbra noptii de pe vale
Se patrunde de-a ei jale
$1 ascultd in tacere
Soapta-i plina de durere.
Mama stelele descanta
$i,
plangand, tot astfel CLIO:
«Cate stele sunt pe cer
Pan 'n cliva toate pier,
(Numai doue-s statatoare
Pan 'n la resarit de soare,
$i .ingana dorul meu.,,
Cobori-le-ar Dumnezeu!
Stelisoare, blande stele,
«Ochisori inimei mele!
(Pre pamint voi v'ati inchis
$i in ceruri vrati deschis
(Sa priviti la dorul men.
Cobori-v'ar Dumnezeu!
(Bine v'a fi voué, bine,
(In cel raiu cu vii lumine,
(Dar nici raiul nu e lin
Ca al. mamii dulce sin!
Ah! copii, la sinul meu
Cobori-v'ar Dumnezeu!
0 ! minune! sus in cer
Dou6 stele iatal pier!
Si cu sborul de sageata
Prin vazduh iata-le, iata.
Ca yin iute spre campie,
Lasand urma. argintie,
Pan' ce cad langa isvor
Intr'un lung manos bgor,
Si se fac din doll& stele
Doue margaritarele...
Cine 'n lume, cine poate
MfrcetL
Mari le sa le innoate,
Codrii vechi sa mi-i patrunza
Ca sä numere-a lor frunze?
Gine poate-avea glare
Cate valuri sint pe mare,
Cate raze sinr in soare,-
Cat parfum e byte() floare?
Numai dorul mamei poate
Sa patrunda 'n lume toate,
Ca sä afle mangaiere
La cumplita sa durere!
Astfel Doamna, ca '-ntr'un riu,
Infra 'n lanul cel de grau,
Si tot cata nencetat
Ste lel& care-au. picat.
SpiC de spic ea 11 culeget
Grail 'n palme ii alege
$i-1 saruta §i-1 desmiarda,
Copilasii sa nu-si piarda!
Zi de yard pana 'n seara
Ea din Ian nu iese-afara,
Spicueste, spicueste,
De odihna nici gande§tet
lax cand lanul s'au sfarsit,
lata, Doamne! c'au gasit
Intr'un spic frumos i mare
Dou'd mici margaritare!
de-atunci mama duioasa
In rapirea-i dragastoasa
Tot insira, visatoare,
Pretioasele odoare,
Si la sinu-i tot le stringel.
Apoi ride, apoi plange,
Le desira cand §i cand
Si le nirã iar cantand:
Insira-te margarite
(Pe lungi fire aurite,
Precum lacrimile mele
«Pe lungi raze dela stele!
(Insira-te margarite
Pe lungi fire aurite,
Ca §i anii mei de jale
-(Pe-a
durerii trista cale!
Insira-te margarite
«Pe lungi fire aurite,
«Parece dorul bietei niume
(Va 'nceta de-a plange 'n lumet

NOTE
MARGARITARELE
Rom Anil de peste Mi loov numese mArgliritarele albele Ince ale primilverei, care in
Moldova poarti numele de lacrimioare.
Degteptarea Itominiel (Pag. 67)
Amnia poesie nu a. fost publicatA in editia I-a a Doinelor, flind-ct volumul tipArit
n Paris ave i. a trees prin A.ustria pentrn. ca sit intre Ui Romania.
Motel si Semi (Pag. 76)
Maghiarii numeso pe Romitnii de la mnnte Molt, de pe motul lor de Mir.
Stint este GI In crAncena lupta dintre Rominl i Maghiari la 1848, acetti din urmli
n glisit peirea lor In muntii selbateci ai Ardealului. Un fapt interesant oid care mi-a
dat ideein acestdi compunen este oil, preenm eroii lui Omir, atilt Romania ckt i dosmanii
lor Ii adresan desfide ei amenurtitri Inainte de a se Smeller& la lupti.
laktul (Pag. 79)
Un soiu de vase plutitoare, mici, sprintene elegante, gi. care serv pentru primblari
pe mare.
Muntele de Foe (peg. 801
In montii Apenini, Intro Giogo i Filigare, aproape de satul Petra Male, exista un
f nomen valcanic foarte curios de observat. Pe suprafata virfului unui deal numit
Solie de Too, ies din plmint nenumbrate limbi de foe care ard necontenit, respindind
oaptea lumini fantastice pe stincile i plidurile de pe Imprejur. (yezi In Salim/award
ticolul intitulat : Monte di fo).
0 noapte la Alhambra (Pag. 80)
Alhabra : Palat de marmurk. zidit In stilui maur oel mai minunat. El erk sarainl Butnhlor
manri cari au domnit la Grenada.
Flied a lui Boabdil (Peg. 81)
eel de pe orml Sultan maur din Grenada.
'n a leilor jantdna (Pag. 81)
Basin de marmuri albi asezat pe 12 let sculptati, ai care se afli In mijlocul unui
it on mare descoperit si /ndonjurat de galerii cu ooloane.
0 duioasd biulbiulind (Peg. 81)
Arabii numesc privighitoarea P00.0d.
Segnidilit (Pag. int)
nele cAntece poporale din Spathe se numese segnidile.

118
NOTE
De la Siera Nevada.
Lantul de munti ce se ridica aproape de Grenada.
El Bina (Pag. 82)
El It'baa insemneazi in limba arabti cal cincar, in toata frumusetea i puterea ea.
La Allah, illa Allah
Adica nu este alt Dumnezeu decal Allah, si Mohamed este profetul s6u.
N. Baleescn =rind (Pag. 85)
Mu it jalitul N. Balceseu, autoruI a mai multor serfieri istorice de mare insenmatate,
frate iulgt a tuturor calor ee I-au cunoscut, s'a sivarsit din via0 la Palermo. in 28
Noerabrie 1862.
Dragos (Pag. 87)
Dupa. traditia poporala, Dragos a venit din Ardeal si a poposit intr'o vale numiti
Cdsnpul lul Dragos, ee se gaseste intro Bacau i Piatra.
Asemenea se pretinde ea bourul Moldova representa capul iinuizimbru ucis de Dragas
la desetlecarea lui In teara, in secolul XIII. Bour insemneaza 'soul ITrus.
Banta MarScinS (Pag. 88)
In timpul Regelui Franeiei Philippe de Valois, stramosul poetului franees Rouser a a
dus din Romania la Paris ea s'ajute Regelui in lupta sa CU Englezii. Remaind ap i
in Francia i rudindu-se en cele mai nobile famihi, el si-a sehimbat munele de Mar -
dna in Itonsar, de la euvintul frances ronce, care insemneaza miracinti.
Visul lui Petru Hares (Pag. as)
Aeest Domn a foot fiu bastard al lui Stefan eel
'Petru sub de Mare. Mama lui era vkluva unui pescar
; si insusi era cunoseut numele Map., panit a nu se sui pe tron.
La Palestro (Pag. 102)
La erunta lovire de la Palestro, regele "Victor Emanoil a facut atate minuni de 71tejie,
ea regimentul de Zuavi franeezi i-a decretatrangul de Caporal. Se ziee el Rege
e mai mandu de acest titlu castigat _pe campul gloriei decal de acel de Rege dobandit
prin mostenire. Italienii numesc pe Victor Emanoil : Ii Re galantuomo
Insira-te margarite (Pag. 112)
Oaspeti mari de spdirnintare Wag. no
Povestile poporale sint pline de fiinti fantastice, precum Driest., Feti-frumosi ea i
se lupta cu Zmeii pentru fete de Imporati, Sfarma-piatra ce macinit staneile oksatu -
bure piraele, Strimba-lemne care indoae copacii codrior... etc.
e

PASTELURI
1862-189...
SERILg LA MIRCE§TI
Perdelele-s lasate i lampele aprmse
In soba arde focul, tovaras mangaios,
Si cadrele-aurite ce de pareti slut prinse
Sub palidä lumina apar misterios.
Afarg ploua, tninge! afara-i-vijelie,
Si crevètul alearga pe campul innegrit;-&
Ian eu retras in pace, Wept din cer, s4 rvie
o zina dratalasa cu glasul aurit
Pe jiltu-mi, langA masa, -avand condein 'n manarf
Cand scriu o strof5. duke, pe care-a prind din sbaf,
Child ochin-mi Intaineste s'admirã o cad'ana.`
Ce ''n, cadrul ei se 'ntinde alene pe Lovor...
Frumoasà, a1b, jun6., Cu formele rotund,
Cu pulpa marmurie,, cii inul, dulce vaI,
Eae pare Zea Venus and I iesit din unde
Ca sh arete luniil frumosul Ideal.
Mature- apare un -camp -de aspra ,1upta,
Patat cu .sangeinegru, acoperit cu morti.
1.Tn june floarea vietii, stringand O.,spada -rupta
Tinteste ochiLvestei pee-a vecinic porti
Apor a mea,sprivire prin casa
Ctr jale se opreste pe un oras tacut,
Venetia, regina ce i mare se oglinda
Far a vedea 'pe,frunte-i splendoarea din "Ertcut.
O lacrima.... Dar iata plutinA pe-a.marii spume
O sprintena corveta, un rapede-Alcion;
iata co16.6'n ceruri pribegile din ilume,
-Cocoarele In iruti Sburând spre orizon.

-120 SFATI,IT DE TOAMNA..
0! farmec, dulce farmec al -vietii alatoare,
ProfundA nostalgie de lin, albastru cer!
Dor gingas de lumina', amor de dulce scare,
Voi -me rapiti and vine in tearA asprul ger!
Afara ninge, ninge, i apriga furtuna
Prin neagra 'ntunecime respande reci fiori,
Iar eu visez de plaiuri pe care alba lunä
Revars'un val de aur ce curge printre flori.
Ved insule frumbase si mAri necunoscute,
Si splendide orase si lacuri de smarald,
cete de selbateci prin codri dei pierdute,
Si zine ce se scaldA in. faptul zilei cald.
Prin fumul tigaretei ce sboark in spirale
Ved eroi prinsi la lupt a. pe câmpul de onor,
Si 'n tainice saraiuri, minuni orientale
Ce 'n suflete desteapta dulci visuri de amor.
Apoi inchipuirea ii stringe-a sa aripA ;
Tablourile toate se sterg, dispar incet,
Si mfi de suvenire me 'ncunjurA 'ntr'o clipa
In fata unui tainic Si dragAlas portret.
Atunci inima-mi sboara la raiul vietii mele,
La timpul mult ferice in care-am suferit,
S'atunci pacluri. i lacuri, i mAn i flofi si stele
Intoand pentru mine un imn nemArginit.
Asa 'n singuratate, pe and afara nino,
GAndirea mea se primblã pemAndri curcubei
Pa.r4 ce se stingefocul, i. lampa '11- glob se stingel
salth catelusu-mi de, pe genunchii anti.
Iffirae,ti) 1867.
SFARW IDE TOAMNA
Oaspetii caselor noastre, cocostArci i thndunele
PArasit-au a lor cuiburi s'au fugit de zile rele;
Cirdurile de cocoare, insithndu-se 'n lung sbor,
Pribegit-au urmarite. de al nostru jalnic dot.
Vesela verde cam* acu-i tristA, vestezita;
Lunca, bAtutA de brumA, acum pare ruginita,;
Frunzele-i cad, sbor in aer, si de crengi se deslipes
Ca frumoasele iluzii dintilun sufiet omerffsc.

-GBRUL 121
Din tus-patru parti a lumif se ridica 'nalt pe ceruri,
Ca balauri din poveste, nouri negri plini de geruri.
Soarele iubit s'ascunde, iar pe sub grozavii nori
Trece-urt card de corbi iernatici prin vazduh croncanitorb-
Ziva scade ; iarna vine, Vine pe crivq calare I
Vintul quera prin hornuri respandind infiorare.
Boii rag, caii rancheaza, canii latra la un loc,
Omul, trist, cade pe ganduri §i s'apropie de foc.
Idirce§ti, 1867,
IARNA
Din vazdnh cumplita iarna cerne norii de zapada,
Lungi troiene calétoare adunate'n cer gramada ;
Fulgii sbor, plutesc In aer ca un roiu de fluturi albi,
Respandind fiori de_ ghiata pe -ai enii umeri dalbi.
Ziva ninge, noapte ninge, dimineata ninge iara!
Cu la zale argintie se imbracA mandra .teara.;
Soarele rotund, si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete printre anii trecatori.
Tot e alb pe camp, pe dealuri, Imprejur, fa departare
Ca fantasme albe plopii In§irati se pierd in zare,
Si pe 'ntinderea pustie, fara urme farä drum,
Se vdcl satele pierdute sub clabucii albi de fum.
Dar ninsoarea inceteazi., morii fug, doritul snare
Straluceqte qi desmiarda oceanul de minsoare.
Iat'o sanie upara care trece peste vai...
In vazduh voios resunA clinchete de zurgalai.
GERUL
Gerul aspru qi selbatic stringe.'n brate ca. jalire
Neagra lunca de pe vale 'care zace 'n amoqire;
El ca pe-o mireasa. moarta o 'ncununa despre zori
C'un vel alb de promoroaca si cu turturi lucitori.
Genii vine de la munte, la fereastra se s)pre§te?
Si, privind la focul vesel care 'n sobe straluceste,
El depune flori de iarna pe cristalul Xnghietat,
Crini 0 roze de zapada ce-cu drag le-a sarutat.

122
SANIA
Gerul face cu-o suflare pod de ghiala Intre -maluri,
Pune stresinelor casei o ghirlancla de cristaluri,
Jar pe fete de copile infloreste trandafir1
SA ne-aduca viu aminte verii infloriri.
Gerul dA aripi de vultur cailor in spumegare,
Ce se 'ntrec pe campul luciu, scotând aburi lungi pe nare.
0! tu, gerule naprasnic, vin3 indeamnA calul meu
SA me poarte ca sageata unde el qtie i eul
VISCOLUL
Crivetul din Miaza-noapte -4.ajae prin vijefie,
Spulberand zApada o ceruri de- pe deal, de pe campie.
Valuri albe tred, in zare, se aseazA n lung troian
Ca nisipurile dese din pustiul africari.
ViscoluI frAmintal lumeal.. Lupii suri ies dupE prada
Alergand, urland in urmA-i prin potopul de zapadd.-
Turmele tremurA; corbii sbor vartei rApiti de vint,
rachitile se 'ndoae lovindu-se de pAmint.
Sbieret, raget, -tipet, vaet, mil de glasuri spaimintate
Se ridica. de prin codri, 4e pe dealuri, de prin, satei
Si'ndeparte se aude-un nechez resunAtor...
Noaptea cade, lupii urld... Vai de cal §i calitor I
Fericit adel ce ndaptea rAtAcit in cviscolire
StA, aude n camp latrare i zare§te cu uimire
0 cAsutA drAgAlaqa cu ferestrele lucind,
Unde dulcea ospeie fl intimpinA ,zimbina
S A N L=A
ZL cu soare5 ger cu stee!.." Hai iubita, Japrimblare,
Caii mu§c'a lor zAbele, surugiul e calare ;
Saniuta, cuib de iarnA, 0 cam, strimtA pejitru, do
Tu zunbegi Zimbirearti zice ea e buika pentru, nor.
A;aii sduturA pnn,aer sunatoarele .ior same
Rapind sania warä care-lasa. urme al ell
Surugiul chiueqter call, sboara ca doi. mei
Prin o pulbere, de raze, prins un now,. de -scantei

LA GERA SOBEI 123
Pe campia Inàlbitá, neteda, stralucitoare
Se ve'd insule de codri, s'aud cani la Ninatoare;
Iar in lunca pudruita cu mOunt margaritar
Salt'o veverita mica pe p creanga de stejar.-.
Acum trecem prin poiene, acum trecem prin zAvoaie;
Crengile-aninate'n cale ning stelute 41 se 'ndoae
Iat'o gingar m1Adit5. cu §irag de martirri.o.
Tu o rupi?.. Ea te strope§te cu fulgi albi recoritori.
MIEZUL IERNII
In paduri trasnesc stejarii! E un ger amax, cumplit!
Stele le par, inghietate, cerul pare otelit,
Iar zapada cristalina pe. campii_ stralucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce se-artie sub picioare.
Fumuri albe se ridica In vAzduhuL scAnteios
Ca Inaltele coloane unui tempiu maiestos,
pe ele se araza bolta cerului senind
Unde lunati§i aprinde farul tainic de JuminA.
0! tablou maret fantastic!...ifii de stele argintii
In nemArginitul templu ard ca vecinice
Muntii sint a lui altare, codrii, organe sonoare
Unde. crivetul.patrunde scotend note'ngrozitoare.
Totul d in peclintire, fara viata, fara glas;
Nii uni sbor in atmosfera, pe zApadA nici un pas;
Dar ce v6d?... In. razat-lunei o fantasma se arata...
E un lup ce se alungä dupa prada-L spaimintatal
LA, =RA, SOBEr
Arzat ta -gura sobei noaptea pe. an& viscofe§u,
Privesc focul, scump tovarA§, care vesel palpae§tei
!Fi
prin flacAra albastea vreascurilozde. aluni-
VAd trecAnd In sbor fantastin,a poirestilor minum.
Iat'o pasere mAeastra prinsa'n lupta c'un Iiaur
kV& cerbi at stele 3n. frunte care tree pe punti der aut;
IatA cai ce fug ca gandul; lata zmei inaripati
Care-ascund,in marl palaturijnandre fete de 'rrrnerati.

124 SFAR.1TUI, 1ERNIT
Iata pajuri nasdravane, care *in din neagra lume,
Aducand pe lumea alba. Feti-frumo§i cu falnic nume
Iatà 'n lacul tel de iapte toate zinele din raja..
Nu departe sta. Pepe la tupilat In flori de Maiu
Dar pe mine ce m'atrage, dar pe mine ce me 'manta,
E Ileana Cosinzeana! in cosita floarea-i Cana.
Pan& In ziva stau pe ganduri qi la ea privesc uimit,
Ca-mi aduce viu aminte de-o minune ce-am iubit!
Sus pe culme bradul verde
Sub zapada albicioasa
Printre negura se pierde
Ca o fantasma gexoasa,
prive§te cu 'ntristare
Cum se primbla prin rastoace
Iarna pe un urs Ware,
larna cu §epte cojoace.
El se Scuturd §i zice:

0000ARELE
0, doamne! iat'un flutur ce prin vAzduh se pierde I
In campul ve§ted iatl un fir de iarba verde
Pe care 'ncet se urcA un galben gandAcel.
sub a lui povarA 11
pleaca 'ncetinel.
Un fir de iarbA verde, o razA 'ncalzitoare,
Un gandAcel, un flutur, un clopotel in floare,
Dupa o iarnA lunga q'un dor nemArginit
Aprind un soare dulce in sufletul uimit!
OASPETH PRIMAVERII
In fund pe cer albastni, in zarea departata,
La resarit, sub soare, un negru punt s'arata.!
E cocostarcul tainic in lume calator,
Al primAverii dulce iubit prevestitor.
El wine, se inalta, in cercuri line sboara,
repede ca gandul, la cuibu-i se coboara;
Iar copila§ii veseli, cu pieptul desgolit,
Alearga, sar in cale-i qi-i zic: Bine-ai sosit!
In aer ciocarlia, pe casa randunele,
Pe crengile padurii un roiu de pAserele
Cu-o lunga ciripire la soare se 'ncalzesc,
pe de-asupra ba1ii nagatii se 'nvartesc.
Ah I iatã primavara cu sinu-i de verdeatA !
In lume-i veselie, amor, sperare, viata,
cerul i pamintul preschimba sanitari
Prin raze aurite qi vesele cantdri!
CO COARELE
Din cea zare luminoasA vine-un lung Or de cocoare,
Aducand pe-aripi intinse calde raze de la soare;
lata-le de-asupra noastrA, iata-le colo sub nor,
In vazduh calAuzite de-un pilot, bètran cocor.
Ele via din fundul lurnii, de prin clime.infocate,
Dela India Brahmina, unde fiarele 'ncruntate,
Pardo§i, tigri, qerpi gigantici 'stau in jugli tupilati,
Pandind noaptea elefantii cu lungi trombe inarmati.
126

128
Fericite calatoare! sburand 'lute pe sub cexuri.,
Au
.vdzut in rapegiune ale Africei misterui4,
Lacul Ciad i muntii Lunii cu Pustiu 'ugrozitor,
Nilul afb carui se 'nchina un cumpljt .Aegru upon
Calatoare scumpe rnie!... Au lasat itn a kr cale
Asia cu-a sale riuri, Ca§emirtilmi-a sa vale,
Au lasat chiar Ceilanul, mandra insula din raid,
revin cu fericire pe al terii duke plaidsi;
NOAPTEA
Noaptea-i duiee /n primavara, lini§tita, r6coroasa
Ca 'ntr'un sigiet tu durere o gandire mangaioasa.
Ici, colo, cerul dispare sub marl insule ñe nori,
Scuturand din a lui poale lungi i rapezi meteori.
Pe un deil in departare un foc tainic straluce§te
Ca un .ochiu ro§ de balaur care-adoarme §i elipe§te,
Sint pastori in §ezatoare,.sau vr'o ceata de voinici?
E v,r'o tabera de care sau un rond de tricolici?
Care munti prin intuneric, un lung bucium se aude.
El aminte suvenirul celor timpuri negre, crude,.
Land din culme 'n culme noaptea buciumele resunau
Si la Jupte sangeroase pe Romani -ii de§teptau.
Acum ins& viata-i linà4 Aeara doarme 'n nepèsarel
Cand §i and un cane latraT la o umbra ce-i apare,
'ntr'o baltä mii de broa§te in lung hor ordaesc,
Holbind ochii cu tintire la luceafërul ceresc?
DIMINEA TA
Zori de ziva se revarsä peste vesela natura,
Prevestind un soare dulce cu lumina §i caldura...
In curand §i el apare pe-orizonul aurit,
Sorbind roua diminetii de pe campul inverza.
El se 'nalta de trei su1i pe cereasca mandra scara
cu raze vii saruta june, flori de primavara,
Deditei §i viorele, breberiei i topora§i
Ce resbat prin frunzi uscate §i s'arata dragala§i.

Muncitorii pe-a bor prispe dreg uneltele de muncl.
PAserelele-§i dreg glasul prin hugeagul de sub luncl.
In grAdini, id camp, pe dealuri, prin. poiene §i prin vii
Ard movi1i buruienoase, scotancl fumuri cenu§ii.
Caii sburda prin ceairuri; turma sbiarA la pA§une;
Meii sprinteni pe. colnice fug gramada n. repigiune,
Si o blanda copi1iá, torcand lanä din fuior,
Pa§ts bobocei de aur lang'un limpede isvor..
TUNTITL
Pe lanu1 lung §i verde eu graul resarit
O umbra cAlAtoare se 'ntinde 'ncet §i trecei
Precum un riu de munte, cand ghiata s'a topit,
Se varsa peste maluri, campiile sa'nece.
E umbra unor noun albii, u§ori, mdnunti,
Ce luneca sub soare, eladind un lant de num*
Ei vin in rniezul zilei c'un surd §i tainic sturet
ca semnal de viatá, aprind in t er ull tunet.
Vazduhul bubue§tel,-PdmIntul desttrorpt
Cu mii §i mii de glasuri semnalului respunde.
Si de asprimea iernii simtindu-se ferit,
De-o noua 'nfinerire fence se pAtrunde
La resArit urare! ur4r el. fa apus!
Un card de vulturi ageri, rotindu-se pe sus,
Se 'nalta ca .s'aseulte mult vesela fanfare'.
Ce buciumA prig noun frumoasa primAvara.
Ia zile 'ncalzitoare
D a aspre vijeliil
Vm Floriile cu soare
soarele cu Florii.
Pri avara incantatoare
Sco te iarba pe campii.
Vin Floriile cu scare
arele cu Florii.
FLORITLE
.Lumea-i toatA 'n serbAtoare,
Ceru-i plin de ciocarlii.
Vin Floriile cu soare
Si
soarele- tu Florii.
Pècat, zeu, der eine moare,
Si ferice de cei vii!
Vin Floriile cu soare
soarele cu Florii,

128 PuRtuRTLE
Copilità, nu vrei oare,
Nu vrei cu mine sa viil
Cand Floriile-s cu soare
Si soarele cu Florii?
Sa culegem la récoare
Viorele albastrii?
Hai! Floriile-s cu scare
Si soarele pu Florii.
Eu ti-oiu da de ori ce floare
Mil de särutari i mfi.
Hai! Floriile-s Cu. soare
Si soarele cu Florii.
'far
tu, dulce zimbitoare,
Te-i face cal te manii.,.
Hai I. Floriile-s cu soare
Si soarele cu Florii.
§TELE
De Tasti in satul vesel casutele 'nalbite
Lucesc sub a lot malduri de trestii aurite,
Pe care cocostarcii, infipti intr'un picior,
Dau gatul peste aripi, tocand din ciocul lor.
Un scranciob mai la vale pe langa 'el aduna
Flachi si fete mandre ce rid. pa voie bunA;
Si 'n sunet de vioare, de cobze si de naiu
Se 'ntoarce hora lina, calcand pe verde plaiu.
Bdtrani cu fete stinse, Romani cu fete dalbe,
Romance cu ochi negri i cu stergare albe
Pe iarba resarita fac praznic la un loc,
Iar pe 'mpregiur copiii se prind la lupta 'n joc.
scranciobul se 'ntoarce, purtAnd in leganare
PArechi imbratisate cu dulce infocare,
Ochiri scanteitoare si gingase zimbiri
Ce viu respand in aer electrice luciri.
PLUGURILE
Noroc bunt.. Pe campul neted ies Romanii cu-a lor pluguri!
Boi plavani in ate sease trag, se topintesc in juguti,
Bratul gol apasa 'n coarne; fierul taie brazde lungi
Ce se nsira 'n bAtatura ca lucioase negre dungi.
Treptat campul se tutbreste sub a brazdelor desime;',
El resuna ti mare sgornot de voioasa argatime,
Iar pe lanul ce in soare se svinteaza fumegand
Cocostarcii cu largi -pasuri calca rar si meditand,

RODICA 129
Acura soarele-i l'amiazazi; la pamint omul se 'ntinde:
Card de fete si neveste de la sat aduc merinde;
Plugul zace'n lan pe coaste, iar un mandru flacAuas
Mini boii la isvoare si. II paste la imas.
&AMA muncal dela tearA, isvor sacru de rodire,
Tu legi omul cu parnintul in o dulce infrAtire L.
Dar lumina amurgeste, si plugarii cAtra. sat
Haulind pe langa juguri se intorc dela arat.
SEMENATORII
Semèndtorii harnici cu sacul sub suoara,
Pasesc in lungul brazdei pe fragedul pamint;
Pe culme, pe valcele se sue si coboarA,
SvArlind in a Tor cale seminta dupA vint.
10 miel) zice unul, menind cu veselie.
if Noroc si roadã burial» adaoge un alt.
Ca vrabia de toamna rotund spicul sl fie!
Ca trestia cea naltA sA fie paiul nalt!
Din zori .si rang. 'n noapte tot tratil sl resarA;
4 In el sã se ascundA porumbii osteniti,
si cAnd flAcAi si fete vor secera la varA,
In valuri mari de aur sA 'noate ratAciti !,
S'emanAtorii veseli spre fund lnainteaza,
De-a curmezisul brazdei boroanele pornesc,
grapele spinoase de-aproape le urmeaza.,
Ingroapl 'ncet serainta si cAmpul netezesc.
Purtând cofita cu apà rece
Pe ai sei umeri albi, rotungiori,
Juna Rodical voioasA trece
Pe Maga junii semënAtori.
Ei ca grAbire ii sar in cal;
Zicand : RodicA, floare de crin,
.In plin sAii meargA vrerile tale
.Precumtu, draga, neiesi cu plin!
RODICA
S'ajungi mireasA, s'ajungi era-
[iasAl
Calea sal.' fie numai cu flori,
4 i casa casA, si masa masa,
i sinul leagan de pruncusori!.
Cu grAu de aux ei o presoara,
Apoi cofita, intreag'o beu.
Copila ride si 'n cale-i sboarA,
ScuturAnd graul din perul seu..

130 L,flNCA DB XIRCESTI
LUNCA DIN MIRCE§TI
Bate vint de primavaa- §i pe muguri Ii deschide;
Vintul bate, frunza cre§te, §i voioasá lunca ride.
Sub verdeata dragala§a dispar crengile pe rand,
Si sub crengile umbroase mierla sare perand.
0, minune, farmec dulce! 0! putere creatoare!
ori care zi pe lume iese cate-o noua floare,
S'un nou glas de armonie completeaza imnul sfint
Ce se 'nalta cdtre ceruri -de pe veselul panatnt.
Tot ce simte §i vieaza, flara, pasere sau plant&
In calclura primaverii na§te, salts., sboara,
Omul i§i indreapta pasul catre desul stejari§,
Unde umbra cu lumina se alunga sub frunzi§.
anti.
El se duce dupa visuri; inima lui cre§te plina
De o sacrä melodie, melancolica, divind,
De o tainica vibrare, de un vint inspirator,
Ce-i aduc in piept suspinuri §i'n ochi lacrimi, de amor.
Este timpul renvierii, este timpul renoirii
sperarii zimbiteare, s'a placerii, §'a iubirii.
Pasereali gate§te cuibul, floarea mandrele-i colork,
Campul via sa verdeata, lanul scumpele-i coinori
Sus paingul pe un frasin, urzind pa.nza-i diafana,
Cu-al séu fir de-argiut subtire face-o punte-aeriana,
Iar In leagan de mdtasa gangurul misterios
Cu privighietoarea duke se- ingan'armonios.
Jos pe la tulpini, la umbra, fluturii, flori sburatoare,
Se 'ndragesc in parechiere pe sin -alb de lacrimioare,
Si, ca roiu de pietre scumpe, gandaceii smaltuiti
§tralucesc, vie comoara, pe sub ierburi tainuiti.
0 patrunzatoare 4oaptä umple lunca, se ridica.
Ascultati! stejarul mare grae§te cu iarba mica,
Vulturul cu ciocarlia, soarele cu albul nor,
Fluturul cu planta, riul cu limpedele isvor.
Si stejarul zice ierbei: Mult e§ti vie §1 ginga§a!
Flutura§ul zice floarei: Mult e§ti mie dragala§a!
Vulturul uimit asculta ciocarlia ciripind;
Riu, isvoare, nouri, raze se impreuna iubind.
Lunca,
Mandra 'n
lunca, draga lunca! raiu frumos al Ierii mele,
soare, dulce 'n umbra, tainici la foc de steler

MORT DE NI:11U 481
Ca grklinele Armidei ai un farmec rapitor,
Si Siretul te incinge cu-al seta brat dismierdator.
Umbra ta recoritoare, adorminda, parfumata,
Sta aproape de lumina:, prin poiene tupilatà.
Ca o nimfa panditoare de sub arbori infloriti.
Ea la sinul ei atrage alatorii fericiti.
Si-i incante, si-i imbate., si-i aduce la uitare
Prin o magice. placere de parfum si de cântare,
Cici in tine, luncl draka, tot ce are suflet, graiu,
Tot sopteste de iubire in frumoasa lun5. Maiu!
MALUL SIRETULUI
Aburii usori ai noptii ca fantasme se ridica.
Si, plutind de-asupra luncii, printre ramuri se despicA.
Riul luciu se 'ncovoaie sub copaci ca un balaur
Ce in raza diminetii misca. solzii lui de aur.
Eu me duc in faptul zilei, me asez pe malui-i-verde
Si privesc cum apa curge si la cotituri se pierde,
Cum se schimbe 'n -valurele pe prundisul lunecos,
Cum adoarme la bulboace, sepand malul nasipos.
Gaud 0 -salcie pletoasi lin pe bait& se coboari,
Mud o tnreane. saltd 'n aer dup'o viespe sprinteioara,
Ca.nd selbaticele rate se abat din sborul lor,
Ba.tând apa 'ntunecatä de un nour treator.
Si gandirea mea furatà se tot duce 'ncet la vale
Cu cel riu care 'n veci curge, flea se opri din cale.
Lunca 'n giuru-mi clocoteste! o soparlà de smarald
Cate. tinte, lung la mine, paragind nasipul cald.
FLORI DE NUFER
Prin trestia din baltd ce 'n aer se mladie
Resunä 'n dimineatä o tainic'armonie.
Sint zine ce se scalda.' in fragedele zori?
Nu's zine, dar copile a zinelor surori.
Verginele in apá intrat-au cu sfieale
.S'acum. se joaa vesel irk dulcea-i. recoreala.

182 CONCERTIM ix lama
Soptind, privind in undã albastrul cer senin,
Umpland cu flori de nufar climear dela sin.
0 razi aurie prin stuhul des patrunde
Si ginga§ lumineazd in cuibul ce le-ascunde
Comori de tinerete, comori de fericiri,
Incantatoare forme de albe naluciri.
Priviti cetatea verde se mirã, se deschidel
0 mandra copilitd apare, iese, ride
Si luneca... de-odatd, rotunzi §i albiori
Apar la foc de soare doi nufari plutitori.
CONCERTUL IN LUNCA
In poiana tainuita, unde sbor luciri de lima,
Floarea oaspetilor Luncii cu grabire se adund
Ca s'asculte-o cantareata revenita 'n primavara
Din streinatatea neagra unde-i viata mult amara.
Roiu de flacari urrele, lucioli scanteietoare
Tree in aer, stat l. lipite de lumindrele 'n floare,
Respandind prin crengi, prin tufe, o väpaie albastrie
Ce mare§te 'n miezul noptii dalba luncii feerie.
lath 'yin pe rand, Oreche, §i patrund cole 'n poiand.
Bujorelul falnic, rumen, cu naltuta ocloleand,
Frdtiori 0 romdnite ce se-atin voios la drumuri,
Clopofei §i mdzerele imbaate de parfumuri.
lea frageda sulcind, sielisoare, bldnde nalbe,
U rmarind pe busuiocul iubitor de sinuri albe;
Dedifei §i garojite parguite 'n foc de soare;
Toporasi ce se inchind gingarlor ldcrimioare.
Vine cimbrul de la campun cu fetica de la vie,
Nufetrul din baled vine intristat far& sotie,
Si cat el apare galben, oacherle viorele
Se retrag de el departe, nand vesel intre ele.
In poianä mai vin Inca elegante-floricele,
U ne le 'n condurii Doamnei §i 'n rochiti de rtindunele,
Altele purtand in frunte, in§irate pe o Yazd,
Picaturi de roua vie care 'n umbra scanteiaza.
Ele merg, s'aduna 'n gnipe, se feresc de buruiene
Si privesc sosind prin aer sburatori cu mandre pene?

VINATORTJL 138-
Dumbravenci, ganguri de aur ce au cuiburi de matasi,
Ciocarlii, oaspeci de soare, randunele-oaspeti de casa.
Mier le vii queratoare, cucul plin de inganfare,
Gaita ce imiteaza once sunete bizare,
Stiglei, -presuri, macalendri ce prin tufe se alunga
duioase turturele cu dor lung, cu jale lunga.
Ian.' yin §i gandaceii in hlamide smaltuite;.
Tata grieri, iata fluturi cu-aripioare pudruite,
culbeci ce-arata coarne §i-§i duc casa pe spinare...
La ivirea ,lor poiana cloeotejte 'n hohot mare.
Iata 'n urma §i albine aducand in gura miere...
Sburatorii gusta'n grabä sucul dulce cu placere,
Apoi sorb limpedea roua din a florilor potire,
Soptind florilor in taina blande qoapte de iubire.
Dar, tacere!.. Sus pe-un frasin freamet in vazduh s'aude!..
Taki reman in a§teptare. Cantareata 'ncet prelude,
Vintul tace, frunza deasã sta.' in aer neclintia...
Sub o panza de lumina lunca pare adormita.
In a neptii lini§tire o divinä melodie
Ca suflarea unui geniu pintre crengi alin adie
Si tot creqte mai sonora., mai placuta, mai frumoasa,
Pan' ce umple 'ntreaga lune& de-o vibrare-armonioasa.
Ganditoare i tacuta luna 'n cale-i se oprqte.
Sufletul c voluptate in estaz adanc plute§te,
I se pare cal aude prin a raiului cantare
Pe-ale ingerilor harpe lunecand margaritare.
E privighietoarea dulce care spune in uimire
Tainele inimei sale, visul ei de fericire...
Lumea 'ntreaga sta. patrunsi de-al ei cantec fárä nume...
Macul singur, ro§ la fatd, doarme dus pe ceea lume!
VINATORUL
Vinatorul pleaca grabnic la a zorilor ivire,
ls
pe soare, falnic oaspe, 11 saluta cu iubire.
Lumea vesela tresare, mu de glasuri sunatoare
Celebreaza insotirea naturei cu blandul soare.
Valuri limpede de aer, ca o mare nevëzuta,
Tree alin pe fata lumii i din treacat o saruta.

184
13ALTA
Pe campia rourata pasul lasa urma verde
Ce 'n curand sub raza calda se ustica si se pierde.
Vinatorul soarbe 'n cale-i recoreala diminetii,
Admirand jocul luminii pe splendoarele verdetii,
Admirand in umbra caldã florile de prin poiene,
Si parae cristaline, si vultani cu mandre pene.
Pe colnic, in zarea luncii, un plop mare se ridica
Cu-a lui frunza argintie facand umbra pe valcica.
Vinatorul la tulpina-i cade 'n visuri iubitoare...
Doue' veveriti pe-o creanga rid fie arma=i lucitoare.
PUNTEA
Soapta noptii se aude suspinand incetisor;
Arborii prin intuneric dau un freamet sun ator,
Si deodata Aurora se iveste radioasa
Ca un ochiu ce se deschide sub o geana luminoasa.
Du lce, vesela, rozie, scumpa ca un vis iubit
Ea-si ia sborul peste lime de la mandrul resant,
Si 'Ftalneste 'n a sa cale i) copila cosinzeana
Ce-r scaldata in navalnic si 'n sin poarta odoleana.
S'a oprit copila trista pe o punte de stejar,
Plansu-i lin pe sin ii cade ca un scump margaritar;
Iar par'eul de la maluri, smulgand floare pentru floare,
Le depune cu soptire- langa albele-i picioare.
«De ce plangi?.. ii zice-o raza pe-a ei frunte stalucind.
e Tu esti juna, esti menita sa traesti, sa inori iubind;
Pentru tine mice durere trebue ca sä se curme...
Nouri sunt ce nu fac umbra, si dureri ce nu las urme
BALTA
Aerul e viu si proaspet!.. el trezeste si invie
Pieptul, inima si ochii, pesie care lin adie.
Balta 'n aburi se ascunde sub un vel misterios,
Asteptand voiosul soare ca pe-un mire Iuminos.
Ceru 'n zare se roseste; mii de -vrabii desteptate
Ciripesc si se alurga pe eirezi netrierate.
,

ECERTql:TL 136
Balta vesel clocirte§te de-un concert asurzitor,
§i din ochiuri se. inalta card de rate ca un nor.
Printre stuhul ce se mira iat'o luntre vinatoare!
Serpii lungi se 'ncolaceazà sub a nufarilor floare i
Ratele prin molunoaie dupa trestii se ascund,
§.1 pe sus nagMai tipa, 1i0te1e dau in fund.
Respandind -flori de moarte luntrea cea de arme plina
Gaud la umbra se dose0e, and s'arata la lumina i.
Iar pe mal in 1ini0ire un batlanf pa0nd incet,
Zice: (Nu-i peirea lumii... vinatorul e poet !)
FANTANA,
Pe cararea inflorita care duce la fantana
In qtergar 0 in catrinta merge-o sprinte.na Romana;
Ea la brau-i poarta. furca 0 la sin un pruncurr
Cu gurita lui lipita de al laptelui isvor.
Nevastuica trece iute torcand lana din fuioare
§i sucind fusul vartelnic ce-o atinge la picioare.
Päserelele 'mpregiuru-i sbor voioase 0 cantand,
Ea zimbe§te 0 tot merge, pruncurru-i sarutand.
Iat' ajunge la lantana §'acolo se intalne§te
C'un drumet din lumea 'ntreaga care lung la ea prive§te,
Apoi cumpana o pleaca, apoi scoate la lumina
§i vecinei sale 'ntinde o cofita alba plina.
Roman,puta multume0e, sufla 'ncet -peste coflta
§i cu apa ne 'nceputa uda rurnena-i gurita;
lar drumetul dupa dinsa bea, fugarul ki adapa.
§i se jura ca pe lume nu-i aqa de dulce apd.
SECERI§UL
Ciocarlia ciripie, falfaind din aripioare
Pe o scard de lumina se coboara-de sub soai e,
Aerul e 'n neclintire, ek devine arzator;
Prepelita canta 'n grae, greerul canta 'n mohor...
In cel Ian cu spicuri nalte au intrat seceratorii,
Pe and era Inca umed de resuflul aurorii.

136 PORTRET
Toti, privindu-i de departe, par' el 'noata 'n galben riu,
Fete le fara stergare si fiAcaii fat% bran.
Secerea, craiu nou de moarte, mereu taie, spicul cade.
Prepelita ii ia puii i se duce; lanul scade.
Tar in urma holda mandra, resturnatä prin bucati.
Se ridica 'n snopi de aur, se cladeste 'a jumatati.
Mai departe, lucrand iute, un facau s'o fati mare
De tot snopul Ii dau gingas o furisd sarufare,
Cand o pasere maeastra, peste lan trecand usor,
Zice: «Du lce-a mai fi panea de la snopurile lor!)
COSITUL
Faptul zilei se aprinde pe a dealurilor frunte,
S'un riu falnic de lumina. se revarsa peste munte.
larba coapta. straluceste, ea se datinã la vint,
S'a ei umbra lin se raise& in dungi negre pe pamint.
Iata yin cosasii veseli, se pun rand. Sub a lor coasA
Campul ras remane verde ca o apa lurninoasa.
Unii brazdele restoarnA, in capiti aitli le-aduna,
Le clAdesc apoi in stoguri i cu stuh le incununA.
Mai devale 'n cea dumbravA cu poiana tAinuita,
Unde umbra pare verde si de flori imbalsAmita,
Coasele sub teaca uda zanganesc resunator.
Din Capita in capita dumbravanca salt& 'n sbor.
Un flAcAu, cosind de-o parte lang'o tufa de sulcinA,
Vede iarba incalcita, franta pe la radacina.
«Ce sA fie?... Cuib de fiara?... 0 t minune!s zice el;
Si., zimbind, se pleaci iute de culege... un cercell
PORTRET
DEDIDAT DOAMNEI X... Y... Z...
S up erba, maiestoasa, te simti ca. esti regina,
Cad fruntea-ti se inalta and lumea se inclina,
Si imnul omenirii, un imn de adorare,
Ajunge pan' la tine in slaba suspinare.
Ai ochi ca doi luceferi din aspra miazA-noapte,
Ce 'nghiata de departe a inimilor soapte.

PE COASTELE CALABREI 137
Privirea ta mdreata de-abia se rAtace§te
Pe turma 'ngenuchiatA ce 'n tAina te slAve§te.
Chiar soarele fierbinte, de-ar vrea cu fericire
Sa.-§i schimbe nemurirea pe-o viatä de iubire,
Ar stinge-a sale raze pc inima-ti de ghiata,
Si lumea trist'ar zace sub o eternA ceatà.
Nict o mândrie mare nu 'ntrece-a ta mAndrire!
Nici spada nu intrece cumplita-ti hiesimtire I
Nici marmura cioplita albimea ta nu 'ntrece...
Ca luna 'n miezul iernii frumoask e§ti L. rece!
PORTRET
DEDICAT PRINCESEI NATALIA GHICA
Placuta, simtitoare, in toate gratioasa,
E§ti dulce ca seninul de zi pritnAvaroasA,
Si ochiul. ce oglinda cu drag fiinta ta,
Nimic in astA lume nu-1 poate 1ntrista.
Tot sufletul ferice s'apropie de tine,
Ca de-o sperare vie, ca de un ceresc bine,
Si nu vrea sA mai sboare, sitntind ca.' a gAsit
In sufletul feu ginga§ un fratior iubit.
Ai farmecul ,fulternic ce-aprinde 'n omenire
AvIntul de- marl fapte, dorinti de nemurire.
Tu poti sa. dai c'un zimbet, c'un singur sArutat,
0 patrie iubitA la tristul ezilat.
Ori eine te za.re§te e multAmit de viatA,
CA.-ti ride veselia §'amorul dulce 'n fap.
E§ti cea mai drAgala§a minune cu ocht vii,
Esti cea mai adorata... §i numai tu n'o §tii!
,
185-
PE COASTELE CALABREI
Pe coastele Calabrei vaporu 'nainteaza.
In unda luminoasA ce noaptea fosforeaza;
El taie-o lirazdA lung& pe-al main plaiu senin,
Si luna, vas de aur, plute§te 'n ceruri lin.

138 CALEA. ROBTIOR
In dreapta, pe 'ntunerec, se 'nalfun negru muntef
Vulcanul bëtran Etna cu lava stinsä 'n frunte;
Sehastru ce cunoa§te al globului mister,
El pare ca." din sinu-i asvirle stele 'n cer.
In stanga e Carybda selbalica, stâncie,
Din zare se intinde o punte argintie,
Pe care se IndreaptA vaporulleganat,
Ce calcA orizonul cu stele seménat.
Dorm valurile mArii sub atmosfera calda,
In baie azurie Sicilia se scalda;
Si 'n umbra calatorul, -tintind ocbii spre mal,
Aspir'al Siracusei parfum oriental.
LINDA RATA
Pe zidul din Alhambra lupeqte 'n resArit
Un chiosc in flligrana de marmur'aurie,
Cu stAlpi i arabescuri de jur impodobit,
Prin care se 'ntrevede nA4imea azurie.
Acolo se arati, cAnd ziva,i.spre apus,
Frumoasa Linda. Raia, regina de Grenada.,
Si
Maurii din Vega se jurã ca pe sus
Se primblA o hurie lucin= zapada.
Minune admiratA de Maud. §i cre§tini,
Ea vine 'n chiosc a-lene, prive§te prin zebrele,
Si-i place sä arunce a rocliei rubini
Pe tare-i prind in. spa0u. voioase pAserele.
Dar --WA ca. §iragul de alb margaritar
Alunecl pe brau-i i cacle-"rr fund de-vale.
Don Pedro de Castilia, trecind, II ia in dar.
Zimbe§te la.regind i pasä mAndra-'n oale!
rALEA ROBILOR
Pe cerul 'nalt luce§te un riu-albiu de stele
Ce curge spre Moldova din tainicul a:mien;
Ca flota luminoasd, luceferii prin tie
Cutriera in umbra cerescul Ocean.

BIIMET 139
Din and In cand desprinsa din bolta cea profunda
0 stea albastra. cade i 'n spatiu s'acufuncla,
Tragand pe plaiul negru o brazda argintie,
Ce 'n trecatoare ca viata 'n vecinicie I
Sub cerul fera margini, spre mandrul Resarit,
Se 'ntinde 'n umbra noptii un camp nemarginit,
Pustiu ki trist ca golul ce lasa 'n urma lor
In inimi iubitoare iubitii care mor.
Si riul cel de stele e calauzul tainic
Ce duce la Moldova pe ratacitul cainic;
Si campul e Bugeacul cu Drizonuri mari
Batut de oameni searbezi ce fug dela Tatari.
BUGHET
CALM. FAVORIT AL D-REI MARIA DOCAN
In pove§tile frumoase ce se spun la §ezatoare,
Sunt cal ageri, iui ca gandul §i cu darul de cuvint,
Unul galben ca porumbul aurit la _foe de soare,
Altul negru, ca pecatul... amandoi copii de vint!-
Ei intrec in rapegiune randunica..*speriata:
Peste nouri, peste -mare due vitejii Feti-frumo§i.
Ochii lor arunca fulgeri care fiarele sageata,
copita lor ucide 'mari 'balauri fioro§i.
Mai Sint cai tra§i prin veriga §i cu mintea nasdravana,
Mandri ca o nalucire §i ca fluturi de u§ori.
Ei, cand poarta'n lumea alba pe Deana Cosinzana,
Fara ca sa le Indoae,-calcä ginga§ele- flori.
Eu credeam pe Vinte§, Graur, ca-s inchipuiri visate
In geroase nop%-i de lama_ langa focul de stejar;
m vezut Irma cu ochii In a mea vecinatate
Cal mai mandru deck visul, alb ca-un margaritar.
Soimul teu, Mitica draga, poareo zale ninsorie,
Ce luce§te de departe sub seninuL luminos.
Tu-l'itsbe§ti, el o cunoa§te; e frumos, el lite° §tie,
Si ca lebeda pe ap9. Se
alinta gratios.
Cand te vede, el te-admira; and. te-aude, el necheaza
te,chiarna, §i ii place se.-1. desmierzi Incetinel,
G asul teu. Ii Imblanze§te, man& ta 11 incordeaza;
El trae§te, pentru tine §i tu, clraga, pentru eL

140 MANDARINIIL
AmAndoi aveti un suflet, sbura.nd vesel pe campie,
Du lce, falnicä pareche I tablou viu, incantätor!
El pe tine te 'mprumuta." c'un avint de barbalie,
Tu 11 imprumuti pe dinsul cu-al tdu farmec rápiter.
Si ori-cine v'e zdreste, zice 'n sine cu-admirare:
gAsa cal, asa copila I Ea frurnoasá, el, frumos!
tPare dulcea primAvara lin plimbatä 'n leganare
(Pe un snop de crini ce sboara pe sub soarele voios.
MANDARINUL
Mandarinu 'n haine scumpe de matasal visinie,
Cu frumoase fiori de aur si cu nasturi de opal,
Peste coada-i de per negru poart'o vinela chitie
Care '11 varf e 'mpodobitá c'un bumb galben de cristal.
Fericit, el locueste un maret palat de var6.
Plin de monstri albi de fildes si de jaduri pretiosi.
Mari lanterne transparente de o formä mult bizara
RespAnd noaptea raze blande pe bdlauri fiorosi.
0 deschisa galerie, unde-a soarelui lumina
Se strecoara. 'n arabescuri prin peretii fini de lac,.
Prelungeste colonada-i pe-o fantastica gradina.
Ce mireazä flori de Lotus in oglinda unui lac.
Ochiul vesel intalneste, pe colnice 'nverzitoare,
Turnuri nalte si pagode unde cântA vechiul benz,
Si.
auzul se resimte de vibrairi asurzitoare,
De resunetul metalic al Tam-Tamului de bronz.
Iat'o jonca auritã pe albastrul apei line,
Cu vintreli de rogojina si cu Vasle de sandaL
In lduntru ride visul fericirilor divine
Mandarina cu ochi galesi si Cu sinul virginal.
Ea 'n gradina se coboara Si 'n palat apoi dispare,
Pe nisip calcând a-lene cu-ale ei picioare mici.
Nori de fluturi sboara.'n cale-i si cu-a lor aripi se pare
C'ar voi s'o mai opreasca printre arborii pitici.
Ea se duce 'n galerie s'o desmierde Mandarinull..-
Gratioasä, panditoare sub cortelu-i de atlaz,
Il invitä cu ochirea, cu surisul, cu suspinul,
Ca sa guste voluplatea amorosului estaz.

PASTEL CIIIINEZ 141
Dar el stA in trIndavie pe-un dragon de porcelana.
La minunile frumoase ce-i zimbesc, nesimtitor,
Soarbe ceaiul aromatic din o tasa diafana
Si cu drag se uitA 'n aer la gun zmeu sbArnAitor.
PASTEL CHINEZ
DEDICAT D-lui I. A. C.
Pe-un canal ingust ce curge ca un §earpe cristalin
Se in§ira chioscuri albe cu lac luciu smaltuite.
Tot ce-i nobil, avut, mare §i. puternic la Pechin
In rdcoarea lor Tlacutd duce zile fericite.
Pe sub nalte coperi§uri care 'n margini s'albiesc,
Galerii cu mari lanterne §i. cu sprintene coloane
Au comori de plante rare ce la umbra infloresc
Si'n ghirlande parfumate se revarsä pe balcoane.
Papagali verzi, ro§i §i. galbeni, iubitori de desmierdari,
Prin zebrele aurite sbor chiemati de glasuri dalbe,
Si pe buze rumeioare, cuib voios de sArutAri.,
Ei culeg zimbiri divine, ei culeg migdale albe.
Apoi veseli, cu-a lor pradA, se pun hotii sburatori
Cand pe mAndre paravane de mAtasA diafana,
Cand pe crengi, and pe basinuri de albastra porcelanA,
Unde viu se joaa 'n fata pe§ti cu solzii lucitori.
S'o momita strambatoare, sArind iute 'n urma lor
De pe umerii de filde§ unui zeu grotesc de China,
Cade 'n §ahul de pe masa §i restoarna pe covor
Doi nebuni peste un Rege qi un turn peste Regina...
Pe canal trei poduri strimte ca trei arcuri se intind;
A lor rnargini ciselate in §iraguri de inele
PoartA zmei cu ochi fantastici care noaptea se aprind,
Si catarguri poleite cu lungi flamuri u§urele.
lar in fund, peste desimea de pagode azurii,
Ca un bloc de porcelanA, falnic, sprinten se ridica
Un turn nalt cu §epte rAnduri §i cu §epte galerii,
Unde ard in casolete flori dd plant'aromatia.
Pe un pod pA§e§te-a-lene fiica unui Mandarin,
Sub cortelul de crep galben care-1 pleaca despre scare,
Ferind pelita-i de aur §i rotundu-i piept de crin,
Si gurita-i cu benghiu negru. ca un gandAcel pe-o floare.

142 ARIG-Abr Till
Umbra ei pe fata apei, de pe pod u§or plutind,
Cu-o mi§care voluptoasa, trece lin §i se opre§te
Pe o jona unde §eade un om tindr pescuind...
El tresare, nalta ochii i cu dragoste zimbe§te.
Iar colo 'n vecinAtate, sus in turn, ca un hurez,
Un bëtran, pandind cu ochiul, taina dulce o surprinde...
El desemnA'ncet tabloul pe hartie de orez,
Si se pare cã hartia sub penita-i se aprinde!
BARAGANUL
DEDICAT MARIEI SALE DOMNITORUEUI
Pe cea campie lungA a cArei trista. zare
Sub cer, in fund, departe, misterios dispare,
Nici casd, nici pAdure, nici riu rdcoritpr,
Nimic nu 'nvesele§te pe bietul cAlAtor.
Pustietatea ggalA sub ar§ita de soare
In patru pArti a lumei se 'ntinde 'ngrozitoare
Cu iarba-i mohoritä, cu negrul ei pamint,
Cu-a. sale mari -vartejuri de colb ce sboara '13 vint.
De mii de ani in sinu-i dormind, zace ascunsä
Singuratatea mutd, sterilA, nepAtrunsa,
Ce-adoarme 'n focul verii l'al grierilor hor
Si iarna ne de§teaptA sub crivel.in for.
Acolo floarea na§te §i moare 'n primAvarA,
Acolo piere umbra in zilele de yard,
Si toamna-i farA roade tea iernii vijelii
Cutrierä pu sgomot pustiile campii.
Pe cea savanA 'ntinsa. §i cu selbatic nume,
Lung ocean de iarba, necunoscut in lume,
0 cumpanA se 'nalta aproape de un put,
Si 'n orizon se 'ndoae ca gatul unui strut.
Un car cu bivoli negri a stat langa fantanA.
Ireo doi Romani in soare q'o sprintenA Romana
Incunjura ceaunul ce fierbe fumegos
Pe foc, §i mai departe un cane roach-un os.
Pe car un copilandru prive§te 'n depArtare...
Zadarnic ochi-i
sboarA din zare 'n aka. zare!

VALUL Lin TBAIAN -.143
, -,
Isfici casà, nici pAdure, nici riu récoritor,
Nimic nu se arata pe ampul de mohor!
Din vreme 'n vreme numai lungi §iruri de cocoare
Sub bolta albAstrie sbor tainic alatoare,
Si vulturi mari, prAdalnici, cu ghiare inarmati
S'adua, lAsand puii pe varfuri de Carpati.
Ahi dulce, glorioasa §i mult strAlucitoare
Va fi cea zi de viata, and, pe sub randrul soare,
Treand in rApegiune un zmeu cu-aripi de foc,
Goni-va trista moarte ce zace 'n acest loc!
Mu lt vesel va fi ampul, and vecinica-i tAcere
Mormintu-§i va deschide la glasul de 'nviere
Ce scoate zmeul falnic din gura lui de. fier,
Vestind rapirea "loud a focului din cer!
Cannes, 20 Martie 1870
VALUL LULTRAIAN
Pe campia DunareanA, care fuge 'n departare,
Unde ochii se.afunda dintr'o zare 'n altA zare.
Ca pe sinul fall margini §i pustiu de Ocean,
Un Ind cloud orizonuri, iata valul lui Traian!
.,
El se 'ntinde ca o brazdA ce pe urma-i cOlosala
A sapat, in primul secul, o trirema. ideala.,
Sau ca franghia destinsA a giganticului arc
Ce-1 purta., luptand cu Roma, Decebal, falnic mor arc.
0! miragiu sublim, fantastic!... Printr'o pulbere de aur
Gandul meu rapit in spatiu ca pe aripi de balaur
Intrevede legioane d9teptate din mormint
CAlcand, val de navalire, peste valul de pArnint.
Torent lung de umbre-antice, in lumina el apare,
Stralucind sub arme scumpe, sub hlamide consulare,
Si trezind cu al s6u vuet de osta§i invingatori
larba ampului §i codrii muntilor apAratori.
Iata 'n frunte Sagitarii §i Velicii, limbi strdine,
Inarmati cu proa§te, scuturi §1 Cu §epte javelinez,
Ferentarii cer ca din§ii, au pe capetele lor
Piei de flare 'ngrozitoare §i. valige la picior.
Apoi Galii bravi §i veseli ce glumesc pe Celtiberii,
Si
Romanii in ohorte urmariti de Cavalerii,

144 VALUL LUI TRAIAN
104
Cc se 'mpart in zece turme, purtand coiful de otel
Cu o cristd dg lungi pene care falfae pe el.
Legioanele conduse pe a Daciei campie
De tribuni §i de centurii inarmati cu vergi de vie
Sint urmate de trofee, de sclavi multi, de §efii Daci
Si de care mari cu aur ce-s manate de saraci.
Cornuri, buciume §i tube suna falnice fanfare!
Lungul val de navalire pe-ale Daciei hotare
E menit sa se iezeasca contra altor navaliri...
Dar ce visi in care timpuri se pierd tristele-mi gandiri?
Pe colnicul rotund, verde, la al vinturilor per
Cantã umbra lui Murgila un pastor din al &du fluer,
Langa dinsul doarme-un cane; pe sus sboara un vultan,
Si o turma de oi blande pasc pe valul lui Traian!

Intindere-albAstrie,
Nemärginit safir,
0! =are, scumpa mie,
Eu vecinic te admir!
E§ti vastA, triumfalà,
Te mi§t4 mdret la -vint
Ca mantie regalà
Lipita de pamint,
vIntul care sufla
Adoarme pe-al teu sin
Ce saltA, se resuflA
naqte flori de crin.
Si luna, zira dulce,
and aerul e cald,
Ti place O. se culce
In cuibu-ti de smarald.
Tu e§ti atragatoare
Ca visul inceput,
Si nu-i leagan sub soare
Ca tine de placut.
Nimic nu poate n lume
S'absoarbA gAndul meu
Ca taina fard nume
Ascunsä 'n sinul teu.
Nici m spectacol mare
Nu poate-a me 'ncanta
Ca neagta-ti tulburare
Sau liniqtirea. ta..
VARIA
MAREA MEDITERANA
and fata ta-i seninA,
Chiar cerul inAltat
Spre tine se InclinA
Sa-ti dea un sdrutat.
and plaiu-ti clocote§te
In munti spumegatori,
VAzduhul se 'negre§te
Patruns de reci fiori,
lumea, spAimintata.
De cruntele-ti mugiri,
Tresare cufundata
In triste presimtiri;
Iar sufletu-mi in sboru-i
S'av'intA fericit
q.i scald& vesel doru-i
In sinu-ti resvratit.
II
Scumpa. MediteranA!
Lac limpede i lin!
Oglinda diafana
A cerului senin!
Mi-e drag pe-a tale maluri
Visand sa vietuesc
Si, dus pe-a tale valuri,
Plutind sA rAtAcesc.
Mi-e drag- sa.ved la soarer
In orizont albind,
Corabii ealatoare
Ca paseri pribegind.
10

146 TiNERA CREOLA.
Atunci se 'naripeaza
Neimpecatu-mi dor
fji tainic le urmeaza
Sburand pe calea lor.
Atunci, frumoasa Mare,
Al teu farmec iubit
M'atrage 'n departare
Cu glasu-i Imblanzit,
Si lin, pe nesimtite,
Cu gandul visitez
Ace le lumi dorite
La care-ades visez:
Atlantica fioroasä
Cu-a sale mari furtuni
Si Asia frumoasa
(fa
Indiei minuni.
Atunci pe langa mine
Aud un freamét bland
De strofe- dulci, divine,
Ce me uimesc pe rand.
sufletu-mi s'aprinde
Ca vesel Vitiator,
Cercand de a le prinde
Din veselul lor sbor
III
Feerica placere,
Poetic, dulce traiul
Cereasca renviere
Inteal magiei rain!
Ferice care poate,
Lasand a lumii mai,
Cu geniul sa 'noate
Prin naltul ideal!..
Nisa, 1867.
In 'balconul de pe mare
Rita, ginga§ adormind,
Printre gene 'n departare
Vede luna resdrincl.
TIARA CREOLA
Eu simt un ceresc. bine
Cind pot sa zic voios
L'a stelelor lumine
Un imn armonios.
Prin sferele 'nstelate
Patrund §i ved uimit
Fiintele-adorate
Ce trist m'au parasit.
si-mi pare ca spre mine
Un inger alb §i sant
Zimbind pa§e§te, vine,
De-mi zice ca sa cant...
Ah! in a mea junie_
Necontenit cantam;
De dulce armonie
Ferice me 'mbetam.
Cantat-arn mintuirea,
Poporului strivit;
Cantat-am fericirea,
Iubind, de-a fi iubit.
Cantat-am, plin de viati,
Al vieii dar placut
gloria mareata
Maretului trecut...
Acum junia-i dusä
In sin la Dumnezeul
Ste luta mea-i apusa
Din orizonul meu!
Dar and, o! scumpl Mare,
In cale-mi te zaresc,
Tresar, inviu §i-mi pare
Ca iar intineresc,
S'atunci, din amortire
Trezindu-me Incet,
Simtesc cu fericire
Ca sint Inca poet!
Ochii gale§ ea deschide
Spre a cerului senin
5.1 ferice bland suride
La al lumii zimbet lin.

Marea 'n spume scânteiaza,
Cerul e stralucitor,
hr prin stele acordeaza
Ingerii harpele lor,
copila serafie,
Zarind sus pe fratii sei,
Cant'o dulce melodie,
Du ice ca sufletul ei.
Ceru-i zice: Vina, villa*
Intre stele, fiica mea,
Pentru fruntea ta divina
Sa-ti alegi o mandrd stea.
Marea-i zice:'4Vina 'n zare
Sa te-adorm pe-al meu talaz
4Si s'anin mdrgaritare
Pe-ai tel umeri de atlaz.,
Iat Rita se gateste
Ca sa sboare 'n orizon,
Dar, uimita, se opreste
Si se pleaca pe balcon.
Sub balcon in miez de noapte,
Sub balcon langa izvor,
Sub balcon cu blânde §oapte
Susp na blândul amor !
if
Rita, juna calatoare,
Cu ochi vii rdpiti de soare
Si cu glasul argintiu,
Ride, vesel resfatatd,
Priv.nd numai cate-odata
Orizonul albdstriu.
N , 1867.
-STROFE SCRISE PE ITN FIRSTS 117
Buza ei trandafirie
Ca garoafa ce invie,
RespAndind dulce parfum,
Se deschide zimbitoare,
DesveIind albe comoare
Prin al tigaretei fum.
Un nue flutur din gradina
Usor vine de s'anina
Pe-al ei negru per si fin;
0 suflare de pe mare
Vine si cu-o desmierdare
Recoreste albu-i sin.
Rita, lene§a Creold,
Cu o mândra aureola.
Se 'neunund gratios;
Ea i§i pune flori de laur,
Cere cupa sa de aur,
Apoi cânt'armonios :
4Salte valurile marii!
6 Eu in lumea deslatarii
g Tree ca paserea sburând.
(Stifle- vintul, cerul cada,
gEu me dau iubirii pradd
eSi-mi tree zilele cantând.
Sint frumoasd, sint iubita,
4Si me leagán fericitd
4Pe-a juniei val senin.
Vivat! soarta e divina,
(Mid de spume-i cupa plina
4Si de-amor sufletuL plin!,
STROFE SCRISE PE UN PARETE
Suflat-a vintul mortii pe dulcea-mi primavard,
floarea vieii rnele curand s'a vestezitl
Durerea e mai cruda si jalea mai amara,
and simti ca mon departe de tot ce ai iubit!
Incet, incet simtirea in mine amorteste,
Un negru nor de-asupra-mi tot vine j iar trece.
Se turbur'a mea. minte, suflarea mea sldbe§te,
Pe inima-mi -se pune o greutate rece.

148 DIEN Lill STEPAN CEL MARE
0! suvenir al terii! cereasca mangaiere!
Alunga 'n departare cumplitul negru nor,
Sã véd lumina iarasi, sa simt reinviere,
SA' cant iubita teara, apoi voios sa mor!
Insula Prinkipo, 1845.
IMN RELIGIOS
CANTAT LA SERBAREA JUNIMEI ACADEMICE ROMANE,
DATA IN MEMORIA LUI STEFAN CEL MARE LA MANASTIREA PUMA
IN 15 v AUGUST 1871
Etern, A-tot-puternic, o! Creator .ublime,
Tu ce dai lumii viata i ornului cuvint,
In tine crede, spera intreaga Romanime...
Glorie tie 'n ceruri, glorie pe pamint!
Sub ochii t6i in lume lungi valuri de-omenire
Pe marea veciniciei.dispar ca nori in vint,
Si 'n clipa lor de viata trecand striga 'n uimire:
Glorie tie 'n cerun, glorie pe pamint!
Tu din seminta mica inalti stejarul mare,
Ta junelor popoare dai un maret avint,
-Tu 'n inimile noastre ai sacre, vii
altare.
Glorie tie 'n ceruri, glorie pe pamint!
In tine-i viitorul, trecutul i presentul!
Tu duci la nemurire prin tainicul mormint,
Si numele-ti cu cu stele lumina firmamentul.
Glorie tie 'n ceruri, glorie pe pamint!
Etern, A-tot-puternic, o r Creator sublime,
Tu care tii la dreapta pe Stefan, erou sfint,
Fa 'n lume sa straluce iubita-i Romanime...
Glorie tie 'n ceruri, glorie pe pamint!
IMN. LUI STEFAN CEL MARE
CANTAT LA SERBAREA jUNIMEI ACADEMICE,
DATA IN MEMORIA ACESTUI DOMN LA MANISTIREA PUTNA
IN 15 v AUGUST 1871
La poalele Carpatilor
Sub vechiul tëu mormint,
Dormi, erou al Romanilor,
0! Stefan, erou sfint!
Ca sentinele falnice
Carpatii se pazesc
Si de sublima-ti glorie
Cu seculii soptesc.

1
Cand tremurau popoarele
Sub aprigii paganl,
Tu le-aparai ca bratele
Vitejilor Romani.
Cu drag privindu-ti patria
Si moartea cu dispret,
Maret in_ sinut luptelor
Si 'n pace-ai fost maret.
In cer apune soarele
Stingand razele lui,
Dar intea noastre suflete
In veci tu nu apui!
Prin negura trecutului
0! soare 'nvingAtor,
Lumini cu raze splendide
Present si viitor.
In jalea care te cuprinde,
In doliu-ti amar,
Cand noaptea. candele aprinde
Pe-al cerului altar,
0! mama scumpa, ti-ad'aminte
Cum iti ceream cu rugAminte
Sa-mi dai stelutele din. cer
Clipinde prin eter.
Ad s pe cand eram cu. tine,
Culcata pe-al tell sin,
Pr yearn acele focuri line
Din spatiul senin.
Ste utA vie ca §i ele,
In nostalgia mea de stele
Simteam un dor nemArginit
De sbor, de pribegit.
Sburat-am din bratele tale
C'un zimbet virginal,
Lasand pe-a veciniciei- cale
0 razA de opal,
La and pe marnmeal meu nume,
Si n inimi lacrimi, §i in lurne,
Ca un parfurn de trandafir,
1.3n duke suvenir.
GLAS DIN STELE
LA StIOARTEA PRINCESEI MARIA
In timpul vitejiilor,
Cuprins de-un sacru dor
Visai Unirea Daciei,
Cu-o turrnA s'un pastor.
0! mare umbra-eroicA,
Priveste visul tell:
Uniti sintem in cugete,
Uniti in Dumnezeu.
In poalele Carpatilor
La vechiul ten mormint,
Toti in genuchi, o ! tefane,
Depunem jurAmint:
cUn gand s'avem in nurnele
«Romanului popor,
cAprinsi de-amorul gloriei
gS'al patriei amor I*
0! dragi pArinti, iubitA teara,
Voi care me jaliti
Ganditi-ve cA 'n primavarA,
and pomii-s infloriti,
Cerul atrage §i repune
De pre pdmint ori ce minune:
Arom de flori, dulci armonii
fluturi §i copii!
Tot ce-i frumos, tot ce inspirA
Un farmec rApitor
A se 'nalta la cer aspirA,
In raiu incantAtor.
Iubire, geniu, inocenta
S'adund. langA ProvidentA
Ca razele care cu drag
In soare se retrag.
0! mama, inger de iubire,
RemasA pe Omint!
IndreaptA sus a ta ptjvire
La stele unde sint;
Aici cu horul bland de ingeri
A mamelor duioase plangeri
Compun un irnn dumnezeesc
.Parintelui ceresc.

150 AMICULIJI A. DONICI
Iar eu in zori i 'n miez de noapte
Dispar rnisterioS
Si vin cu inbitoare §oapte
Sã te ingan duios.
In raiu domneste-eternul bine;
Dar raiul meu e langa tine
Si Ian& tine, scump odor,
Venice me cohor.
Teri pamintul era verde,
Azi pamintul e 'nalbit,
Si prin negura se pierde
Soarele ingalbenit.
Ieri caldura, azi zapada,
Si din codrii pudruiti
Ies in graba dupd prada
Uli §i ursii flamanziti.
leri voioasa docarlie
Sbura 'n soare ciripind;
Azi pe vesteda campie
S'aud corbii croncaind.
Eu ce sint un biet morar
Fará nici un pic de carte,
1116 'nchin tie de departe,
Mai vestite fabular,
S__i-ti
trimit voios din moard
Uri poclon neasteptat,
1888.
TERI §I ASTAZT
Dar el nici ca mai zareste
Dupa timpul de ninsori
Primavara ce zimbe§te
Intre soare §i 'ntre flori!
Copilul ce se stinge 'n Hoare
E mistio curcubeu,
Ce leaga strins pamint cu so re
Si om cu. Dumnezeu.
Ah! fericirea mea e mare,
Caci am acum spre adorare
Un Dumnezeu in cerul sfint
Si altul pe pamint!
Ieri natura 'n tinereta
Era dulce la privit;
Azi_ urita betraneta
Peste frunte-i s'a latit!
Ce durere vie, crunta,
Sters-au mandrele-i colori
S'a fAcut a fi carunta
Din amurgul pana 'n zori?
0 naturA! ca §i tine
Omul verde §i 'nflorit
Inteo clipa, vai I devine
0 ruin& de jalit,
AMICULTII A. DONICI
Chiar o fabula usoara
Care azi am macinat.
Cerne-o bine tu pe dinsa,
Si de vrei sA-mi faci pe p c,
Alege faina 'nteinsa.
De fa itimii un Colac.
V1K xOrarul

Pe-un deal oarecare
Cu renume sfint
Face& sgomot mare
0 moara de vint;
Dar biata morisca,
Desi-avea un pic
De porumb i hriscd,
Nu lucra. nimic,
Ci 'n vazduh pornita
Se 'nvarteh thereu;
Pare& ca-i vrajita
De duhul cel reu!
--ICe mai vijelie
(Cugeta ades)
«Trebue sa fie
De vale, pe ses,
Cand eu in furtuna
«Me lupt i vuesc
1853.
Un lupoiu cu plete sure,
Intalnind intr'o padure
0 momita mititica,
Sprintenica, frumusica,
Se opri, se netezi,
Glasul dulce-si imblanzi,
5 , cu drag la ea privind,
I grai asa, zimbind:
Ce pecat, o! momitica,
Sa traesti tu singurica!
Nu-i mai bine
Tu cu mine
«Sa te prinzi tovardsie
De traiu bun cu veselie?,
Nu.. me tem!, Respunse 'n,
[data
Momitica alintata;
S sari cu rapegiune
Sus pe-o creauga de alune.
1845.
LUPUL ql NOXITA
MOARA DE VINT
FABULA
DEDICATA LUI A. DONICI
LUPUL I MOMITA
FABULA
41 ca o nebuna
«In loc me 'nvartesc!*
Insa pe campie
Liniste era.
larba cea verzie
Nici se clatink
Si la foc de soare
Bietul muncitor
Strope& cu sudoare
Micul sett ogor.
tee de mai faina
«,0 fi macinand!*
Zise o gaina
151
La moard sburand.
«Te 'nseli sorioara!
(Spune-un soim din munti)
«Vint e mult la moara,
«Da-i lipsesc graunti!
--«Ah! de ce sa-fi fie frica,
«Dragk draga momitied?
«Eu sint lup civilisat,
4, mi-e cugetul curat
«Ca un me nevinavat...)
--cCum e bun de ospetat?)
gAlei sorioara draga,
eNu e timp acum de saga,
4Cdci
de and eu te-arn zarit,
«Chiar de-un farmec sint rapit,
gi
me jur pe ori ce-i vrea
4 a=ti dau toat'inima meal,
ale tern zeu sa te ascult,
«Cad in lnme de demult
«Este-o vorba cam ciudata,
«Insa plina de-adever:
«Lupul schimba al sett per,
«Dar näravul nici odata!,
.....
0 .0 . . .

152 CANTEC SIMIAN
Dulce Bucovina,
Veseld gradina
Cu pomi roditori
Si
mandri feciori!
Cuib de paserele
Albe, sprintinele,
Care 'n ochii lor
Au foc rapitor.
Tu ce e§ti o floare
Cazuta din sone
Cu trei alte flori,
Nita le surori!
Ele card: tine
Privesc cu, suspine,
Si
tu le zimbe§ti
Cu zimbiri cere§ti.
1866.
1866.
BUCOVINA
VISUL FERICE
ROXANTX
lce, Bucovina!
Vintul ce inclina
Cu aripa lui
Iarba campului
Na§te prin §optire
Scumpa amintire
De-un trecut frumos,
Mare, glorios.
Fii in veci voioasa
Pre cat e§ti frumoasa!
Fie traiul teu
Dupe gandul meu!
Ah! cine te vede
Chiar in raiu se crede,
Cine-i trecator
Te plange cu dor!
De este-un vis amoru1,1 up, vi,s amagitor,
Ferice de acela ce doarme nencetat
'n. visuri dragala.r plutind ca pe un nor
Trae.lte 'n nalncire, de lume departat!
Pe-a tale scumpe brate, pe sinul teu frumos,
Cand sint leganat dulce i 'n ochii tei privesc,
MI! lumea-i pentru mine un raiu annonios
S'amorul imi apare un vis dumnezeesc!
De-i vis acea simtre, incantator mister,
Ce-aprinde 'n done inim acela§i foe iubit,
Tu flied a lumina snsite dela cer,
Ah! vinã de viseazat pet sinu-mi fericit!
La Palermo 'n Monreale
Sint paduri de portocale,
Ce s'acoper viu cu flori
Intr'un an de doue ori.
CANTEC SICILIAN
Jos cad florile, pe drumuri,
Iar placutele parfumuri
Sbor pe vint in departari
Peste vai i peste mari.

Contadina 'n Monreale
Svar le vesel portocale
In voiosul contadin,
Care-i svarle flori in sin.
S'amandoi juni, plini de viata,
Pintre arbori, pe verdeata,
Rid §i cant armonios
$i dispar misterios,..
ciDERzit. iinsumur 153
Raite dreapta: una mie,
Zan-Zaneta, una tie !
Si-ti mai dau in Mon reale
Trei paduri de portocale.
SERENADA
Calatori pe marl, pe drumuri,
Imbakati de dulci parfumuri
Merg voios in calea lor,
Facand visuri de amor.
Zan-Zaneta, fulg de soare,
Adevér sal fie oare
Ca tu ai, colea, sub salbe
Douè portocale albe?
Tu din cer -venit'aice Fie'n lume Tea sau bine,
Ca sa faci lumea ferice, Lumea 'ntreaga pentru mine
Da-mi o zi din viata ta, Sta. cuprinsa 'n umbra ta.
D -mi o zi dumnezeeascd, Da-mi o zi durgnezeeasca,
Sufletul sa-mi fericeasca, Sufletul sa-mi fericeasca,
$i eu sufletul ti-oiu da. $i eu sufletul ti-oin da,
Tu dai vieata. cu-o zimbire,
Moarte cu-a ta nesimtire,
Raiul cu iubirea ta.
Da-mi o zi dumnezeeasca,
Sufletul sal-mi fericeascd,
Si en sufletul ti-oiu da.
CADEREA RINULUI
Maret adanc, §i luciu calatore§te Rinul
Prin munti cu fruntea alba, prin vai cu lunci frumoase,
Nep6sAtor gigantic de timpuri furtunoase,
El curge 'n lini§tire, nesocotind Destinull
Ca un balaur verde ce mi§c'a sale noduri
Trecut-a prin ora§e cu mandre catedrale,
Prin sate care poartä stigmaturi feodale,
Pe langa vechi casteluri, pe sub baltite poduri.
Si vecinic el v6zut-a sermana omenire
Luptandu-se cu moartea In vivta-i trecatoare.

164 CIDEREA RINULDI
'a-
V ezut-a cazdnd tronuri si disparând popoare
Ce se credeau etertte pe culmea de marire.
01 lume schimbatoare! 0! trista vanitate!
«Se darma munti, cetatea se darml, omul piere!
Eu singur, martur pacinic de-a globului mistere,
Curg mandril 'n nepesare cu-o lind maiestatel
Nimic nu me opreste in calea-mi triumfala,
Si timpul adormit-a de secoli langa mine!
Astfel voios si falnic sopteste Rinu 'n ,sine,
Dar iata sub picioare-i prdpastia 'nfernala!
El cade!... Din naltime in fund se prabuseste
C'un muget lung, selbatic, grozav, resunator.
Din stânci in stanci el saltã sdrobit; se risipeste
Precum o 'mperatie de glorios popor.
Frumoasa-i limpezime in clipa turburata
Se schimbd 'n largi troiene de spume argintii
Ce valmel se restoarnd cu-o furie turbata,
Formand o avalan§a de cataracte mfi.
Si valuri-peste Valuri s'asvdri spumegitoare,
Se sparg tasnind in aer, §i fierb scOtând scantei,
Si pulberea de apa, alin plutind la soare,
Se 'ncinge, ca o nimfd, cu brdu de curcubei.
0 asprd clocotire, o cruntd detunare
Anunta catastrofa si 'nzufla reci fiori.
Iar muntii de zdpada treziti in departare,
Privind acea cddere, isi pun un vel, de nori..
Sublim; sublim spectacol! Betranul fluviu pare
C'a sa dispara vecipic in haos sgomotos;
Dar Rinul e puternic! Dar Rinul nu dispare,
El a umplut abisul si trece maiestos!
Ludndu-si cursul pacinic, din nbu se 'ndreaptd Rinul
Prin sate si orase, prin munti si vai frumoase,
Nepesator gigantic de timputi furtunoase,
El pasa cu mandrit, caci a invins Destinul!
- '''' v
Asa §i tu, la culnie, o! Francie iubita,
Avuta-i o 'ncercare de moarte!.... dar mareata;
Trecut-ai peste ripa de du§mani pregatita
Pe-un pod imens de allr pasind spre-o noud vi4.

SOARELE, TINTIIL I GERIIL
0 lume 'nfiorata de s'oarta-ti mult fatala
Crezii 'n a ta peire dar tu, ca Rinul mare,
Urmezi, victima sacra si demna de-admirare,
Menirea ta sublimA i providentiala.
Neuhausen, 1878.
Pe geana câmpului albiu
Se vede-un codru mare,
Lucind sub soarele galbiu,
S'un sat pierdut in zare.
VINATORI §I ViNATOARE
ResunA codrul de 'mpuscan,
De chiote voicase,
De urlete si de latrari
Pe culmile ripoase,
Caci e vinatul cel domnesc
La ursi cu negre blane,
La lupi ce 'n fuga clantenesc
La vulpele codane..
Si Vinatorii osteniti
S'aseaza 'n jur gramada,
Unii pe trunchi, alii lungiti
Pe perne de zapada.
$i toti pe domnul fericesc
De mandra-i vinatoare,
Cdci a ucis un cerb codresc
Si patru caprioare.
Iar colo 'n satul departat,
Intr'o casuta mica,
Langa horn toarce nencetat
0 sprintena feticd,
Sub crengile ce se intind zice-asa in gAndul ei.:
De turturi IncArcate,
«De-as vrea, Inteo clipala
Haitasn mare foc aprind Cum v'a vina cu ochii mei,
Cu vreascuri inghietate. 0! vinatori de WA!
«Si cum v'as face chiar pe drum
«CArariIe-a ve' pierde,
«S'a vd jura ca voi acum
«Vinati in codru verde!
-
SOARELt, VINTUL §I GERM,
Trei cAlAtori fantastici cutriera pamintul:
Scare le splendid, gerul ingrozitor i vintul.
Unul cid viaà, altul da moarte, aparAnd;
Al treilea mangfte cu sburAnd.
Ei intalnesc o fatA, voioasa caprioarA,
Ca soarele de vie, ca vintul de usoara,
Si-i zic: «Copila draga, alege- din noi trei,
«De vrei sd mireasa, pe care tu ii vrei!,
1.65

166 TINTIIL
Românca le respunde cu-o veseld zirnbire:
«Sint sprintend ca vintul, pe dinsul vreau de mire!.
eCum? eu, lumina lumii! pe mine m'ai respins?
(Am sd-mi resbun la yard cu focul meu nestins.
(Cum? zice gerul aspru, m'ai depärtat pe mine?
(Am sã inpiet la iarra i inima din tine).
(Nu-mi pasa, mândre soare, de focu-ti arzator
(Cat mi-a sufla in fatä un vint récoritor.
cNici de-al tèu frig nu-mi pasa, o I gerule de ghiata,
(Cat Nintu 'n miezul iernii nu mi-a sufla in fa0.).,
SCRANCIOBUL
In scranciobul din culme se dau fläcdi si fete,
Copile, flori de aur, voinici cu negre plete.
dubito, zice unul, pe fat& 'ngalbinesti,
(Si ochii t6i in zare cu dor Ii atintesti!
(0! dar, privesc, tubite, colo in departare
(La cele dealuri nalte, la cea campie mare,
(Cum se 'nvArtesc de iute si cum se Iimpezesc,
(Unind a 'kr verdeata albastrului ceresch)
(Privirea ta, iubito, se 'ndreaptA atra. scare?
/Dar; urmdresc cu ochii cei vulturi i cocoare
«Cum se intrec cu norii, cum se 'flyartesc in sbor
(Sub cerul ce se 'ntoarce rotis de-asupra lor).
dn ochii ti, iubito, o Hazard s'aprinde?«
(Dar; simt ca al meu suflet aripele-si intinde...
(Eu sbor... ah! sbor...) De-odatà copila sare 'n vint,
Si vra.nd la cer sã sboare, ea cade in mormint!
ViNTUL
Vintul e copil sburdaMic, fará mila, uic mustcare,
Care 'mpinge 'n rea furtuna. toate vasele pe mare,
.ca lupul dupa turme, se alungd dupd nori,
Si doboard stejari falnici i desfoaie blande tlori.
Vintul furd o scintee si 'n cirezi ci. o arunck,
Privind cum se perde rodul unui au intreg de muncd,
,

D 0 UE SUFLETE 157
Apoi merge la, copile ce culeg laur de in,
rizand le desplete§te, dismierdand albul lor sin.
In tus-patru parti a lumei turbat vintul se tot duce,
Ca paganul pe morminturi resturnand cre§tina cruce,
Si de-a mortilor blastemuri alungat fuge nebun
Printre tufe 'ntepatoare i nuiele de alum
Iar &and el se 'ntoarce 'n codri, mama lui ce-1 tot boce§te
Zile 'ntregi II scald& 'n lapte §i de rani il lecue§te....
Nu mai plange, maiculita! zice el, a§a curn sint,
Cand sarut ochii lor veseli, se dau fetele in vint!*
STELELE
Pe a cerului campie cu flori lucii seménata
Noaptea vine pe furi§
Si cu-o secere de aur de la luna 'mprumutata.
Face-un stelnic- seceri§.
Iar and soarele apare, vede cerul gol de stele
intreaba intristat:
cUnde-s ochii de lumina, unde sint fiicele mele,
glpe ce plaiu s'au exilat?
«Mul0 ochi mandri de prin ceruri stralucesc pe-a mele pene!*
Lui, paunul a respuns;
Dar luceferii se afla la Romance pe sub gene,

158 OMUL SINGIJRA.TIC
«Pe pdmint de-abia in floare, cum se face de-ai murit ?.
Ceealalta, versand lacrimi, ii respunde: Am iubit !,
«Ai iubit !.. ai trecut raiult. ai sirntit in prinalvarA.
«Acea flacAra cereascã dulce mult §i mult amarA!
*Ai iubit L. §i tu din viata ai putut, ai vrut sA. sbori!..
«Unde, unde-ti sint remase virginalele comori ?,
«Am lAsat glasul meu dulce unei dulci privighitoare;
«Ochii, murelor din codri; perul, falnicului soare ;
«Sinul unui crin väratic; gura, unui trandafir,
*Si pdmintului In jale al meu ginga§ suvenir 1,
OMUL SINGURATIC
C5.15.retul tine'r, singur pe-asta lume,
I§i indeamna calul inundat de spume.
Ei de mult pe cale pasä ratAcind!
Calul suf15., omul aria haulind :
«Tree prin luncA, lunca-mi zice:
«Singur tu ce cap pe-aice?
4 Vestea-mi spuse c'ai gasit
*Sorioar l. de iubit.
«Unde-ti este sorioara
«Ca sal-i farmec inimioara
«Cu parfumuri §i. cântAri,
«Cu-ale umbrei descatAri ?,
Calaretu 'n sinul luncei umbritoare
Simte-o mangaiere dulce-alindtoare,
Dar curand el trece cAmpul de mohor.
Calul geme, omul cAnt-5. pEn de dor :
«Tree pe camp, campia-mi zice :
«Singur tu ce cati pe-aice?
«Pentru scumpul tell odor
«Am intins verde covor,
«Si-am pus floare langA floare
«Pentru albele-i picioare,
«Si-am pus mud dulce 'n flori
4 Pentru blanzi-i ochi§ori*.
CAlAretu 'n zare trist se adance§te,
Si pustiul lumii imprejuru-i cre§te.
Paseri cobitoare tree sub Jeer sburand,
Calul cade, omul, cântA suspinAnd:

m.A.RGA.TaNTA. Dfl itrukcEL 159
Astfel lumea 'ntreagd-mi zice :

160 STEFAN SI III:MARRA
Apoi merse la bordeiu de pustiu amar cuprins.
Leaganul era de§ert, soarele '11 cer era stins!
Apoi puse a striga pe campii §i zi §i noapte:
(VinA, draga copila§, yin' la mama O. sugi lapte!... ,
Mama fail de copil nu mai are desmierdari,
N'are inimã cu ochi, n'are ochi cu sdrutdri!...
A doua zi, despre zori, pe-un mormint ea fu gAsita,
Pieptul gol, trupul recit, tita-i de mormint lipita!
DunAre ! ce plangi tu oare ?x.
«Prang o floare de sub soare
(Ce din sint-mi a rApit
(Stefan Voda cel cumplit! ,
. . . . . . . . . .
Pe cel .term batut de valuri,
Sus pe zare, sus pe maluri,
Sint trei cete de o§teni,
Turci, Tatari §i Moldoveni.
Una-i ceata Hanului,
Una-i a Sultanului,
Una-i a Stefanului!
Iar in campul cel turcesc
Mii de s'abii zinganesc;
Iar in campul tdtäresc
Mii de arce sAgetesc;
Iar in cel mald.ovenesc
Doi luceferi stralucesc :
Stefan Voda cel frumos
S'o copila, chip duios.
Fats plânge, fata zice:
(Lasa.-me se fug de-aice,
(0 ! Stefane, sCumpul meu! ,
Domnul zice: (Nu! nu vreu,
(Nu, pre sfintul Dumnezeu!
Ca-mi e§ti dulce la privit
(Si mai dulce la iubit,
SCa lumina soarelui
La lupta viteazului.,
(De-0 sint draga, de-s fru-
[moasä,
da-me, Doamne, ori me lasA.)
STEFAN SI DUNAREA
B AL ADA
Ba! de-a fi sl luptjpe d ta
eChiar cu Dunarea turbata,
(Nu te las nici chiar de-un pas,
Nici chiar mortii nu te las.
(Apoi
dar remai cu bine,
(Ca tu n'ai parte de mine!
Fata zice §i s'aruncA
Jute 'n DunArea adâncA!
Valurile clocotesc,
Pe copild-o 'nvAluesc
,S'o asvarl din val in val,
DepArtAnd-o de la mal.
Turcii stall incremeniti,
Moldovenii impietri#
$i Tatarii inlemniti..
Stau §i ulii in sburare,
Stau §i caii 'n alergare,
Sta §i soarele 'n mirare;
Cdci de-odatA ce se vede?
Cine 'n valuri se rApede?
Domnul Stefan cel vestit,
Domnul cel nebiruit!
El s'asvArle nebune§te
Si inoatA voinice§te.
Taie-o brazdA, taie noue,
Taie Dutarea in douë,
Si
pe fatA mi-o ajunge
Si la piept cu foc o stringe
$i se 'ntoarce fericit
Sus pe malul inflorit.

PUNGITLITA 161
§TEFAN VODA §I CODRUL
Stefan Vodd rAtAcit
luta 'n codru infrunzit,
Codru-i zice: «Doran viteaz!
Ge-ti curg lacrimi pe obraz?*
Ah! imi plat-1g osta§ii mei
Morti, luptAnd ca ni§te zmeili
Codrul zice: «Dragul meu,
InceteazA plânsul tdu,
CAci din brazii mei trufa§i
Face-ti-oiu voinici osta§i
Ca sä scapi biata mo§ie
De pAgAni §i de urgie.,
«Fab) respunde mult voios
Domnul mandru inimos.
Codrul puse a vui,
Brazii a-§i insufleti,
0! pungulita dalbA
Cu dragoste 'mpletitA
De-o mama mica, alba
Si mie mult iubitd!
Minune dragala§A.
Ce 'ncanti a mea privire!
Tu care-ai fost pArta§A
La tainica-i gandire.
Fii un isvor de bine
Sermanilor din lume,
Ca toti sä se inchine
La dulcele ei nume.
BALADA
PUNGULITA
DEDICATA TINT! SGARCIT
Si mintea-i e cAzuta
«In grea qi trista board!
«Sermanul el sdruta
«0 pungulita... goala!«
Pe stejari a mi-i trezi.
Iar copacii mari §i mici
Se faceau osta§i voinici,
Si spre Domn inainth
Si din gura cuvinth:
SA trAe§ti, Maria ta!
Hai la lupta, hai Stefane;
cDu-ne 'n oardele du§mane!)
Stefan Vodd 'nveseleh
Si la luptA purcedeh
Peste munte §1 muncel
Cu tot codrul dupa el.
Vai de Ungurul semet
Ce lupth c'un brAdulet!
Vai de Leah, vai de Tatar
Ce luptau cu un stejar!
«Fii, pungh adoratA,
d 0 amintire vie
«De ziva neuitatd,
«and te-a trimis Ea mie!,
A§a ziceh 'n estazu-i
Un tin& cu iubire,
Si lacrimi pe obrazu-i
Curgeau de fericire;
Dar corbul cel prädalnic,
TAmpit de 136trânetA,
Rosti: «Nebun §i jalnic
«E omu 'n tinereta!
11.

162 PE ALBITHIIL DlOAREI MARL& DOCAN
PE ALBUMUL PRINCESEI AGLAE ROSETTI
Sburat-ai intre ingeri,
0! copila§ iubit,
Si m'ai ldsat in plAngeri
Cu dor nemdrginit.
De-atunci in flori, in stele,
In tot ce-i luminos,
Prin lacrimile mele
V6c1 chipul tëu frumos.
De-atunci pe lAngd mine
Te simt ades sburand,
Si doru-mi dupa. tine
Alearga suspinAnd.
Caiuti 1866.
DORTJL MAMEI
Caci m'ai lAsat in plangeri
Cu sufletul cernit,
Sburand tu printre ingeri,
0 1 copila§ iubit !
Tu rdtdce§ti prin lume
Cdtand neincetat
Iubirea unei mume
S'un dulce sdrutat.
Ca tine 'n rdacire,
De cftnd eu te-am pierdut,
Te-a§tept cu-a mea iubire
Ca sd. te mai sdrut.
Ah! sbori, ah! fugi, ah! vina
De langd Dumnezeu,
Cu-a ta zimbire linä
Sã 'mpaci sufletul meu,
PE ALBUMUL DOMNISOAREI MARIA DOCAN
Vliuiicã, dulce floare,
Vai de mine ! ce-am aflat?
0 albind-oträvitoare
De gurita te-a mu§cat?
Si cu boald dureroasd
Tu, drAgutd, te-ai luptat,
Si din fata ta voioasa
Rosele s'au scuturat?
Ard'o focul de albinä
Ce vezdndu-te-a gdndit
Cd se afla 'ntr'o gradina
Si de tine s'a lipit!
Dar n'ai grija, Mariuca!
Tiespea crudd va peri,
Iar tu lang'a ta mdmuca
Lesne vei reinflori.
Primdvara nu-i departe
Cu placutele-i comori;
In curAnd a sa ai parte
De-ale tale dulci surori.
Pe-a ta fatA zimbitoare,
Pe sub ochi-ti dragala§i.
Resdri-vor lAcrimioare
Si voio§i trandafira§i.
Iar de vrei sa n'ai mAhnire
Si
sa scapi de ori ce chin,
Te lipe§te cu iubire
De-al mdmucdi dulce sin;
CAci in lume prune §i floare
Au un inger protector :
Floricelele au soare,
Pruncii au mame cu dor!
,

PE ALBIIMUL D-11E1 Z. 163
PE ALBUMUL DOMNISOAREI A. JORA
Era in tristä singuratate,
Privind omatul cazut din nori.
larna cu-a sale mAni inghietate
Lipeà de geamuri albele-i flori ;
Si
eu in timpul cel de ninsoare
Sub cerul negru, plin de furtuni,
Visam la paseri veselitoare,
L'a primaverei scumpe minuni.
Visam Pacele teri del:dr-tate,
Pe unde fost-am eu ca.lAtor,
Termuri frumoase §i neuitate
De poesie §i. de amor.
Un dulce oaspe veni atunce,
Un dulce, ginga§, frumos portret,
Trimis de tine ca sa-mi arunce
Flori de lumina, flori de poet.
El imi aduse a ta gAndire,
Dorul tau june §i virginal,
Care-mi §optira cu 'nduio§ire
De-al poesiei plaiu ideal.
Atunci natura incantAtoare
Undi pe buze-ti blAnde zimbiri,
Si 'n ochi-ti veseli un dulce soare,
pe-a ta fata vii trandafiri.
Iar eu, ferice §i 'n admirare,
Gandind la tine, am zis cu dor:
«0! tineretà! cine te are,
«Are un farmec invingator Is
PE ALBUMUL DOMNISOARELOR FLORESCU
Inteo zi veselitoare
Voi, placate surioare,
De la raiu v'ati coborit.
La fereastra-mi luminoasd,
Flori din lumea gratioasa,
Zimbind dulce v'ati wit.
BueureFti, 1868, lunie.
Erarn trist, in suferire,
Dar ,la dulcea-va privire
S'au §ters ori ce negri noH.
0! minuni a primAverei!
Prin voi chiar spinii durerei
Se acopere cu flori.
PE ALBUMUL D-NEI Z.
Sint oare de jale fArA marginire,
CAnd sufletul simte dor de pribegire
'ar vrea ca sA treacl de-al lumii hotar,
ScuturAnd din aripi al vietii -mar.
Dar sint -§i pe lume oare fericite
AtAt de frumoase §i 'ndumnezeite,
Cat ingerii insu§i din cer se cobor
i dau pentru ele nemurirea lor,
Tu, a terii mele flicA mult iubitA,
Mama cu durere, inimA cernitä!

164 PE ALBIIKUL D-NEI Z.
21358.
Ah! din a mea tearA de ce vrei sA sbori
Ca floarea din ampuri, ca roua din flori?
tiu bine a cerul te 'ndeamna in tainA
S'anini pe-ai t6i umeri albastra lui hainA.
Stiu a suveniru-i dulce §i senin
Na§te-ades in pieptu-ti un amar suspin,
Cdci el te 'ngana §i ziva §i noapte
Cu-ademeniri scumpe, cu duioase §oapte,
aratA 'n stele, ca sä sbori la ei,
Doi copila§i ginga§i, doi albi ingerei...
Cerul n'are milät . el in veci rdpe§te
Tot ce 'n viata noastrà ne invesele§te,
Visuri, tinerete, flori §i copila§i,
Ai inimei noastre oaspeti drAgala§i.
Astfel te atrage acum §i pe tine
Spre a sale plaiuri, cu cere§ti lumine,
Unde se inalta tot ce pe pAmint
E mai scump, mai ginga§, mai frumos, mai sfint!...
Dar and te atinge negrul vint de jale
N'augi tot odata. glasul terii tale,
Acel glas cu lacrimi ce-ti zice uimit :
«Fiica mea aleasd, o! suflet iubit!
«Patria cereasa este o minune
it Ce ochii rape§te §i mintea repune
«Prin a sale raiuri pline de 'nantdri
«Uncle copila§ii rid in desmierddri.
«Nu e destul insä cã i-ai dat doi ingeri?...
«Ah! n'asculta glasul noptilor de plangeri;
«CAci §i eu am raiuri, §i eu te iubesc,
Ǥi eu pentru tine vreau sA infloresc;
«Tu O. iii in sinu-mi eat de ferice,
«Dor sa nuli mai- vie de-a sbura de-aice.s.

PE A.LBIIMUL D-REI X. 165
PE ALBUMUL UNEI COPILITE PARISIENE
Paris, 1848.
Copilit1 albA! este 'n lume-o tearA
Du lce §i frumoasA ca o primAvara.
Acolo sint paseri, -acolo sibt flori
Si copi ca tine dulci, mangaietori.
Dar acuma floarea zace la pdmint!
Paserea sburat-a §'a perit in Vint,
Si vAzdubul geme de un lung. suspin,
Si copilul plange pe al mamei sin,
CAci un du§man aprig, o cumplitA fiara
A trecut hotarul §'a intrat in tearal...
Tu, copila alba, suflet ingeresc!
Pentru noi te roaga Dornnului ceresc,
Si sermana teard de-a fi iar ferice,
inimile D o as tre pentru tine-or zice:
cPe-ale vietii unde sA plute§ti u§or
cCa o floare vie pe un hn isvor.
4Steaua fericirii pe-a ta frunte alba
SA reverse raze i'mpletite 'n sallig!
PE ALBUMUL DOMNISOAREI X.
Tu ce de mine mult departe
Dore§ti, n erabdato are,
Sa scriu pe-a ta frumoasd carte
0 strofA 'ncântAtoare,
FiintA alba, serafie,
Copia gratioasa!
Am pentru tine-o poesie
Ca tine de frumoasa;
Dar ca s'o scriu a§ vrea o pand
Din aripa-ti divinA,
S'o mä vie, diafanA
Din alba ta lumina.%
Cti acea mei mult iubitd
Mi-a face-un dulce soare
Ce'n viata mea rentineritA
Ar arde cu splendoare.
Cu pana ta din aripioard
A§ scrie cà tu e§ti
0 Marioard-Florioarl
Din lumile cere§ti...
Prin armonii duioase-a§ spune
La roze ci la stele
Ca ecti o gingaca minune
Mai scumpà deck ele.

166 STROFE DESPARECHIATE
inchinat la al téu nume
Al te'u poet ferice
Prin visuri dulci in alta lume
S'ar inálta d'aice.
M'a§ duce 'n sferele senine
Lipit de sinul téu,
te-a§ purta voios cu mine
In veci pe sinul xneu,
Si de amor §i de pldcere,
De-a noastre desfdtdri,
A§ anima acele sfere
Cu falnice cantári!...
Dar ce zic? Uncle me rape§te
Avintul poesiei?
In care plaiuri ratdce§te
Aripa fantasiei?
Uit cã tu e§ti in primdvard,
Pe termuri inflorite,
Iar eu plecat sint card seard
Pe campuri ve§tezite!
Tu anti in razele de soare,
In a juniei horuri;
Eu cant in umbra 'ntristdtoare
In valea cea de doruri;
Tu zici: «Ferice-i de-a fi jund
«Frumoasd §i iubitd,
«Purtand pe frunte o cunund
cCu roze impletitd!*
Eu zic, privind cu 'nduio§ire
La fata ta divind:
Ah! trist e omu 'n pribegire
cCandlumea-i de flori plind!
«Trist e de§ertul ce se 'ntinde
«Pe sub amurgul vietii,
« Cand vezi cum soarele s'aprinde
«In faptul tineretii!
«Amar e de-a privi in zare
«tin sbor de naluciri
«Ce fuge, fuge 'n departare
ceu tainice zimbiri
Fantasme albe, de iubire,
«Care dispar 'n vint,
«Ldsandu-ne in pardsire
Plecati pe un morminth
STROFE DESRARECHIATE
in pulberea dusd de vinturi
Sub pa§ii no§tri cdlatori,
Catd-i luatä de pe flori
catd, vai! de pe morminturi!
Voi ce purtati cupa la gurd,
Ah! degertati cupa deplin...
A mortilor cenu§d surd
Presar' ades dulcele vin!
II
Inger cazut infipt-ai piciorul Mu in find,
Mi§cand din vreme 'n vreme aripele 'n lumina.
Putea-vei scapa Dare din glodul ce te-a prins?
Vai! chiar pe-a ta aripa noroiul s'a intins!

-STROFE DESPARECEIATE 167
III
Privind ail 'ncetare prostia omeneascA,
De lung urit cuprinsa, Eternitatea cascA!
IV
Din crinul paha ce cade, moare,
Alt crin resare viu pre pAmint.
Tu, copilita, ai munt floare
'ai sburat Inger de pe mormint.
V
CAnd ochiul se deschide in faptul diminetii,
Cu razele luminii une§te pe-ale vietii,
i
cerul §i pamintul in el se intilnesc
i'n dulce oglindire voios se infratesc.
VI
Te-ai dus in raiul cu dulci lumine,
Dar nu e§ti moartA tu pentru mine!
Eu jumAtate eint in mormint,
Tu jumaate e§ti pe pamint!
VII
Sculptor cu mama aspra! Acel care 'n urgie
SculpteazA Libertatea in formA de sclavie,
Ca trist fior de moarte se strecurà prin lume,
i chiar mormintul rece respinge al sal nume.
VIII
MAretul Rege, mandru de sceptrul s8u puternic
Ce-apasä fruntea goala poporului nemernic,
Se crede de-opotrivä cu insu§i Dumnezeu!
Un singur om pe lume infruntA visul séu,
ZicAndu-i: eTu ai sceptrul cu care sapi pamintul,
eEu, cioclu, am lopata cu care-ti sap mormintul !)

NOTE
PASTELURI
Sania (Pag. 122)
laeo gingafe middifet cz irag de mcirfifori... (Pag. 120
Numele de martisori este dat crengilor de lozie tmbobpcit8. on muguri argintii.
Romanii le =leg ei le aninit in casele lor ea un semn iubit de primavart, in ma de
Florii.
La gnra sobel (Pag. 129)
Omer a compus Iliada i Od!sea din traditii i poste chiar din fragmente de poem
poyorale. Ariosto a Boris fantastiea epopee Orlando de pe legendele cavalereeti res
pandite In Italia el ilustrate prin imaginatia poporului iubitor de minuni.
Poporul dar este isvorul calor mai.poetice creatii, celor mai neperitoare opere
poetii marl, eari apar ea niete ran meteori,. nu sunt decal revelatorii maestri at
poesiei popoarelor, concentrati in sinul
Povestile noastre represinti o comoart atat de bogatit in iseodiri ingenioase, in
imagini feeriee, in flon de gratioast poesie, eit de s'ar naste in Romania un nou
Anosto, el ar compune un poem de aceeasi valoare nepretuitit ea poemul lui Orland .
In ele gasim o Iimbt armonioasi i perioade intregi versificate, Licit lesne
putea orede poveltile ar 11.poeme antace prozaite au timpul. In ele aflam producerile
unui genii" fecund ei precum: r eti-frumoei en perul de aur, fete de
imperati atilt de frumoase ea par a it ratite din soare, cai nItedravani cc aboari In
naltul cerului, eerpi cu solzii de ear earl au cuiburi plias de pietre scampi?, eerbi
cari due intre coarne leagan de zine, paseri maestre Cu grain omeneae, pajun ce lo
cuese in fundul plinhintulul, In lumea neagra, mere de aur earl se prefac in palattui
Imparateeti, haul de argint earl tore singure, poduri de otel, copaci cu poems d
rubin ei de smarald, etc etc.
In de mai intalnim"flinti fantastiee cari ne-au speriat In copilitria noastra: Balauri,
zmei uriesi ea Sfarma-pfatra, i ca Strambit-lemne, cant eu dinti de mita etc.
In ele
stints mai
o&
original,
glum zeii Paga.nismului sub figuri de sfinte creetine : sfinta Mereure,
Joe, sfinta Vinare, si pe mutt frumoasa Deana Oosinzana, imaginea cea mai
gratioasa cc a ieeit din inima poporului roman.
Si dad{ vom studia povetitile noastre au luare aminte, &tea le vom compara e
unele periode din.poemul Orlando, POD1 descoperi in euprinsul lor diverse tabloun,
scene si chiar arm. Ili amine cari figureazt sub alte denumiri in opera lui Ariosto.
Sfireital iernei (Fag. 124)
S'au dus zilele Babei i noptile veghierii.
Romania caraoterizeazit sub forme poetice eau glumete toate variatiile timpnlui
Astfel ii place a numi zilele flabe, zilele cele d'intii ale lunei lui Mart (Gibouldea d
Mars), pretinzand oft ele slut nesuferite, ea o baba care se cearti necontenit, s'
plange, se boeeete ei nu last pe nime in pace. Insi adevarata denumire de zilele Ba
bei e basatli pe serbitoarea Doehiei (baba Dochia), ce cads la inceputul lui Mart.
Acele zile slut urinate de zilele cocostircului, ale mieilor, ale ciocarliei, ale ran
dunelelor,
toamni, i etc., cari prevestese reintoareerea in tearit a paserilor pribegite de e
epoea naeterii mieilor.

NOTE 169
Noaptea (Pag. 128)
E vr'o taberd de care, sau un rond de tricolici?
Tricolicil fae parte din lumea fantastica a strigoior, a moroior, a varcolacilor
Ivireoliei), a sburitorilor, etc., earl apar in basmele si in superstitiile poporale.
Bodica (Pag. ne)
A iesi eu plin dinaintea unui elltitor sau muncitor este un semn de bun augur.
(Traditie poporalii).
Coneertul in 1unei (Pag. 132)
Luntindrile 'n "bare Mat florile numite: IriminArica Domhului.
Pante& (Pag. 184)
Ce-i scaldatd in ncivalnic i 'n sin fioartd odoleand
Fetele de la teat% 41 fae seilditoare de nAvalnic (pteris) i poarti pe ele flori de
odoleani (valeriana), pentru ea sA devie mai atrAgitoare.
'Linda Rata (Pag. 138)
Fiica oelui de pe urma rege arab, Boabdil, care a stApAnit Grenada.
din Vega...
Vega e dimpia mtinoasi ce se intinde sub zidurile Grenadei.
Calea Bobilor (Pag. 138)
Rom&nii dau nume de Calea robior acelei aglomertiri de stele care formeazi pe
Nita cerului Un soiu de flu luminos... (vote loads). Pe timpul ntvtlirii TAtarilor, robii
can selpau din mlnile lor se intorceau la Moldova, luandu-se dupii directia acelui
fenomen cerese.
Nume de eai din poveati.
Minkii
Burbet (Pag. 139)
Vintes, Graur
Nandarinul (Pag. 140)
Care'n varf e'mpodobitcl c'un bumb galbin de cristal
Bumbii de eristal, prin diversele lor colori, desemna rangurile Mandarinior. Coloa
ea galbena e cea mai distinsi.
Plin de monstri albi de fildes si de jaduri firetiosi
Jaclul e o pinta, foarte scumpl i apretuiti de Chinezi.
Turnuri nalte ci pagode uncle cânta vechiul bonz
Bons e preot chines.
De resunetul metalic al Tam-tamului de bronz
Instrument de metal in form& rotundit, care produce un simet prelungit and e lovit,
si care seri/. la cerernoniile religioase.

170 NOTE
Iat'o lomat' auritii fie albastrul apei line
Jonc . e corabie chinezit de o forma bizari.
Car voi s'o mai opreasal pintre arborii pitici
Una din cele mai stranii fantasii a Chinezior consistk a reduce totiarborii la proportii
de coplicei pitici, in gradinile bor.
Valid hi Traian (Pag. 143)
La ineeput Romani nu se serveau deeit de lintres (luntre) formate din copaciscobiti
; in urmit ei se dedark la navigatie, 51 avurk vase de rksboiu, numite: naves Lougee,
billings, trireme, etc., cari toate purtau nume inscrisepe prom; erau miscate de vide
si de suflarea vintului in vats (veluri), si aveau en lest de nisip, saburra (savurk).
Armata romank erk compus k. de legioane; ile-eare din Roasts cuprindek zees cohorts
sau sease-zeci de centurii, in total 6000 de ostasi. De toad& legioana erau lipiti aoo Cavaleri
divisati in zece scadroane numite turma, iar fle-care seadron in trei &twit.
0 legioana se compunek de trei soiuri de fantasini: haatati, principes si trtarti; iar
cu timpul se mai adiogi un al patrule Corp format de velati, sagittarii i forentarli, earl,
flind usor inarmati, luptau afark din ranguri. Cei mai multi erau.stritini si fle-care soldat
avek seapte Javelins (Una) de aruneat in dusmani.
Armele Romanilor erau: javelina, arena, sound, artful, scam (iorica), caUga, un sofa de
Inciliminte tintuiti, care acoperek piciorul drept. Caste& se gisek sub comanda tribunilor
5i a centuriilor, eaH purtau vergi de vie ea semne de rangul i atributiile lor.
Dupl. centurii veniau alti sefl numiti optiones j signiferi, purtittori de stindarde. Comanda
supremi apartinek Consulului, care Ii liege& locotenentii ski generali (legen).
Generalul purti o mantit,paiudamentul sau chiamys, rolie cu o bordurit purpurie.
Oilterii i soldatii purtau in timp de-resboiu o haink numiti sagum, soul de manti
deschisi; iar toga era haina lor In timp de pace.
V ARIA
Moara de Hitt (Pag..146)
Cu renume sfint
Dealul Mitropoliei din Bucuresti, uncle e Camera Deputation

LEGENDE
DUMBRAVA RO§IE
POEM ISTC1RIC
(1497)
DEDICAT AMICULUI MEU C. NEGRE
VISUL LUI ALBERT
Albert, craiul Lehiei, facut-au un vis mare,
Un vis de navalire, de 'nvingeri glorioase!
El se ve'zia puternic, pe-un armasar cdlare,
Infiorand cu spada-i popoare numeroase.
Din Miaza-zi fierbinte in recea Miaza-noapte,
Din Resaritul mandru l'Apusul lucitor
El auzi prin visu-i mii, mii de mii de §oapte
Crescand in sgomot falnic, gigantic, imnator,
Un uragan de glasuri ce clocoteà prin lume
Purtand, naltand cu fala un nume,.. al se"u nume
Albert, craiul Lehiei, ttufa§, semet, u§or,
Adimenit, se crede stapan pe viitor,
'arunca ochi de prada pe terile vecine :
Care din ele, zice, mi-ar cuveni mai bine ?»
El sta putin pe ganduri, apoi cu mare glas :
(Moldova este pragul intaiului meu pas !
an teara acea mica, neincetat lovita
De du§mani lard numar i 'n veci nebiruita,
In care toti barbatii sint zmei ce s'au luptat
Cu Leahul, cu Maghiarul, cu Turcul Incruntat,
fi
unde pe sub iarba campiile frumoase
Ascund troiene albe de-a du§manilor oase,
Un Domn viteaz, un Stefan, aduna de multi ani
0 glorie ce-i demnä de-ai lumei suverani.
Voiu merge la Moldova, la Stefan drept voiu merge,
luciul de pe frunte-i cu spada mea voiu qtetge,
I

172 DUMBRAVA ROSIE
dIar lumea ingrozia, privind spre Resdrit,
dVedea-va 'n loc de soare al meu chip stralucit!
Au zis, i 'n nerdbdare-i pe langd el in graba
Adun'a lui armata deprinsd la omor,
Lin lie numeroasd de flare ce se 'ntreabd:
oSpre care orizonuri sälta-vom noi in sbor ?
«In care parte-i hoitul promis l'a noastre ghiare
dSa-1 rupem intr'o cIip., sd-1
roadem, inghitim ?
(In care teri: teutone, romane sau maghiare
dVrea Albert, Craiul nostru, pustiul sa-1 latim?,
Ash ziceh cu fall a lui Albert ostime
In cete adunatd pe campul din Dombrova.
Cand prin vdzduh de-odatd, o gurd din multime
Rosti cu gIas de taur selbatic: la Moldova!
Ura! striga Lehimea intocmai ca un tunet,
Si vai i munti si codri respunserd 'n resunet
Ura 1.. i 'n dor de sange armata crunt aprinsa
Ca un sioiu de toamnd pe drumuri se intinsd
Cu tunuri largi i grele, cu flinte lungi, cu spade,
Ce vii luciau la solduri i 'n teacd zingheneau,
Cu armasari sburdalnici ce vesel nechezeau,
Mergand toti, cai ii oameni, sa calce i sa prade.
In fruntea lor magnatii mandri, barini i tineri:
Toporski, veteranul ce poarta barba alba,
Incungiurat de neamuri: feciori, nepoti i gineri,
Formandu-i o viteaza si glorioasa salbd.
Grodeck, zis falca-tare, ce 'n gandul lui se jura
Atati Romani sä darme cati are dinti in gura.
Zciusko neimpdcatul cu brate lungi si tari
Care 'n Bugeac ucis-au trei sute de Tatari.
Biela cel nalt, subtire ca trestia de baltd,
Ce 'n lupte sangeroase ca dinsa se mlddie
Cu sabia-i turceascä taind in carne vie,
Pe cand fugaru-i sprinten necheazd, musca, salta.
Gorow si Zablotowski, amici jurati pe moarte
Sa 'mparta soarta bund, sà 'nvinga rele soarte,
Si care in trei randuri scapat-au din robie
Prin degetele mortii trecand cu vitejie.
Ei sbor pe doi cai gemeni, rizand in hohot mare
Cu alti ca dinii tineri, baroni, comti Palatini :
Glence din Pocutia, Zbalos Litfan, ce are
Un card pletos de zimbri in codri de arini.
Gavril de Moravita, fratii Grotov, Huminski,
Mardela Veneticul, Tecelski i Pruchninski,

DIMBRAVA ROFE 173
Iarmeric Mazovitul qi Kozjatic Ucranul,
Cc creste cai selbatici §i-i prinde cu arcanul.
Ei merg, batand din pinteni Sbu'rdalnica lor ceata
Straluce de departe in haine poleite :
Dulami cu flori de aur la piept impodobite
'ncinse cu paftale de piatra nestimatd;
Ciapce purtand un vultur i pene la mijloc,
Incaltaminte rosii de piele de Maroc,
frae tintuite, i argintate sele,
Si armorii cusute pe colturi de harsele.
Ei merg jucandu-si caii, i vesel intre ei
Vorbind de cai, de lupte, de-amor si de femei,
Tot ce-i mai scump in lume i da un farmec vieii
Pe timpul mult ferice i viu al tin eretii.
Ei merg precum ar merge la simpla vinatoare
Glumind in nepésare de moartea ce-au sã 'nfrunte,
Urmati de steaguri multe, urmand in foc de scare
Pe Hatmani, capi de oaste, cu Regele in frunte...
Si astfel in Moldova ei dau cu toti navala!
Dar, and treca hotarul, al Regelui cal tare
Se poticni... 0 buhna tipa in ziva mare
Si moartea-si gati coasa in acea zi fatala!
II
TEARA IN PICIOARE
Ce vuet lung de care, ce tropot surd de vite,
Ce freamét de suspinuri, de glasuri nadusite
S'aud in sinul noptii prin neagra 'ntunecime
Si cdtra munti se 'ndreapta Pa codrilor desime?
Din cand in când sub nouri, trecând ca o sageata,
Clipeste o lumina, l ca prin vis arata
Betrani cu fruntea goala plecata spre parnint,
Femei cu prunci in brate i pletele in vint,
Copile spdimantate manand turme de oi
flacauasi in fuga manand carduri de boi.
Pe jos, pe cai, in graba toti parasindu-si satul,
Fugind cu vaet, lacrimi, caci i-au ajuns pdcatul.
Se due pribegi si palizi sa cate-adapostiri
In fund de codri 'n pesteri, in sin de manastiri.
Dar unde sint barbatii, voinicii, junii, tarii,
Sa-si apere parintii,
nevestele i pruncii?
and suda. grea furtuna. pe ramurile luncii
S'o sgudue s'o darma, ah! unde sint stejarii?
Stejarii sint la locul lor, fata cu furtuna!

174 DIIMBEAVA.110M
Acum de zece zile §i zece nopti intr'una
Din munti 0 pan' la Nistru, pe culme §i pe dealuri
Lungi buciume resuni and tainice semnaluri;
§i. calaraO din fuga, prin sate, prin crap
Crainesc: «Sdriti cu totii pe Liftele trufale!
eViteazul Stefan Voda ye chiama 'n vitejie.
eCine-i mi§el sä fuga, cine-i Roman sä vie!,
Toti au respuns: etraeasca Moldova lo §i s'au dus.
Pe loc tot omul verde ce poarta capul sus
i-au sarutat odorii, §i-au ascutit toporul,
i-au prins din camp fugarul ce-i sprinten ca o ciuta,
1. poi, facandu-§i cruce, zicand un: Doamne-ajuta!
Ca §oimul de la cuibu-i voios §i-au luat sborul.
Astfel din teara 'ntreaga plec cete inmiite
Cu arce, barde, coase §1 ghioage tintuiter
Purtand caciuli de oaie, mintene 'n flori cusute
§i. barbe neatinse, al barbatiei semn.
Ei merg de-a drept prin codri, pe.lungi carari pierdute,
Ca lari pe §ele goale cu scarile de lemn,
§i trec in sbor prin arbori ca demoni de urgiel
§i umbra scanteiaza de-a ochilor manie.
Tot astfel §i boierii, stapanii de mo§ii,
Incungiurati de gloate, din casele lor pleaca
Privind cu multamire sburdalnicii lor hi
Cum Oiu sa-§i poarte caii §i 'n fuga sa se 'ntreaca.
Sotii, surori §i mame suspina 'n urma lor;
Dar ei alerg feHce la campul de omor.
Coman de la Comana, un urie§ de munte
Ce intra prin barloage §i prinde ur§ii vii,
Aduce dupa dinsul multi vinatori de frunte
Nascuti pe plaiuri nalte, traiti in vijelii.
Balaur de la Galu, Ciolpan din PipiHg,
Rid §i de frigul mortii cum rid de-al iernei frig,
Si multi cobor din munte ca lava din vulcan,
be soiul lui Balaur, de soiul lui Ciolpan.
Velcea, bastard lui §erpe, ca §erpele pe- apa
Aluneci prin du§mani §i mult cumplit ii mu§ca.
In luptd, and i-e sete, cu sange se adapa
§i drept potir a are o tevie de pu§ca.
El vine din Hartoape cu Purice-Movila
§i cu Roman-Pribeagul ce nu mai §tiu de mila.
Scheianul §i Mircescul, vecini de pe Siret,
Invingatori de Unguri, s'au prins cu juramint
Nici chiar sub bratul mortii sa nu dea. inderet
Pan' n'or intra _ell Leahul pe-al Leahului pamint,

DUN:BRAVA R(:113 175
$i Zimbrul dela Schee §i Zimbrul din Mirce§ti
Se duc sa ia in coarne pe vulturii Le§e§ti.
Betranul Matei Cada are 'mpregiurul lui
Cinci sute de naprasnici ce vin despre Vaslui,
Tati Racoveni!... Iar Cada, om intelept §i. harnic,
E 'n floare cand se simte calare pe argan.
Glumet, ii place-a zice lui Negrea, viteaz darnic:
tAm sa me fac, nepoate, din Calla. buzdugan!
Negrea zimbind, respunde: A Ai carja betranetii
iLa sfaturi, iar in luptä ai bratul tineretii).
*i., ajungand cu totii la Racova de vale,
O cruce luminoasa li se arata 'n cale.
Aqa, cu mic, cu mare, aparatorii terii,
Ie§iti ca frunza 'n codri la vintul primaverii,
Din vai adanci se urca, din piscuri se cobor,
Trec ripele in salturi, tree riurile 'n not
Waleargä 'n neodihna, voinicii, cat ce pot
La glasul terii scumpe ce-i chiama 'n ajutor.
Merg unii cu grabire spre codrii Bucovinei
Waco lo se aduna la strimtele poticii
Pandind, ca vinatorii m*51-fie jivinei,
§i. tot rugand: iFa, Doamne, sa treaca pe aici!)
Merg altii la Suceava sa faca pe Albert
A pierde oaste multa §i. mult timp in de§ert;
lar altii la Cotnarul iubit §i podgoriu
Pe unde stau cu oastea, Bogdan, domnescul fiu,
Taut cu. mintea coapti, Costea cu ochiu semet,
i Trotu§an §i Boldur ca suflet indrasnet,
i unde Stefan Voda infipt-au steagul seu
trigand la. cer : AAjuta-mi, o t Sfinte Dumnezeuly
TABERA LE§EAscA.
Pe-o culme prelungita ard mii §i mii de focuri
Ca stele semenate in numeroase locuri.
Se pare ca tot cerul cazut e pre pamint
Si
III
c'au remas in urma-i u.n haos, un mormint,
Atata intristare, §'atata intunecime
Impra§tie pe bolta-i a norilor desime.
Un sgomot lung se 'nalta din culmea luminata,
Unindu-se in aer cu tunete cere§ti.
E sgomotul orgiei!.. Iar zarea departata
Ro§e§te, 'n foc de codri §i sate romane§ti.
Aici betii qi danturi, §i. chiote voioase,
In fund suspinuri, vaet §i plangeri dureroase !

176 DUMBRAVA ROStE
Aici de pofte rele sint ochii toti aprin§i,
Acolo curge sange, acolo-s ochii stin§i,
Caci astdzi celebreazd Lehirnea 'n serbdtoare
Victoria dorita a zilei viitoare!
Osta§ii pretutindeni formati in dese grupe
Frig boi intregi, rup arnuri ca lupii fldmanziti,
Destupd lungi antale, beu lacom lard cupe,
Se ceartd, rid in hohot §i urld rdgu§iti.
Ca dinsii, cani de lagar la praznic luand parte,
Scheldldesc selbatic, rod oasele de-oparte
In mijlocul orgiei turbate ce tot cre§te;
Iar printre cani §i oameni pe iarbd. stau cAzute
Femei, prada orgiei, cu mintile pierdute...
Si insã vintul, noptii prin lagär vajde§te
S'un glas din umbra neagrd la toti strigd. de-a randul:
eOrbi! Orbi! la masa mortii voi ye mancati comândul!
Magnatii juni, sub corturi, pe perne de matasd
De§eartà cupe pline cu yin dela Cotnar,
Cantand cu fericire: eDe viata rea nu-mi pasa.!
dubita-mi e pe brake, in viatA nu-i amar!,
Si fie-care stringe la pieptu-i cu 'nfocare
b flick' de-a Podolii frumoasd §i. bAlaie,
Cu buze parguite la foc de sdrutare,
Si ochi ce 'noat'alba§trii in gale§a vapaie.
Si fie-care simte cd mintea-i se desfrand,
Avand lang'a sa gurd o gurd voluptoasd,
i 'n brate-i o copild ce ride amoroasd,
'un san rotund ce saltã vioiu sub a sa mama.
erice mult ferice de din§ii!... fata ride,
Inima sboa,rA, raiul in cale-i se deschide.
Si insd vintul noptii prin corturi vaide§te,
De tunete cumplite ydzduhul clocote§te,
S'un glas pierdut in umbra tot striga nencetat:
gOrbi! orbi! moartea v'a§teaptä c'un ultim sirutat!,
CortuL regal. e splendid! Duzini de candelabre
Revars'a lor lumina pe-o masa ce se 'ntinde
Sub table incArcate de scule §i. merinde
Si sticle largi cu vinuri Spaniole §i Calabre.
In mijloc std.' 'n iveald un cerb de patru ani,
Incins pe-a sale laturi cu §iruri de fazani,
Si doue piramide de fructe mai alese,
In Asia 'nflorita. crescute §i culese.
Albert in fruntea mesei luce§te ca un scare
Incungiurat de oaspeti in haine de splendoare.

DIIMBRAVA. RO IE 177
La dreapta-i, al sett frate mai june, Sigismund
Apare 'ntr'o dulama de ro§ postav de Lund.
La stang'al Camenitei episcop vechiu, Lozinski,
S'alature cu dinsii se veol: Sbignew Tenczynski,
Cu Herbor Lucasievitz, Padlowki Castelanul
Radomiei, §i Creslau Roza, numit Decanul,
§i graf loan de Tiffen, magisterul Prusiei,
Care-au adus la luptä dnci sute de Cruciati,
i falnicii Toporski, vechi neaosi de-ai Lehiei,
Si alti de frunte nobili, din cei mai insemnati.
ioti gusta din merinde, desearta largi pahare
In sunetul metalic de vesele fanfare;
*i sangele prin vine se scurge mai fierbinte,
'avintul creste 'n suflet si nebunia 'n minte...
Cand Regele ridica o ova de yin plina
§i glasul seu puternic acest toast inchina:
Eu Albert, Domnul vostru §i al Lehiei Rege,
Intrat-am in, Moldova ca leu invingator I
Mani este ziva.luptei... Nimic nu s'a alege
De Stefan al Moldovei si de al seu popor.
Cum beu aceasta Cul*, asa mandra Lehie
cSa. 'nghifaceasta teara! Asa sa fie!
(Vivat! Ura! traeasca Albert mult glorios b.
Respund mesenii aprigi c'un racnet sgomotos,
§i lagarul resuna in lunga departare...
Dar iata cä la u§a un om strain apare
Cu pieptul gol, cu peru 'n Vint, cu ochiu focos;
El spre Albert tinteste privirea-i ratacita,
Face doi pasi si striga: Desearta-ti cupa giosl
Albert!, de soarte rele ti-e cupa otravitä ..
Toti se reped c'un urlet si maina pe el pun.
Lasati-1, zice craiul; e Sropski cel nebun!)
Si
iar Malta cupa, rizand de-o asa larma...
Dar cupa langa buze-i in mana lui se sfarma,
'un trasnet lung de-odata in ceruci bubueste,
i 'n cortul plin de umbra furtuna navaleqte,
Si masa se restoarna, si cortul se urduca.. ,
Iar pe campii, sub fulgeri, alearga o naluca,
IV
TABERA ROMANX
0 tinera padure de uhni §i de stejari
Ascunde-oastea romana prin junii sei tufari.
Misterul §i tacerea in sinul ei domnesc,
Dar marginile sale sunt palid luminate
De flacarile triste ce palpae in sate
§i veselele focuri din lagarul Lesesc.
Fie!,
12

178 DIIMBRAVA ROSIE
Prin arbori §i prin ramuri, din varfuri pan' in poale,
Din cand in cand luce§te otel de sAbii goale
$i ochi de lei, de vulturi, de leoparzi selbateci,
Ce ard sub lieul noptii ca ni§te ro§i jdratici,
CAci ei s'atint cu jale §i se opresc cu ura
Din zarea 'nflAcAratä pe lagarul vecin,
$i tot Ron:IA.11u 'n suflet pe sufietu-i se jura
Cu-al du§manilor singe sA sting'al terii chin.
Dor crunt de resbunare! greu, aspru jurAmint
Ce sapa 'n intuneric un larg, profund mut-mint!
Ici, colo, prin poiene stau palcuri de o§teni:
Arca§i de la Soroca, nAprasnici Orheieni,
Aprozi, copii din casA, curteni §i lefecii,
Toti oameni tari de villa. §i oteli# in foc,
Deprin§i a-§i trAi traiul in timpi de voinicii
§'a
da mina cu moartea far' a mi§ca din loc.
Ei poarta pe-a lor frunte, pe bratele lor groase
Si 'n piepturi brazde multe, hieroglife sfinte
Cu palo§ul sapate, ce spun §'aduc aminte
De hipte urier, de fapte glorioase!
$i 'n viatA-i fie-care §i-au ca§tigat un nume,
0 falnicA poreclà, un titlu de strAmo§:
Mihul, Faun de codru, Balaur, Alimo§,
Ursul §i PalA-dalba, Grozan §i Sparge-lume!
Eroi de vechi balade ce s'au pastrat in minti
Trecand in mo§tenire la fii dela par-intl.
Lungiti pe mu§chiul. verde §i domolind fugarii
Ce sburcla pe 'ntuneric §i desfrunzesc tufarii,
Voinicii buni de lupta §i bucuro§i de gluma,
Astfel graesc:
*Grozane! ce-o ii ziva de math?*
«0 fl la unii mumd, o fi la altii ciumA,
(Amara pentru Lifte, §i dulce la Romani.*
«Amin! sa dee Domnul !*
«Va da, mai Tala-dalba
e$'o fi precum la Baia, n'o fi ca 'n Ara lea alba!
(Unde-am vèzut pe Ursul gonit de §ese Turci.,
«Gonitu-m'au pe mine, dar i-am urcat in furci 1
(Va fi precum la Scheie, unde-a# vézut in sila
*Maghiari schimbati in iepuri, §'un Purice 'n Movila.
«Va fi precum la Lipnet cu dumbrAvioara verde,
«La Racova pe unde §i azi Turcul se pierde,
La Grumaze§ti, pe maluri, uncle Cazacul Jura
«Pe mine, chiar pe mine m'au increstat la gura!*
*Te-au increstat palanul, dar and el vru de viu
dn not sa. treaca Nistrul, o pati rèu, fArtate,
Caci de pe mal in fuga tu i-at sArit pe spate
l-ai trimis sub Nistru sa-§i cate un secriu.
ci
1

DtiMBRAVA, ROIE 179
Bine-i facu§i, Grozane! E scris in cele sfinte:
gChiar apele sa fie vrajma§ilor morminte!
cA§a e teara noastral... e buna pentru vii,
ci pentru morti e buna.:
gDe-aceea 'n astã teard
eVecinii dau navala cu sutele de mii.
gUrind viata la din§ii, le place-aici sa piara!
eLe place, dar, Patine, i noi le facem placul.
(Ei cred c'aici e raiul, q'aici gdsesc pe draeul.:
Ǥi cum sd nu-1 gaseasca urdiile nebune,
(Cand Stefan e 'n picioare, and viersul lui ne spune:
Stefan, Stefan Domn cel Mare
Seamen pe lume nu are
Deck numai mandrul Soare!
Din SuceaVa and el sare,
Pune pieptul la hotare
Ca un zid de apdrare!
Bratul lui fara 'ncetare
Bate ordele 'Mare,
Bate cetele Maghiare,
Bate Le§i din fuga mare,
Bate Turci pe zmei calare
i-i scute§te de 'ngropare!
Lumea 'ntreaga. sta. 'n mirare!
Teara-i mica, teara-i tare,
§i. vrajma§ul spor nu are!
-- Traeasca Stefan Vodal... Multi du§mani yin la noi,
IDar cat yin de naprasnici, putini fug inapoi.
Pecatul lor ii mana, sarmanii, ca pe-o turma,
4§i moartea le sta '11 icale, §i moartea le stä 'n urind.
413e-aceea la Moldova vezi floare langa floare.
4E ingra§at pamintul cu sange.-:
cA§a e, fratioare:
4Dar cresc bujorii mandri din sange de Roman
4§i palamida neagra din sange de pagan!
Sub cerul ce s'aprinde §i 'n clipa iar se stinge
Versand pe a lor fete lumini fulgeratoare,
Asa graesc barbatii ce somnul nu-i atinge
In Weptarea vie a zilei viitoare.
i
poalele padurii sunt palid luminate
De flacarile ro§ii ce palpae in sate,

180 DUMBRAVA ROSJE
Si 'n tabera vecinA orgia cea nebunA
Ca marea depArtatA vueste sub lurtuna;
Iar in frunzis Rom Anil topoarele-§i desantA
Si .caii lor desmiarda, §i 'n umbra vesel cAnti:
(Sint Roman cu patru mAni,
kd am leacuri de pagani:
(De 'Mari am o sageata,
De Turci pala mea cea lata,
(De Litfeni un buzdugan.
ci. de Unguri un arcan!
V
STEFAN CEL MARE
In mijlocul padurii este-o poiana lunga
Si
larga, ce foeste de oameni ca un roiu.
La capêtu-i din dreapta se prelungeste-o strungA,
Prin care ostAsimea curge ca un sivoiu.
Ea intrA in poiana §i se aseaza 'n randuri,
Privind la o colibA de ramuri ae stejar,
In care-o umbra mare de om plecat sub ganduri
Sta pe genunchi, se 'nchina in fata C'UR altar.
De-odata o lumina fantastic isbucneste
Din zece nalti mesteacani cu fruntea 'nflacdrata.
Coliba se deschide, umbra se scoalA, creste
Si splendid, maiestoasA la oaste se arata!
un lung fior patrunde multimea 'n admirare.
Toti zic: gE Stefan! Stefan! Dar! Stefan e cel Maret
cazunt, dar inch barbat intre bárbati
Ca muntele Ceahlaul prin muntii din Carpati!
El intrune§te '11 sine o tripla maiestate:
Acea care-o dau anii la con§tiinti curate.
Acea care resfrange a tronului splendoare,
'acea intiparita de faima 'nvingatoare.
Timpul i-au pus coroana de-argint, teara de aur,
gloria mareatA .i-au pus cununi de laur.
Pe falnicii sei umeri, cu anii, unt cladite
Neperitoare sarcini de fapte stralucite,
Dar, ani §i fapte, Stefan nu simte-a lor povara,
Ca.ci dragostea mo§iei, ca dalba primavara,
In sinu-i inflore§te §i II intinere§te
Pentru salvarea erii, and teara patimeste.-
Erou pfin de lumina, el e menit in lume
Pe seculul ce-1 'vede sa sape al sëu nume
§i sa respanda raze pe seculi Viitori,
Precum un soare splendid ce sparge de§ii nori.

DITRBRAVA RO VE 181
Fiin ta. de-o natura gigantica, divina,
El e de-acei la carii istoria se 'nchina,
De-acei carii prin lume, sub pa§ii lor, cat merg,
Las' urme urie§e ce 'n veci nu se mai §terg,
A arora legenda departe mult se 'ntinde
Si 'nchipuirea lumii fantastic o aprinde,
MAret, in a sa umbra un timp intrer dispare,
CAci. Dumnezeu pe frunte-i au scris: Tu vei fi mare!
In mijlocul poienei el se inainteaza,
Se urea pe-o movilA §i astfel cuvinteaza :
RomAni din toatA teara! Boieri, vechi Capitani,
Si voi, feciori de oaste!... Sint patru-zeci de ani,
Moldova, la Dreptate, pe sbarta eistapana,
g Mi-au pus pe cap coroana §i buzduganu 'n mAna.
Prin cel A-tot-puternic ce apele inchiaga
Pastrat-am pAna astAzi coroana mea IntreagA
eSi buzduganul teafer, de §i pe mulki du§mani
ei-au doborit, lovindu-i, in patru-zeci de ani!
Du§mani din fundul lumii, pagAni, du§mani vecini,
Si, cine-ar putea crede!.. chiar du§mani frati, cre§tini!
Trufa§i cu toti, selbateci, lacomi, vicleni §i orbi,
Care 'mpregiurul terii, precum un cArd de corbi,
Sta gata s'o sfA§ie... dar n'au vrut Dumnezeu,
N'au vrut Moldova, teara viteaza, n'am vrut eu!...
Pe Radu, Aron Petru, §i Tepelu§ hainul
I-am frAnt!... Maniac Tatarul §i Matias Corvinul
I-am frAnt!.., chiar pe sultanul Mehmet-Fatih 1-am frAnt!
S'alti multi carii pent-au. ca pulberea in vint.
Voi ii cunoa§teti bine, vitejii mei o§teni,
Voi, pardo§i de la Lipnet, vultani din Resboieni,
Zimbri ,fioro§i din codrii Racovei, aprigi zmei
iDin Soci, din Catlabuga, din Baia, de la Schei.
ApAratori a Crucei, voi ii cunoa§teti bine,
CAci pentru-a lor risipa ati resboit cu mine
Prin §esuri, munti §i codri, pe iarna, toamna, varA,
FAcAnd din pieptuL vostru un zid, hotar de teara,
Ro§ind cu-al vostru sange fierbinte, pfin de viata,
Siretul, Prutul, Nistrul §i DunArea mareata;
eStAnd vecinic in picioare, in veci neodihniti,
De arma, sora voastra, in vecinedeslipiti,
Fara copii, sotie, o! dragii mei vultani,
Si 'n luptA, tot in lupta, de patru-zeci de ani!
S'acum, and armasarii Osmanului marit
cArunca largi nechezuri din mAndrul ResArit,
(Mind Mohamed pe ceruri §i-au asvArlit hamgerul
Ce, ca o semi-lunA, cutreera tot cerul;
CAnd noi oprim cu pieptul furtuna pagAneasca
Ferind de-a sale valuri amvona cre§tineasca;

182 DIIMBRAVA ROSIE
«Acum and toti Cre§tinii, Regi, Domnitori, popoare,
Ar fi, ca frati de cruce, sa 'mpareacela§i. soare;
«Priviti!.. Pe cerul negru se 'ntinde-un ro§ de sange,,
Din departare sufla un vint ce geme, plange
«Si spune cã in zare ard sate §i ora§e;
«Cal flare fära nume u.cid copii in fa§e,
«Ca teara e 'n nevoie, ca mor Romani sub chinuri,
CA fete mor sub sild, ca pruncii mor in sinuri!..
Si cine oare face aceasta far-de-lege?
Un Domn vecin, prietin, un Domn Cre§tin, un Rege
Albert, Craiul Lehiei!..
Albert, de cap u§or,
«Facut-au un vis mare de Rege 'nvingator,
Dar n'are el, sermanul, a§a de larga mand,
Sa poata 'n ea cuprinde o patrie romana!
«Nici au ajuns Moldova de risul mi§eliei,
«Ca s'o rapeasca 'n ghiare-i un vultur de-a Lehiei
Cat va fi 'n rer o cruce §'un Stefan pe pamint
«Nime nu va deschide Moldovei un mormint!
Cat vor calca du§manii in teara de Romani,
«Ei robi vor fi in teara, dar vecinic nu stapani!
Deck Moldova 'n lanturi, mai bine §tearsa fie!
Deck o vieata moarta, mai bine-o moarte -vie!
Romani din toata teara, Boieri, vechi Capitani,
Voi toti ai mei tovara§i de patru-zeci de 'ani!
(Cand Albert ne mene§te robie, rele soarte,
«Respundeti, ce se cade lui Albert?...
«Moarte, moarte!,
Striga poiana; Moarte padurea clocote§te,
S'un soare ro§ in ceruri de-odata se ive§te.
Fie! le zice Stefan, fie cum cereti voi...
La arme! §i pe moarte! tot cerul e cu noi!
ASALTEL
Gonise vintul noptii furtunele cere§ti,
Lasand acuma randul furtunei omene§ti,
Si soarele 'n splendoare din neguri resarise,
Parea ca vrea s'axlmire pe-acel ce se falise
«Ca lumea ingrozito, privind spre Resarit,
Vedea-va 'n loc de soare al sem chip stralucit.
El primbla ochi de aur pe tabéra Le§easca
Superba,!.. impregiuru-i având ca s'o 'ntareasca
Un lung ocol de care legate strins cu lanturi,
Ocol armat cu tunuri §i 'ncungiurat cu §anturi.
VI

DUMBILAVA OSiE 183
Armata e 'n picioare! Puternica armata
Cu-a sale lungi scadroane in larg cuadrat formata
Ocupa. dupA §anturi al taberei camp nalt,
Stand gata sa respinga Romanii din asalt.
Mii, tali de lAnci cu flamuri se ved falfditoare,
Ca trestiile dese din balti, cAnd sunk' vintul.
In aer sbor nechezuri, comAnzi resunatoare,
Si
caii 'n neastimpèr framintd 'n loc pAmintul..
Iar Albert, mandrul Rege, in mijloc pe-o 'naltime
Prive§te cu 'ngamfare frumoasa lui o§time.
CAlare pe-un cal sprinten din stepele Ucrane,
El are langl dinsul un grup stralucitor
De Palatini, de Hatmani sleiti pe caii lor,
Si steagul inainte-i cu semne suverane.
La dreapta, sub pAdure, romana oaste-apare
In palcuri §i in cete pe camp oranduita,
Si fie-care ceatd de luptd pregatitl
C'un tun cu lepte tevii purtat pe roti upare.
Hotnogi numiti de Stefan comanda Calara§ii,
Aprozii, Lefeciii, Curtenii §i Arca§ii.
Iar Stefan. stA pe-o culme cu-o ceati ce nu-1 lasa,
De-a terii boierime §i de copii din casa.
Sub dinsul are Domnul un zmeu, un Moldovan,
In stanga lui pe Boldur, in dreapta pe Bogdan,
In mana-i buzduganul domnesc care 'n resboaie
Ca bratul care-1 poarti in. veci nu se indoae,
Si pe de-asupra-i steagul, amenintand furtuna,
Cu Bourul, cu steaua, cu soarele §i luna.
Precum doi nori pe ceruri stau fata 'ntuneco0
Si merg unul spre altul, &And fulgeri lumino§i,
Armatele du§mane, crunt-amenintatoare
Respand din ochi, din arme, luciri fulgeratoare.
Si
Litfii §i Romanii privesc in nerAbdare
Unii la Rege, altii la. Domn, §i fie-care,
Dorind, pandind semnalul resboiului... - De-odata
Stefan ridica steagul and semn l'a mi armata.
Ura !.. trei palcuri dese de cei mai buni arca§i
Plecand, pe camp se 'n§irA in grupe de harta0.
Voinicii merg in fuga spre lagar, indrasneti,
Din arcele lor nalte tragand mii de sage0
Ce vajae 'n desimea scadroanelor Le§e§ti
Si prind resad de moarte in piepturi omene§ti.
Dar tunurile-ascunse in lagar, dupa care
S'aprind, scotand pe gura mortala detunare,
Si multi dintre arca§ii departe 'naintati
tad morti, scaldati in sange, de glonturi fulgerati..
Tovara§ii lor grabnic atunci se intrunesc,
Dau semne de 'ngrozire, la fuga se gatesc,

184 DIIMBRAVA ROSIE
Cercand s'atraga Lesii din tab'era afarl.
Dar Leahul nu-i urmeaza, cercarea li-i zadara!
«Vezi Litfa! zice Boldur, sta 'nchisa la ocoL
Nu vrea, nu indrazneste sa iasa 'n camp, la gob).
«Vora merge noi la dinsii! Romanul Domn respunde,
«In taberi lantuite stim noi cum se patrunde.
Tu, Boldur mare Hatman, si tu Poste-paharnic,
Precum se cade you'd, imi place a fi darnic
«Facandu-vé cu mine partasi la zi de falà.
an dusmanii Moldovei acu sd. 'ntrati navala,
«Cum intra leu 'n turme si palosul in coaste!
«Pe loc semetii Coste si Boldur, capi de oaste
S'au dus, s'au pus in fruntea Romanilor, strigand.
La foe, copii!, si grabnic plecat-au alergand.
Vueste aprig campul si armele resuna,
Si tunurile crunte ca tunete detuna.
0 grindina de glonturi grozav-ucigato are
In cetele romane duc moarte 'ngrozitoare;
Dar ele, ne 'ngrozite, far' a 'nceta de loc,
Parse tot inainte sub viscolul de foc.
Multi le reman in urma, rupti, morti, cazuti pe brand!
Ei sbor s'ajung in numer la santurile-adanci.
«Naval cu toti in lagar, naval! oastea racneste,
«Din cer ne vede Domnul, si Stefan ne priveste!)
Si toti s'arunca 'n santuri, dau unii peste altii
Cei mici, usori, in graba s'acata de cei nalti,
Le sar pe umeri sprinten, ca tigri se isbesc,
Cu unghiile de maluri se prind, se opintesc,
Se urca prinsi de lanturi, de-a tunurilor buze
Si printre mli de sabii si mu de archebuze
Ce-i taie 0-i restoarna in santuri, faramati,
Ei pun picioru 'n lagar, puternicii barbati!
Zadarnic Ceremisii, dositi pe dupa care,
Indreapta groase tunuri, le 'neared, le dau foe.
Romanii, de-ai lor dusmani deprinsi a-si bate joc,
inteinsii dau isbire cu-o apriga turbare,
li pun sub coasa mortii, in tabera-i resping,
ii grabnic, care, tunuri, in santuri le imping,
i fac podisuri late cu trupuri sangeroase,
e mor in vaet jalnic si 'n chinuri dureroase.
Atunce Craiul zice: 0! frate Sigismund!
«Zaresti tu Moldovenii in lagar, colo 'n fund?
«Dar! Sigismund respunde; zarese o biata turma. ,
Nici unul insa teal& nu-si va calca pe urma!
cNici unul viu, nici unul! Zic Lesii impregiur,
-Si Herbor Lucasiewitz, viteaz cu perul sur,
Se duce se avinte armata cea craeased.
Si cu Romanii aprigi in piept sá se loveasca.

DIIMBRAVA ROSIE 185
Ca ni§te mari balauri cu lungi coarne-ascupte,
Scadroanele in sgomot de tropot sunator
Se mi§ca, salta 'n copce; apoi luanduli sbor,
Cu lancele plecate la fuga-s rapezite.
Dar Costea §i cu Boldur, tovara§i de isbanda,
Tinand in frau avintul Romanilor semeti,
Le striga: eStati aice! top dupa cai, la panda,
Sa trageti tinta 'n Litfe o ploaie de sageti
Si cum veneau gramada scadroanele sonoare,
Descaleca arca§ii, gatesc arcele lor,
Trag, strunele vibreaza, sunand sbarnaitoare,
Mii de sageti trec iute sub soare ca un nor
Si intra prin scadroane cu-o aspra vajaire,
Ducand cu ele groaza, durere §i peire.
Intregi §iruri de oameni din fuga sagetati,
Se pleaca morti pe coame, cad grabnic resturnati,
Multi cai zac langa din§ii §i multi, atin§i la nari,
Fug, tardind cadavre cu un picior in scari.
Dar Herbor Lucasiewitz racne§te: inainte I
lungile scadroane 'nainte merg gramada,
Pan' ce topor cu lance, §i buzdugan cu spada
S'ating in zinghenire sub soarele fierbinte.
Atunce mandrul soare, ce spre apus plecase,
Oprit in a sa cal; N.T4u cu ochii ro§i.
Un furnicar de moarte ce aprig se 'ncle§tase,
Un iad grozav de demoni, selbatici, fioro§i,
Sarind, urland ca fiare, mu§candu-se scra§nind,
Rupand, lovind orbe§te, &and moarte §i. murind!
Romanii in scadroane intrau ca 'ntr'o padure,
Cladind movili de le§uri sub sdravenul topor.
Si coasa neobosita, i harnica secure
Sburau abdtand caii sub calaretii lor.
Iar ulii din Sotoca, §i sgriptorii din Vrancea
Cu lancea cangiuita in gloata patrundeau
resturnau cu cangea, §i strapungeau cu lancea,
trupurile moarte cu trupuri le-ascundeau.
Dar §i tehimea crunta face& parte grozave
In cetele române trecând c. prin troian.
Bravi, ne 'mpacati, teribili, sub armele lor brave
Curgeb. o (laza lunga de sange pamintean.
De-odata prin o§time o veste au trecut:
Herbor sub buzduganul lui Boldur au cazut!
cHerbor e mort!s Stau Le§ii patrun§i, incremenip,
Scot. §oapte ingrozite, prin ranguri resletiti,
Pierd cumpètul, pierd capul, svarl armele 'n vazduh,
Dau dosul, §i fug iute, gonip de-al spaimei duh.
Iar Craiul trist, cu. palma lovindu-se pe frunte,
Suspina: (0! Toporski, o! veteran carunte!
Prive§te, fug rni§eii! fug top, fug mic §i mare!
De-acunn in tine singur e singura-mi sperare!

186 DUMBRAVA Rq1E
VII
L U P7 A
Toporski veteranul cu-o ceatA mai aieasa
Lui Albert se inchina si pleaca la resboiu.
Pe loc baranul Carjä Iii cale-i vrând sa iasa,
De langa Stefan pleaca cu buni viteji de soiu.
Ei yin calari in grabA, aprinsi de resbunare,
S'apropie; iar CarjR, sburand in fuga mare,
In fata lui Toporski s'opre§te §'astfel zice:
«Toporskfl din doi unul, e scris sa piara-aice!
Ori tu, ori eu; sus pala, §i yin' la lupta dreapta!
«arjal respunde Leahul, ai minte inteleapta,
«Dar inimi nebuna. Eu te cunosc pe tine:
E§ti leu naprasnic, insa si tu m6 §tii pe mine,
Caci in mai multe rânduri luptat-am inainte,
«Pe cand aveam brat verde si inima fierbinte.
«Nici tu, vechiul meu dusman. nu m'ai invins pe mine,
Nici eu n'am avut parte sä te inving pe tine.
«Ce dar n'am putut face in focul tineretii
Putea-vom face oare sub iarna baranetii?
0! Ca.rja! barbe albe purtam acum noi doi,
lupta, draga lupta, nu mai e pentru noi.
Priveste! altli, tineri, stau impregiurul meu,
Denmi adversari acelorde pe 'rnpregiurul teu.
A, lor acum e ranclul, frate. Noi, veteranii,
Soimi invechiti, de-oparte sa stam privind soimanii.
Vin' colea l'anga mine, si nu fii dusman mie,
Caci vaxsta intre oameni stinge-orice dusmanie
Respunde-atuncea Carla: «Toporski, ai dreptate,
«Ades e rece pieptul si inima tot bateb
Apoi, marindu-si glasul, el striga la ai sei:
La lupta, voi soimanii, la lupta fecri mei!,
La luptd! striga insusi Toporski 'n mare glas,
,
Si
Si amândoi barânii de-oparte s'au retras.
Pe loc ambele cete aprins electrisate
Scot palosele 'n soare c'un freama de ()tel.
Ochirile prin aer se 'ntimpina 'ncruntate,
Caci fie-care-alege un dusrnan pentru el.
Plecând apoi cu totii string fraele, dan pinteni,
In sprintene desghinuri isi saltd caii sprinteni,
Si sbor pe-aripa urei, cu-avintul de naluca,
Si infra ceata 'n ceata" si 'n
lupta se apuca.
Pamintul ropoteste sub tropot de copite,
VAzduhul straluceste de arme ascutite,
Iar palosele albe ciocnindu-se 'n loviri
Dau foc, dau moarte crunta, dau aspre zingheniri.
is

DIIMBRAVA ROSIE 187
In chi:a cad sub ele, strApunsi, scAldaci in sange.
Iarmeric Mazovitul ce 'n doue parti se frange,
*i Buhtea parcalabul cu-o larga brazdd 'n piept,
i tinerul Cozjatic lipsit de bratul drept.
Grodeck, zis falcd-tare, in crudul seu avint,
Precum un vier de codru, se 'naintà prin gloata
§i sabia 'mpregiuru-i face& o larga roata
Ce se 'nvarteà la soare si suerk in vint.
Cadeau victime multe sub arma ce sburk.!
kii Grodeck in turbare pe rand le numerk,
Ca land tot inainte pe victimele sale.
Cand iatd, din multime apare drept in cale
Balaur de la Galu ce poarta usurel
0 ghioaga. monstruoask cu dintii de otel.
Grodeck rapede spada-i in pieptul lui Balaur!
Sangele curge!.. pieptul greu muge ca un taur,
Dar ghioaga se abate!... sub crunta-i lovitura.
Sbor crierii lui Grodeck si dintii toti din gura;
lar Leahul, dada moartd, greu cade pe pamint
Nendeplinind in viatä grozavu-i jurArnint.
Coman de la Comana cu Velcea, serpe iute,
Privesc din departare cum vine si cum salta
Un cal de 4oiu ogarnic, deprins a vink ciute,
C'un voinicel subtire ca trestia de balta.
Cine sa fie oare cel capitan frumos?
(E Biela, per de aur, cu mijloc mladios .
Vinat de soiu e, frate?
(E puiu de Palatin!
Atine-te dar, Velceo».
«Comane, me atin .
*i amandoi la panda se pun in a lui cale,
Coman cu brate goale, si Velcea cu. o coasa.
Venek fugaru 'n salturi sburlind coama-i pletoasa;
Venek voiosul Biela pe campul cel de jale,
i pala-i and de-o parte, and iar de alta parte,
TAind in came vie, facek ochiuri desearte.
De-odatà Velcea sare, sub cal se ghemueste,
Si calu 'mpuns la glezne din fuga poticneste,
iurtind sub el pe Velcea; iar manflru-i capitan
11 svarle peste capu-i in pieptul lin Coman.
(Bine venisi la mine!» ii zice uriesul,
§i'n bratele-i de schija, rizand grozav il stringe,
Cat pieptul ii sdrobeste si oasele ii frange,
Apoi intre cadavre, pe camp, arunca lesul...
Gorow si Zablotowski combat dela olaltd
Cu Stroe Vlad, Hotnogul, si cir oltuzul Dalta.

188 DUXBRAVA ROVE
-Omer de umer, coasta de coasta, orn §i cal
Se string, se prind cu ura in cle§tet infernal,
Voind a se absoarbe de pe a lumei fatA
Cu partea lor de soare, cu partea lor de viatA.
Si sangele din piepturi, din frunti, mereu se scurge
$i pe sub cai de-alungul el gAlgae 0 curge.
Crâncena. luptaS Moartea de-asupra se arata,
Face un semn, alege, §i cle§tetul de-odatA
La semnu-i se desprinde, la.sAnd pe camp sa. cada
Gorow §i. Zablotowski, amici, a mortii prada!
Iar caii lor ca dinqii nedespartiti, cu dor,
Se duc nebuni prin lagar, chiemAnd stapAnii lor.
Glence din Pocutia sub Thlrea se doboara.
Udrea e prins de Cziusko, dar singur se onward,
Strigand in desperare: g Ah! zece morti mai bine
eDeca.t o viata lunga ki zile cu ru§ine! ,
Corbaci reteaza capul. baronului Huminski,
Ciolpan apucA. 'n brate-i pe junele Tenczynski
Si merge de-1 depune lui Stefan, la picioare,
Apoi se 'ntoarce iute la noua vindtoare.
Zbaloq pe-un cal de cAmpuri, Negrea pe-un cal de munte
Se intalnesc cu ochii §'alearga sa se 'nfrunte.
Isbindu-se 'n multime cu-avint spaimintator,
Crunt se lovesc din fuga cu palosele lOr,
Lovire fulgeranda gi Leahului fatala!
El cade jos!... in malna-i se frange a sa pala,
Dar Negrea, viteaz darnic, Ii zice: iFrate Zbaloq,
413e-un om cAzut Tru-mi place sa cada al meu paloq.
eTe scoala, mergi in pace cu zile de la mine.
Ar fi pecat sa piara un bun viteaz ca tine!
A zis, caluli intoarce §i 'n gloata se rapede
LasAnd in urmd-i Leahul; iar (Ada, care-1 vede,
Ii strigd de departe: cAni multi, Negreo, nepoater
Bratul ce nu da moarte and poate, multe poate!*
Si glasuind, el vede a lui Toporski ceatd
Ciuntita risipita, §i 'n taber'alungata,
Fugand cum fuge spaima lipsita de rusine...
Si simte mandrul CArjä o mare vAlfa 'n sine.
Iar cainicul ToporAi cu fruntea obosita,
Sopteste vërsdnd lacrimi: 0! soarta mult cumplita!
dEu, tare-odinioart, vechiu arbor al Lehiei,
cPierdut-am frunzi gi ramuri sub vintul-vijeliei!
Iata-ra 'nvins!... 0! CarjA, de-acurn slot robul tell!,
Rob, tu? nu mi-ar ierta-o prea sfintul Dumnezeu!
CAnd un popor de oameni se 'nchina tie, mie,
Un tu, q'un eu, Toporski, nu cade in robie!7.

DUMBRAYA alOSIE 189
Asa graeste Carja, betranul intelept,
$i singur merge veseL la Stefan Domnul drept,
Ce-i zice: cAni multi, Carjal tu fala mi-ai facut I
eCa tine fle-ti neamul viteaz si priceputb
Apoi cdtra ostimea pe langa el remasa:
dicurn e randul nostru, Boieri, Copii din casa!
(Sa dam zorul din urma, cumplitul nostru zor,
iCe trece i restoarna ca trasnet tesbitor.
(Dati vint armelor voastre! pe cai, i dupii mineb
Precum un card de vulturi din sferele senine
Cad iute ca un fulger pe o prada ce zaresc,
Romanii, dusi de Stefan, in lagar se isbescl
Nimic nu le resista, nici tunuri, nici desime,
Nici sant, nici zid de care, nicA ideasa. calarime,
Caci ei restoarna 'n treacat, sit darma, sfarma 'n clipa
Scadroane, tunuri, corturi, si pun tot in risipa.
Fug Lesii, fug Cruciatii si fuge insusi Craiul!
Ti duce Domnul Stefan cum vintul duce plaiul;
In tabera Leseasca un lung pustiu remâne
Sub apriga furtuna a cetelor romanel
Cand sufla vintul toamnei prin codrii vesteziti,
Copacii plini de frunze sint astfel sgudu4i,
$i crengile cazute, si frunzele uscate
Pe campi in departare sint astfel semenate.
VIII
ARATUL
Armata glorioasa e franta, resipita
Ca muntii de nisipuri in Africe pustii.
Intr'un vartej de spaima din urma-i fugarita
Prin vai, prin munti, prin codri, prin ripi i pe campii.
Iar Craiu 'n desperare, din dealul Catilinei
Priveste printre lacrimi frumoasa lui armata,
Ieri floarea vitejjei, azi, vai! prada rusinei,
Cum fuge ca un nour sub zare 'mprastiata.
Vacum el se gaseste cu adeverul fatal
Slab, ink, farä trufie, v6zandu-si inainte
Spectacolul peirei ce-i dá fiori prin minte,
'n urma-i alt spectacol ce sufletu-i inghiata.
. . . . . . . . . . . . . . .
Pe-un ses intins i galben, sub arsita de soare,
Cinci sute pluguri ara pamintuL telinog,
i Domnul Stefan insusi, cu fruntea in sudoare,
Asista pe-un cal negru, sub un stejar frunzos.

190 RESBUNAREA Lill STATU-PALMA.
Opt mii de Le§i de oaste, 1egai, cu frau 'n gura,
In loc de boi, la juguri se opintesc tragand;
Ei trag mereu, qi fierul greu mu§ca. 'n batatura,
*i in)ii
gem, §i altii cad pe genuchi plangand!
Dar biciul Ii love§te §i lancele-i impung...
Se scoala 'n brand §i iarãi trag brazde pe pamint!
Multi dintre ei, sermanii! in capet nu ajung
chiar in a lor brazde gasesc a lor mormint!
Romanii cu glas aprig indeamnä ca sa 'ntinda,
Strigand: Hais, ta, Litfene! hais, ta, haram de plug!
«Tu-mi pregatise§i jugul, eu mi te-am pu in jug.
«Hais,
ta... Apoi din urma arunca 'n brazde ghinda.
Iar Stefan la tovara§i le zice cu glas tare:
«A§a scrie Romanul a sale fapte mari,
«Cu fieru 'n brazda neagral... Romanul astazi are
«Parnintul sèu drept carte §i pluguri carturari.
«Aici pe unde astazi e numai camp, otava,
«Umbri-se-vor urmaqii sub Rofia-Dumbravd!
. .
..... . . ..... . .
Trecut-au patru seculi din ziva cea fatala,
Cand se 'ngropa. 'n terana a du§manilor falä!
Si faptul cel istoric, sub forma legendara,
Din neam in neam Romanii ii povestesc in teara.
Priviti! lang'o dumbrava sta tabéra de care.
Flacaii voinici §ed roata pe langa un foc mare,
Mirandu-se 'ntre din§ii cum vreascurile 'n foc
Ca ni§te §erpi se mi§ca, sucindu-se in loc,
($titi
. .
voi de ce stejarul arzand plange §i geme?
(Intreab' un Roman ager pe care-a nins de vreme)
«Colo 'n asta dumbrava copacii urie§i
«Sint locuiti, se spune, cu suflete de Le§i.
«Pe timpul barbatiei au prins Stefan cel Mare
«0 aste de navald s'au pus-o ca sa are;
«Iar in pdmintul negru cu sange-amestecat
«Spre lunga pomenire el ghind'au semenat I,
. . . . . . . . . . . . . . .
El zice, §i dumbrava se pare ca ro§e§te,
S'un aspru glas de vultur in noapte se treze§te.
El zice, focul arde dumbrava luminand,
Prin crengile frumoase trec timbre suspinand!
Mireetiti.
RESBUNAREA LUI STATU-PALMA
Urie§ul Stramba-lemne cu-al seu gemin Sfarma-piatra
Au vezut cazand potopul §'au trecut potopu 'n not.
De and sint pove§ti in lume §i se spun pe langa vatra,
Ei duc zile cu piticul Statu-palma-Barba-cot.

AESBUNAILEA LIII STATII-PALKA. 191
Amandoi pe-o vale verde, la picioarele-unui munte
Lungiti unul langa altul, stau graind in limba lor.
Dar ei sint in neastimp6r. Cand §1. and pe a lor frunte
0 gandire 'ntunecatä se intinde ca un nor.
O cuno§ti pe Trestiana, frate?* zice Stramba-lemne.
0 cunosc!... cand se aratd, soarele ii face semne,
«Caci de and Deana mandrà n'au vëzut el B.O. floare..
«Ca Ileana Consinzana fata-i chiar rupta din soare!
,
Bine zici, dar nu-mi sta. 'n minte cum l'a§a frumoasa. fati
«Buturuga Statu-palma au putut sa fie tatal
Pomul nalt, frumos resare din seminta cea mërunta,
«S'apoi §tii tu ca. Pepe lea vornicel i-au fost de nuntal..,
Urie§ii, stand pe coate, au trantit un hohot mare
Cat s'au resunat pamintul intr'o lunga departare,
Si toti vulturii din codri, ridicandu-se pe Vint,
naltat in non sá vada ce minune-i pe pamint?
Apoi iar, cazand pe ganduri, Sfarma-piatra zice: Frate,
«Cate stanci de aur pline §i de pietre nestimate
«Le-a§ da vesel Trestianei, toate zestre ca sa-i fie,
«De-ar vroi cu mine fata sa se lege 'n cununie .
Ca i tine, zise grabnic Strambd-lemne, ca §i. tine
«Cate lunci, paduri i codri de cantari §i de flori pline,
Cate paseri vii, matestre, §oimi §i pajuri nasdravane,
«Pauni mandri, fulgi de soare, dulci minuni aeriane,
«co lei, pardo§i, caprioare, cerbi cu coarnele de aur,
«Cuiburi de privighitoare, cuiburi scumpe de balaur,
«Frunzi §i fructe, umbra dulce §i codreana armonie,
«Toate-ar fi a Trestianei, de-ar vroi a mea sä fie:,
A ta !) striga Sfarma-piatra. in vazduh facand un salt
S'apucand in a sa mama un gigantic bolovan.
«A mea!:. striga Stramba-lemne, ridicand un stejar nalt
Si 'nvartindu-1 pe de-asupra-i ca un groaznic buzdugan.
Iatã ca un racnet jalnic sus pe munte se aude!
Uriesii se 'ntorc iute, pardsind armele crude,
Si zaresc pe Statu-palma de-a lungul pe deal sarind
Si'ncurcat in a sa barb& ca un ghem rostogolind.
Sfarma-piatra-i tine calea sid ridica. 'ncet pe palma.
«Sariti, voi, urgia lumei! sariti!... tip& Statu-palma,
«Resturnati copaci '0
codrii, macinati dealuri §i stanci,
«Astupati carari §i drumuri, tulburatt apele-adanci,
Puneti stavili netrecute sus din ceruri pana jos...
4Trestiana, Trestiana, mi-a rapit-o Fet-frumos!

192 ILESBUNAREA. LIR STATII-PALMA.
F6t-frumos pe Trestianal...) strig turbatii urie§i
Alergand, unul spre codri, celalalt spre muntii ple§i.
Atunci lumea ingrozita crezu cA-i peri norocul!...
Sfarma-piatrd cu largi pasuri calcd munte dupti munte,
Trece riuri fArA poduri §i prApastii fArA punte,
Las And urme de cutremur la tot pasul in tot locul!
Unde vede-o static& naltA el o macinA cu palma,
Bolovanii sub picioare dau de-a dura, dau de-avalma,
0
cu piatra mAcinatd §i cu pietrele-aruncate
El ieze§te, bate, umfla riurile tulburate,
Cu 1mile trec peste §esuri, apele tree peste maluri,
Valuri mari se sparg in sgomot, rApezite peste dealuri,
Dar nici clocotul lor aprig, clAbucind, fierbAnd in spume,
Nici chiar tronatul de sdraveni bolovani in rostogol
Nu 'ngrozesc ca Urie§ul ce s'aratd crunt la lume
Cu falci negre scAr§nitoare, cu .ochiu ro§, cu pieptul gol.
El apare pe sub nouri ca un munte de turbare
Ce ameninta pdmintul sA-1 turteascA 'n resbunare!
Ca §i dinsul Stramba-lemne, uragan de vijelie,
Intra 'n lunci, paduri §i codri, clucAnd. viscol, ducand lama.
Plopul nalt Pa lui suflare ca o creanga se mladie,
Ulmul cade, fagul crapa §i stejarul gros se darma.
El patrunde prin desime, trece iute prin zdvoaie,
*i sub bratul sdu puternic totul parte, trasne§te,
Tot se rumpe, se restoarnA, se suce§te se indoaie,
'un troian de crengi, de arbori pe-a lui urma se clAdete.
Iata insa mAndrul soare ca se 'ntuneca de-un nor!
Urie§ii stau buimatici, fumegand de-a lor sudoare,
Ridic ochii, §i pe ceruri ve'd trecand in sbor, drept soare,
Fet-frumos cu Trestiana pe-un cal sprinten sburator.
Trestiana resturnata lAng'un sin pfin de iubire
StrAlucek zimbind in aer ca un vesel meteor.
Fét-frumos cu p6r de aur se pareA cd 'n fericire
Duce raiului din stele al pamintului odor.
Piept la piept, gura la gura, ochi in ochi duios privind,
Se duceau, pareche duke, ca prin vis calatorind.
UrlA 'n vaet Urie§ii!... AmAndoi cuprin§i de-odata
In vArtej. de nebunie, se fac Dunare turbata
Sio'n vazduh incep s'arunce, impro§cand ca doi vulcani,
Cei mai gro§i stejari din codri, cei mai Sdraveni bolovad,
Sbor copacii catra soare, stAncile prin nouri sbor,
§i din cer, ca sa-i sdrobeasca, ele cad pe capul lor!

ANL DOABLNA 193
Spun pove§tile c'atuncea Statu-palma dintr'un plop
Chicoti... apoi cdlare sari pe-un iepure §chiop
Si privind la Urie§ii morti pe munte §i pe vale,
Zise: iMica buturuga carul mare mi-1 prevale I..
ANA DOAMNA
DEDICATA MARIEI SALE DOA3INEI ELISABETA
1
0 Neste necrezuta in teara s'au latit:-
Pe Doamna, Ghirai Mirza Tatarul au rapit
S'au disparut in lime pe-un zmeu incalecat!
. . . . . . . . . ., . . . . . .
Frumoasa Ana Doamna e singura 'n palat,
Visand in iniezul iernii la- blanda prirnavara,
and paseri pribegite se 'ntorc voios in teara,
Cand mugurii dau frunza §i campii dau verdeata,
Cand penele se scald& in dalba dimineata
Si florile-§i pierd roua l'al zefirului scutur.
Visa zimbind Domnita c'un prunc iubit la sinu-i...
Copilul alb e flutur? Augusta mama crinu-i?
De-odata Han Tatarul rapi §i crin §i flutur I
II
Tacutul Miez-de-noapte cu stele investit
Sid 'n lunca Tudruita de alba promoroaca,
Tintind la luna plina din cerul otelit
Doi ochi, oglinzi de ghiata, in care luna joaca.
Intind copacii brate uscate, rugatoare,
i frunti pe care iarna au pus a ei cununa.
Ei par in a§teptare sal vada recea lund
Schimbandu-se pe cale-i inteun fierbinte scare.
Si pintre a lor trunchiuri se ved albind la stele
Poiene. de zapada, balti lucii, cristaline,
Pe care tree in tainã upare nourele
Ca umbre luminoase de palide vergine.
E totul alb, fantastic in Miezul cel de noapte,
lunca pare-un templu in care, fail. §oapte,
Copaci, luceferi, umbre qi luna de pe cer
Asista la 'nsotirea mortii cu asprul ger.
III
De-odata se treze§te padurea §i resuna
De-un tropof de copite pe ghiata ropotind,
i'ri zare se ive§te up cal fugand, sarind,
Urmat de lupi in fuga, ce urla impreuna.
13

194 ANA DOAMNA.
E Mirza! e Tatarul, -purtând pe Ana Doamna
Ce stringe langd sinu-i copilul rumeor;
E Mirza care sboard cum sboard 'n aer, toamna,
Un paiu luat de vinturi pe aripele bor.
Nebun se duce calul de spaimd spumegand,
Cu nth-Re deschise, cu ochii plini de foc,
Si lupii dupd dinsul aleargd tot urldnd,
Aproape sd-1 ajunkd, sd-1 sfd§ie pe loc.
Dar Mirza, Han Tatatul, cu sufletul hain
Smunce§te 'n desperare copilul dela sin
5i-1 svArle 'n tirmd!.. Vaet amar se 'nalta 'n lunca,
Stau lupii! iar fugarul in laturi se aruncal
IV
Cdzut e .copila§ul pe o zapada moale,
Iar rang& el, din aer, atluncei nourele
S'au coborit in grabd, ca blande ingerele
Ascunse 'n haine albe cu lungi §i albe poale,
Misterioase umbre vergine dulci §i sfinte,
Aldture cu pruncul s'au pus ele de paza,
In rand ingenunchiate, incinse de o razd,
Cu mânile unite ca pentru-o rugaminte.
Pe impregiur de ele stau lupii famânziti,
La copila§ul fraged având ochii tintiti,
Si clântanesc selbatic, dar nu 'ndraznesc a trece
Prin cercul cel de umbre, nici nu voiesc sa. plece.
Minune!.. iatä Doamna! iatã cluioasa mama,
Cu genele in Jacrimi, cu bratul plin de sange!
Ea vine, de lupi trece far' a-i baga in saml,
I§i ia copilu 'n brate, la sin plangand Ii stringe,
Si pleacd insotita de-un inger nevëzut...
O veste .necrezutd in tear'au resbatut:
Ghirai c'un fier in pieptu-i §i fiarelor dat prada,
In lunca spaimintatd mort zace pe zdpadd!)
Frumoasa Ana Doamna se primbld 'ntr'o gradina
Ca dinsa inflorita §i plina de lumina,
Visdnd in primavara dulci visuri mangaioase;
$i insa pe sub ochii treceau näluci hidoase,
Ntiteaza mama 'n gându-i veded §i iar veded
Cum se lupta., rdpita pe cal, cu gan Tatarul,
Cum el smucindu-i pruncul la fiare-1 asvarled,
Cum ea-i strapunged pieptul din fuga cu pumnarul.,.
S'atunci duios, frenetic, stringed pe al ei iu
Copilul, dulce flutur culcat pe dulce crin!
V
, e

CALM CARDINADULDI .BAToar 195
Si ingerii din ceruri, cuprinqi de adorare,
Veneau ca sd sdrute frumoasa-i alba mAna;
Caci nu-i nimic mai ginga§ §i nu-,i nimic mai tare
Ca dragostea de mama in inimA romAnd!
CALUL CARDINALULUI BATORI
1599
`0 Kpcalic 6 takaticopoc, 6 Tamp Av6psial,
E'thXoyov v/xf3a1XExsoce, cperyTet. va rifiv to rctiati... etc.
visternicul Stayrinos.
Bator Cardinalul, u§urel de minte.
Pe-un cal alb de spume fuge tot nainte
Peste vdi §i riuri, peste munti de-adrept,
Far' a 'ntoarce capul rezemat de piept,
CAci i-e teamd ''n suflet, teama sd zdreascd
A lui Mihai Vodd umbra vitejiasal...
El dedese pradd oastea-i de Magnati
Românilor aprigi de peste Carpati,
S'acea oaste mAndra, multd, strAlucita,
Parte zace moarta, parte-i risipita!
Fuge Cardinalul!... Impregiurul lui
Vdjae 0-1 mustra boarea vintului;
11 mustrd §i muntii cu nouri pe frunte,
Si codrii il mustra, §1 §oimii de munte!
lar când obositul, cuprins de fiori,
Vrea sd s'odihneasa in poieni cu flori,
Florile indatd se prefac in spinuri,
Poienele negre scot aspre suspinuri!
Si and el alearga la vre un isvor,
Apa se ro§e§te, se preface 'n nor!
Si and el la umbra cata sa. patrunza,
Codrii gem, copacii scutur'a lor frunza!
Si din ,munti, din codri, din vdile-adAnci
Ies mil de fantasme cazute pe brânci,

196 ODA. STATUEI iII1 MIETAI VITEAZIM
1868.
Triste, lovainde, amenintatoare,
Palide ca moartea, ca ea 'ngrozitoare,
Impiedecand sborul albului fugar
Si strigand in cale-i cu vuet amar:

ODA. STAMM DUI TIEIEAI VITEAZIIL
II
0! dar, a§a-i cu dreptul; sã te revadd iara
muntele, i codrul, qi vulturul din el,
Mihai, Mihai, tu care avut-ai pentru teara
0 inima de aur i bratul de ()tel.
AO este cu dreptul: sa reapan la lume
Maret, superb, resboinic, Ware pe un zmeu,
Avand de scut prestigiul cerescului feu nume,
Si cap, §i piept, i umeri de bronz ca gandul 16u.
0! mare Domn! pe timpul de fapte colosale,
Cand te luptai, la vintul produs de spada ta
Nimic nu sta 'n picioare, nimic nu resista.,
Caci ea cantarea 'n pumnu-ti cat soarta terii tale.
Si
toti care 'n orbire- calcau teara romana,
Ca spice secerate cadeau pe campul ei;
Chiar moartea, moartea cruda-scaph coasa-i din mama
Sub fulgerul teribil ie0t din ochii tei!
III
Feerica splendoare de vultur domnitor!
Atat avint iti dase al Patriei amor,
gloria te puse Patata inaltime-
Cat n'aveai tu deasupra-ti §'alaturea pe nime
Sigmund Bator Maghiarul a fost un mare duca
Ce nu 'nape& in lume de tine, §i aprins
El vru sä te eclipse, vru teara sa-ti reducd...
Suflat'ai peste dinsul §1 'n
clipa tu 1-ai stins.
Murad era puternic! Sangiacul lui Murad
Latea o neagra umbra pe lumea spaimintata,
Iar tu ziceai, in fata cu furia-i turbata:
cMurad se crede-un zedru gi nu-i decal un brad!,
Mehmed era teribil ca un torent de sange
Pornit ca sa innece Cre§tinii paminteni...
Cine cuteza., cine visa de a-1 infrange?...
Tu 1-ai secat in codrii de la Calugareni,
CAd I. fost-ai dintre oameni cu semne suverane
Ce mor in apararea popoarelor sermane,
sbeptrul luà grabnic in mana-ti de monarc,
Mud forma unui palo§, and forma unui arc.
IV
Precum archipastorul ce poarta daruri sfinte,
Purtai mo§ia 'ntreaga in inima-ti fierbinte,
S'avênd lang' al tea umer poporul viu §i tare,
In patru parti a lumei strigai in gura mare:
eVoi Turci, Tatari i Unguri, unelte-ale pradarii!
cRomanul e ca stanca in valurile marii.
197

198 TIIDORA DE LA TIMOR
(Veniti cu falca 'n ceruri... Pe-acest viteaz pdmint
«Nu tremurd, nici fuge deck paiu§u 'n vint.
(La noi, betrân, muiere, barbat, copil de tita,
Nepasatori de moarte, au inimä de critä.
Sint copti de tineri Inca l'al vitejiei soare
(Si Sint deprin§i sg moard pe du§manul ce moare.
ti §tiu sa cata 'n fata, iar nici-odatd 'n urma,
Si 'n ochii lor du§manii nu sint ducat o turmä.
(Priviti! in al lor suflet nu este nici o pata,
«Nici o ru§ine nu e pe fruntea lor sdpatä.
In ei, pe ei luce§te de-o vie strilucire
Si inima, §i armA, §i frunte, §i gandire b.
Apoi ldsindu-ti ochii sa sboare cu mandrie
Pe bravii tei tovard§i, vultani din Românie,
Ziceai: «Tara e mama dulce, copiii mei!
«Ferice care mo are, luptand pe sinul 6!
«Din terna lui vor cre§te odoare viteje§ti,
Stejari cu lemn de arce, de ghioage romane§ti!
V
August erou a carui memorie augusta.
Trecut-a peste seculi cu margine ingusta
Si s'a inscris in raze pe fruntea omenirii
Afard din domeniul uitdrii l'a peirii!
Precum odinioarã pe toti electrisai
Cu glasul §i ochirea-ti de-Archangel, o ! Mihai,
Prive§te impregiuru-ti cum vine 'ntreg poporul,
Cum vine sa admire in tine Salvatorul.
Vezi cum teara fence de-a exista pe lume
Se simte 'ncoronatä cu falnicul feu nume!
Mihai, devinä iard§i sub cerul ptramo§esc
Ecoul prea-puternic de glas dumnezeesc
S'aprinde iar scanteia de-anticd vitejie
In noi carii aducem ingenunchiere tie,
Gigant din alte timpuri, frunta§ intre Eroi,
Oaspe de bronz, scump nouë, sosit iar pintre non
Tudora dela Tir§or
La fereasta-i se ive§te
Ca o floare de bujor
Ce in soare straluce§te.
Tudora dela Thr§or
Pin fereasta ei prive§te
Pe Mihai invingator
Care trece q'o oche§te.
TUDORA DELA TAR§OR
Tudora dela TIr§or
Cu Mihai se indrage§te,
Apoi na§te-un pruncu§or
Ce pe sinu-i inflore§te.
Tudora dela Tar§or
Cu odoru-i se mandre§te,
Iar Mihai, cuprins de dor,
La picioare-i se 'mblanze§te.

Tudora dela Tarsor
Cu Mihai asa glumeste:
«Cat e§ti de stapanitor,
Un copil te stapanesteo.
Borzevti, 1864.
TOAMITA TESETOARE
TOAMNA
«Tudora dela Tar§or !
(Mihai Voda glasueste)
«Leul e ingrozitor,
Elsa puiul Ii iube§te!)
199
TESETOARE
Hamlett qi darnicAL
g(cere poporaia)
Toamna mandra, harnica
Si de bunuri darnica
A 'mpartit a ei comori:
Frunza-i dat-au vintului,
Jar roada pamintului
Dat-o-au la muncitori.
Dar nu-i pasal... cat e soare
Toamna, mandra tesatoare,
Pune furca 'n braul ei
Ca sà toarca i sa tese
Panza lata 'n ite dese
De 'nvelit umerii sei.
Dat-au in pentru stergare
Si porumb pentru cosare
Phu de tinte aurii,
Si toti strugurii din vie
Pentru dalba veselie
Dela nunti i cumetrii.
Si torcand de-a-lungul trece
Peste brazda murga, rece,
Unde ies painjini mil.
Iar fuioru-i de matasa
Pe pamint in urma lasa
Mreji de raze argintii.
Dat-au Inca pentru con&
larba-i verde §i frumoasa
Care '11 Maiu au inflorit,
S'a ei paseri cantatoate,
S'a ei siruri de cucoare
Tainicului Resarit.
Cate lanuri, vai intinse,
Toate-acuma sint cuprinse
De lungi fire ce lucesc.
Unele s'aduna 'A caer,
Altele, pierdute 'n aer,
Tainic, lin calatoresc.
S'au remas, sermana, goala, .
Pe cand viforul se scoala
Aducand gerul de an!...
Ce-a sa faca ea la iarna?
Norii vin ca sa a§tearnd
Pe campii un lung troian.
Toamna grabnic le urzeste,
Le 'mplete§te, nevedeste,
Si cu toate la un loc
Ea-si lucreaz'o 'nvelitoare
Ca sa meargi 'n lezatoare
Si sa ia parte la joc.
Vai de eal... Ce-a sa devie
Sub cumplita vijelie
Care suflä. ()tent
Peste vaile uscate,
Peste apele 'nghietate,
Peste codrul desfrunzit?
Iat'o in camese alba,
Cu lefti mari lucind in salba,
Mari cat ochii sei caprii.
Trista iarn'o pizmue§te
Si prin neguri o pandeste
Descantand vrajitorii.
Iar Romanul cu. drag spune:
«Doamne fa inc'o minune!
cScoate-o fata 'n calea mea,
Ca §i toamna harnica
cSi de suflet darnica,
«Sa-mi fac traiul meu cu ea!)
--

200 PALATIIL LOREDANO
I
Pintre arborii din munte
Faptul zilei se strecoara;
Soarele-i luce§te 'n frunte,
Vulturul in cale-i sboard.
LEGENDA DELA DORNA
Se NT6d turme-albind pe coaste,
Riuri lungi pe vai frumoase,
Si, crescuti in rand de oaste,
Brazi pe culme luminoase.
Ca fiintele din basme
Pe sub paclä se arata
Munti, gigantice fantasme,
Stanci cu fruntea fulgerata.
Mai de vale-o blanda ciuta
La isvoare se adapa
Si voioasà, ea sArutA
Cerul oglindit in apa;
Iar sub codru pe potica
Stä un urs la vinatoare,
Pandind ciuta sprintenicA
Si ravnind a ei picioare.
II
Colo 'n crangul ce 'nverzeqte
Sun'un bucium de cireq;
Pe-o cArare se 'ntalne§te
0 copill cu'n plAig.
El se duce prin padure
Dupd cerbi cu coarne mad;
Ea culege fragi 0 mure
De sub brazi, de prin tufari.
--«Cand, Ilinco, s'a aprinde
gPentru mine- al teu dor?
Cand din sbor ursul a prinde
«Ciuta cea dela isvor.
El plea pe bAtAtura....
In curand codrul frunzos
Resuna de-o 'mpuFAtura
Si de-un tipet dureros.
VinAtorul impuqcase
Biata ciuta la isvor,
Ursa 'n labe-i apucase
Copilita, scump odor.
PALATAL LOREDANO
In cel pgat de marmorà anticA
Ce poartA .'_n frunte-o scumpa mozaicA,
Tablou artist de seculi admirat
Reamintind Olimpul incantat,
Opt -mari fere§ti, ogive dantelate,
Cu lei pleto§i pe margine sApate,
Respand lumini §i zgomote de bal
In negrul sin al Marelui-Canal.
Dulci armonii de flaule, vioare
Conduc un hor de danturi saltAtoare,
2i, ea prin vis, placute nAluciri
e vècl trecand prin magice luciri.
Tree albe frunti cu flori, qi bra.e dalbe,
Trec negri ochi cu foc, §i. sinuri albe,

PALATIIL LQREDANO 201
Iar prip vazduh se 'mpra§tie u§or
Un farmec viu, aprins, imbaator.
Din arid in cand sus pe-un balcon s'arata
Un Inger alb, o frunte 'ncoronata
Cu flori de crin aduse din Milan
Pentru Aida, contesa Loredan.
S'ori care om sub stele o 'ntrevede,
ie plebeu sau patrician, el crede
Ca s'au ivit in ceruri pentru el
Un serafim visat de Rafael.
Gios pe canal gondolele 'n§irate
De-al noptii vint alene clatinate
Adorm Incet prin leganarea lor
Pe gondolieri in visuri de amor.
Unul din ei tacut insa vegheaza!
Ochiu-i tintit in sus crunt scanteeaza,
S'un lung suspin framinta pieptul seu;
cAh! unde-i ea? zice §i unde-s en!
Cuget amar! frumoasa contesina
gRespande 'n bal splendoarea sa divina.
Toti incanta# o 'ncungiura, Ii §optesc
cOuvinte dulci de-amor... to0 o iubesc!...
gO! chin grozav!... §i ea fara mustrare
La acel imn de-amor, de admirare
Zimbe§te lin ca 'Venus intre Zei,
Nemai gandind la gondolierul eil,
Plangand Tonin acoarda mandolina
Si, inspirat de vechiul Palestrina,
Prelude 'ncet, apoi cu glas sonor
Prin yes duios el spune al seu dor.
De pe canal vibranta lui cantare
Sboara 'n vazduh, patrunde 'n sala mare
Cu vintul bland ce-aduc albele zori...
To# stau pe loc i 'n mimi simt fiori.
Pe la fere§ti, pe gotice balcoane,
Prin galerii cu sprintene coloane
Vin alergand reginele din bal
Si'n
grup uimit se pleaca pe canal.
Sufletul lor palpith 'n a lor sinuri...
Flori de briliant, bratele cu rubinuri,

202 POHOD NA SYBER.
On i ce au la ele mai de pret
Cade-aruncat pe langa cantaret ;
Dar el pierdut in visuri dureroase,
Rapit pe-un val de note-armonioase
StA neclintit §i lark a vedea
Tot ce din sbor in barca lui cadea.
Mister adanc! de-odat'a lui cantare
Vibreazi lung de-o stranie-exaltare,
Caci au cazut pe el din cer senin
Flori de Milan, frumoase flori de crin.
Cine de sus le-au aruncat lui, cine?
De vrei s'o §tii, rApede-te, strdine,
Si vei zdri o gondola sburand
In zori de zi spre Lido 'naintand.
Gondola s'a oprit, iar in gondola
Sub acoperi§ cantand o barcarold
Sede 'n genunchi un june gondolier
Mai fericit cleat San-Marc in cer,
Un inger alb pe-o pernd voluptoasa...
Dar ce sa spun a lor tain'amoroasa?
Soarele-i sus, apoi soarele-i gios,
Valu 'mpregiur suspin'armonios...
3firce4d, 1871.
Sub cer de phunb intunecos,
Pe camp plin de zapada
Se traganeaza 'ncet pe gios
O jalnica gramada
DA
oameni tri§ti §i inghietati
Cu lanturi ferecati.
Sermani!... de §ese luni acum
Ei merg lard 'ncetare
Pe-un larg pustiu ce n'are drum
Nici adapost, nici zare,
Din and in and un ostenit
Mort cade, parasit !
E lung cel §ir de osanditfl
Pe vinata lor fata
Necontenit sint pAlmuiti
De-un crivet plin de ghiata,
pe-al lor trup de sange ud
pes cade biciul crud.
POI-10D NA SYBIR
In urma lor §i pe 'mpregiur
Cazaci, Baskiri selbatici
Cu suliti lungi, cu ochi de ciur
Alerg pe cai sburdatici,
Si 'n zarea surã sta. urland
Urland lupul flamand.
Dar unde merge-acest popor
Ce nu mai are 'n lume
Nici o sperare 'n viitor,
Nici patriei nici nume?....
Se duce, §ters dintre cei vii,
Sä moara prin pustii.
Palid convoiu, pierdut uitat,
Colona funerara,
Ea poarta 'n frunte ud stigmat...
Amorul sfint de teara!
0! sfint, sublirn, ceresc amor,
Câi pentru tine mor

Ah! cati martini pentru'un cuvint,
Un dor de libertate,
Cu zile mers-au la mormint
Prin resbu.ndri tuLbate!
Cati au format grozavul Or,
Pohodul la Sybir!
Acum colona s'a oprit
Sub crivAtul de noapte.
Din sinu-i rece, amortit
les dureroase qoapte.
Toti se inqir'acum in rand
Gemand §i tremurand.
Un comandant, aprig calau,
I-aduna ca pe-o turma -
Si 'nseamna chiar pe biciul sdu
Cati au cazut in urma.,
Apoi in vint cu aspru glas
Da ordin de popas.
Convoiu 'ntreg, nedeslipit,
Ingenunchind se lash.'
Pe campul alb qi troenit,
Sub negura geroasa,
$i stä gramada la un loc
Far' adapost nici foc.
LEGENDA RANnuNicAI 208
Au fost! acum ei uncle sint?...
Un card de vulturi sboara
Pe sus cu'un rapede avint
Si iute se coboard,
Iar dintre brazi vine urland
Uurlancl lupul. flarnAnd!.:,
Cu pieptul de ornet lipiti,
Sermani! adorm indatd,
Visand de campii infloriti,
De teara departata.
Si pieptul lor plin de amar
Se bate tot mai rar.
Unul prin vis vede plangand
0 mama 'mbetranitd.
Altul se 'ngana desmiercland
Sotia lui iubitA,
Si toti pe sub genele lor
Au lacrime de dor.
Ei dorm adanc! §'al noptii vint
Cu quer viscoleqte;
Ei dorm adanc, qi pe pamint
Mereu troianul creqte,
Si stelele, privind la ei,
Plang lacrimi de scantei.
Treptat ométul spulberat
Se 'ntinde ca o mare,
Si creqte, qi sub el treptat
Convoiu, 'ntreg dispare,
Si 'n zori tot campu-i invelit
C'un giulgiu nemarginit.
LEGEND A RANDUNICAI
DEDICATA D-NEI NYKA GRADIFEANu
Rinduniell, randunea,
Ce bsVi la fereastra mea?
Du-te-ti pune roehita,
Cit te arde ar§ita,
Te suilk vintoaiele
I
Cand se ndscil pe lume voioasa Randunica,
Ea nu avek faptura q'aripi de pasericA,
Fiind al cununiei rod dulce, dismierdat,
Copila dragalaqa de mare imperat.
Dar fost-au o minune frumoasa, zimbitoare,
Sosita printre oameni ca zimbetul de soare,
$i te udit ploaiele.
fdergi In eampul Everzit,
CS roehita a 'nflorit
$i o Weil turmele
o patio oilele.
(Cdetee Doporan

204 LEGENDA RINDIINICAI
O ginga§a comoard formata din senin,
Din raze, din parfumuri, din albul unui ciin
Si maica sa duioasa, privind-o, se temeh
AA nu dispara 'n aer sub forma de o stea.
O zinA cobotitA din zodia cereascA
Veni sä o descante, s'o legene, s'o creasca,
SA-i dee farmec dulce, podoabe, scumpe daruri,
S'o apere 'n vieatä de-a zilelor amaruri.
Ea-i puse-o scaldAtoare cu apa ne'nceputa,
De ploaie neatinsA, de soare nevezuta,
fii
'n apa incAlzitã cu lemn mirositor
O trestie, un fagur, §'o floare de bujor,
Menind prin qoapte blande copila -sh. devie
Naltutd, mlAdioasá ca trestia verzie,
La graiu ca mierea dulce, la chip fermecatoare
Si ca bujorul mandru de ochi atragatoare.
Apoi zina-i aduse o dalbA de rochita,
Din raze vii tesuta, cu stele prin altita,
zise: (De-0 e gandul sa ai parte de bine,
«Rochita nici odata sa n'o sco# de pe tine,
«Si cat vei fi al lumii frumos, iubit odor,
(Sa fugi In lumea 'ntreaga de-al luncii Shurator,
Caci el tinte§te ochii §i dorurile sale
(Pe ori care iiintä cu forme virginale,
(Pe dalbele copile, a dragostei comori,
Ce-s giumatate fete §i giumatate flori,
(Pe zinele näscute in atmosfera calda
Ce sub vApaia lunii n lacuri lin se scalda,
(Si chiar pe luna plina de o lumina. moale
(0e-atinge iarba verde cu albele ei poale.
Copila descantata de zina ei cea bunA
Cre§teh Intr'o zi numai cat alta intr'o luna,
k;'a sale brAti§oare, §'a sale mici picioare
Aveau, fiind in leagan, mi§cari de aripioare;
Iar cand ie§i din cuibul In care inflorise
Ca roza dintr'un mugur cu foile deschise,
Cancl umbra sa vioaie, plutind sub cer senin,
Puteh sã se mesoare.pe umbra unui crin,
Mult ii placeh copilei s'alunge randunele
Ce lunecau prin aer §i o chiemau la ele,
S'alerge pe sub bolta betranilor arini,
Cercand sa prindã n iarba a razelor lumini,
SA fuga ratacitã cle-alung, de-alung pe maluri,
Atrasa 'n cursul apei de-a riurilor valuri.
II

LEGENDA RANDUNICII
Si 'n cale-i sa s'opreasca, uimita, incantata
be dulcea armonie-a naturei desteptatd.
Atunci pe nesimtite un glas de SburAtor
1i tot furd auzul soptindu-i, plin -de dor:
«At At esti de frumoasd la chip si la flpturd,
«Ca noptii dai lumina, si iernii dai caldura,
4 i orbilor din umbra dai ochi sd te admire,
ii mutilor graiu dulce ad spuie-a kr simtire.
Ali) perul ten lung, negru ca aripa corbie
Cu-a lui intunecime ar face nopti o ffiie,
« i chipul feu ce furd chiar ochii de copile
Tin alba lui splendoare ar face mii de zile!
Ah! buzele-ti rotunde, cu ris inveselite,
«Se par doue cirese in soare pArguite,
« i mijlocu-ti de-albind sub vélul teu de aur
Se leagand prin aer precum un verde laur;
dar ochii tei, luceferi cu tainice luciri,
«Resfrang toatd vapaia cerestilor iubiri
«Ce ai aprins in inimi când te-ai ivit pe lume,
«Tu, zina fail seamen, minune fard nume!
Copila, cu uimire, il ascultd. zimbind...
Apoi, cdtAnd in urmd-i, se depart& fugind,
Lilie sburdtoare, de fluturi alungata
Care-i formau pe frunte o salba. 'naripatd.
Viseazd luna 'n ceruril... sub visul cel de lund
Flori, ape, cuiburi, inimi viseazd impreund.
Nici o miscare 'n frunze, si nici o adiere
Nu tulburd in treacdt a noptii dulci mistere.
AMina doarme-ascunsä in macul adormit,
Batlanul printre nuferi std. 'n lab& neclintit.
raza argintie din stele deslipitd
Cdzänd, sAgeatd. lungd, prin umbra tdinuitd.
Se duce de aprinde vApai tremurAtoare
In albele siraguri de roua lucitoare.
Dar cine-acum, ca raza, in lumea noptii sboal a?
Ce umbra, cu. sfieala, prin arbori se strecoa, a
Si
III
merge drept la malul pariului din vale?
Oprindu-se 'ngrijitd ades in a sa cale,
Ea vine langa apd, cu drag la ea priveste
i, singura 'n. ricoare, de baie se gateste.
0! dalbA feerie! divina incAntare I
Rochita de pe umeri aluneca, dispare,
Si
lumii se arata minunea cea mai rail,
Albind ca faptul zilei in zi de primAvara!
206

206 DAN, CAPITAN DE PLAIU
Toti ochii de luceferi, de paseri si de flori,
Loviti ca de lumina rozaticd din zori,
S'aprind de-o scAnteiere ce 'n inimd patrunde...
Dar juna 'intiardteasa. in -apd se ascunde.
Ferice, desmierdatd de unda recoroasd,
Ea 'noatd cu-o miscare alene, voluptoasd,
Ldsand ca sä albeasci prin valul de cristal
Frumoasa rotunzime a sinu-i virginal.
Si iarba de pe maluri se pleacd s'o pnveasca,
trestia se 'ndoaie voind ca s'o opreasca,
i
apa 'n vAlurele de aur se 'ncrqeste,
nuferii se miscd, bdtlanul se trezeste,
Pddurea cântd imnuri, i luna amoroasd
Revarsd pe copila o mantie-argintoasl.
Acum pe langd trestii ea lunecd usor
Si, vrând la mal sd iasä, pdtrunsd de-un fior,
Pe sinul ei ud 'Inca, ea perul li aduna,
Se oglindeste 'n apd, se oglindeste 'n lund,
umbra-i diafand cu formele-i rotunde
In lina Inganare se clatind pe unde.
IV
Cocosu 'n del:Ai-tare intond o fanfard!
Copila cu grabire din valuri iese-afard.
Ah! unde-i e rochita i unde-al ei noroc?
Ea vede Sburdtorul cu ochii mari de foc
Ce vine s'o cuprinde cu bratele 'ntr'o clipd;
Dar grabnic se aude un freamet de aripa,
dalba 'mperateasà, din brate-i disparand,
Se schimbd n Randunicd i fuge 'n cer sburând.
Afunci s'a ei rochita naltdndu-se in vint
Topitu-s au in ploaie de raze pre pamint,
Si
pand 'n faptul zilei crescut-au flori din ele,
Odoare-a primäverei: Rochiti de Rdndunele
MirCe8ti, 1874.
DAN, CAPITAN DE PLAIU
(xv SECITL)
Frunzil verde de milaiu,
Cine merge sus la raiu?
Merge
A ileis Dan, oiman daplaiu;
el multi dusmani,
Un Vizir i patru Mani.
Bardnul Dan traeste ca oimuI singuratic,
In pestera de stänca, pe munte paduratic,
Privind cu veselie cum soarele resare
Dand viata luminoasa cu-o calda sarutare,
Frunzit verde lemn de brad
Cine merge gios in iad?
Merg Tatarii lui Muiad,
Au ueis in zi de Main
Mindral Clipitan de plai
(Fragment de ctintee p p

DAN, CAPITAN DE. PLAIU 207
Privind cu jale lungl cum soarele apune...
Asa si el apus-a din zile mari §i bune!
Vechiu pustnie, remas singur din timpul seu afara,
Ca pe un gol de munte o stanch solitard,
Dincolo din mortninte el trist acum priveste
0 tainicA fantasma ce 'n zare s'adanceste,
Fantasma dragalasa a verdei tinereti
Ce fuge de resuflul geroasei betrAne0,
Si zice: «Timpul_rece apas'umerul meu,
«Si eat m'afund in zile tot simt el e mai greu!
«0! lege-a nimicirei, o lege nemiloasal
.CAnd, card s'a toci oare a vremei lunga coasi!.
Apoi el pleacd fruntea si cade 'in visare,
Iar muntii, albi ca dinsul, se 'nelinA 'n departare.
Ai timpilor eroici imagina augusta,
Pe and era el tiner, lumea-i parea ingusta
Pentru bine, si larga, prea larga pentru reu!
El ar fi vrut-o bunA ca bunul Dumnezeu.
Deci ii placeh sA 'nfrunte cu dalba-i vitejie
Pe cei care prin lume purtau biciu de urgie,
Si mult iubeh, and teara striga: la luptA, Dane!
SA vinture ca pleava ostirile dusmane.
Atunci a lui manie ca trasnetul era.
In patru mari hotare tuna si fulgera,
Iar teara dormeh 'n pace pe timpii cei mai rei
Child Dan veghià 'n picloare la capetaiul ei.
Ades el plech -singur prin codri fiorosi
In carii luceau noaptea oteluri si ochi rosi,
Si daca murgu-i sprinten da 'n laturi sforaind,
Viteazul cu blAndetA il dismierda. graind:
«N'aibi grijA, mai soimane! eu am si duc cu mine
tO vrajA rea de dusmani si bunA pentru tine.
Si murgu-si luh mersul in liniste deplind
Prin codri fara drumuri si farA de lumina.
Iar vulturii carpatici cu sborul Indraznet
Faceau un cortegiu falnic eroului drumet.
Inerederea 4nfloreste in inimile mari!
Batrinul Dan asculth graind doi vechi stejari
Crescuti dintPo tulpina pe culmea cea de munte
S'avand ca o coroana un secul pe-a lor frunte.
«01 frate, zice unul, un Vint in miez de noapte
Adusu-mi-an din vale lung vaet, triste soapte!
dE sabie in teara! au navalit Tatarii 1
«S'acum in balti de sange isi joaca armasarii!
II

208 DAN, CiPITAN DE PLAID
4A§a! respunde altul, colo in departare
4Zarit-arn asta noapte pe cer lumina mare!
4Ard satele romane! ard holdele 'n campii!
sArd coarii!... sub robie cad fete §i copii,
4Si 'n fumul ce se 'nalta cu larme sgomotoase
4Sbor suflete gonite din trupuri saugeroase!
Betranul Dan aude, suspina §i nu credel
Dar iata cä pe ceruri din patru parti el vede
Trecand un stol de vulturi urmati de uli grirnada,
Atrali in orizonturi de-a mortii calda prada.
Un fulger se aprinde In ochii lui pe loc.

DAN, CAPITAN. DE rLAITT 209
Toti cari §tiu de dinsul spun multe, dar §optind,
Si cale, de o zare 11 dau ocol grabind,
Iar lui Ii place-a creste sirepe .berghelii
Reslete pe intinsul campiilor pustii.
Pe vremea lui, sub ochii lui Stefan Domn cel mare,
Intrand in dusmani singur ca vieru 'n stuhul tare,
A -prins pe Hanul Mirza din fuga cu arcanul;
Iar Stefan, de la d1nsul In schimb luau& pe. Hanul,
I-au zis: cUrsane Irate! sa-ti faci ochirea roata,
$i
$i cat ii veded zare a ta sa fie toata!)
De-atunci el sta de pazd fa- mijlocul campiei,
nime nu s'atinge de zmeii hergheliei.
Dxumetul intrã, zice: Bine-am gasit, Ursanel pft
Un aspru glas respunde: Binemi venit, mos Dane!
Ce vint te-aduse-aice ?
Vint reu §i de jalire !
Ne calca iar paganii, si teara-i la peire !
Ursan tresare, geme, s'aprinde 'n gandul sect,
Dan zice; eDe pe uaunte venit-am sa te ieu.
Sa.mergem,
eDar I sa mergem! adauga Ursan !
5i mult cu drag priveste grozavu-i, buzdugan.
Apoi un corn apuca §i buciuma In vint.
IV
De odatä se aude un tropot pe pamint,
Un tropot de copite, potop rotopitor
Ursan cu al sea oaspe in fund, spre. care cata
Si ved sub cerul luciu, 1n zarea 'nflac -rata,
Sburand o herghelie de artnasari zmeiosi
Cu coamele in vinturi, cu ochii -§canteio§i,
I; fiorand campia de-o aspra. nechezare.
Un voinicel in floare pe-un alb fugar calare
I mana c'un harapnic ce'n urma lor pocneste
ca un serpe megru prin aer se 'nvarteste.
Ursan le-atine calea §i caii stau in loc.
Apoi cdtra voinicul ce poarta busuioc,
E zice: Fulgo prinde-mi pe murgul cel tintat;
Mo§ Dan si eu la. Nistru ne ducem pe luptat!
Dar eu, intrebd. Fulga, eu sã nu-mi cere puterea ?.
Tu sa remai aice ca sa-mi paze§ti averea.)
Frumos odor e Fulga ! si nalta-1. e fapturd!
S b genele-i umbroase doi ochi lucesc ca mura
14

210 DAN, CAPITAN DR PLAID
o perul seu de ain in creturi lungi se lasa.
Ca pe strujanul verde un caer de matasa,
El are glas puternic la gura. rumeioara
Si mers cu leganare de gingasa fecioard.
Ori cine-1 vede 'n soare cu pelita lui alba,
Purtand la brâu un palo i pe grumazi o salba,
Se 'ntreaba ce sa fie, fecior de zmeu on fata
Iar cand pe sub altita camesii infirata
Zareste la lumina doi crini ieii in undä,
Doi pui in neastimper de le.beda rotunda,
Rapit de dor, el cade pe ganduri cate-un an!...
Voinicul e viteaza copil'a lni Ursan.
Ea intra 'n herghelie cu pasul indraznet
Si merge drept la murgul selbatic i rezlet,
Zicand lui Dan ce 'n treacat Ii da povaluele:
iMos Dane tu cu-a tale si eu cu ale mele!
Sirepul o zareste, ridica area 'n vint,
Incruntk ochiul, bate copita de parnint,
Sburleste coama, salta, in laturi se isbeste;
Dar Fulga svarle latul, de gat ti arcaneste
§i, rapede ca gandul, s'arunca usurel,
Ii pune mama 'n coama i 'ncaleca pe el.
Gemand, el sare 'n aer de patru-a lui picioare,
Asvarla, se framânta, se spumega 'n sudoare
'n sbor plecand de--odata, nebun de groaza, murgul
S'afunda 'n largul spatiu i spinteca amurgul.. ,
Dar and steluta lunei apare viu la lame,
Copila se intoarce cu murgul alb de spume
zice: gIatd. calul! El stie-acum de frau
(Ca palosul de mijloc i mijlocul de bran,.
Ursan cu drag respunde: Aibi parte de norocl,
Apoi cu Dan betranul, arzand de mare foc,
Incaleca si 'n umbra dispar ca intr'un nor...
Tar Fulga-i urmäreste cu sufletul in dor.
E noaptea instelatd, e calda, linitita I
Se pare ca din ceruri pe lumea adormita
Pluteste-o lina, dulce, divina indurare
Dar ea nu poate stinge avintul de turbare
Ce duce calaretii pe 'ntinderea pustie,
Precum doi spectri gemeni manati de-o vijelie,
Ei sbor tacuti sub ochii stelutelor trezite
In orizonul negru ce-i soarbe i.i
inghite.
S'afund mereu in taina noptii; dar gandul lor
De mult e- cu Tatarii in lupta de omor.
0 tinta de lumina, prin umbra viu innoata;
Ea creste, ,se inalta pe zare ca o roata
V

DAY, CAPITAN DE PLAIU 211
Si umple de vapaie cerestile abisuri.
Paduri, movile, riuri apat cazute 'n visuri,
Dar leul dela munte si vierul de pe vale
Nu v6d prin vis de sange cleat Moldova 'n jale:
E rosie luna ! zice din doi cel mai baran.?
«E luna insetata de sange de pagan !
Respunde cel mai aspru... Si puii lor de zmei
Se duc tragand doi spectri de umbra dupa ei.
Se duc vartej ca gandul plecat in pribegie,
Se duc pan' ce-a lor umbra intinsl pe campie
Le trece inainte, si pan' ce se Iovesc
In ochi cu faptul zilei... atuncea se opresc.
Si iatA-i pe o culme nocturnii calAtori,
Lucind -sub cerul palid in mantie de zori !
Ei lasA jos pe coastA sa pascA armAsarii
Si stau privind in vale cum fac parjol TAtarii.
Cinci Sate ard in flacAri pe camp, si fumul lor
Se 'ntinde ca o apA, pluteste ca un nor
De-a-lung pe lesul umed, si sboarA sus In aer,
Ducand cu el un vuet de larma si de vaer.
Prm fum se milca umbre fuginde, ratAcite,
Copii merunti si mame si fete displetite,
Si cai scApati in fuga, si card si boi in turme
Goniti de Tataximea ce calcA pe-a lor urme.
Ici, colo, se ved cete in lupta inclestate,
Miscari de brate goale in aer ridicate,
Luciri de arme crunte pAtate ros cu sange
Pe care-o razA vie din soarta. se resfrange.
Apoi din vreme 'n vreme o ceatd luptAware
Se 'mprAstie cu graba, lasand cadavre 'n soare!
Iar langa Nistru multa urdie tatAreascA
Naprasnic se ucide cu ceata romaneasca.
Dan zice: Mai, Ursane! acolo e de noi !
Acolo ride moartea in crancenul rèsboiu.
Acolo sA dam proasa, sub ochiul cel de sus,
Tu despre faptul zilei si eu despre apus,
Si cale sa. deschidem prin aprigul dusman...
La lucru-acum, fartate! la lucru, mai Ursan!)
Amin si Doamne-ajutd! Ursan voios respunde,
.Si 'n gloata fie-care ca viforul patrunde.
VI
Ursan naval s'aruncA in neagra TAtarime,
Croind o parte larga prin deasa ei multime.
Sub manl-i buzduganul, unealtA de peire,
Ca un Maur face in giuru-i o rotire,

212 ,DAN, CADITAN DR PLAID
Un cerc de moarte 'n care amar de cine-i prins !.,.
Sermap 'nchide ochii si soarele-i s'a stins !
In laturi, inainte, n urma-i totul, moare!
Sbor crierii din tidve sub ghioaga sdrobitoare,
Si 'n urma, i 'n prejuru-i, §i In laturi -semen ate
Zac sute de cadavre §i capete sarmate.
Si astfel ne 'mpacatul Ursan mereu lucreaza,
Si spre Apus prin sange mereu inainteaza.
Ca dinsul, Dan b'etranul, erou intinerit,
Tot vine dupa palos spre mahdrul Resarit.
El infra si se 'ndeasa in gloata tremuranda
Ca giuughiul cel de moarte in inima plapanda,
Si palo§u-i ce luce ca fulger de urgie
Tot cade 'n dreapta 'n stanga i taie 211 came. vie..e
Fug toti si pier din cale-i!.. El striga «Stee fata
Cui place vitejia, cui s'au urit de viata!
Dar nimeni nu 'ndrazne§te la glasu-i sa apara,
Caci el se 'nainteaza precum. un stall) de pard,
$i cine-1 vede falnic, aprins, cu fruntea sus
Ii pare a alt soare se 'nalta, din apus.
$i astfel ambii oaspeti ai mortii nempacate
Cosesc la vieti Iii floare pe straturi sangerate
S'ajung ei fata 'n fata prin apriga furtuna,
armele lor ude crud§ le impreuna.
Noroc tie Ursane
$i tie tot =roc r
Dar m'au sfarsit cuvintul Ursan si cade 'n loc,
Strapuns de o- sageata ce-i intra 'n piept adanc.
El scapa buzduganul, se pleaca pe oblanc
Si greu se prebuse§te c'un gemet de pe cal.
'Mani ca zavozii- pe dinsul dau naval I
In laturi, Lifte! striga la ei viteazul Dan,
Punandu-se de paza la capul lui Ursan.
Cu frau 'n mama. stanga, cu pala 'n Mama dreapta,,
Amenintand cu ochii Tatarii, mti asteaptä,
Precum a§teapta zimbrul de lupi Incunjurat
Sa-i svarle cu-a lui coarne-pe campul spaimantat..,
Dar nici gandesc paganii, sa dee piept cu el,
Caci palosu-i naprasnicee'vultur: de otel.
Retra§i in giur de-o -parte, nemernici, spSrietr,
Ei scot-din a lor arcuri un vifor de sageti,
Si Dan, loVit in coaste, §opte§te cu Oftare
Ursane ! uentru tine de-acum nu e scaparel
Zicand el cade-aproape, se sprijind 'ntr'o mama,.
Si palo§ul lui tine in loc ceata_pagana.
0 1 Dane Capitane! puterile-ti slabesc,
Si
norii pe deasupra-ti. trecand se invartesc.

XAN) CLPITAN DE FLAW 13
Tu mori ! i Tatarimea s'apropie de tine !
Dar iata din pustiuri un alb vartej ca vine
Si trece prin urdie ca printr'un Ian de grail.
E un voinic calare pe-un cal ce n'are frau,
Voinic, in brat' cu palo i pe grurnaz cu salba.
E Fulga ce apare ca o fantasma alba
Si grabnic pe-al ei tata rapeqte din gramada,
Apoi cu el dispare -ca qoimul cu-a sa prada.
Allah! racnesc Tatarii catand cu groaza 'n urrna...
Dar ce véd ei de-odatd, ca glasul lor se curma?
Ei ved zurgand pe dealuri arca§ii din Orhei
Ce vin cu-o falca 'n ceruri, aprin§i ca niqte zmei !-
Un lung fior de spaima patrunde inter) clipa
Prin deasa Tatarime ce-i gata de risipa,
Si toti pe loc la fuga plec iute, se duc orbi,
Cum pleaca din campie tin nor intins de corbi.
Amax e de tezletul ce 'n urrna lot remane,
Si cade, mic sau mare, pe manile romane !
In fata cu Romanul nu-i milA, nu-i iertare,
Nici -chiar in sin de mama nu poate-avea scapare.
O §tiu de mult Tatarii, o §tiu de la betrani
si
fug, nevrand s'asculte de §efi, de-ai lor stapani.
Tot omur vede moartea4alearga 'nspaimantat.
Cel viu uita i lasa pe mortul nengropat,
Si far' a 'ntoarce capul se duce-ori ce pagan,
In urma fie-carui apare un Roman!
lar Hanuli smulge barba! ii rupe §alul verde,
Privind urdia 'ntreaga in clipa cum se-pierde.
Sub ochii lui in lacrimi, pe campul cel de lupte
Apar gramezi de le§uri, gramezi de arme rupte,
De cai uci§i, de care, de corturi risipite,
Si tuiurile oastei de oast& parasite i
O 1 pas cumplit al soartei ! Tot ce-i era de fala,
Cai, steaguri, pete mandre, stralucitoare arme,
Cladiri de visuri nalte, magie triumfala,
Au fast de-ajuns o clipa ca totril sa se darme!
VD'
Ghirai u trecut Nistrul in not pe calul sdu,
Land pe Dan ranitul.ca piada i trofeu.
El merge cle se !nchide in cortu-i, umilit,
Precum un lup in codru, de earn vojnici gonit.
Trei zile, trei.nopti Harml nu gusta 'n suflet pace.
Intins ca un cadavru gios pe covor, el -zace
Dar and revine, palid, din lunga-i desperare,
In ochii liii tree fulgeri de crunta sesbunare.

214 DAN, OAPITAN DE PLAID
El striga sa-i aducá sub cort pe Dan betranul.
De §i cuprins de lanturi; mai-et intre Romanul !
--eGhiaur!, zice Tatarul Cu inima haina,
«Ce sirnte firul ierbei cand coasa e vecind?
drEa pleaca fruntea 'n paces, respunde Capitanul,
4Caci are sã renasca mai fragedi la anul !,
Ghirai cade pe ganduri lasanduli capu 'n piept,
Apoi, mai bland urmeaza; 40 I Dan, om intelept
«Te §tiu de mult pe tine, cunosc al teu renume
«Din graiul plin de lacrimi orfanilor din lume.
«Pe multi 'Mari cuprins-ai. de-ai noptii reci ion!.
«Acum a venit randul qi tie ca sa. mold.
«Prive§te! langa .u§1 calaul te pande§te
Cu §treangul §i cu pain ce 'n mana-i zingane§te.
Un semn, i capuli sboare la cam §i la vulturi,
sufletu-ti se pierde in iadul de ghiauri.
«Dar insa imi facmi1à. de ani. qi de-a ta minte,
Gandind la betraneta ce-apas'al. meu parinte,
vreau, in daruri multe, pe tine-a te .ierta
«De vrei tu sate_lepezi acum de legea ta!,
Cre§tinul Dan, betranul cu suflet luminos,
Inalfa lui statue& §i zice maiestos:
Ceahlaul su furtuna iu scade mu§unoiu!
iEu, Dan, sub vintul soartei sä scad pagan, nu voiu.
Deci nu-mi convine viata mie1nic ca§tigatd,
Nici pa ta far-de-legei in fruntea-mi infierat4.
«Ru§inea-i o rugina. pe arma de viteaz,
4Un vierme ce mananca albeata din obraz.
Cui place sa ro§easca, ro§eascd... eu nu vreu
«Nici pata pe-a mea_ anna, nici pe obrazul meu.
«Alb am trait tan secol pe plaiul stramo§esc
di
vreu cu fate alba senin sa me sfar§esc,
Ca dup'o viata lunge, ferita de ru§ine,
4Mormintul men sa fie curat §i. alb ca mine!
A§a m'au deprins §tefan, uparä terna-i fie !
La traiu fare. mustrare §i fara prihanie.
«Nu-mi trebue-a ta mile., nu Arreu a tale daruri.
Tu imi intinzi o cupa mult plina de amaruri,
«Departe ea de mine L. mai drept e ca sa mor
Jar &cal ai tu cuget pasa de-al meu dor,
Ghirai ! me lasa, lasä in oara mortii grele
«Sa mdi sarut odata pamintul terii mele !)
Uimit, Ghirai -se scoala, cu maim lui desface,
Unealta de robie sub care leul zace,
Cumplitul lant ce-1 leaga cu strinse noduri sute,
zice grabnic ! cTatd,:ia -calul meu §i du-te !,
i.

GRUI-SINGER 215
Betrânul Dan ferice se duce, Nistrul trece,
'n aerul Moldovei se umfla pieptu-i rece,
inima lui cre§te, i ochj-i plini de jale
Cu drag privesc prin lacrimi podoaba terii- sale.
Sermanu 'ngenuncheazd pe iarba ce strAluce,
10 pleacd fruntea alba, smerit i§i face cruce
Si
pentru totdeauna sdrutà ca pe-o moa§te
Pdmintul ce tfesare i care-1 recunoaqte...
Apoi el se intoarce la Hanul, inträ 'n cort,
SuspinA, §ovae§te 0, palid, cade mort!
Iar Hanul, lung privindn-1, Toste§te cu durere :
! Dan Ariteaz, ferice ca tine care piere,
Av-And o viata verde in timpul tineretii,
0 alba ca zApada n iarna betrânetii !)
GRnI-SANGER
CODRUL 71.0.-vtATA.
Ci-cit au fost odata 11.11 hot naprasnie
oe se numek Grui-Sanger.
El locuill intr'un codru intunecos
otnoritor,
sfitri-viati...
es-i zieeau; Codruletc.,
etc.
(Poveste veehe)
Cine-au aliat in, lume de Codrul-fAra-viatä
n'au simtit in suflet un crunt fior de ghiata?
In cew padure veche, grozavd, infernalA,
Cararea-i incAlcita. 0 umbra e rnortalá,
arbori, stAnci, prdpastii, §i ori-care fapturA
Iau forme urie§e prin negura cea surd,
Aspecturi fioroase de pajuri, de balauri,
De zmei culcati pe damburi, de §erpi ascim§i in gauri,
De toate-acele flare povestice, de prada,
Ce luna giulgiue§te cu alba ei zApadd.
Copacii intind brate lungi, amenintAtoare,
NAltand pe toatà culmea ate-o spanzurAtoare;
stâncile, fantasme ple§uve, mute, oarbe
Deschid largi, negre pe§teri menite de a soarbe
In umbra lor adanc5. 0 de mistere plind
Pe omu 'mpins de- soartA a piere din luminA.
In funduri de prapastii'se bat mereu de maltirit
f$iroaie care poart a. caciavre- pe-a lor valuri;
Si
aburik intr'amurgul din ele se ridia.
Ce 'n touA sangeranda pe frunzi uscate pia;
Sau merg de se a§eazA pe stand, pe vftrf dd munte
Ca palide vedenii cu pletele carunte.

0 camera orgie de singe, de cruzimet,
1mbata umbra muta ce zace la desime,
S'ades 1n miez de noaptes'aude prin ticere
O surda lovituri, un vaet de durere,
Apoi un sbor de vulturi si urlete hidoase
De lupi pe yin sa. 'mparta a victimelor oase,
Si straniu, lung, -satanic un hohot ce resuna
Ca clocotul de codri cand cerurile tuna.
Atunci pastorii sarbezi zAresc_. din departare
Ivinclu-se pe munte o nalti aratare
Ce sta in tireptul lunei cu-o barda groasa 'n mana....
Si pima 'n ziva urla dulaii de la stana.
Amar de cine infra prin, ramurile dese
A codrului de moarte! Sermanul, daca iese,
El pare-un strigoiu palid zarit ca printr'un vis,
Ce cautA cArarea mormintului deschis...
Acolo-i cuibul spairnei si adapostul ureL
Grui-Sanger, ucigasul, e regele padurei
GRUI-SANGER
E crud lupu 'n turbare! crud tigrul ce sfasie
O turma de gazele pe-a Nilului campie!
Crud uliul care trece si Onta se abate
Pe-un stol de paserele in ,ierburi tupilate1
E crud destinul, cruda moartea! Dar in cruzime
Pe Sanger ucigasul nu 11 intrece nimel
De-abia sosit in viata prin moartea maicei sale,
Vrajitu-l-au Satana Cu pofte criminale
Sa schingiue, sa rupa., sa prade, sa. omoare,
SA fuga 'n intuneric de oameni si de soare.
Strain de toata mila, placerea-i, cea mai Vie
Au fost sä nimiceasca pe Jurne tot ce 'nvie,
Sa calce lion i roada, sa strice cuiburi pline,
Sa smulga aripioare do fluturi si de-albine.
Acum, *nisi el cati, un alt soiu de victime!
ri place-a sui scara naprasnicelor crime:
Acum ucide oameni!.. Cum ii zareste, ride
ucide, nurnai de setea de-a ucide!
De zece ani in codru el s'au retras aice,
Sotia lui e groaza, §i noaptea-a lui complice
Ca tigru fara satiu, sub un stejar la panda
-El face zi si noapte o cranceni isbanda,
Gasind in agonie un vaet care-i place
viata desfranata in mortile ce face.
II

Monstru bumplit cu, fata ca sufletu-i de slutã,
In tame sângeroase. gândirea-i e pierduta.
Ori cine-I ved; crede ca au vezut o ciumã,
Si clack scapa tearer, cu per de lup s'afuma,
Caci fruntea lui apare sinistru luminata
De-a focului ce-1 arde vapaie 'nflacarata;
Dar vulturii qi ulii §i buhnele i corbii,
Precum tot spre lumina cu jale cati orbii,
Tintesc cu neclipire spre dinsul ochi selbatici
Ce noaptea pintre arbori s'aprind ca ro§i jaratici.
Ei sboark pretutindeni alature, 'mpreuna,
Formandu-i pe sub nouri cu sborul o cununa,
1.1n larg cortegiu funebru ce lasa unde trece
De albe oseminte o dada trista, rece!
O singura flint& in inima-i pecata.
GAse§te-adapostire: betranu-i, jalnic tata,
La care se gande§te, cuprind de 3nfiorare
De ate ori comite o crima in turbare,
Imaginea iubita a bunului parinte
Adese on n lacrimi Ii trece-atunci prin mint;
Punandu-se 'ntre dinsul §i victimele sale...
Zadarnic Lir el. e arrna puterii infernale I
PART DID UL
E oara de znistere; de- groaza §i de §oapte,
Cand tree fiori in aer §i demoni ro§i In noapte;
Cand umbra tradAtoaKe a§eazk, pe sub .maluri,
Prin unkhiurile easel, pria guri de,vai,
pe dealuriL
Prin. codri, prin ruine de-yeche mandstire,
Pe naltele clopotniti, prin negre cimitire
Fantasme tupilate, vedenii mari, tacute,
Ce stau ca nilte visuri din ochi nedispkrute,
$i astfel, locuitk. de Intbre, noaptea pare
,Mutd de groaza, -rece §i ark. resuflare.
E care de uimire, cand Codrul-fara-viata
S'aratà mai sinistru prin vek de oarbä ceatä
§i scoate-un aspru vuet 'Re 'nsufla aterire,
Ducand In lume, tainic, o crunta povestire.
Tot omul fuge, toatd fapfura se tscunde...
Ui om i§i face cruce §i 'n codru. des patrundel
III
_E tatal lui Gra-Sanger r plapknd, fark. putere
Sub sarcina greoaie de ani §i de durere,
EL intri pe sub afbori in haosul cel mare
De negru Intuneric, adanc, fara liotare,

218 GYM-SINGER
i tot inainteaza pe cài nestrabatute
i pare ca inoata prin unde nevezute.
Incet, avand de reazem un veehiu toiag de vie,
Sermanul urca 'n lacrimi cararea de urgie,
Caci vine ca sa cerce de-a smulge din orbire-i
Pe fiul seu ce calca in volvura peirei.
El vrea sa-1 mai revada, el vrea sag mai sdrute,
Sa-1 scoatä la lumina din cdile pierdute,
astfel merge, merge plecand a lui statura,
Ca omul care-asteapta a mortii lovitura,
Si gura lui sopteste cuvinte drAgalase,
Ca 'A timpul desmierdarii arid fiul era 'n fase.
Stai ! fugi, nenorocite! un pas de-i face inca...
Dar iata-1 sus pe culme,.ah ! iatd-1 langa stanca
De-odat'o barda cruda prin aer luce, sboard,
Loveste!... gios betranul c'un vaet se doboara,
Iar Sanger ucigasul, plecandu-se, de-odata
he clipa unui fulger zdreste... pe-al sen tatd!
IV
BLESTglITID
0 ! cruntd fdr-de-lege! Pécat fárä iertare!
Cumplitul, paricidul incremenit apare
De spaima ce-1 cuprinde spdimantator, la focul.
Aprins cu rapegiune de fulgeri in tot locul.
Padurea 'ntreaga arde cu negrele-i pecate,
Latind lumini pe ceruri, pe dealuri departate7
oaspetii prddalnici in sboruri sgtnnotoase
Se duc, -vartej fantastic, cu tipete fioroase.
Padurea arde ! brazii eaprind ca nalte tortii,
Sub bolte 'nfldcarate trec victimele
Lung sir de spectri palizi ce merg ca sa arate
Lui Sanger a lor fete si rdni nevindecate.
De-odata prin vuirea de vaete 'n multime,
Prin mfile de glasuri ce-1 mustra cu asprime
§i mai presus de svonul padurii ce trasneste,
Un glas din alta lume se. 'nalta i graeste:
Tu, proclet, ucigase! infame paricide I
Tu, pentru care astazi tot Iadul se deschide
Tu rapitor de zile chi
ti-au dat viatd, numel
Atunci a ta osanda sfarsit sà. aiba. n lume,
Cand asta. buturuga de arbor ars, sub care
Parintele tdu zace intins, fãrà. suflare,
Va da i flori i frunze, etern find tidata
Cu apa cea din vale in gura ta cdrata.
Iar pan' atunce, iazma ce a nascut P4catu1,
Legata 'n infratire cu Réul ne 'mpdcatul,
!

GRIM- SAN GER 219
gIn viata §i 'n mormintu-ti in veci sa nu gusti pace,
Si cugetul diti tine s'auzi ca nu mai -tape.
-ga nu priveqti tu cerul si omenirea 'n fatal
(De foc sa-ti fie apa §i soarele de ghiata!
SA bati 'ft tine biciul urgiilor turbate
Pan' n'a mai fi pe tine loc unde a mai bate!
(Toti. §erpii de pe lume sa iasa 'n a ta cale!
SS.' 'ntimpini numai ura, sa nu simti cleat jale !
Sa chiemi cumplita moarte §i ea l'a ta chiemare
4Sa rida; sa te lase luptand cu-a ta mustrare,
A Inca s'ajungi tu insuti a te feri de tine
Prin ultima ta crima, uciderea de sine!
Blastem! blastem pe capu-ti in lunga vecinicie!
A ta cenu§à piara in vint, si neagra fie!,
V
PEDEAPSA
Trecut-au jumatate de secul pe-asta lurne.
Din codru nu remas-au decat hidosu-i nume;
Pe unde-au lost odatã stejarul, bradul, plopul,
Desime uriasa ce-au infruntat potopul,
E numai camp de pietre, gol trist, secat de soare,
De care fug §i vulturi §i fiare rapitoare.
Nici scaiul, nici urzica pe sinul lui nu creste,
In veci dorita ploaie nici roua nu-1 stropeste,
Iar dac'un nor se sparge deasupra-i cate-odata,
Cu -Iacrimi lungl de sange e ploaia-amestecata.
De campul cel de groaza chiar gandul se fere§te;
Chiar crivëtul pe margini din sboru-i se opreste,
Atat este de mare pe locul de-anatemuri
iJrgia nempdcata cere§tilor blastemuri!
Si ineun om, in soare, om singur... cine-ar crede?
Pe-a dealului carare un om acum se vede!
Baran ca lumea, garbov, sub svintul relei soarte,
El pare ca. de secull au fost uitat de moarte.
Ple§uv, pe a lui frunte parlita, nesenina,
Tree nori de ganduri negri sub carii ea se 7nclina,
Si desele sbarcele pe ea shit impletite
Precum o tesatura de fire incalcite.
Sprancenele lui albe pe ochii lui se pleaca,
Läsand de-abia prin ele lumina ca sa treaca.
Iar barba-i lunga, aspra se tarae 'n carare
Pe cand el se tot urca pe branci, fail 'ncetare.
be-o jnmatate secul, sub gandul te4 omoartt,
Et in genunchi se sue, §i in genunchi coboard
Pe culmea varfuita cu-o neagra buturuga,
.Si tot loptests 'n sine o mult duioasi ruga.

220 GI-WI-SANGER
Sermanull merge 'n vale deli umple gura plina
Cu apa Oin isvoare, vioaie, cristalina,
Apoi se 'ntoarce iara§i la deal, pe culmea arsa
Si 'ncet la radacina copacului o varsa,
O varsa toata., toata! far' a lasa din gura
Sa lunece in pieptu-i macar o picatura.
Dar vai! tree nopti, trec-zile, trec ani §i cat muncqte,
Zadarnic buturuga nu mai reinverze§tel
VI
IERTXTtEA
Azi cerul 0 mai aspru! cad raze Infocate,
$i setea linge piatra isvoarelor secate
O gura, numai una de apa mai remane...
Betranul, neiertatul, cu focul in plamane
O soarbe 'n gura-i, pleaca, se urca iar din 'vale
Tarindu-se pe coate, pe branci in cruda-i cale,
$i rupti Ii sint genunchii, §i rupte-a sale coate,
S'abia se mai resufla, gi cade, nu xnai poate;
Caci drumul se lungeste cu cat i setea-i, cre§te..
Dar iata ca la mijloc de, cale se opre§tel
El vede-o pasericá pe jumatate moarta;
In palma-i o cuprinde, la gura_ lui o poarta,
Si
cu o picatura prielnic o adapa
Far' a 'nghiti, sermanul macar un pic de, apa!
1-
11envie paserica. Incet din amortire
ceruri se inalta cu-o vie ciripire.
Minune!... iata cerut deschis se iluming
De-o tainica aurora feericd, diving,
Atat de stralucita cat insu§i mandrul soare
Se stinge ca steluta l'a soarelni splendoare,
S''un glas patruns de milä, duios de bunatate
Din cer grae§te z Sanger! iertat e§ti cle pécatet
Mult reu o fapta buna in ceruri cumpanektei-
0 biata paserica 1e /amid `le izbave§tel,
Grui-Sanger nalta'fruntea... El vede cii uimire
Pe fata parinteasca o dulce 'nduio§ire;
El vede-a_lui victime cu Ingeri adunate
In hrate-le deschise chiemându-I ca pe-un frate
FA vede 'ea prin farmec pe trunchiul fãrã Iriatd
Crescand vlastäri frumoase cu.wvesela verdeata
Si n varf -0 &are alba e cade pe-a lui frunte
Ce semn de Incetare a chinurilor crunte.
Iertatul zice; oDoamne I parinteLindurare
cade i se stinge cu-o liii suspinare.

LEGLIMAI'CIOCAILLIEI, 121.
Se spune ca pelocul, unde-au murit sermanul,
Un arbor mic, selbatic, Tesare pe tot anul,
Avgnd o paserica In varf, cu glas de fnger...
El poarta poame.rosii i numele de Sdnger.
Mirce§ti, 1875-
-5
,LEGENDA CIOOkaLIEt.
Lie, Lie, Si revinit
Cioarlie, Din lumintt
Sbori in soare Pre pimint
Cantatoare Ca duleent i
(Popo; 41)
De. când erau ca jarba anticii codri dest,
Si _mici ca musunoaie Carpatii urie§i,
i vaile profunde i latele valcele
Ca pe o- apa ling usoare valurele ;
De and in lume lupii serau.,-pastori de oi,
Si ur§ii cu cimpoaie mânau -cireii de boi;
De când purti 'n cosite Ileana Cosinzana
0 floare cântatoare, o floare nasdravana,
Mau fost copila 'n viata maL dulce, mai aleasg.
Decat frumoasa Lia, fecioara 'mperateasa
Ngsb.ita n faptul zilei cu fata 'n. Resarit,
Luceferii, vezand-o, mai viu aq stralucit
Ferice de-a atinge cu-o raza argintie,
Cu ultima lor iraza asa minune vie.
Si
astfel, de lumina cereasca dèsmierdata,
Ea, rearind ca floare, an inflorit ca fata;
S'acum e fala lumii, a mintii inca.ntare,
A. inimilor. farmec, a ochilor mirare.
Tot onnul care-o vede, rapit, uimit simteste
Ca. par' ca se renaste, ca inima lui creqte,
Ca. trece lin din iarna in dulce primavara,
CI mu de paseri canta in sinu-i §i4r-afara.
Ea are-o fata'albas de floxi de lacrimioarei
Si
ochi ceresti, albastri, ca floarea de cicoare
S'un pr ce straluceste pe fruntea sa balaie
CazAnd, fuior de aur, dealung /Ana 'n calcaie,
Inclt pe câmpul verde and trece zimbitoare
Se pare c'o urmeaza prin aer fulgi de soare
Ea poartg haine scumpe, u§oare, descantate,
Din -fire de painjen lesute §i lucrate,
Prin care tainic salta luciri de forrhe albe,
Comori atragatoare ca n visurile dalbe,
Precum acele slabe vapid tremuratoare
Prin frunze respandite de luna gftnditoare.
I

222. LEGgNDA crocktmEr
Aprinsii ochi ai noptii in ,giuru-i scanteeaza,
Formand cununi de raze pe fruntea-i ce viseaza,
Si
lunecà pe sinu-i, raiu alb de fericiri,
Voind ca sa patrunda prin itele subtiri-
Seninul dulce-al zilei, ravnind acea minune,
Din soarele-resare si pan' la soare-apune,
Se 'ntinde pe deasupra-i en bolta lui rotundat
Voind sa-i fac'un templu in care s'o ascunda
Si-i zice : «Insusi cerul spre tine se inclina...
4Frumuseta-i 6 cOroana, pe, frunte de regina!
Si mers-au. vestea'n lume, trecand din gura'n gura,
CA Lia furl ochii si mintile le fura ;
Si dus-o-au pe aripi in locuri departate
Cucoarele 'n triunghiuri prin aer insirate,
Si spus-au vintul ager, in veci neodihnit,
Ca nu-i ccpila alta mai dulce de iubit.
In graba alergat-au din toate-a lumii zari,
De peste munti, din funduri, de peste noué mari,
Cei mai viteji si mandri feciori de impdrati,
Vrajiti de-a fi pe viata de Lia farmecati.
Venit-au Rosa], craiul ivaltelor lungi plaiuri,
i Albul ce domneste pe cloud-zed de raiuri,
i Penes imperatul, arcas cu ochiul tintes,
e are 'n tolba. fulgeri §i'n grajd pe calul Vintes ;
Si altii, multi ca frunza, manati de-a lor iubire
Cu Lia dragalasa sa cate impetire.
Dar nici isi pleaca ochii la ei frumoasa fata,
Cum nu se uita crinul la iarba cea uscata,
Ci vecinic ea priveste cu drag la mandrill soare
,Si, tot privind lumina din fata-i arzatoare,
Cu lacrimi i se Ample albastrii ochi. frumosi.
Ei plang!... de ce prang insa. luceferii duiosi?
De mult privit in soare, sau de- o jale-ascunsa,
De-o gingasa dorintä, de-o taina nepatrunsa?
Ah! taina ei n'o §tie nici Zina ce-o iubeste,
N'o stie capdtaiul pe care odihne§te,
Nici apa ce oglinda obrazu-i la trezie,
Nici cerul, nici pamintul!... dar umbra sa o stie!
Ades copila, prada gandirii ce-o rapeste,
Se Scalda in lumina, cu soarele graeite,
Si zice: Tu al lumei monarc stralucitor!
0 ! splendida comoara de viata si amor !
Tu, ochiu deschis in ceruri sa vad'a mea silt-tire !
Tuf singura-mi dorintd, tu dulcele meu mire!
III

MEGFENDA CIOCARLIEI 223
(Pleca-voiu, ah! pleca-voiu, luand urmele tale,
Sa te 'ntalnesc ferice, sa te culeg in cale,
g8a fii al meu si numai al meu, o! mandre soare,
Sa nu mai plang de moarte, and tu saruti o floare,
(CAci te uresc atunce... cu dragoste si dor
ti simt ca cle-acea ura duioasa am sa moth
Ea zice si se vede de raze inundata.
(Tar umbra ei suspina in urma-i tupilata :
(Ah! draga mea stapana! Fereasca. Domnul Sfintul
(De-a-ti asculta Indemnul, de-ali implini cuvintul,
(Caci vai de-acel ce-apuca pe-a soarelui carare !
(El intra 'n cale lunga ce capet nu mai are
(Si unde inceputul se leaga cu sfarsitul
$i unde-si pierde mintea si pasii, ratacitul.
(Ah ! Lia, te gandeste ca soarele-i cu dar
(De viata si de moarte, ca-i dulce si amar !
El da junie lumii, iubire, fericire,
La plante, cuiburi, Mimi, el da insufletire,
(Dar raza-i ce invie e raza si de foc
Ce arde crinul fraged si tristul siminoc,
(Si riurile soarbe, §i paseri sageteaza,
4i umbra o Inghi1e and ziva e amiaza .
Ah ! fie ori cum fie !, respunde'n graba Lia.
Durerea fie-mi partea sau fie-mi bucuria,
De-oiu qti cã 'n, a mea cale voiu face tot-deauna
Din septe noti o noapte, din §epte zile una,
M'oiu duce mult departe c'un rapide-avint,
Departe unde cerul se lasá pe pamint,
Pe unde muntii falnici Apar ca nourele,
41De unde stau de vorba in umbre flori cu stele.
M'oiu duce, duce, duce pan' mi-oiu gasi ursitul
S'oiu sta gura la gura cu soarele iubitul,
(Caci vreau sa-i privesc fata ca sa-mi alin durerea,
Sa sorb a lui cuvinte din buze-i dulci ca mierea!
Amar de tine, Lie, o ! Lie-amar de mine!
-(Dar fie ! unde-i merge, si eu me duc cu tine."
Ill
In reversatul zilei, and nasc a vie0i soapte
Si lin se desveleste seninul cer din noapte,
Pe and Jumina-i surd, plapanda recoroasa
Si somnul Ii destinde aripa somnoroasa,
Frumoasa Lia pleacd pe Graur, calu-i sarg,
Ce zice sci pamintul nu e destul de larg,
$i
sboara färä spatiu, luandu-si iute sborul
Ca vintul i ca gandul, ca spaima i ca doruL
El fuge pe sub soare, el fuge pe sub luna
piere intr'un fulger cum piere vestea buna ;

224 LEGEND* CIO CARLIET/4
$i trece pe sub nour, i trece pe sub sfea
Clipis, cum se strecoara prin oarneni vestea real
Se duce calul Graur spre codrii de stejari,
Iii care greu se lupta balaurii cei mari
Cu pajuri nasdravane nascute 'n ceea lume;
Prin locuri unde &erpii briliantari fac din spume,
$i zmeii fac palaturi de-argint cu turntiri dese
Ca 'n ele sA as.cunda frumoase 'mperatese.
El trece prin poiene cu tufe aurite,
In care se alunga sopArle smaAuite
$i blande paserele ce canta 'n cmbul cald
Av And rubine pliscuri i ochii de smarald.
Acolo vintul serii prin frunze-alene-sboara,
Lovind incet de umbrA aripa lui usoara,
5i iarba, chiemAnd boarea din zori ca s'o dismierde,
Se mi,scd 'n vAlurele precum o apa verde.
El trece peste riuri ce curg necontenit
Ca zilele senine a celui fericit,v,
$i
apa 'ndeamna fata pe malun sä se mike,
In ea sa se oglinde, s'o facd si mai dulce.
Zadarnic! ea 'nainte, !nainte mereu pasa
Ca omul cu grabire manat de dor de, catl,,
$i de trei. ori trei zile j nopti de trel ori trer
Ea lasä somnul dulce sl piarl 'n urma ei.
$i astfel tot pe cale, len ochii tintA 'n. soare,.
Cu coamele-i lucioase in Nint fAlfaitoare,
Ea pare si dispare, rápitä de cal-Graut,.
Precum un vis ferice inseam vartej de aur.
Dar dupa multa truda i mult amar de cale
OdAtA cu amurgu l. ajunge inteo
vale,
0 vale inverzita ce se uneste 'n zare
Cu-albastra, sgornotoasa, clocotitoarea-mare
Acolo calul Graur Ii inceteazA sborul,
Nemai avAnd paminturi sd bata cu piciorul,
Iar Lia se coboarl cu graba de pe cal
$1 merge de se pune pe-al mArii verde mal,
Privind. eu dor Ia-raiul din fundul departat
Pe care e ridica al soarelui palat.
Pe unde-ti merge ganduld Stapana mea iubita?
9 'ntreaba glasul umbrei de cale obosita.
Ah Idraga
sorioara! duioasa Li zice,
Zaresti in departare cea insutä ferice
Plutind sub cer albastru pe-a. marfi albastthrre?
Vezi ta colo, n zare, colo pe-o Inaltime
Acel palat de aur, ceL cuib de straluciri
Cu poarta de rubinuri i stAlpii de safiri?
Acolo 'mperAteste frumos ursitul meu,
-ZAcolo-mi sboarl gandul, acolo eu me `vreu!

«Dar cum sa fac, vai mis!.. ah! calul meu ni poat%
(SA calce i parnintul, gi marile sa 'uoate!)
eStapanal zice Graur, -ce nu pot eu pe lume
icO poate al meu frate nascut pe-a marii spume*.
Cum zice, cum necheaza...
,Din inarea cea profunda
0 voivura se 'nalta, i ese-un cal in unda,
Cu ierburi qi märgeanuri. avand coama 'mpletita,
§i solzi de-argint pe spate, i paling sub copita.
Zarindu-1 Lia, vesel, de cale vSe gategte,
Dar- cafid e ca sa piece gi and se desparte§te
De graur, ea-1. sarutai pe cnarda-1 mai desmiarda,
Si.-1 chiama drag pe nume i. plange c'a sa-1 piarda.
Apoi ,se 'ntoarce lute la ma], ci iut& sare
_Pe noul cal ce-o poarta gar pe-a luf -spinare.
Si umbra ei remane pe na instrainata,
Si Graur se afunda In zareg nourata.
Prin valuri spumegbase ce 'n giuru-i, se alina
Cantand o Inelodie simfonica, marina,
Ajunge Lia grabbic la insula dorita,
A carei iarba vie cu Taze-i altoita..
Copila 'n haine mandre de fiu Impdratese-
S'afunda. In lumina, dar chipu-i ingeresc,
Dar mersu-i plin de tiarmec, cu pas leganatof,
0 spun mai mult Q4.4 fatä deck ca .h fecior.
.Ea intra In palatal acel de feerie
Cu inima 'n bataie de dulce bucurie,
Dotind ca sg 'ntalneasca, temand de-a intalni
Pe-acel care-au vrajit-9 aicea de-a veni,
,iata Ca zaregte a lui barana mamk
Cu genele tazute _pe -ochi ca o naframa!
1)e and nu era. Inca pamintul care este,
De and tot ce p
'n 1,ume era. numai poveste
Si --raza de lumina gi Tazele caldurei .F4
Erau zomori astunse n haosul naturef,
A. splendiclului soare ferice nascatoare
Traegte n nnhinoasA i magica splendoare,
Dar tristk i orbita. de -vecinica-i lucire
Acum ea nu mai poate pe soar& sa-1 admire,
Si-i este scris de soartg atunci numai sa vada,
Cand flul ei in cursi ar A expus sA cada.
Sermana 'ncet aude sunand pasuri straine,
Txesare i intreaba: 4Ce om, ce flarA, eine
cAu Indraznit Si vie aice, §i-a patrunde
gIn locuri necalcate de pas de om pe unde
'V
15

226 LEI3INDA CrOCIRLIEV
«Nici paserea maeastra a trece nu 'ndrazne§te,
«Nici doru, 'n ratacire pierdut, nu se opre§te?0
Copila tremurgnda s'apropie §i zice:
«Sint om cii olganduri blande venit din, lume-aice*.
De e§ti feciob, replica betrana ingrijita,
-«Sa-ti fie calea floare §i. urma inflorita,
«Si 'n viata sa ai parte de soacra iubitoare
-«Si de nevasta dulce, frumoasa, zimbitoare;
thr
daca e§ti tu, fata, precum te-arata glasul,
,«Pe urma ta upard intoarce-ti iute pasul
piei din aste locuri neatinse §i curate,
«Dornnite de-al meu soarez copil fara. pecate
Copila spaimantata Q1.1 dorul ei se ceartd,
Ar vrea, ar vrea sa fuga, dar initna n'o iarta;
Cand iata cd s'aude in lunga Ilepartare.
De cai venind spre casa voioasa nechezare,
Si iata ca palatul se umple de odata
Cu zilnica lumina din lume adunata;
Caci soarele apune lasand de-alung pe ceruri
Clipirile de stele §'a umbrelor misteruri.
El vine §i apare atat, de luminos
Ca. 'ntuneca vederea, cu chipul seu frumos.
«Bine-ai venit copile, de mult ;instrainat
Ii zice blanda mama c'un dulce särufat.
Te bucura de oaspe venit de pre pandnt,
Un oaspe bland la suflet §i ginga§da cuvinb.
In giuru-i mandrul soare se uita cu mirare...
El vede §i nu crede, ii pare ca. ii pare
Si simte-un neastimper'in inima-i vergina
Sub gal* ochire a fetei ce suspina.
Apoi, luand de. friana pe Lia tremuranda:
«Ori .cine-ai fi, el zice, fiintd, tu, Taal:dna.' !
«Durerea omeneasca in veci sa nu te-ajunga,
cj fie-ti scurt necazul §i fericirea lunga!
«Pe flori de primavarã obrazu-ti sa se culce,
Si fie-ti dulce viata §i moartea fie-ti dulce b
Copila II asculta pierduta rn estaz,
Cu zimbetul pe buze, cu lacrimi pe obraz,
$i zice: «Mandre soare! lasat-am scumpa tartt
.Si casa parinteasca, in timp de primavara
«Cu dor sa vin la. tine, de-aproape sa te-admir;
s$i
'n calea mea grait-am cu flori de trandafir,
«Cu riuri §i cu nouri, cu fluturi §i cu stele;
«Grait-am §i cu vulturi, cu §oimi, cu randunele,
«Cu tot ce putea 'n lume de tine sa-mi graiasca,
`«S'acum Ii zic eu tie in limba omeneasca:
Minune mult iubita! Lumina de lurnine!
«Ah inima me poarta sa stau in veci cu tine!),

,LEGENDA cIoaarair 227
Si soarele gi Lia, päreche de iubire,
In ochi aprin§i de doruri inneac'a lor privire,
Zimbind unul la altul cu 'nduio§ire multa.
Iar mama ce nu-i vede, dar care ii ascultd,
Graind cu mintea, zice: (SA fiu oare 'nqelata?
It Acest strain sa fie oare fecior sau fata?
4E1 are glasul dulce, prea dulce, prea duios
iDe cand a dat cu ochii de fiul meu frumosho
Apoi mai stand pe ganduri, adaoge 'n tristeta:
tAh! unde-mi e vederea din dalba tineretal..
Amar de cine are pe ochi un negru nor
iCand inima presimte!., E fata sau fecior?..
iLa noapte voiu a§terne in patu-i albe flori;
iDe-a fi barbat, sub dinstil peri-vor pana 'it zori;
dal- de-a fi fata, ele, de sinul ei lipite,
In faptul diminetei vor fi tnai infloritea.
Marta 'n neastimpèr se duce qovaind,
Condusa. de-a ei carja, prin noapte pipaind.
Atunci voiosul soare, simtind o noua viata,
0 ia pe Lia 'n brate qi o saruta. 'n Ma
Si-i zice cu 'nfocarel dubita mea mireasa
an lumea paminteand ai fost imperateasa,
(De-acum, tot impreuna gustand cerescul bine,
gEu lumina-voiu cerul 0 tu, draga, pe mine*.
Copila varsd lacrimi; uimita ea simte§te
Ca inima-i ferice in sinu-i se tope§te
Ca ziva cea de vara cand "razele se scurg
Topindu-se in umbra adanca din amurg.
Si ast-fel. dragala§ii de-a lor iubiri au parte...
lar and le spune noaptea ca-i timp a se desparte,
Ca noaptea cea de vara ce repede dispare
Topindu-se "'n lumina lui Soarele-resare,
Nici unul n'are gandul sa faca inceputul,
Sa rupa jantuL. tainic ce-i, leaga cu stirutul!
V
A doua zi, pe timpul minunilor visate,
Gaud faptul diminetii la u§a noptii bate,
B6trana mama, treaza de grija ce-o domina,
Simte§te a e 'ft lurne o stranie lumina.
Ea merge ct grabire la patul unde crede
C'au trebuit sa. doarma strainul... §1 ea vede
(Caci dragostea de mama o face-acum sa Nada),
Ea vede. 'n asternutu-i fiori vti ca 'lite() livada.
Ah! zice cu durerei nici una nu-i uscata l
Nici una ve§tezital Strainul, oaspe-i fatal)
Apoi, in tulburarea-i de crud& presimtire,
Inalta ochii 'n ceruri §i Vede cu-oterire...

.228 vi.An TEPq sI STEJARUL
Ce vede?
Pe zenitul adAnc,infläcArat,
Maretul soare planA! §i caru-i inhamat
Cu noue cai de raze ce 'il. spatiu 1-au rapit,
Cutrierà cerescul intins nemalrginit.
Sbor caii, lAsAnd riuri de foc n urma lor,
Si fraele scapate de-alung in aer sbor;
Iar soarele ferice, dand lumflor uitare,
Cu Lia legAnata pe sinul lui apare,
Si lumile cuprinse de flAcdri arzatoare
Privesc in ingrozire alt soare langA soare...
cB1ãstem! strigà barana, eblptem pe capul thu,
«Tu care-mi rape§fi, viata, rapind pe fiul meuh
Si mama cade moartd!
Ea cade! dar urgia,
Dar cruntul blAstem sboark se sue pan' la Lia,
§'a soarelut mireasal lovitá, fulgerata,
Din ceruri cade 'n mare lucind ca o sageata.
. . . . . . . . . . . . . . , . .
Ah mare i-a fost visdl §i. scurtA fericirear
Iubirea i-au dat moartea, i _moartea. nemurirea!
Iar sufletu-i ferice luat-au forma vie
De-o mica dragala§A, duioasA CiocArlie
Ce vecinic catrã soare se 'nalta. 'n aderare,
ChiemAndu-1, primAvara, cu dulcea ei cantare!
1875, Main.
VLAD TEPE§ §I STEJARUL
Tasgovi§tea e 'n larmä in zi de Pa§ti cu soare.!
Vlad Tepe§ incruntatul i-au pus o cingAtcare,
0 cingatoare larga de oameni intepati,
Wetrani cu barbe albe, calugAri, juni bArbati,
Smunciti de la oaspete, din hori, din vesehe,
S'acum umplând vhzduhul de-o vestal agonie!
Privindu-i, mandrul scare in non de sAnge-apune !
Iar Tepeq, nu departe, sub un stejar se pune
Pe-o culme, se intinde la umbra §i. admiral
In ziva de 'nviere ora§ul cum expird,
§i curn, gemand sermanii in chin §i 'n foc de sete,
Apar pe zarea ro§A in negre siluete,
Si ride, cumplit ride calAul nempAcat!
Superb, strAmo§ de codri, cu frunze 'ncoronat,
Stejarul, remas singur pe cAmpul de nagarA,
Se pare o fantasmA din lumea legendara,

VLAD TEPEq II BTEJARIIIi
0 moaste uria sa. din codrul aeramat !
In secolul ce trece pierd4 instrainat,
Uitat de coasa mortii pe termul scurtei: vieti,
El are maiestatea. augustel betraneti.
Un card de vulturi ageri in frunza lui s'ascund,
Furtunele cumplite in ea se pierd afund,
Ii aprigut cutremur de munti testurnator
1i pare-un fior moale ce-1, zgudue usor.
Cu cat se 'ntincle noaptea in giuru-i, el luceste;
Cu cat in giuru-i creste pusfiul, i ei. ereste,c
Picioarele-i ant ?rinse in terna mormintalA,
Dar fruntea-i huninata de raza imortara.
PAstorul de la -munte i omul de ogor
Se 'nchina lui i 'n fata-i grAesc incetisor?
Cati, umbra lui cuprinde trei seculi de misteruri,
CAci trunchiu-i o coloanA clintre pamint i .ceruri,
CAci prin frunzisu-Lverde un vuet lung resund
Ce pare. cá sopteste de gloria strabuna.
Vlap Tepeq 11 priveste i zice tu gand 'refit
«Ce de mai ttepi as face, stejar, din codrul Veu! ,
Atunci, ca nici odata, gigantul. s'au uimit!
De-un lung fior In fream6t drunzisul a vui(
S'un glas de alta. lume .aclanc pdtrunzAtor
A zis :
4 0 tu, Vlad Tepe§ I hain cutezdtor!
«Trei seculi sunt, trei seculi de cand voiosul scare
«Revarsd peste mine cereasca lui splendoarel
«Trei seculi,am dat umbra. i dulce adApost
«La lumea care este, la lumea care-a fost,
«La oameni i la flare !... dar om asa cumplit,
eDar fiar'-asa ca tine eu Inca iicam umbrit!
«Tu ai in loc de suflet o iazrna. neagra, care
«Pe cruntul Satan frisusi 1-ar pune in znirare,
«tar gandul tau un vede a tale fapte rele,
«Cum nu se. vede:noaptea orbitd, idea' steel
ins4 esti puternic, etL Domn, pastor de turmd!
Ar fi sa infloreasca pamintul pe-a ta urma;
Dar nu! cand te-arati lumii, in sin copilul plange ;
and rizi, a tale gingeni se vêd rosind, de sange.-
[Fon uncle iti duci paij, o buha cu-al ei sbor
«Punandu-se drept .soare, te 'ntuneca. de-un nor!
1.«0! timp, al Jneu tovarAs, o I timp neodihnit,
SecerAtor de oameni i sub mine ai privit
«Pe Domnul Negru-vocla cu sterna 'ncoronat
Cand ;in aceasta. teara, el a descAlecat,
Om verde, Roman neat's, mésurAtor de lume,
Ce vrea pe-a ei mesurä ca sa-si
croeascd, tin nume
«Ai mai privit aice pe Mircea cel Baran
Sub un nAmol de lauri. tulcat pe-un pat de fan,

280 LEGFXDA LICRINIOAREI
4Donnind cu fata blind& en vis Inca vezind
-iPe Baiazed in fuga. prin Dunare trecand.
It Atanci.din, ar meu codru iubit ci respectat
siMult lemn lie ghioageoarce, voinicilor am dat,
(Caci pe atunci cancl 'team 4uni Ze-crimte lame,
gStejarul cu voinicul .era frate -de aline,
dar codrii, cetati unde mAna%-i de a. lor-moarte,
«Românii gAseau viatd, ducmanii gAseau nioarte!
qacum eu, martur falnic de-atitea fapte mart
4cEu care.port ill ghinda-mi un codru de stejari,
(Eu care port pe umeri trecul lurninat,
gEu sa me lied acuma de-un vierme-ameninOt!..
4,In laturi fiara. crunta cu negru, cer-de-gurA4
t Tu spurci umbra mea sacra cu-a ta Ndoasa ural
cIn laturi, Tepeluce I... un arbor viu ca, mine
gNu crecte gigant falnic penteun pitic ca tine!
V1ad Tepec se incrunta! in oarba lui turbare
Tresare, se repede, lovecte in trunchiul tare,
Dar, umilit, el cade §i scapa gios pumnaru1.,
Cu-o frunza vectezita 1-au palmuit ,stejarul!
Ifiree§ti 1874.
LEGENDA LACR IMIQ ARO
I
In raiu nici o minune placuta nu lipseA,
Vazduhul lin, recoare, a crini amirosea,
Cad albele potire in veci tot inflorite
Scoteau din a lor sinuri arome nesfarcite.
Lumina era-moale §i 'ndemnAtoare 4optii,
Nici noaptea urma zilei, nici ziva urma. noptii.
Prin arbori cantau paseri, prin aer sburau ingeri,
ki nu gAseau resunet in el a lumii plangen;
Caci scris era pe ceruri, pe frunze §i pe unde:
cNici umbra de durere aice nu patrunde./
Pe maluri verzi, frumoase, de riuri lirnpezite
Stau sufletele blande, iubinde, fericite,
GustAnd in linictire cereasca veselit
Ce 'n fie-care clipa cuprinde-o vecinicie.
Dulce-adapost de pace, gradina 'ncAntAtoare.. ,
Aveà orice minune, dar ii lipsea, o floare.
------5,----.

coz.A. vonk 231
iata cä soselte un oaspe de pe lume,
Un suflet alb §i tinèr pe-un nor de dulci jmrfume ;
Iar sufletele toate Ii ies lui inainte,
Primindu-1 cu zhnbire, cu ginga§e cuvinte,
i-i zic: (In raiul nostru bine-ai sosit, copile
«Curand pleca§i din viatd! Nu_plangi a tale zile?,
«Nu, caci am dat o clipa de viatã trecatoare
(Pe alta mai ferice §i 'n vedi neperitoare.)
--PSi nu-ti e dor acuma de lumea parninteasca?
--,Nu, caci mai mult imi place intinderea cereasca.
--(Cum? Nu la§i nici o jale pe urma ta duioasa?s,
oAh! las o mama. scumpa, o mama dragastoasa,
e§i vecinic dupa dinsa voiu plange cu durere!
Zicand, copilut plange lipsit de mangaiere,
i lacrimile-i calde se schimbd '4 Lacrimioare,
De-atunci nu mai e lipsa in raiu de nici o floare!
II
CUZA VODA
3 z Mau 1873
V6zutu-te-am in pace suind scara maririi
'n pace luand calea augusea nemuririi,
0! scump amic, Domn mare, o!, nume cu splendoare
Skiff pe miriade de libere ogoare 1
0 clipa aparuta-i in plaint veciniciei
Si vecinice mani fapte lasat-ai Rounaniei,
Naltand din pardsire antica-i demnitate
Prin magica Unire i. sacra Libertate.
Ca norul plin de man a. ce trece §i Tevarsa
0 ploaie roditoare pe brazda care-i arsd,
i,
stand apoi de-O parte, in -utma lui prive§te
Cum brazda se deschide §i campul inflore§ter
A§a §i tu din ceruri ai dulcea mangaiere
SA vezi a terii tale frumoasa re'nviere,
Tu ce-ai starpit cu sceptrul, unealta de rodire,
Din suflete §i campuri semin0 de §erbire,

Q32 RfPIREA. 111300VINEI
Acum te odihne§te, gustand eterna pace,
In taina maiestoasa a mortii care lace,
Lasand o lume 'ntreaga la Tine t a gandeasca
S'a ta legenda, Cuza f cu fala s'o rosteasca...
Sint nume destinate, ca -numeie feu mare4
SA stee neclintite pe-a timpului hotare
Si vecinic sa respanda o falnica lumina
Pe secufii ce 'n umbra, trecand, li se inchinii.
Raginoasa
CANTECUL GINTEI LATINE
Latina ginta e regina
riiteale lumei g'ote mari;
Ea poarta n frunte-o stea divina
Lucind prin timpii seculari.
Menirea ei tot inaLite
Maret indreapta pa,ii sei.
Ea merge 'n capul altbr ginte
Vérsand lumina 'n urma ei.
Latina ginta e Vel gina
Cu farmec dulce. rapitor :
Strainu 'n cale- se inclina
pe genur Liu cade cu dor.
Frumoasa, vie, zimbitoare,
Sub cer senin, in aer cald,
Ea se mireaza 'n splendid soare,
.Se scalda 'n mare de smarald.
Miree4ti.
RAPIREA BUCOVINEI
1
Latina ginta are parte
De-ale pamintului comori
Si mult yoios ea le imparte
Cu celealte-a ei surori,
Dar' e teribila 'n manie
Cand bratul ei liberator
Love§te in cruda tiranie
lupta pentru-al sdu onor.
In zitra cea de judecatä
Cand, fata'n cer cu Domnul sfint
Latina gint'-a fi 'ntrebata
Ce au facut pe acest pamint
Ea va respunde sus i tare,
0 ! D oamne'nlume cat am stat:
«In ochii sei plini de-admirare
Pe tine .te-am representat I
Ceahleu!- betran gigante al munkilor Carpati!
Prive§te peste norii 1n juru-ti adunati
Ce sgomot, ce contraste pe laturile tale :
De-oparte veselid, de alta lunga jale !
Austria, imperiu at carui vultur mare
Rotundul glob ki sceptrul ii line strinqi in ghiare;
Austria ce vede foind l'a ei picioare
Un roiu in neastimp6r de man i mici popoare,
poarta cu mandrie coroana cesarina
La care-'nsu§i CarpAii i Dunarea se 'nchina;

RiPIREA IMICOVINEI 233
Austria ferice azi e in serbatoare !
Armatele-i deprinse a ft invingatoare
Desfa§urd largi steaguri de falnica parada
Sub cerul Bucovinei ce geme, tristg pradd...
Soldatii 'n -uniforme ferite de-ori ce pete
Se 'n§irá ca un codru de p9ti, de baionete,
Atat de ingrijite cat par, lucind la soare,
Un arsenal simetric de arme Inca fecioare.
Vitejii poarta 'n frunte crengi verzi ce se indoaie
Ca lauri blanzi de pace in lips& de resboaie.
Ei stau in linii drepte l armele presenta
La §efi muiati in aur, infhurati in lenta
garbobiti sub sarcini de fapte glorioase.
Aproape sburcla 'n sgomot scadroane numeroase
De bravi Husari, Centauri, iuti-fugatori, Inuit sprinteni,
Cu aripi la copite §i la picioare pinteni,
Sleiti pe cal de frunte §i stand in ranguri drept,
Ei par in nerabdare sa iee lurnea 'n piept.
Maghiarul resuce§te musteata-i carranita,
lar calu-i mu§cd fraul sub buza lui strunita,
Avand unul cu altul 6 tainica rudire
Prin, dorul ce framinta selbatica lor fire.
Privindu-i, stai pe ganduri i 'ntrebi de- 'nobileaza
Calul pe om, sau omul pe cal il completeaza.
La dreapta se véd tunuri in rand lucind de-oparte,
Deprinse-a svarli moartea in du§mani de departe.
Aspectul lor e crancen, gray, amenintator,
Cad moartea locue§te ascunsa. 'n sMul lor ;
Xar gura-le e gata din piept s'arunce 'n vint
0 salva triumfala sau salvd de mormint.
'n laturi §Tmprejurul puternicei armate
Se 'ndeas' o gloata oarba de tipuri variate:
Nemti, Le§i, Rusnaci §1 Unguri, babelica multime
Patatd, 'nadu§ita de neagra Evreime.
Toi pleaca a lor frunte pe and in catedrala
Se 'nalta Te-Deumul la sfePa ideala.
Toti sint in a§teptarei..
De-odat' un frearna sboara
De-alungul prin o§time §i 'n gloata se stracoara.
Un semn Comanda trece prin rangurile des;
Tamburele resuna §i. muzicile-alese
Intoana mari fanfare ce se unesc in sunet
Cu-a clopotelor svonuri, cu-a tunurilor tunet.
"Electrica §canteie patrunde lumea toata.
Un glas de mii de glasuri, un ura lung de gloata

234- Bi Pram BIJCOVINET
EsprimA 'n limbi diverse naive 'ntusiasmuri,
Delirul Evreimei ajunge pan' TI spasmuri!
Dar ce serbeaza astfel..Austria cu fall?
Serbeai'al unui erou vr'o faptA imortalA,
Sau ziva unui Cesar, aaq none, mari victorii
Ce-au coronat armata cu marl i uoue glorii?
Ceahleule, vecine cu-a cerului minuni,
Vechiu martur de-ale lumei clipesti desertaciuni I
Respunde din náltime: De cq asta. serbare
DesteaptA in Suceava o 1ungà vdetare,
'Un plans de-arnardciune, un gemet de niorminte,
Un nou fior de moarte prin. moartele-oseminte?
A clopotelor tonuri metalice, pompoase,
De ce trezesc in. Putna resunete duioase?
De ce tresar stejarii c'im freamét de Wire?
De _ce Romanul simte o cruntA oterire?
De ce mdreata umbr'a lui Stefan, sus pe munte,
Cu giulgiul seu de secoli s'acopere pe frunte?
Austria serbeaza cu valfA maiestoasA
A tristei Bucovine rapire dureroasá
Prin frauda infamA s'a Turcului vinzare I..
E jubileu de moarte, cAci pretul de tradare
S'au num6rat pe racla lui Ghica Domn, ucis!..
cj
astAzi pe-acea crimA un secol s'au inchis3).
Inchis?... Noi ii deschidem!... i adeverul stint
Chiemat, la glasul terii se 'naltd din mormint.
Fantasma sangeranda, la lume el apare
SA spue a lui Ghica romand protestare
In ziva mult nefastà când tristal
Moldova de-a ei sorA fu silnic deslipita;
Sa spue far-de-legea acelui las Vizir,
Unealtd de peire a Domnului martir,
Ce 'n setea lui de aur jertfit-au lAcomiei
0 sculA din coroana antic'a Romaniei!
Victimä neferice inaltelor ttaddri,
Azi este inceputul a talei resbunazi,
0 L Ghica, mime sacru ce astAzi reapari
Ca vecinica sententa a gazilor barbari
Priveste-o! mare limbrA, din boltele senine,
In asta zi de doliu and mii de limbi straine,
Crestini legati cu Iuda in stranie unire,
Serbeaz'a Bucovinei moderna restignire;
Priveste: Noi cu jale, supusi acum tacerei,
Venim ca sa-ti
b.ducem ofrandele durerei,

APIRBUcQVIET
Venim sA vaslin lacrimi ce inima le plinge
Pe locul uncle curs-au, ol Doamne, atten sânge I
Istorria -inscrie tot ce-au v6zut i vede.
ta zice: Romanie, in ceruri,' te increde,
Cáci lacrimele calde de-un neam intreg vérsate
Rodesc jos Dreptul Sacra §i sus., nalta Dreptate..
Deci, umbra maiestoasa, te 'ntoarce--spre hotare
.Tacuni, dupa un secol trecut, zi cu glas tare:
tTu, scumpa Bucovina, odraslA romAneasc6.1
4Tu, cuibul vitejiei, tu, fall stralmo§easca.
Respunde'n fata Thumei cu-a ta despretuire
tAcelor ce aclamA a ta nenorocire.
Evreii te insultd l'a soarelui lumina*
un §oim ce-1 roade o lacoma vermina.,
Ei rid de tine astAzi crezând c'a lor gramada
De-acum pe vecinicie te face a lor prada;
Dar nu te pot ajunge insuhele profane
tCand e§ti vlästarea, fiica cohortelor romane;
tCAnd, falnic rezematA pe vechile morminturi,
tPdstrezi in al tèu suflet anticele avinturi;
CAnd fiecare arbor din codri-ti fioro§i
tCuprinde o legenda din timpii glorio§i:
Când fie-care stâncd, i plain, i riu, i nume
tAtestã a nu piere romana ginta. 'n lutne 1
(Prix( aer ate-odatä se ved trechnd in sbor
ll
tLungi carduri de corbi negri cu svon croncanitor.
tFlamAnzi, ei cad pe cAmpuri, se cred stApani pe teara,
tDar e destul sä vadA un uliu, ca sa piara.
tPe ceriurile-albastre, adese ori s'aduna
tTroibne 'ntunecoase de negyi nori ce tuna..
tSe pare c'au sa verse potnpul pe pamint,
tDar ca sA-i risipeascA ce trebue?... un vint!
Veni-va ziva sfintA and vintul mantuirii
Va duce corbi i nouri pe calea pribegirit,
Si cerul tend noastre iar fi-va nepdtat
i
limpede ca ochiul de lacrima spalat.
lar pAn'atunci; o! Doarone, dacA-i permis sa rida
De codrul. vechin i sacru pradalnica omidA,
Huleascd Evreimea fariatica, duqmana,
Uitând Ierusalismul, uitand spada romana
Si marele imperiu aclame cu trufie
un act care atristä pe 'ntreaga Romanie !
Ordone umilirea simtirii creqtine§ti
Ca sa, complach urei qi turbei Evreeqti

236 RODJA MIIRAD PA4A.
faca sa resune vazduhul de fanfare,
De clopote, de tunuri, de crancena serbare.
Zadarnic! acel sgomot, cat de puternic fie,
Nu 'mpedecã pe bronzu-i istoria sá 'nscrie,
Pe langa'a lumii fapte infame, sau sublime,
0 fraudd, o crimei i doue mdri victimel
HODJA MURAD PA§A
VJZDUL SULTANULUT AHMED. 1604
Hodja Murad, iTizirul Sultanului Ahmet,
Aveà trei fii resboinici vestiti: Ghiun, lid, Djennet,
Trei §oimi, trei lei, trei fulgeri, trei flori din toamna
Iubirea, mangairea §i fala betranetii.
Cand ii privek in pace la umbra adormiti,
Curgeau duioase lacrimi din ochii lui tintiti,
Si 'n inima-i de tata, plapanda, simtitoare,
Ca 'n raiul WI Mohamed era dulce recoare ;
Iar cand, viteji, in focuri se aruncau tustrei,
Ii netezeh el barba zicand: Ei sini ai mei!
Mult timp Murad in lupte tocindu-§i iataganul,
Marise, aparase intreg Miotmanul,
Si 'n Asia supusa, cladind movili de morti,
Luase fitful falnic de Spackt 'Mallet Porti.
Poporul frisk prada urgiei, ce-1 vezuse
Sapand gropi largi si dese pe care le umpluse
Cu sute, mii cadavre, toate-asezate 'n snopi,
Mai drept 11 poreclise! Crunt sdpdtor de gropi...
Intr'unul din acele resboaie sangeroase
In care moartea oarba cdsea cu mii de coase,
Pe locul ce se 'ntinde in jur de Diarbekir,
Alaturea cu-o groapa §edea asprul Vizir.
In fata Ienicerii, mult cranceni potaie,
Pazeau o trista gloata d robi prinsi in bataie,
Meniti sa umple groapa cu trupurile lor
Sub apriga privire ha Hodja 'nvingator.
Opt-ztcf de ani pe umeri §i splendida4 armura
Plecau sub grea povara mareata lui statura,
Dar ochii sëi fn flacati luceau i alergau,
La fill lui ce 'n tare pe dusmani alungau,
rapide din zare veneau sa s'odihneasca
Pe trista hecatombd din groapa vizireasca.
Mali, rosi de sange, la semnu-i se 'ndemnau,
Fr
robii toti de-a randul ii descapatinau,
vietii,

RODJA MURAD liAVA 237
Si. trupurile calde ce imbètau omorul
Cddeau in groapa larga impinge cu piciorul;
Iar Hodja, lard. mila la strigat de aman,
Rosteà cu glas fanatic verseturi din. Coran..,
lat' url Spahiu calare ce trece 'n rapegiune
C'un prunc culcat pe brate-i, frumos ca o minune !
Vizirul il zareste sir- 'ntreaba pe Spahlu:
«Unde-ai gasit, Hasane, odorul acest viu h
Hassan plecat depune pe campul ud. de sange
Copilul, rod in floare, ce tremura si plange,
Se 'nchina si respunde: «Gasitu-l-am sub cort,
Lipit de al seu tata crestin, in lupta mort.*
Vizirul se incrunta ; el striga: «A I muiere!
(De serpi plini de otrava ai mila si durere?
("Ccicle-1...
(cEu h replica Spahiul revoltat,
«Eu sa ucid orfanul la sinul meu purtat ?
(L-am daruit cu zile, si. vrei sa-mi intorc darul ?
«L-am sarutat, s'acuma O. 'nfig in el. pumnalul ?
«Allah in care timpuri ajuns-am noi de vii,
«13ètranii dac'ordona ucideri de copii ?
(Allah, Allah cum poate o frunte maiestoasa
«Si 'ncuibe-o cugetare atat de fioroasa?
«Cum?... barb'atat de alba si cuget inasprit 7
«Cum?... tu, Vizir! tu, hodje ! si. -ochiul teu orbit
(Nu vede 'n pruncul fraged un oaspe de iubire
«Sacrat prin inocenta si prin nenorocire ?
«Blastem pe a ta gura! blastem pe gandul ten !
«Copil cine ucide isi pierde neamul seu !2.
Spahiul nobil salta pe cal si 'n camp dispare,
Lasand in minti si inimi o rece 'nfiorare,
Iar micul Inger chiamd, oftand, cu, jainic glas,
Pe tata lui, sermanul! departe-acum remas.
Vizirul stapaneste mania lui fierbinte,
Zicand: t NefencituI Hassan!,.. e scos dit minte bx
Apoi catra Ciausii cu nume de Caplani:
«Din 'voi care voeste cinci-zeci de pungi de bani,
«Pe-acest puiu de ndparca sa vie sa-1 omoare !*
Ciausii respund: «Leul nu calsa pe o floare !,
Vizirul zice iara : (Solaci, Spahii, Neferi,
«Voi toti vultani de prada, voi^aprigi Ieniceri,
«Vt dau a mele laine, ye dau a mea comoara,
«Si sabia-mi si. cortul si calul meu ce sboara,
«De mi-ti ucide-acuma pe-acest prune de ghiaur...)
Toti stau in neclintire ca statui imprejur.

238 AOPJA. NORA]) PAp.
Un singur, cal4 negru, u buze sangerate,
Cu pieptul ggio cu brate lungi, groase, incordate,
S'aprapie liz graba de bietul topila§:
Dar pruncuf la el cata ant de dragala§
§'atat ft bland, dragutul, calaului zimbe§te,
Cat nepul scapa atma din mama, se uime§te
Si fug* cu-oterire, nebun, racnind: (Nu vreu
eNia.baine, nici comoaral... mai bine sa mor eu
Atunci Vizirul, tigru turbat de a sa
car§nind din dinft selbatic, facand clabuci la gura,
Be scqala in picioare teribil, nalt,semq
Si fulgera armata c'un ochiu plim de dispret.
El striga : e0 ! nemernici, o I trista serninlie:
Arslanii lui Mohamed cu cani au prins fratie
Miqei tu piept de tauri §i inima de miei, .
iLupi far4 dinti in gingeni! Misei, inisei,
eljn slab copil de lapte, un fir de iarba crudaeVe
frange 'n mana pala de sange Inca udd?...
eUitati c'aceastei flair& cu chip viclean ,§i bland
eMenitd-i ca sa creasca precum un negru gand,
eUn gand de resvratire, un gand de resbunare ?,.,
gAmar de capul vostru and fiar'a cre§te mare
SO ! sfint Profet ! fii martur din lumile cere§ti
eCa singur eu, eu singur in zile bètrane§ti
eRespect sill
apar legea de limbile pizma§e,
tSdrobind in ou pe §erpe i pe ghiaur in fa§e
El, zite, se repede- §'apuca blastemand
Cu mana-i tremuranda copilul tremurand,
lnfige-a sale unghii in carnea lui de spuma
pe-ale gropii marginii II pleaca §i-1 zugruma. L..
Grozav spectacol ! Cerul se'ntuneca. de-un nor
Copilu 'n sinul mortei adoarme zimbitor,
sufletu-i se 'nalta. 1'a, cerului altare,
Iar Hodja fanaticul remAne 'n exaltare !...
Dar iata cA pe campul de sange aburind
Se véd trei cai in fuga sdrind §i taraind
Trei palide cadavre a trei viteji de oaste,
Strapun§i de iatagane in piepturi si. in coaste.
Ei vin din zarea ro§a nebuni, inspaimintati
De mortii ce-i urmeaza prin terna resturnati,
S'alature de groapa ei se opresc... De-odata
Un racnet se ridica, §i 'fi groapa Ilestemata
Mort cade cruntul Hodje, vizirul lui Ahmet.
Acele trei cadavre erau: Ghiun, Ild, Djennet!
.Kirce§ti, Ianaarie, 1878
!
I,.

GARDA SAM/UMW 289
GARDA SARAIDEUI
Selim Sultanul doarme pe pdfinq de placeri,
Avand un scut ptiternid de Dranceni leniceri
Ce stau veghind la paatta seraiului de pazd.
Sultanul doarme '0 pace si gandu-i nici viseaza
CA insusi Ieniceri jurat-au pe Allah
SA dee prada rnortii Vizir si padisah 1...
ho
cerul faraf stele ; intreg Stambulul tace,
Precum urt mut gigantic, pierdut in umbra zace,
Ternâncl si flu destepte Sahinul 'Ana 'n zi...
CAnd lu1 odihneste e bine-a. nu-1 trezi.
Saranfi pe o oulme se 'naltã i apare
Ca o fantansmd neagra ce dd infiorare.
Locas de feerie, minune-orientald,
Raiu luminat in sinu-i de-o razd infernald...
Crdndirea spaimantata in laturi std de el,
Mei pe sub cer deasupra-i pluteste Azrael.
Si
insd prin acere o trista cucuvaie
Suspina 'n miezul noptei pe-a lui Selim od'aie,
valurile negre de-a lungul in Bosfor
Soptesc un vaet jalnic si mult intristdtor.
De-odatd, pe când somnul i .ochi si minte furd,
A curtei poartä sund de-o surdd loviturA...
Pe loc toti Ienicerii de pazd, desteptati,
Salta 'n picioare, gata de luptd, inarmati,
S'Abdul-Aga, Nakibul, in. kiosk deasupra portii
Se urcd farã grijd de- intdlnirea mortii.
El vede 'n piata 1arã i vede fund pe Strada'
De umbre inarmate o tainicã gramadd
Venind prin intuneric cu sgomot nAdusit...
Torent de resvrAtire ce creste nesimVit.
Erau ortale dese de cruftta-Ienicerime
Pornite sa restoarne Sultanul din ndltime.
0 noud loviturd mai tare 'n poarta bate!
Abdul-Aga se pleacd spre umbrele-adunate
strigd 'n piatA r ((Gine ? Cine 'n Stambul cuteazd
*Sd miste cand Sultanul doarme s'Abdul vegheazd?*
*Abdul! deschide poartal* respunde-un glas Ain piatd,
*Tu stii ca. 'n ochii nostri. Selim e sters din vifttd,
Stii ca. ne-am prins Cu totii prin aspru jurimint
4Sa-,1 facem de pe tronu-I sd cadd in mormint L.*
Abdul se otereste, cdci au recunoscut
Un_ glas de frate'n glasal ce singur WAR tacut,
El zice:, «Asa este! asaci, frate Orcane!
Am resturnat cu toth a noastre marl cazane
Selim peire cu totii am jurat,

240 GARDA .ARAItILIII,
«Dar eu cu jurdmintu-mi nu pot sa fiu legat
«Cat stau pandar aice cu pieptul, men- in poarta,
«Si cat credinta sfinta in mine nu e moartA I
«Selina e al meu du§man!... §i nu-i pe lumea'ntreaga,
«Nu-i urA mai de moarte ca ura ce me leaga
«De dinsul, in tot locul, cu dor de resbunare,
«Cu dor de a-I combate fati§, in ziva mare.
«Selim, Zahid kiafirul, Selim crunt orb de minte,
«Ucis-au cu-a sa 'nand pe burin] meu phrinte!
«Selim trebue sa moarA!... §i va muri!... jur eui.
«Dar nu cat sint de paza la capataiuI seu...
«Abdul uiti mania de fiu resbunktor,
«CAci mar§ava trAdare ce-ascunde-al ei obraz
«In veci nu se incuibA in suflet de viteaz...
«Selim e sacrul oaspe al con§tiintei mele,
«Si-acum aceste brate sint douë santinele
«Menite sa... protege pe chiar du§manul meu...
«A§a scrie'profetul, a§a vrea Dumnezeu!»
---(Ghiaur!» striga din umbra cu glasul rAgu§it
Lambhar-Kale, kiehaia ce 'n poarta au lovit;
«Ghiaur fdra credintA, te lepezi tu de noi?
«Mira §i tu impreunA peri-veti amandoi!»
Abdul se 'nfurieaza: «In laturi spurcat cane,
«Deprins a mu§ch mana care-ti, intinde panel
«Lambhar-Lale! pe tine Sultanul te-au iubit,
«Ca pe un fiu nemernic de sinu-i te-au lipit,
«Ti-au dat avere, nutne, putere §i onoare,
«Din cuibul ten de vierme te-au sc.os la lume 'n soare,
«Si tocmai tu ceri moartea Sultanului? A! fiarA,
«SA nu-mi ie§i tu in cale, sä nu-mi cazi tu sub ghiaral..
«In laturi toti L.. in laturi, departe de-acest loc!
«Mohamed v'ameninta cu sabie de foe!»
Multimea §ovaindA la glasu-i se uime§te.,.
Dar crancenul kiehaia in fruntea ei rAcne§te:
«Pe ziduri, pui de tigril avalmif la saraiu!»
«Murind, pe noi ne-a§teaptà hurifle din raiu t»
$i lupta -se incepe prin neagra 'ntunecime...
Ca demoni de urgie o parte din multime
S'acata greu pe ziduri, iar alta mai aleasd
In poarta 'mpèräteascA. s'aruncii §i se 'ndeasd,
Si sub loviri de grinda s'abate poarta grea,
Turtind un mare numer de luptatori sub ea.
In curte Ienicerii patrund ca ni§te lei!...
Dar iata 3n a lor cale Abdul cu top ai sei,
Si cel intaiu ce cade täiat in sb6r, de-a latul,
E procletul kiehaia, Lambhar-Kale, ingratul!

NOAPTEA. ALBA 241
Atunci o incle§tare de moarte s'au incins...
Si and mdretul soare pe ceruri s'au aprins,
Voioasele lui raze ro§ind au luminat
Saraiul dat in prada, Sultanul strangular;^
S'o dada, langl poarta, de Ieniceri zAand,
Toti morti cu spada 'n maul saraiul aparand,
S'aldture cu din§ii culcati, uci§i pe prag,
Abdul §i al sell frate imbrati§ati cu drag !...
. .
A. A
...A .% P e- A S. .
Dervi§ul de la Meca, Ej-Djem-Zaet-Mansur,
Primblând ochi cu durere pe morti, jur imprejur,
Spre cer a sale braze le-au ridicat ziand:
cAllah! pe lume omul, ca paserea treand,
(Nu lasa nici o urma, Sah fie sau fellah.
iTu singur e§ti puternic_ §i mare, tu, Allaht
sDar daa nu se pierde Iu ochi-ti iapta, bua
«S'asupra faptei rele dreptatea se resbua,
Ali ! fie 'n Veal la dreapta-ti acel care and jura
tRoste§te adevérul din inima prin gura,
i sprijina. cu -viata, cu brat aparator
angeacul lu Mohamed §i lege i onor.
idar cela care-§i vinde credinta, juramintul,
«Cenu§a-i otrivitd s'o sufle, sufle vintul
gIn latele pustiuri, in volvara
(Cd.ci Iuda vinzètorul e hula omenirii!,
Apoi batranul garbov -ce jalnic lacrimeazA.
AlAture cu mortul Abdul ingenuncheaza
ochii lui inchide, §i trist, in tremurare,
Pe palida lui frunte depune-o sdrutare
Noaptea-i alba, luminoasà,
Ceru-i bola de opal,
T atä zarea-i santeioasá,
T t isvoru-i de cristal,
C ci pe lume-acum dominä
Spaima vechilor stejari,
Sora mortii cea mezinã,
Iarna cu-orizonuri mari.
Astfel gerul e de tare
Cat inghiata 'n ori ce loc
Si a gurii resuflare
$i cenu§a de sub foc.
. . . . . . . . .
.
NOAPTEA ALBA
El lipe§te ochi cu gene,
Pe drumet il face orb,
Si in cuiburi, chiar sub pene,
Crapa ouèle de Corb.
Campul lung §i lat albe§te
Ca un strat de margarint.
Mba lua sus luce§te
Ca icoanä de argint,
$1
apare nemi§cata
In abis nemarginit
Ca pe marea inghietati
Un vas mare troienit.
la

242 NOAPTEA ALBA
Miezul noppi!... totul tace !
Lurnea pare tin mormint,
Unde mort §i rece zace
Le§ul marelui pamint,
Si sub bolta -cea senina
Mii de stele cu foc viu
Vars'o jalnica. lumina
Pe gigantul seu secriu!...
Ies pe camp... Sub pa§i resuna
Campul sec §i. inghietat.
lin per mare stä drept lunä
Cu corbi negri incarcat.
Totu-i mort!... Sunat-au oare
Pe al cerului cadran,
Ora stingerii de soare
In al mortii ocean ?
Numai eu sfl flu pe lume
Remas sing.ur traitor,
Ca 'n pustiuri fArA nume
Un nemernic calator
Dar ce \red ? ce se strecoara
Colo 'n zare and §i. cAnd?
E o sanie u§oara.
frin lumina lunecand.
Saniuta e duratä.
Dintr'un lemn u§or de plop
Si se duce inhamata
Cu un iepure ce-i §chiop.
Jar inteinsa cine este?
Om sA fiesau un ciot?
E vestitul din poveste
Statu-palma-barba-cot!
Iepura§u 'n trei picio are
Salta, fuge uprel,
Pe zapada lucitoare
SapAnd urme dupa el,
Pe cAnd barba argintie
A unchie§ului strabun
Se tArle pe ampie
Ca o coadA de paun.
Unde pleaca, unde sboara?...
Iata-1 vine spre Siret
Si pe deal mi se coboarA
Ca un bulgar de omet.
?
El in lunc'acum patrunde
SA descopere cu drag
Primavara ce s'ascunde
In launtrul unui fag.
Iepura§til se repede
NaintAnd din salt in salt
pAn' ce-ajunge, pAn' ce vede
In desime fagul nalt;
IaLunchie§ul cu-o bardita
Bate_ 'n trunchiul sunAtor ;
((Uncle e§ti tu copilita?
El intreabA, plin de dor.
Lunca 'ntrea-ga se resuna!
Din copaci, din vagauni
Mii de veveriti la lima
Ies, alearga pe
Si din fagal flak §i falnic,
VeQhiu al luncii imperat,
Iese-un glas plApand §i jalnic
Care bland a cuvintat:
«Cine vine? Cine bate
1La loca§u-mi friguros?
sElti tu Prier -al meu frate?
(E§ti iubitul Fet-frumos!*
(En sint, dulce primavara,
oStatu-palml-barba-cot.
(Din loca§ul téu afara
«Am venit ca sA te scot.*
4§i ce vrei sa faci cu mine?
aCe glad ai? Ce dor lumesc?,
eVreu in dragoste cu tine
SA me dau, sa. 'ntineresc!
Abia zice §.1 de-odata
Glasul fetei a mutit,
Iar Jn lunca de§teptati
Hohot lung a clocotit.
Si vrAjitul fag intinde
Un brat lung, cuprins de ger,
Pe unchie§ de barba-I prinde
Si-1
alimi,
ridica pe sub cer.
Statu-palma tipa, sbiara,
El se sbuciuma turbat,
Dar din iarnd 'Yana 'n vara
Sus remAne spAnzurat.

Vintul bate !... colo 'n aer
Statu-palma clatinat
Umple lunca de-un lung vaer,
De-un lung vaer necurmat;
Mirce01, Decembrie 1875.
Vintul dela. miaza-zi
Cu zapada se hrane§te.
Intr'o noapte §i 'nteo zi
El pe dealuri o tope§te,
Si and sufla §i and trece
Peste ghiata ce se moaie,
Iarna trista, iarna rece
Varsa lacrimi, lungi §iroaie.
El plecat-au dintr'un loc
Unde iarba, cand resare,
Sub o ar§ita de foc
Se usuca §i dispare,
Si pe unde ard in soare
Lungi pustiuri nisipite,
Si se véd ratacitoare
Caravane ostenite.
Vintul iute, vintul cald
Aripioaraii recore§te
In maxi late desmarald
Pe al caror val plute§te,
Si Cu gura-i insetata
Vine-aice de inghite
Mana iernii a§ezata
Pe campiile albite.
El tot sufla nencetat
Pan' ce vede 'n resdrire
Pe pamintul desghietat
Coltul ierbii viu, subtire;
Apoi merge de desface
Cu-o suflare mai ginga§a
Mugura§ii unde zace
Frunza verde dragala§a.
Bun sosit, iubite vint!...
Animati de-o noua viata
Gandaceii din pamint
La lumina ies in fata,
ITNTIIL DE LA NIAZA-ZI
Si drumetu-§i face cruce,
CAci se crede- urmarit
De-ale codrilor nAluce
Pin vazduhul (Oa.
VINTUL DELA MIAZA-ZI
$i paraele umflate,
Mici torente spuntegoase,
De pc, culme, de prin sate
Curg in vaile-aburoase ;
Si pe campul Inca ud,
Si pe crengile padurii
Se incearca un p`relud
De concerte-ale naturii,
Si prin aerul cu soare
Trece-o vie prevestire
De sosirea de cucoare
Si de-a mieilor sosire.
Insa vintul recorit
Din sbor, iata, se opre§te;
Ca drumetul ostenit.
El acum se odihne§te,
Si, rizand, prive§te 'n zare
Iarna goala, iarna sluta
Cum se duce 'n fuga mare,
Si se face nevezuta.
243
Dar cum sta. pe-a luncii prag
lat' aude-un glas de jale
Care iese dintr'un fag
Nalt, cu brate colosale;
deasupra-i inc' aude
Plans amar d.e desperare,
Gemete, blestemuri etude
Care dau infiorare.
Glasul bland qi rugator
Zice : 4Doamne! Gine oare,
Ce viteaz in durato r
«M'a scapa din inchisoare?
4Ah! din fagul meu afara
4Celui ce mi-a da scapare
4Eu, frumoasa primavara,
4I-a§ plati cu-o sarutare .

244 GBIOAGA LIII BRIAR
Vintul jute se scula...
Peste fag cu fruntea lath'
El incepe a sufla,
A sufla ca nici odata.
In curand a lui suflare
Coaja fagului despica,
Si la ochii lui apare
Iln luceafér de fetica.
Mandra, alba, Scump odor,
Cu zimbire-atragatoare,
Si duioasa a un dor
De simtire iubitoare.
La placuta sa ivire
Ies albinele cu miere
$i sub vesela-i ochire
Lumea salt& 'n renviere.
Ea remane In extaz
La a soarelui lumina%
Pe 'nfloritul ei obraz
Luce-o roua briliantina,
Si pe frunte-i so indoaie
0 ghirlanda. inverzita,
Si pe gura-i se desfoaie
Du Ice roza 'mbobocita.
Cum 6 vede, fericit,
Vintul bratele-§i deschide,
$i pe sinul seu uimit
Copilita vesel ride;
Cand de-oclata sus in aer
Printre frunza ce-1 ascunde
Se aude iar un vaer
Care sufletul patrunde.
Miroeati, Mart. IBM
Cine tip'a§a de tot?
Cine sus, in arbor, geme?
E sermanul Barba-cot
Spanzurat de multa vreme I
Searbed, teapan, sloiu de ghiats.
De-asta iarna 'n parasire,
Ah I de-abia mai are viata,
De-abia umbra de simpre !...
Primdvara face-un semn...
Pe loc vintul se ridica
Si l'al fetei viu indemn
Peste fag el sufla, pica.
Iat'o creanga spre copilh
Ce se pleaca §i se 'ntinde,
Pe moqueagul trist, cu milA,
De pe creanga ea-1 desprinde.
Statu-palma a scapat!
De sub tufe chiar indata
Iepura§u1 schiopätat
Ie§ind iute, lui, s'aratd;
Iar unchieoil en ru§ine
Zice 'n limba bétraneasca:
eCine-a fi nebun ca mine,
(Tot ca mine sh pateasci!).
GHIOAGA, WI BRIAR
Si pe-iepure sdrind
El se duce 'n departare,
Dar suspind tot gandind
La frumoasa fata-mare.
Si a vintului mireasä
Lunecand pe iarba verde,
Cu-al ei mire 'n lunca deasa
Ca un vis frumos se pierde 1
I
In mijlocul cImpiei intinsA ce se pierde
Sub zarea albastrie cu-a ei comoara verde,
Culcat pe spate §ede voinicul bivolar,
Briar, ce n'are 'n lume deck un gros stejar,
1.In bun §i. scump tovara§ de lupte crancenite,
Cioplit in chip de ghioaga cu falii otelite.
Alesu-l-au el singur in codrul indesat,
Jupitu-l-au de coajA, prin foc el 1-au uscat;

GHICIAGA LVI BRIAR 245
Apoi, ie§ind in vale cu ghioaga subsuoara,
Acum se simte vesel cà are-o sorioata.
Stiu bivolii de dinsa §i 'n laturi se feresc
$i cat stau la pa§une cu ochiul o pandesc,
Caci daca'n departare se resletesc de turma,
Cumplita ghioaga sboara virtej pe a lor urma,
bivolii selbatici, nebuni de groaza ei,
Revin la card fn fuga supu§i ca ni§te miei. -
§tiu lupii, hoti de noapte ee ies la vanatoare,
Cand cerul se ascunde in neagra 'nvelitoare,
Si
'n poalele padurii, sub cranguri tupilati,
Privesc duios la bivoli ce 'n iarba stau culcati,
Dar nu 'ndraznese sa iasa din umbra mai de vale,
Caci ghioaga pazitoare le sta tn ochi §i 'n cale.
Stiu Inca §i 'Mani din CraM §i din Bugeag
De groznica-i lovire de moarte, fàrà leac.
0 §tiu de cancl o ceata 'Agana, ratacitä,
Scapat-au peste Nistru amar jumatatita,
S'acurn. In tremur, zice naprasnicul Tatar:
nAiiah sa te fereasca de ghioaga lui, Briar!**
IL
Briar cu-a sale brate sub capul lui crucite,
Cu pletele-i mitoase in iarba incalcite,
Prive§te pe de-asupra-i cum tree necontenit
Non lungi §i vulturi ageri in sbor neobosit,.
Si mintea Jul furata. de-a cerului mi§care
Se pierde 'n aiurire plutind sub bolta mare,
Se duce prin lumina saltand din nor in nor,
Se prinde de aripa c boara mai u§or,
Iar noaptea- ratace§te afund din stele 'n stele
Catand ss-ti vaza -visul cu ochii printre ele.
Ce vis?..,
El ce traise ca §oithul isolat,
Din rev'ersatul -vietii pe lume 'nstrainat,
Crescut In infrätire cu iarba §1 cu cloth],
Avand de templu cerul §i de culcu§ pamintul;
El, easpele campiei, nascut De al ei sin,
Scaldat in foc de soare §i n limpede senin,
Ce nu vézuse frica nici sate, nici oraqe,
Nici florile-omenirii cu chipuri dragalar;
El care, ziva intreaga se 'ngana Cu un paiu
Si
'n cantecul -de paseri surprinde-un dulce graiu,
Ce via framanta gandu-i, ce taina spune-ades
stelelor din ceruri §i florilor din §es?
In
Trei, zile sint acuma de cand pe-o seat-a lina
Vezut-au o minune sburand pe sub lumina,

246 GITIOAGA. Lin BRIAR
0 fata alungata de-un bivol cu ochi crunti.
Era Domnita, fiica lui Drago§ de la munti,
Scapata din robia Tatarilor, calare
Pe-un zmeu care 'la goana pareche nu mai are.
Fugea de groaza. calul §i iute- 'n camp sarea,
Dar bivolul selbatic de-aproape-1 urmarea,
gagand, mi§cand din coarne, plecanduli fruntea larga,
Cercand pe cal din fug.a sa-1 prinda §i sa-1 spatga.
Briar zari copilal... Viu fulger .se isbi
Svarlind. in bivol ghioaga menità de-a-1 sdrobi,
Se puse drept in cale-i, se prinse de-a lui coarne
si-i franse coarda 'n lupta, sucind-o sa.-1 restoarne,
lar bivolul remase pe jarba. neclintit...
Atunci copila dulce i-ati
zis cu glas uimit:
iVoinice! sa ai parte in via tg. de iubire !,
S'au disparut din ochi-i lasandu-i o zimbire..
Briar din acea clipa trezit, transfigurat,
E dus cu mintea 'n visul ce-i pare eau visat.
Luptand cu panduri noue, cu simt de lunga jale
Si cu mirarea -vie a gandurilor sale.
Vdzut-au, ne-vézut-au minunea ce-au vèzut?...
In inima lui zace un dor nepriceput,
Si cat e ziva lunga §i cat e noaptea WA.,
Nu poate-a-§i rupe dorul §1 gandul dela fata.
Ades el poarta ochii pe ve§teda campie
Si-i pare mult mai larga parandu-i mai pustie,
Caci ziva nu mai vine voios a o 'nfiori.
El sufere de-o faina §i-i place-a sufexi.
Graind. in faptul zilei cu iarba, cu isvorul.
Si seara en amurgul, cu vintul, cu mohorul,
Cu vulturii, cu §oimii ce yin de peste plaiu.,,,
Alt! underi cea minune sosita dela rain
Ce 'n ininia-i vèrsat-au. o mult fierbinte rota
Si le-au facut, sa treacd din viata'n vista. noua ?-
Dar iarl?a ii xespunde pe camp ingalbenind,
Isvortil viu §i rece prin iarbä gerpuind,
isi vulturul sub ceruri naltandu-se 'n rotire,
i vintul, val de aer, trecand in--vajiire.
oti sunt in nepe'sare, toti iute.l.cparasese,
Chiar bivolii dumesnici de el se resletese,
numaif numai ghioaga din tufele uscate
Se pare ca-1 jale.§te duios ca pe un frate...
lv
Amar de cine ?n lume n'aude nici -un glas,
Nici vede imprejuru-i macar urma de past

MURAD GAZI SULTANITL SI BECRI MUSTAFA 247
V
Briar in neastimpèr, atras de-a noptii soapte,
Paseste pe campie ca un naluc de noapte,
Privind pe sus... De.odata prin stele child i and
0 palida lumina apare lunecand.
El sta in neclintire!... Lumina cea ward
Sub forma de copila cereasca se coboara
Si vine de se pune zimbind In calea lui,
Apoi *Meet purcede de-a lungul campului.
vAb!...
ea-i.- striga sermanul i bratele intinde;
Dar flacara mai vie la glasu-i se aprinde,
sborul ii rapede in aer stralucind.
Briar alearga, trece prin umbra ratatind,
Inca lea pe-un bivol ce 'n tale tntalneste,
Ii pune ghioaga 'n solduri si pleata vultureste.
Atunci de dupa dealuri Craiu-nbul, resarind,
Vézu o fiara neagrA pe campuri tropotind
Urmat'amenintata tie lupi flamanzi o suta,
S'un om pe ea calare, cu mintea lui pierduta,
Cu pletele-i sburlite, cu ochii infocati,
Cu manile intinse spre codrii depart*
Racnind, umpland campia de-o lunga vaetare,
Unindu-si glasul jalnie cu-a lupilor urlare...
om, i lupi i bivol, vartej misterios,
Cu sgomot disparura In fundu 'ntunecos I
VI
Din noaptea' cea fatala Briar pe-a Iui carnpie
Isl'au mai pArut!... De dinsul mimic nu. se mai stie.
Dar peste septe codri, de-asupra unel ripi
Se vede-un stol de.. vulturi ce miscA din aripi,
peste ripa larga, adanca 'ngrozifoare,
In care nu patrunde in veci voiosul soare,
Din mal in mal se 'ntinde o punte de stejar....
Silun tainic vinatorii ca-1
ghiaaga lui Briar.
MURAD GAZI SULTANUL I BECRI MUSTAFA
1639
(DED1CAT D-LTJI A, l'AVADOPUL0-CAL1MAC1)
ALAIUL L1J1 BUIRAD
E. soare splendid, sgomot de vie .serbatoare,
E Bairamul vesel, Stambulul e 'n picioare,
Dar ce luceste colo pe stradele adanti?
_Allah! Allah! de-odata Stambulul cade 'n branci..

248 MTJRAD GAM SULTANUL SI. BEDRI MUSTAFA
.
In laturi toti, in umbra, cu fata la pdmint!
Nici un Ghiaur pe strade, nici un suspin_in-vint,
Osmani, iata alaiul Sultanului Murad!
Murad, lacul de miere 0 marea fara vad
De glorie, stiinta, putere, straluciri,
Stalp falnic si coroana intregii omeniriy
Pogoritor ferice din sinul lui Iafet,
Si care, fiind umbra ceresculuj Profet,
Nu are nici nu poate avea seamen pe lume.
Deci calea-i, spada-i, fata-i si gloriosu-i nume
Sub roui parfilmata de flori de iasomie
De-acum ii pana 'n fundul Hairetului sa-1 fie!
El vine ca pastorul incunjurat de turma,
Avind pe langa dinsul pe Bostangii, §i. 'n urma,
Frumosi, tinuti in file, opt harmasari de fala,
Podoabe nestimate de pomp'orientala,
Purtand smaralzi in frunte cat oul, de condor,
Scotand din piept fanfare de glas nechezetok
Murad ii pretueste cat teara de Misir
S'ar vrea din fie-care sa faca un Vizir,
Gasind ca in mandrie pe oameni §tiu O. 'ntreaca...
Ei nu cobor nici ochii si nici genunchij pleacd I,
Cum dar li se cuvine, au pas mai inainte
Si cleat Beirlerbeii, apesatori de ginte,
Si decat Capudanii 0 decat Sera.skerii
Ce duc in foc Spahiii, Topciii, Enghicerii,,
Si care 'n timpi de lupte c'un semn, dintr'un cuvint,
intind aripa mortii pe mare -§i pamint;
Tigri ce-ar rupe 'n ghiare tot neamul cre§tinesc,
Dac'ar putea resbate prin pieptul romanesc!
Acestii, pe cai ageri, maret yin impreuna,
Avand tabulhanale, alem cu semi-luna,
Si tuiuri de parada cu trei cozi lunqi de cal.,
Inseinne de marire si fast oriental.
Iar prin alaiul falnic, torent de Bei, de Pasi,
.Si de lmani fanatici si de kizlari pizmasi,
-Calari pe cai de frunte ce salta 'n loc 0 trapa
La glas de Seizi-negri ce-i netezesc. pe sapid;
In mijlocul acelei feerice splendoare
De haine aurite, de arme lucitoare,
Flangere 'ri pietre scumpe, baltage, iatagane,
Sangiacurj, susanele, ieniceresti cazane,
f Tot ce-i setos de sAnge si, vesel de paradA),
par in maiestate de-asupra de gramada,
Vizirul §i Muftiul, topuzul si Coranul,
Coloane care spriiin intreg Aliotmanul.

MURAD ,GAZI SULTAN UL SI 'MORI MUSTAFA 249
Sultanul cu surguciul lui Soliman in frunte
Ce arde ca pana§ul de flacari pe un munte,
Intuneca vederea precum un scare viu
Plutind In stralucire pe-un fluviu argintiu.
In umbra lui se mi§ca alaiul in desime,
Alaiu ce se termina In crancenl o§time,
Bosforul resuna de-o lunga detunare!...
Dar unde oare merge Murad cu oastea-i mare?
Se duce el sa stinga pe Le§i, sau merge-acum
Pe Abaza hainul sa-I arda 'n Erzirum?
De pe copacul lumei vrea roada s'o culeaga?
Vrea sub calcaiu sa piece pe omenirea 'ntreaga?
Murad Gazi Sultanul se duce 'n Ok-Maidan
SA. 'nvinga 'n arca§ie pe Ild-Tozcoparan,
De nu, sa-I Impaneze cu o sageata 'n piept,
Caci ochiul lui e tinte§ §i cugetu-i- e drept!
Deci toti Otmani'n cale-i, patrun§i de-un lung fior,
Simtesc un sbor de fulger trecand pe capul lor
toti se dau in laturi de razele-i de foci
L'a lui de§ertaciune lasând de§ertul loc!
SECRI MUSTAFA
flu singur, numai unul din gloata umilita
llemane 'n nepesare pe strada pustiitd,
Culcat In terna calda, gonind cu-a lui privire
In spatiul de luminã un vis de aiurire.
El pare ca Vaude nici sgomot de alaiu,
Nici vede gloriosul Luceafer din Saraiu,
Nici vrea de el sa
dale!.
Fatal& cutezarel.
El oanta. §'apoi ride §i zice 'n tura mare!
e Murad Gazi e sprinten ca §oimul Bogdanese !
«Piciorul lui fintrece fugarul arapesc!
«Murad Gazi e me§ter!... -sub mama lui u§oará
«Djeridul piere 'n aer §i capu 'n aer sboard!
«Murad Gaai-i
puternic! El a 'necat Bagdadul
In sange, §i. pgetinde c'a inundat chiar Iadul
Ci trei sute de sute de suflete Persane
4Gonite 'n ceea lume prin sabii corasane!
Murad Gazi nu 1ncape Iti vastul orizon,
4Dar e legat de sceptru-i §i pironit p tron,
4Dar sceptru-i in omoruri ca secerea se 3ndoale,
Dar mana lui turbatk in sange-ades se moaie,
4Dar tronu-i nalt arunca o umbra neagra, lunga,
4In. care noaptea narba cu crima se alunga!
II

250 MURAD GAZI SULTANIIL SJ BEQRI MUSTAFA
Murad Gazi-i .Feitanul ce ride de Allah !.,,
Se 'ntuneca pe frunte-i cumplitul Padisah,
Patruns cu oterire de asprele cuvinte.
El striga: «Care-i, cine-i aceSt lipsit de minte?
Un glas de mii de glasuri respunde: «E hagiul!
«E Mustafa poetul, e Mustafa deliul !))
«Minciuni!..) replica ornul, sculandu-se cu'ncetul,
«Minciuni! eu sint Sultanul! mai mult, eu sint Profetul
«Mai mult si mai mult inca, sint Becri Mustafa!D
«Betiv fard-de-lege !D racneste-un Ulenta.
Be0v Th legea noastrA! betiv?..) striga Sultanul.
«Au indriznit cu vinul sa spurce Elcuranul ?..)
calul Ii rApede, hangerul iute-si scoate.
Dar Mustafa, zimbindu-i, se reazema pe coate,
Priveste drept in ochii Sulianului si zice:
«Murad! din noi doi, spune, care-i mai beat aice?
«Eu ce plutesc in pace pe-un lac de veselie,
Sau tu ce fierbi in clocot de apriga manic?
Apoi drept -in picioare si cu Sultanul fata:
«In asta lume larga, in asta scurta
«Tu, flu a lui Nohamed, fanatic §i haM,
Decat ai versa sange, mai bine ai bea vin,
Caci mult e mult mai crudd betia de omor
«Ce face dintetin Cain un frate-ucigAtor
Decat acea betie ce ride si resare
Din cupa desmierdata de-a buzei sarutare.
4Crunt beutor de apa I.. tot sangele versat
«Galgae si se 'nchiaga in pieptu-ti insetat,
.«Scotand blastemuri aspre in contra urii tale
Ce sufletu-ti impinge la muncile 'nfernale
«far vinul, dulce oaspe §i vesel cantator,
«Desteapta 'n Mimi viata, junie, bland amor
Si ne promite raiul pe lumea viitoare,
iluminat fierbinte de al betiei soare,
Frumosul rain in care voioasa Aurora
Ca vinul tiner Inca rozatic se coloral
Si cand apune ziva, cerescul ei senin
«Reflecta cu splendoare al vinului rubin...
«Suit in culme&lumii si orb in gandul teu
Te crezi acum aproape de insuqi Dumnezeu
Si nu vezi tu, sermane, ea fruntea-ti e vecina
De trasnete, de nouri, de palma cea divina ?
Tu porti in ochi-ti nbaptea si'n sin tin negru serpe,
Si inima-ti e stearpa i gandurile sterpe,
far eu, cel far-de-lege, me 'nchin la cupa plina
§i port lumina'n ochi-mi i 'n inima lumina !...
Acum treci inainte pe sargul feu calare,
«Murad, nu esti de mine!... Destul lumea-i de mare
_

MCRAE, GAZI SULTANUL ,$I BECRI BitTST AtA 251
gPenteun betiv cu minte §'un Padirh nebun !...
Au zis... Neferii aprigi pe säbii mama pun
Sat-rind lin. dinti. EL insd, in pace, neuimit,
Se cula iar la locu-i §'adoarme lini§tit...
Allah! ce ar' sd fie?...
Sultanul de odata
Face un semn i trece cu mintea framAntatd!
iii
NOAPTEA BAIMARAMULUI
E noaptea 'ncântAtoare 1 Pe-a erului campie,
Grddind pudruitA de-o pulbere-argintie,
Incet §i lin pd§e§te a stelelor regina
Cu-o dulce-atragAtoare zimbire de lumina.
Ea poartd imprejuru-i un vél de noti, prin care
Din .and in and resbate §i ca prin vis apare
Poetica frumsetà a chipu-i virginal,
Ca splendidd Sultana din raiu oriental.
Intregul cer, comoard de cuiburi lucitoare,
Feeric locuite cu zine iubitoare,
Prive§te din ndltime, tdcut admirator,
Minunea lumei noastre, fantasticul Bosfor.
In Asia §'Europa, pe verzile lor maluri,
Ard mfi de mfi de lampe ve'rsdnd vapdi in valuri,
'i
prin a noptii umbra scotând fantasme ,sute
De arbori §i de turnuri abia intrevèzute.
Ori ce zidiri pe Bosfor, saraiu, ce§med, geamte,
S'acoper cu ghirlande de flacdealbastrie,
Si flota ce re§und de salve tundfoare
Plute§te sub catarguri de foc santeietoare,
i
sus, pe minarele, lucesc rotunde salbe...
Se par cdzdnd din ceruri cununi de stele albe.
Pe Bosfor lungi caice de-o forma. sprinteioara
Se- 'fftrec cu Elcovanii ce'n fata apei sboara,
Iar altele, mai multe, cu-a lener mi§care,
Sub zidun de haremuri plutind in leganare,
Prin sutiet de tamburd i glasuri de manele,
Cadânele trumoase le- chiamã la zebrele.
Câti ochi aprin§i, de doruri sclipesc in Kullelli,
In Scutari, Galata, Bey-koz §i Kandili !
Si
ate mimi june de, gingar vergine
Se bats in sinuri albe, se umfld de suspine !
Regine-ale-omenirii ! comori de fericire
CAzute in robie, ldsate 'n pardsire
Ah ! eine se gande§te 1a, ele and Islamza
Serbdrii Musulmane deschide Bairamul.

52 XERAD GAZI SULTANUL II BECEI MUWAFA
§i. cand Murad Gaziul permite vesbliei
Se urle aruncatA in bratele orgiei ?
Resun ambele maluri de cantece voioase
In strade, 'n caienele, iv pieti mult sgomotoase,
Vacum Stambulul ride, §i bea, §i zlocote§te
De-un chef ce pand 'n ziva crescand .se prelungeqte ;
Dar cheful cel mai mare il gustA pe sofa
Doi gemeni de betie, Murad §i Mustafa.
Sub bolta ciselatA cu fine arabescuri
A unui kiosk de Narä vApsit cu dalbe frescuri,
Cc vesel i§i deschide fere§tile pe mare,
LAsand OA recoreascA bosforica suflare ;
In dulcea atmosferA de plante aromate
Ce ard in catulete prin colturi aninate,
Unind cu-a narghilelei narcotice parfumuri
Esenta 'mbetAtoare aituusA 'm a lor fumuri :
Pe splendide cow:rare, molatice, persane,
Pe perne de mAtasä cusute de Sultane,
ed Ltd 'n fatA, singuri, Sultan Murad Gaziul,
Sultanul prea puternic, §i MuStafa Becriul.
Alature cu din§ii pe jos sunt a§ezate
Tablale mari de aur cu fructe inchrcate
i cupe 'n pietre scumpe §i largi cristaluri, pline-
De vinuri §i de vutce topaze §i rubine.
Stapanul li. cu robul pe- coate rezemati,
Sub valun de lumina* sint vesel inundati
Prin patru globuri albe ce 'n bolta-s arzAtoare
Ca patru mari fragmente cAzute chiar din soare.
Sultanul ride 'n hohat: la risul lui ce sbiara
Respund din sinul noptii un urlet lung de- flara
§i racnete de oameni ce strigA : Evallah !
Ani multi sa veseleasca sublimill Padi§ahl...
Cazi sub fere§ti, in curie, doi tigri din Atlas
Respand cu 'nfiorare cu aprigul lor glas,
*i dincolo de curte, pe valuri iegAnate,
Se 'ndeasà o multime, de barce adunate.
S'ar crede LA poporul din umbeacum asista
SA afle cat de mare deosebir' exista.
Inteun Sultan ce ride §'un tigru cu ranjire,
Cand om qi flarA 'n immi n'au nici o osebire.
nf
BETIA
,§tii tu, -Becri, intreabA Sultanul §tii tu bine
Ce gand me face-a ride privind acum la tine?
Me mir prin ce minune eu te-ant läsat cu viata,
4 CAnd tu in a mea cale m'ai insultat in fata?

MURAL, GAZI SULTAWILL 3I BECRI MUSTAFA. 253
(Cum sabia-mi taioasa, cu capul tau vecina,
(Nu I-au facut s salte sbutand din radaciut..?
Becri respuncle:,,«Cerul ti-au alinat trania,
(Ca sa cunosti, prin mine norocul i beam,
(SA' afli c'adeverul, ratacitor pe lume,
(Pluteste 'n ochii mostri pe-a vinului dulci spume.
($.'acum asa de tare jti place beutura,
(Cat vinul tot din lume cle-abia ti-ar umplea gura
Si'n vastul teu imperin cuptins de admirare
Nu-i astazi ca Sultanul betiv asa de mare la
(SA bern dar cat ne cere dorinta nempAcata
Replica Padisahul, i gura-Linsetata
Deseart'o cupa larga de yin fierbintator.
Apoi en drag privind-o, suspina: (Scamp isvor
(De visuri aurite i, mult incantatoare!
(0 vin, comoara, dulce!.o! sange stors din scare!
(Ce oarba minte-avut-am arid te-am despretuit
(Si de-ale tale daruyi placute m'am lipsit!
Lumina, contopita in rodul de la vie,
Tu prin a ta putere, tu prin a ta magie
Me porti usot, ferice, in lumi necunoscute
(De tinere iluzii, de visuri necrezute.
(Ah! iata raiul vesel in ochi-mi se deschide!
(Ved gingasa hurie ce tainic irni suride,
(\Ted riuri lungi de aur cu punti de curcubei,
Ved ingeri fara aripi cAlcand usor pc ei,
(\Ted insusi pe Profetul cetind coranul Neu,
Ved tronul de lumina, ved chiar De Dumnezeu,
(Allah!...a
Eiuvallah adaoge Becri.
(Vezi multe!... dar mai multe tu ai descoperi
(De n'ai fi prin betie orbit atat de bine
Cat nu mai vezi tablaua cu vinuri langa tine!
(Priveste-aceste cupe lasute In uitare.,.
(Din toata cupa plina se 'nalta o mustrare.
(SA bem, Murad, in graba sã le golirn pe toate...
(Betivul cu mustrarea a se 'rnpAca nu poate!)
(SA bern la striga Sultanul cu glasul ragusit,
Cu fruntea in sudoare, cu pieptul desvelit.
(SA bem pana la moarte!... caci moartea chiar de ghiata
(Prin farmecul betiei devine-o nouA viata.a.
El zice si apuca trei cupe aurite,
In gura-i le desearta i lacom le inghite;
Iar mintea lui furata pe-aripa veseliei
Incepe a se 'ntoarce prin cercul nebuniei,
$i
inima-i se bate mai rapede in piept.
De-odata el se scoala jute 'n picioare drept
Si striga: iCine spun; cine 'ndrazneste-a zice
CA'n lumea imperateasca e altul mai ferice,

254 NEURAD SAZI SULTANUL SI BECRI MUSTAFA
«Mai mare, mai puternic, mai falnic cleat eu?
«Ce vis e de-o me'surd cu 'naltul vis al meu?..,
«0! de-a ne& pamintul intreg in ad.( mama'
«Tot nu mi-ar pared plina l'ambitia stapana
«Pa sufletu-mi ce arde ca un vdIcan in foc,
eMi-arat'acum in mana de§erturi mari de loc,
«De§erturi nesatioase n care-ar incapea
«Totimea siderald cu lumile din eal...
«Sariti Ottnani!.. la lupta!, luati in maid hangerul
«Sa facem robi pamintul §i soarele
«Sariti!.. cu mine fata s. remure Allah!
«Eu, sint de-acu 'nainte cerescul Padi§ah!.
Murad in exaltare, nehun, spaimantator,
Cu sabia golita alearga pe covor
Calcand, fara sa §tie, pe cupele de aur,
Scotand din piept un raget grozav §i lung de taur
La care sub fereastra respund tigrti sarind...
Iar Mustafa Becriul, la cupe trist privind,
Cu glasul plin.de lacrimi, ofteaza: Ce orbirel
eVisand mariri de§erte, tu calci pe fericire,
«Murad!.. o picatura reflecta. 'a sinul ei
Tot cerul plin de stele pe care tu ii vref.
«Decat s'alungi zadarul, de-ai vrea a m'asculta,
(Ai soarbe picatura i lurnea-ar fi a ta!*
Sultanul se- opre§te §1. cadeametit
Pe un divan de perne; apoi cu glas uimit
Roste§te: «Ai dreptate, Becri, om intelept
Da-mi cea mai larga cupa... m arde setea 'n piept!,
El bea, inchide ochii, §i zice ca prin vis:
«Din toate-a lumii bunuri femeea-i paradis!
Coroana de coroane ale Dumnezeirii
.«Depusa cu iubire pe fruntea omenirii!
«Femeel oaspe ginga§ a lumii incantate,
-cc! roza inflorita de duIce voluptate!
«Femee! adorare §i soare-a tineretei
4Tu, luta mangaioasa in noaptea batranetei!
«Podoaba lumii, farmec iubit, invingator,
Ce dai chiar nemurirea la omul muritor !
«Femee! ah!...,
«Femeea, co rodul de la vie,
Adaoge Becriul glumind cu veselie,
-E strugur dalb pe care amorul indulce§te;
«Da-i acra agurida cand ea nu te iube§te I))
Sultanul de pe perne se scoald in extaz,
Slab, §ovaind, nemernic §i galben pe obraz.
El face cloud pasuri, de Mustafa s'opre§te,
Simtind ca tot saraiul in juru-i se 'nvarte§te
§i.
cerul!..

MURAD GAZI SULTANUL SI DECRY MUSTAFA 255
Si zice: «Frate... frate... presimt ea am sa mor...
Becri, zimbind, respunde: «Nemernic beutor!
«Ah! véd ca n'am cu eine sA lupt eu la betie...
«Mai bine,o bute larga cleat o 'mpèratie!
«Ea eu.. nu pot cu tine I,- mai da-mi o cupa... ada...
«Sail te arunc la tigri... la tigri. ca
Becri iar umple cupa, Sultanul o bea iara.
«A! prin a mele vine s'aprinde-o vie para...
4De a putere noua m simt intinerit...
«Becri... scumpul meu frate, o I frate prea inbit,
li
dau tot tie, tronul, §i flota §i armata...
«Eu nu-mi pastrez pe lume decal numai o feta...
«0 fata, o minune, un scump margdritar
«Adusa 'n esti noapte de negrul meu kizlar...
«Cum ?... vrei to vezi tu ?.,. fie !... dar n'a .fi vina. mea
«De ti s'or arde ochii and ii privi Ia eal..,*
. . . . . . . . . . . . . . .
Un semn §i -de &data se trage o cortina.
V
FERINGHIS.
In cadrul, plin cu raze, de-o usa 8arazina.
Apare o flinta din Yaiul de kibire.
Pe frunte-acoperita cu-o feregeet subtire.
Minune ideala! sub v'elu-i de matasa,
Ca o gradina 'n floare cand negura se lasa,
Ea 'ncantã ochii., mintea, prin forme de placere
Cu drag intrevézute de-a inimei vedere.
Copila cu sfieala remane 'nmarmurita.
Cu man.a-i tremurancla de sinul ei lipita,
Si de un for de ghiata de-odata se patrunde
Si
cata ca sS. fuga §i ochii isi ascunde.
ö pradA. ,
..... .
Sultanul insa, prada fumusetii ce 'ntrevede,
Uimit, aprins de pofte brutale, se repede
Ca uliul ce s'arunca. din sbor pe-o paserica,
0 prinde 'n a lui brace §i vèlul Ii ridica,
Zicand: «Ah! iatã raiul de Mohamed promis !,
Becri o vede!.. palid, el striga: «Feringhis!
«Copila mea aice!v L glasul lui de tata,
Ru§inea, indignarea cuprincl pe juna fata.
Ea lupta cu putere §i bratu-i fecioresc
Respinge pe Sultanul sub ochiul parintesc.
«A! §erpe, serpe-bi urla Murad infuriat,
«Pe mine, tu pe mine, al lumii impérat,
«Cand vreau cu-a mea favoare sa me cobor la tine,
«Tu, tu ai indrazneala sä m respingi pe mine?
«La tigrk!... i 'ntr'o clipS., luand-o pe copilk
Mara, jos in curte, 0 svarle lard mile.

256- MURAD GA& SULTANIIL I BECBI MUSTAFA
Un vaet se ridical.. Becri in desperare
Se pleaca. pe fereastra, i vede cu'nfiorare_
Cum tigrii, beti de sange, rupeau in lacomie
Bucati de carne alba din fata Inca Ariel
inima-i se frange, caci sub grozavu-i chin
Copila lui 11. chiama prin ultimu-i suSpin!
Atunce vinet,. crancen, cu moartea 'n piept, sermanul,
Intcparce-a sa privire §i vede pe Sultanul
Ca un cadavru sarbed Mins jos pe covor.
El cata lung la dinsul cu gand resbunator
§i, zice: «Faptul zilei In lume-acum apare.
«Ruqine-i sa te vada pe tine, Sultan mare,
(Cazut fara putere, invins de-un pic de vin.
«Te scoalal., Viata-i dulce cat e paharul pfin.
(Te scoala! iata cupa, de§eart-o panA 'n fund
(Cum ai lasat in mine de§ertul cel profundr.
Murad cuprins-ae spasmuri, arzand, sufland din greu,
Intoarce capul, varsa cupa, geme: «Nu vren!)
«A 1 nu vrei, nu vrei, cane!) racnqte in turbare
Becri cumplit ca moartea lipsita de mustrare.
(A! flax& nempacata, de yin te-ai saturat?
«Bea sange dar, bea sange din inima-mi versat I*
i c'un purnnar 'n grab& la bratu-i se räne§te
i de-a lui Murad gura el rana o lipe§te
i strip: «Suge tigre, in ultima-ti orgie,
(Pe and ai tel tovarasi copila imi sfa§ie.
*Bea sange de parinte sa stingi. cumplita-ti sete,
(Tu care-ti adapi tigrii cu sange viu de fete!.
Sultanul slab se lupta, gemancl se svarcole§te
Sub un genunchiu ce pieptu-i apasä §i turte§te.
Murind, el vrea sa strige, dar limba i se leaga,
Caci gura lui se umple de sange ce se 'ncheaga.
De-oclatã 'n lupta mortii grozav sbuciumatoare
El scoate-un gemet aprig qi. tremura qi. moare!
Atunci Becri, teribil, privindu-1 zice: (Fiaral
4 Mergi unde te a§teapta §eitan cu a lui ghiara!
Apoi el la fereastra se duce §i'n glas tare
Racne§te: «Padi§ahul, a lumii spaimantare,
«S'au dus in vecinicie, sa-1 judece Allah!
«Osmani! traiti In pace scutiti de Padi§ahl4
..Apoi in carte pleaca un ochiu abia deschis
§i
cade mort de jale, gemand: «o! Feringhis!..*
Xiree@ti, 1876.

I
S'au iubit iarna cu gerul
S'amAndoi s'au insotit.
De frig mare-atunci chiar fierul,
Scrijelit, _au amortit!
L'a lor nuntd. 'ngrozitoare
Moartea rece-au asistat
Si, privindu-i, matidrul soare
Sus pe cer a inghietat.
Mini sarbezi in cojoace
Veselit-au sese luni,
InvitAnd cu ei sä joace
Viscoloasele furtuni,
S'au avut la cununie
Lautari de triste hori,
Asprul Crivet de urgie,
Corbii trist cronanitori.
Ian nuntasi tin numer mare
De lupi lacomi, de ursi grosi,
Teti cu blane pe spinare,
Cu dint.' lungi, cu ochii rosi.
Ei in noaptea nuntitoare
Mare praznic au fdcut
De plapdnde cdprioare
Si de-un biet copil pierdut.
II
Iarna are-o fatd albd
Ca stergarul alb de in.
Fata are '1.1 sin o salba
De frumoase flori de crin,
zdpada pe-a ei fatal,
Si per luciu de argint;
Pe sub gene ochi de ghiatd,
Pe sub buze margarint.
PRIER SI FATA IERNEI
PRIER §I FATA IERNEI
257
Ea-i frumoasa ca o nibarta
In mom entul cel suprem
and, plecand din lume, poai ta
Al veciei diadem;
Dar ca statue de ceard
Doarme fdr' a se trezi
De cu zori si pand 'n seara,
De cu seard pand 'n zi.
In zadar o tot sdruta
Mama ei la ea privind;
Copilita 'n veci tdcuta
Ii zimbeste aromind.
MAndrul soare cu iubire
0 desmiardd in zadar.
Ea remâne 'n neclintire
Ca un via margdritar.
III
Iat' aude 'n depärtare
Prier, al verdetei Domn,
De vestita fatd mare
AdormitA 'n vecinic somn,
Si el simte de odatä
Foc in sinu-i tulburat,
Si in suflet dor de fatd,
Dor aprins de insurat.
Iati-1 pleacd, dar se lupta
Pe-a lui cale nencetat
Cu ninsoarea intreruptd.
De ploi reci, de vint tuTbat;
Si
rdpit pe-aripa grabei,
El strdbate neoprit
Tristele zile-ale Babei
De cocori cAlduzit.
Iat' ajunge, WA' vede
Fata 'n haine de ninsori.
El o chiamd, se rdpede
S'o
sdrutd de trei ori.
S'au trezit copila draga
Sub sdrutul arzAtor,
Ea zimbeste dar, pribeagd,
Se preface inteun nor !..
17

2158 POIANA. FERIIECATOARE
POIANA FERMECATOARE
I
Prin cea lunci sunatoare,
Printre fragede vlastari,
Cand la umbra, cand la soare,
Serpuesc douè cardri.
Una e resariteana,
Alta-i de la miaza-zi,
S'amandoue 'ntr'o poiana
Se 'ntalnesc dupd o zi.
Mii de cantece voiase
Prin frunzisul de srnarald
Fac concerte-arnionioase
Ce plutesc in aer cald,
Si cu dinsele 'mpreuna
Douê tinere cantari
Se ingana §i resuna
Jos, pe ambele carari.
Una gingas se ridica.
Dintr'un piept frumos, rotund.
Frunza 'n lunca se despica,
Crangurile se patrund,
Caci e viers de fata mare,
Viers de Mimi furator,
Care face de tresare
Si nasipul din isvor.
Copilita ce tot vine
Despre mandrul resarit
Duce-un dor vioiu cu sine,
Duce dorul de iubit.
Ea cu mana-i firu 'ntoarce
Cand mergand,cand stand peloc,
Iar cu gandul gingas toarce
Visuri blande de. noroc,
II
Pe cararea ceealalta
Spre poiana 'naintand
Un codrean cu fruntea nalta
Vine astfel haulind:
(Dup' atata lunga cale
Ce-am facut in viata mea,
(Am ajuns acum in vale
(Si am dat de cale grea I
(Merge-voiu tot inainte
RFAr' a me 'ngriji de drum?
(Ori as face mai cu minte
(SA stau locului d'acum?
iTot ce misca, tot ce siva
(M6 indeamn' a tataci
(Ca un riu ce se coboara
4Fard 'n veci de-a se opri,
(Tar o floare de gradina
Imi sopteste 'ncetisor
(Ca sa prind eu radacina
Langa ea, lang' al ei dor.
Codre, codre fratioare!
(Cum as face, cum sa fac,
gA mea soarta calatoare
(Cu-al meu suflet s'o impac
Canta el cu glasul tare,
Mita ea cu glas duios,
Si padurea in vibrare
Le respunde-armonios,
Dar cararile sub pasuri
Cu incetul s'au scurtat.
In poian' ambele glasuri
De odat' au resunat
Caci acum e primavara Si voinicu 'n nemiscare
Si e dulcea lurid Maiu,
.......
Au remas pe loc, uimit,
Cand in sinuri i pe-afara $i copila in mirare
Tot e viata, tot e raiu! Pe obrazu-i s'au rosit!

Lunca tace, umbra piere,
Cerul vars a. dulci vapai;
Nu s'aude prin tdcere
Decat inimi cu bdtdi,
$i din cuiburi de sub frunzd
Pe furis mii de ochiri
Cata lung ca sa. patruna
Taina dulcei intalniri.
0 ! minune,-un graiu ferice,
Al naturei mandru graiu
Se Malt' atunci si zice :
(Oaspeti de-al junetei plaiu!
4i Mergeti vesel prin verdeata,
elpe-o cdrare la un loc,
(Tot spre viatd cu dulceatd,
(Tot spre loc plin de noroc !)
Copilita, 'n calea vietii
Dee Domnul sä 'ntAlnesti
Pe cdrarea tineretii
Visul ginga§ ce iubesti !
Mircevti, Martie Md.
DORM DE BRAZI 259
DEDICARE
DOMNI§OAREI A.
DORUL DE BRAZI
Ambii tineri in uimire
L'acel glas dumnezeesc
I§i dau mama cu-o zimbire
I§i string mâna §i pornesc,
$i ies vesel din padure
Dispdrând, frumo§i §i dragi,
Prin huceagul plin de mure,
Prin fânattil plin de fragi,
Lunca sund vii fanfare...
Ei se duc strdlucitori
Pe o singurd cdrare
Ce s'acopere de flori,
Caci e draga primávard
$i e dulcea lurid Maiu,
Cand in sinuri si pe-afara
Tot e viatd, tot e raiu!
Sufletele lard stire
Merg pe tainice cdrari
In poiana de iubire,
Raiu frumos de incântari.
ROMANTA DEDICATA MARIEI SALE DOAMNEI
De-as avea brazii langd mine
Cand stau inchisa intr'un palat,
$i viul Peles care vine
De sus, din falnicul Carpat,
Ah ! eu n'a§ §ti cum iarna trece,
Caci brazii mei cu frunza lor
Ar coperi zapada rece
$'ar ingana tristul meu dor.
De-a§ avea brazii dela munte
Cu care-mi place sa graesc,
Iubitii mei poeti de frunte
Ce cântd-un hor Durimezeesc,
Eu a§ cânta voios in viata,
Timp fie bun, timp fie reu,
Si 'n dulcer vecinica verdeatd
Ar fi ca ei suflettil meu.

260 STROFE IXPROVISATE LUI O. ROLLA
0 ! brazii mei, veniti in vale,
Veniti cu mine 'n ori ce loe
respanditi pe a mea cale
Umbriri §i visuri de noroc.
Sinaia, 1875.
0! Soare, vecinic calator !
De mult n'ai fost in a mea teat*
Cu-al 'Mu sarut fermecator
S'o faci a crede 'n primavara.
Tu §tii cat teara te iube§te
cat in zodia lui Maiu
L'a ta zimbire ea 'nflore§te
*i se preface 'n dulce raiu.
Tu §tii cu ce campii manoase,
Cu ce cununi de mii de flori,
Cu ce cantari armonioase
Ea-ti iese 'n cale chiar din zori,
$i ca pe-un sol de feticire
Trimis de insu0 Dumnezeu
Te prime§te, o ! dulce mire,
Cu desmierclari la sinul seu.
SOARE DE IARNA
Atunci din inima-mi seninä
Vor Iiflori cantece dragi,
Cum infloresc din radacina
Pe langa voi rumenii fragi.
De ce tu 'n alte lumi straine
Mergi luni intregi, ratacitor,
Uitand ca teara far' de tine
Tanje§te-amar in tristu-i dor.
Ah! amandoi and aveti parte
De intalniri a§a de dulci,
Cum de tu fugi tn aft& parte
Cand vine netaptea sá te culci ?
Cum de tu nu-i dai semn de viata
o la§i cu cerul ei pustiu,
'o la§i cu inima de ghiata
Ca pe o moarta 'ntr'un secriu?
()and ea-i atata de frumoasa
i tu atata de frumos,
Cand ea Ai este credincioasa,
De ce sa-i fii necredincios?
STROFE.IMPROVISATE LUI C. ROLLA
Du zi in zi padurea betrana se rare§te!
Azi un stejar, mani altul, pe rand se pribu§e§te,
largi poiene triste reman in locul lor.
Cu ei cad mii de cuiburi ce vesel, pe sub ceruri,
Formau o lume Vreaga. §i plina de misteruri,
i
plina de-armonie §i plina de amor !
A§a din stolul nostru de oameni cu tarie
Ce-au scos aceasta teara din umbra, din robie,
Pastrand credinta sfintä in viitorul ei,
Azi unul §i mani altul se duc din astä lume,
Lasand amar §i doliu in sinul bietei mume,
mari §i largi pustiuri lasand sub ochii sei.

STROE PLOPAN 261
Act= iti veni randul §i. tie de plecare,
0 ! Rolla, fiu energic al terii, suflet tare,
Pionier delfrunte printre pionieri.
Ferice-acum de tine, cAci ai O. gAse§ti iara.
Pe Negri 0 pe Cuza 0 alti pribegi din teara
Care-au aprins fAclia mAretii renvieri.
Triumf ceresc e tnoartea cand moare muncitorul,
Urma§ilor din lume lasand brAzdat ogorul.
Si cu-o verdeatã vie de-alung acoperit.
Rode§te munca 'n urmA-i si ride holda 'n soare,
Ianscei rema§i in viata admir pe cel ce moare,
Zicand : Pentru-a lui tearal trait-au s'au murit.
Ortidinti, ranuarie 1878.
Sus, pe muchia dealului,
Merge 'n voia calului
Un bujor de cApitan
Care poartA buzdugan.
El aruna ochi de sus
Cand spre valea din apus,
Cand spre gesul inflorit
Despre mandrul resdrit,
Si tot catA ca sl vadd
N'ar zAri cumva o prada
Ici in zare, colo 'n zare,
Pe sub cer, in depArtare ?
Ciocarlia sus canta,
Iar voinicul cuvintà:
Cad nu am aripa ta,
(Ciocar4ie nevezuta,
PAserica. 'n cer pierduta!
Cdci nu am §1 sborul tett
SA me 'nalt in cer qi eu,
Ca sà ved din dos de zare
De nu yin oarde Tatare
SA rapeasca §i sa. fure
Fete mari cu ochi de mure,
Si copii marunti de ani,
Copilasi de cei Mani?
Cum merge& §i" cum
mari, CA zarea. ugh.,
IatA,
STROE PLOP AN
BALADA POPULA itA
Jo; de vale, pe sub deal,
Langa apA, sus, pe mal,
Un foc mare stralucind,
Printre salcii palpaind,
Si'mprejurul focului
Trei Thad stand locului
Si frigand un miel furat,
Intr'o furcA aninat.
Caii lor pAsteau de-o parte
Iar la umbrA, nu departe,
Se boceA o mandrA fatä,
De o salcie legata;
Se bocea biata copilA
De umplei crangul de mila,
Dar pAganii o priveau,
Si privind-o crunt rideau
Si ziceau in limba lor :
Mult plateqte ist odor,
CAci e puica de bun soiu,
Si-i ca trestia la boiu,
(Sio-i
ca luna la obraz,
Numai bund de-un viteaz.
eGhirai Hanul pentru ea
Ne-a da scule cate-om vrea,
eSi caftane de Sultani
Si cinci-zeci de pungi de bard!,
Cat Plopan mi-i auzea,
Calul iute-§i rapezeA :

262 STROE PLOPAN
Build ziva mai Tatari,
PrAdAtori de fete marl !
«Spuneti mie fara teamA,
Fara teama dati-mi seama:
«Ori ve-i roaba de schimbare,
«Ori ve-i roaba de vinzare?
«De-ipe schimb, eumultv'oiu da,
«Caci cu zile v'oiu lasa.
De-i pe plata., eu shit gata
«Dela voi sa cumpAr fata,
«Nu cu aur nici caftan,
(Ci cu dari de buzdugan.
TAtArimea iar ridea; .
Din trei unul respundea:
Auzit-ati, auzit,
Pe RomAnul indracit?
Ci-ca-i prins de mare dor
Ca sa mearga plutitor,
and pe apa 'ntins la soare,
CAnd sub apa curgAtoare
«Rana 'n Dunarea cea latA,
:Fla 'n marea tulburata?
Bine vorba nu sfarsea.,
Vai de lume-amar de ea!
' Buzduganul se 'nvartea,
Ca un vultur s'abateA,
Pe pAgAni ii si turteA!
Apoi mAndrul cApitan,
Care-i zic Stroe P1 opan,
La copila se ducea
Si cu drag asa-i graia:
Cine 'mparte parteli face
Cum i-e dorul, cum ii place.
La 'Mari am impartit
Buzduganu-mi otelit.
efie, draga fata mare"
«hi fac parte de scapare,
lard partea ce-mi fac mie
Esti tu, draga mea sotie.
Copilita ce zicea ?
Stiu ca nu se mai bocea.
Peru 'n fata-si aducea.,
Cu voinicul se duceA.
Fie calea lor usoara,
Cu foc lin la, inimioara,
Cum e scris, cum e menit,
Cancl e timpul de iubit.

NOTE
LEGEN.DE
Visul lid Albert
Regele Albert, dupi invoirea ce ficuse on fratii sei, regele Ungariei ei duoele Litva
iei, in conferinta de la Leutschau, eercind a-gi implini gandul asupra Domnului
St fan .al Moldovei (conferintit in care se desbittu stirpirea Romanior: (super
ex rpaisone Va !nein), ehiema la arme toath Polonia, Gali ia, Masovia, pe Ioan de Tiffen,
m gisterul Prusiei, iar mai ales pe Alexandra, ducele itvaniei, cu toati nobilimea
ana. Deci en multi oaste de mercenari pedestri i alitreti el pleci de la Leopol
up Moldova, la 28 Ittnie.
Acea neferieith expeditie fu preinaintatit de urmitoarele pronosticuri: Doul sate
de boi, apucindu-i unvartej infricogat la iesirea din Leopol, se imprietiarli in toate
pa tile , unii citzurd in senturile suburbiei, iar en greu se puturit gitsi ei ad
a. Cind Regele trace& un riulet, ealul an de mini se poticni ei se bleed. tin
a -care Sropski, mobil de neam, dar cam nebun, de mai multe ori strigd in Leopol
c spaimit, prevestind. peirea Polonilor. Ful,gerul, Gland asupra taberei, ucise pe un
no ii pi 12 cai. Preotul, servind dinaintea Regelui, sapi, gios sfintele Taine....
Si eu toate aceste inspiimintatoare intimplitri, departe de a se lila de picate,
tea petrecek in libertate cu muieri, giinsusi sefii nu numai noaptea, dar i Oliar la
Ma ziei se desfitau in baie i in betie, desmierdindu-se in bratele femeilor.
Creslau Curozwanski nobil de Roza, decan de Cracovia, i Padlowski de Przytyk,
ea elanul Radomiei, au fost trim* soh atri, Stefan Veda, pentru ea sit cearalibera
tre ere prin tear& a oastei Lepepti, cercand a-I inpela ci expeditia lut Albert ar fi men
t in contra Tardier. Asemene misie au avut i Mateiu Lonnski, episcopul Camenitei.
Albert incepu risbdul asedifind i bombarddnd Suceava, insh nu reugi a lua orasu
ei pierdu multi caste ei timp in zadar.
Oastea leeeasci se retrase prin codrii Bucovinei, avind in mijloc pe regele bolnav
II us pe un leagin; insi acolo Moldovenii, ascunai !titre coped, se isbiri ea lupit
as pre 'Leath* ea le ficuri multi striciciune. PerMit atunci multi din neamul lui To
po ki (until din cele mai vechi din Polonia), doi Tenczynski, Nicolai, palatinul Ga
I t 1, et Gabriel le Moravita, etc.
Tot atunci un contigent de Crueiati rusjanj, urmind dupl. armada regalit, tura
at ati de hatmanul Boldur, risipiti, pi oftti scipari de Moarte furl robiti.
Aces oaste regali, in care se aflau magmeth Podoliei, fu reu vitimatit de oamenii
lu Stefan.
Mateiu Miechowski zice: 0 ! Stefan, birbat triumfal pi victories, oars biruipi po
tot regii Invecinati 1 01 om fericit, care te bucurapi de toate darurile cite naturale,
di altora numai in parti, unii Rind intelepti ou viclenie, altii viteji eu sublime vir-.
tute a dreptitii, altti iar norocoei contra dupmanilor, tu singur le avud hirizite tie
to e de odati: just, preazitor, viclean, biruitor asupra tuturor adversarilor! Nu.
de eaba oati a ft numirat intro eroii secolului nostru I eto.
(Arlilva
istorica a Boniebife9.
Aeeste fapte ant relatate de Mateiu niechowski in istoria lui Stefan Vodi; iar
pr tul D. Cantemir, adeverind legenda poporalit, ziee: Stefan V, printul Moldoveir
b end oastea leseased la Cotner, unde create vinul eel Itudat, ru totul o au stins ;
n nai 15000 8u rins vii, pe eaH i-au pus in jug pi i-au silit de au arat in lung doue
m e, in lat o mill de pimint, In care arituri tot prin Lesii aoeia au seménat doue
p uri (se si pink astizi se numeso de Poloni Bucovina, iar de Moldoveni Dumbrava
e, sau phduri mil, pentru ci s'au semenat pi sidit ou singe leeesc .

264 NOTE
Glumet, Ii place-a zice lui Negrea, viteaz darnic: (Pag.
Familia Negre este una din cele mai vechi din Moldova. Chiar pe .1a ineeputul
secolului XV, un Negre vornicu.1 flgureazil in istorie, timp de 24 de ani, adicli del
1402 pant la 1426, Intre cei 12 boeri man, consilieri i lui Alexandru eel Bun.
La 1471 Paharnicul Negre a fest deselplitinat In Vaslui din ordinill lui Stefan
eel Mare, find nil a lost de parere a nu se rasboi In contra lui Radu al Terei Munte
neeti, ea unul oe era, Creetin ei Roman.
Un alt Negre, Patraeco, ginere liii Petra Von Sehiopul, au urmat in (Ail pe s -
crul sen, au foot inseris in cartea de aur din Venetia si au murit la Barcelona.
In chronicele i chrisoavele remase de la strabnni, numule de Negre spare lutes
ca proprietari de moeii Negreeti, ca oameni tnsemnati pe timpul lor, ei ades ea vi
time ale urgiilor domneeti.
Maghiari schimbafi In iepuri, q'un Purice 'n Movila. wag. 17
Numele Puriceetilor au fost schimbat In Movileeti pe campul luptei de la Behr ,
luptli in care Hroiot @eful armiei Ungureeti au lost descaplitinat de .Purice Aprodul
(Vezi poemul lui C. Negruard, Aprodul Purk
Stefan, Stefan Domn eel Mare. (Pag. we).
Cantee veehiu poporal.
Moldova, la Dreptate, pe soarta ei staptinth (Pag. 181;.
Local pe care Stefan au fost proelamat Domn Moldovei punk nnmele de Dr plate,
Besbunarea lui Statu-Palniii. (Pag. no).
"Statu-Palmi-barba-cot este un personagin fantastic din eei mai originali mu se
gasese in povegti. El e un pitic monstruos, avand stature mica. de o palms, i b ba
fungi de un cot. Locuinta lui este intr'un varf de plop ; iar Mind. se coboara din a 1
copse, el, incalect pe un iepure echiop, de eutrieri lumea si patrunde chiar pe a I
pamint.
Manna-pieta i StrambIL-lemne Ant personiflcarile urieee ale torentelor care ma na
el restparni staneile cat de nalte, ei a furtunelor care indosie @i rup arborii eat de
groei.
Fat-frumos este eroul es se luptli cu smell, cu balaurii, eu urieeii i eu Aar 1
codrilor pentru apararea fetelor de imparati can se den in dragoste eu el.
PepeIea represinta spiiitul glumet al Ronianilor ; el @tie at se descurce ou dib
in toate intimplarile, at joace feste duemanilor lui, si strecurandu-se ueor prin v tante
lumii, at last tot-dea-una din on ce pericul eu risul pe feta.
Calul Oardinalului Batorl. (Pag. 19e).
Andreiu Baton, cardinalul, ver primar lui Sigismund, cum se puse Craiu In Ard al
nu voi nici de cum at tat 1egSturiamicale ctiMihaiu, dar incl..i ordona all lase Te To
Romineasca. ei al vie curand in Ardeal cu toga familia sa, oici aye& de gand 31-1
dea pe mane Turcilor. Nihaiu1 drept respuns, se repezi on oastea lui formati de Romani,
de Cased i de Moldoveni, i puse -sub sabie armia Ungureasca.
Batori, care inainte de lupta meek cu falit et Itotadnii eat turnm de at, iar rl r
rusimbldnate flare, vezendu-ei oastea nisipitS, incaleca iute, partsind campul rtsbo ut
oi cluta selpare In fuga calului seu. El aimed rain munti ei.prinpustietati, unde u ma
de om nu se ailk ; insarclizandu-i calul mort, el se Intilni noaptea eu ni@te ttiO m
cari 1-au ums ei au dus capul seu lui Mihaiu, cerendu-i a flboieriti pentruisband r
Viteazul Domn taxa dreapta judecata i Wit intarziere puse de se spanzura
(Primal Vistieruha Slavriso
Tudor& dela Tareor. (Pag. lee).
MUiaiu Viteazul s'au foat dat in dragoste eu Tudortf de la Tailor (sou Tdrp ,
Ili din amend lor s'au ntscut o fatti numita Manila ees'a maritat eu Socol Paharni I
176).

NOTE 265
Palatal LoredanO. (Pag. 208)
Gondolierii din Venetia cintli ades in hor strofe din Orlando rnrioso si Genoa/emus
Prato.
Dan WIWI de plain. (Pag. 206).
Jar Stefan dela dinsul, luand in schimb pe Hanul, (Pag. 209).
I-au dos
: cUrsane frate ! sei-fi fad ochirea roatei
Si cat ii vedea zare a ta sä fie toatei!
Astfel Domnii vechi, in timpul luptelor, recompensau pa birbatii cart faceau ante
de vitejie. Aatfel s'au format in vechinie proprietitile man din %earl.
De-atunci el std de fiazei in mijlocul campiei (Pag. 209).
nime nu s'atinge de zmeii hergheliei.
In timpul nivalirilor de Titan, de Levi, de Dugan, de Cazaci si de Turd, due-
mani neimpicati au can teara noastrit a font in lupta seculi intregi, numai codrii
muntii erau locuiti; cimpiile pustiite, in lipsi de agricultura, serveau numai pentru
brana turmelor de vite alba si de herghelii de cal. Aceste tunas i herghelii formau
gel mai mare venit al terii, oiled erau vestite pentru calitatea soiului kr.
Grui-Singer. (Pag. 218).
Cu per de lup -s'afumei. (Pag. 117).
Lose poporal in contra efectului spaimei.
CA ta cenuqa piara In vint, i neagret fie .1» (Pag. 210.
Cenusa color buni e alba, cenusa celor rei e neagra. (Credinti poporall.)
El poarta poame roqii i numele de Stinger. (Pag. 221).
Copicel care produce struguri de fructe selbatice, roan.
Vlad Topes l Stejarul. (Pag. 228).
Acest Domn a fikat cetatea dela Poienari i sfinta mitnastire dela Snagov ; a
mai flout un lucru cu lrtenli din Targoviste pentru o villa mare ea au frost flout ei
unui frate al lui Vlad VodS, and a fost.in ziva Pastilor, find toti oripenii la ospete,
iar cei tineri la hori, ale fari vests pre toti i-au cuprins. Deci citi au font ()meat
mai bStrdni, pre toti i-au intepat de au ocolit cu ei tot targul, tar eiti au font tineri,
an nevestele kr si on fete mari, asa cum au font impodobiti in ziva Pastilor, pre toti
I-au dun la Poienari de au tot lucrat la cetate pang. s'au spark toate hainele de pre ei
si au remas toti despoiati in pieile goale; pentru aceea i-au nos mime repast?. Domini
la run,
(Manuscrise vezhi pe limba remand glisite in sinnele
maudlin, 6 Coeia t §'eeMnefti).
Kodja Mnrad Pap. (Pag. 280).
Aveet trei fii resboinici vestifi: Ghiun, lld, Djennet.
oktun, ziut. Ed, fulger. Djennel, raiu.
Marise, aparase intreg Aliotmanut. (Pag. 288.)
Aketmanul, Numele imperiului Otoman.

266 NOTE
Mai drefit Ii poreclise: Crunt sap:11°T de gropi
Lamartine, Maria Turciel.
lar Hodjia fard mila la strigat de aman. (pag. 238).
Arum', termen ea insenmeazi. a cere iertare.
CUM tu Vizir ! tu, hodje ! i ochiul teu orbit, (Pag. 287).
Hodje, perceptorul Sultauului.
Apoi catra Ciauii cu nume de Caplani.
Caplan, tigru.
Vizirul zice iara : Solaci, Spahii, Neferi,
Solace, Spahti, corpuri de ostasi.
Arslanii lui Mohamed cu cdni au firins fratie. (Fag. 288).
Aralan, leul.
Garda Saralulul. (Peg. 239).
Temlind sa nu destefite ?ahinul fidna'n zi
Sultanul prom.% glorioasele tithiri de Padisoh, de Oilskin, de falti Aletn Penah, de
fegon ctIti, etc.
Caci fie sub cer deasupra-i pluteste Azrael. (pub. 289).
Asrael, inger.
,FAbdul-Aga, Nakibul, in- kiosk de-asufira fior(ii
Naktb, plizitor al sanglacului lui Mohamed.
Erau ortale dese de crunta-lenicerime,
Orta sau ojak, denumirea regimentelor de Ieniceri.
Am resturnat cu to(ii a noastre mari cazane. (Pag. 28 0).
Fiecare orta ayes cazanul ei. Resturnarea cazanului cu fundul In sus erk un
semn de revolt1.
Selim, Zahid kiafirul, Selim crunt, orb de minte. (Pag. 240).
Maid ipocrit-blasfemator. Selim vroii $1 introduck reforms europene In armat1
si In admimstratie.
Lambhar-Kale, kiehaia, ce'n fioarta au lovit ; (pag. 240),
Kiehala, sindicul Ienicerilor.
Nu lasa nici o urma, .5'ah fie sau fellah. msg. 241).
strac.
Fella*, toran
Sangiacul lui Mohamed qi lege si onor. (Rag. 24*
Sangiae, stindardul Profetului care se desfisuri. and imperiul e in pericol.

NOTE
lioaptea alba (Pag. 241).
Eti tu Prier al meu frate? (Pag. 242).
numele poporal al lunei lui April.
Maul dela Miaza-zl. (Peg. 243).
Strofa : *Primavera face-un 'semn...) etc. a foot intreagit stearsa cu doue trasuri
de ondeiu verticale. Aid s'a reprodus, neatiindu-se dace atergerea a fost Mut& ajar
e A ecsandri, i anume cu gandul de a suprima ameasta strota. Bo.
Mnrad GazI Sultautd 1 Bead Mustafa. (Pag. 247).
Ifurad sau Amurad IV s'a suit pe tron la anal Hegirei 1082, care eorespunde cu
ma de la Christos 1829. Acest Sultan a fost bizar, orunt i dedat la patima betiei.
El avea plecare a face lucruri nepotrivite cu demnitatea tronului, i adeseori 11 apace.
lona de a varsa singe. Atunci ie8ek noaptea din Saraiu, eu sabia goalE, alergi ea un
neb n pe strade i uttideit pe eine intalnea. Alte ditti ii placed, sa traga ea areul in
earn nil care treceau pe sub ferestrele Saraiului, bleat numarul victitnelor cruzimei
ii 'a suit la fabuloasa eifri de 14.000. Fanatic, la 1nceputul domniei sale, Murad
de sea ea moarte pe ori eine bea vin sau cafea, pe oricine ftuna opium sau chiar
tutu . El ordonase, prm urmare, inchiderea tuturor cafenelelor din Constantinopole
am oate celelalte erase ale imperiului, moE chip& ce Reed Mustafa 11 film siC gusto
p a apreeieze vinul, Sultanul, devenind eel mat de frunte betiv, invoi tuturor Rohe-
n t nilor a vinde ai a bea spirtoase in contra prescripttilor Coranului.
Cu toate aceste viciuri monstruoase, Murad posed& frumoase calitati de spirit si
rp rale. El ere eel mai bun cElEre i arcasul cel mai mester de pe timpul lui. Nime
us eit ca dinsul si. svirle djeridul i sa Ming& telul la mare distanti ; nime nu putea
a alerge rapede ea el ; ehiar calul eel mai sprinten il intreceit eu greu la fugii.
Hared avel un spirit deetept, apretiator de poesie 4i o mare Mirk+ de volute la
tot intreprindet. Curajul sEn ii meritase numele de Gazi, odica viteaz ; insE toate
dar ile sale naturals an fost stinse de viciul betiei, i moartea lui causati de aceasta.
mar va. patima. au fost privita tam un eveniment fericit pentru popoarele attesate ale
top riului.
267
(Oan(enair, Mona Impernatd Otoman)
Burt Mustafa a fost un betiv Vestit, care a a,vut o fatala inriurire asupra lui Murad.
Cav ntul turcesc beert Insemneaza betie.
E Bairamului vesel, Stambiaul e 'n fiicioare.
tramui e earnavalul ce urmeaza dupe -postal Ramazanului.
De-acum i p4n4 'n fundul Hairetului sa-i fie (Pag. 248).
ret este numele erei musulmane, cunoseutil la Europei sub calificarea de Hegira,.
Avand e angel dinsul fie Bostangii i 'n urnza
1ang11 format]. garde Sultanului in numar de mai mllite mii.
Murad Ii firetuefte cat teara de Misir (Peg. 248).
m
Egiptul.
i decat Beilerbeii, afiesatori de ginte,
.5'i cleat Capudanii, ci decat Seraskerii
Ce duc in foc Spahii, Topcii, Enghicerii
etterbett, printii printilor ! astfel se numeau guvernatorii de Anatoliar de Rumelia
p d Damasc.
pagan, ministru de marina ; Serasker, ministru de rlisboin.
pahil, soldati de eavalerie ; topott, artileristi.

268 NOTE
Aveind tabulhanale, alem cu semi-lund. (Pag. 248).
Sultanul aeordi Vizirilor si Beilor dreptul de a avea un soiu de bandit de =Biel,
numita taMdhana, ce se compunea de none tobe, de none zurnezeni cart sunau din zur.
nader, surle ; de aeapte borazeni sau trompetasi, de patru zilezani earl cdoeneau tea-
suri de alami ; ;nal de aceasta le mai acorda atemuZ, un stindard verde ce purta in
verf o plea de argint In forma de semi-1unit, si mu/ fol mat de trei cozi de eal 1111-
pleate cu multi arta.
de Inaani fanatici fi de Kizlari pizmafi
Inam, preot. %War, mimic.
La glas de Seizi negri ce-i netezesc pe sapd.
Senn, ingrijitori de cai.
Vizirul Muftiul, topuzul qi Coranul,
Mufaul e capul religiei, el esplici Alcoranul.
Sultanul cu surguciul lui Soliman in frunte.
Soliman I Co , adica legislatorul, eroul nelnvins.
Se duce el sci stingd pe Layi sau merge-acum (peg. 249).
Murad a voit si faci risbolu cu Leii, dar a incheiat pace en ambasadorul regelul
Polon la Giurgevo.
Abaza hainul sci-1 ardci 'it Er verum ?
Abases, unul din Pasii eel mai puternici, revoltandu-se, s'a adlipostit mult tuap
sub zidurile Erzerumului.
Murad Gazi Sultanul se duce 'n Ok-Maidan
Sa 'nvinget 'n arceLyie pe ozcoparan.
Ok-Maidon, camp destinat pentru tragere de aro, earl din Constantinopole.
Tomoparan, vestrt areas de pe timpul lui Murad.
Murad Gazi e sprinten ca foimul Bogda'nesc. (- P ag. 249).
Turcii den Moldovii =male de llogdanta.
Murad Gazi-i Seitanul ce ride de Allah.
+tan, Satan.
Un glas de mii de glasuri respunde : E hagiul,
Mustafa poetul, e Mustafa deliul!
_g
Diliu,
pelerin de la Make.
nebun.
Be(iv fara-de-lege 4 racnegte-un Ulemh (p2g. 225).
Vlema, eclesiastic.
Au indraznit cu vinul sa spurce Elcuranul ?...
Ade.veratul nume al Coranuluf eels Flcuran.
Se 'ntrec cu Elcovanii ce'n fata apei sboard, (Pag. 251).
ElcooanO, paseri cari sboaritln cfirdurl pe fata Bosfortrlui.

NOTE 269
Cdfi ochi aprinfi de doruri sclifiesc in Kulleli,
In Scutari, Galata, Bey-koz 0 Kandilli!
Diverse localititi de pe malurile Bosforului.
Ah ! cine se gdndefte la ele clind
mama, legea mahomedanii.
Eiuvallah !,
adaoge Becri. (Peg. 268).
Ewa Itch, Urare de fericire.
Pe frunte-acoperitit cu-o feregea subtire. (Pag. 256)
Ferega, v61 care acopere obrazul femeilor musulmane.
Stroe Plopan (Pag. 261).
Sus pe muchea dealului.
Toate drunaurile vechi treceau pe muchea dealurilor.
Copilayi de cei bälani (Dag. 261).
Copilasii romani au Orul galbin deschis.
Alanua

OSTASII NOSTRI
BALCANUL k,I, CARPATUL
Balcanul §i Carpatul la Dunarea mareata,
Ca doi giganti nAprasnici stau astazi fata 'n fata
S'aprin§i de dor de lupta cu ochii se mesoarA,
Cu glasul s'amenintd, cu gandul se doboara,
ZicAnd: eNu pot sA 'ncapa doi palo§i intr'o teaca !
iE scris din noi doi unul in pulbere sA treacal.
Balcanul cel fanatic, muncit de aspral ura,
Nu §tie O. 'ngrAdeasca selbatica lui gura,
Si zice cu -trufie: «Carpatule vecine,
De nu pleca-vei fruntea, amar va fi de tine,
Caci rApezi-voiu grabnic din plaiurile-mi nalte
«Torente 'necAtoare deprinse ca sa. salte
-liDin maluri peste 'mind, din munte peste munte,
aSA bat' a:tale coaste, s'acopere-a ta frunte,
«Sa faca. intr'o clipA ca sA dispari din lurne
-«Cu-a tale stanci §i codri, cu-ai tei copii §i nurne l
Carpatul scoate-un freamét teribil de urgie,
Mi§cAnd coama-i de codri, ca leul in mAnie,
Si'n clocot lung respunde: Balcane-a ta- trufie
«AratA cd tu astAzi cAzut e§ti in pruncie.
«Nevoie ai de-o cArjA ruina-ti s'o supoarte,
«CAci e§ti acum, sex-znane, ajuns la prag de moarte.
«Ai fost odinioarl gigant prin inAltime,
«Amax prin lanatismuli, puternic prin cruzime!
«Ai revArsat pe lume §i groaza. §i ru§ine,
«Si te-ai scAldat in sAnge pAn ce-ai dat piept cu mine.
«De-atunci au trecut seculi!... Strivita omenire
«S'au de§teptat, §i numai tu stai in adormire,
t Ademenit de visuri nebune §i trufa§e,
cFar' a patrunde norii care te tin in fa§e!
«Orb uria§! cu carja tu genele-ti ridica
cSi vezi l'a tale poale cAt umbra-ti e de mica!
«E§ti §ters din cartea lumii, tu care din vechime
«Stai rezemat in somnuli de-o putreda marime !
«Si vrei sA tii in lanturi popoarele cre§tine?
«Si vrei, Balcane gArbov, eu sa me 'nchin la tine?

272 PENE CUROANUL
*Dar n'auzi cum te ride si DunArea i Marea ?
,Devisa ta-i sclavia §'a mea neatarnarea!
Cum zic, doi vulturi ageri, sburand din varf de munte,
Se 'nalta pana 'n ceruri si scot tipete crunte.
De pe Balcani e unul, si din Carpati e altul,
Mult repede le-i sborul, mult crancen le-i asaltul,
Caci se isbesc ca fulgeri la lupta-ucigatoare !...
Intinsele lor aripi se bat lucind la soare,
S'a lor cumplite ghiare si pliscuri otelite
I§i dau loviri pe moarte §i rani Ii fac cumplite.
De-odata cade unul din vulturii dusmani:
E vulturul prädalnic din barbarii Balcani,
$i 'n patru pdrti a lumii sbor §mulsele lui pene !...
. . . . . . . . . . . . . . . . .
Si canta libertatea pe maluri DunArene.
Mireegti, 14 -Mai 1877.
Plecat-am nouè din Vaslui
Si cu sergentul zece,
Si nu-i era, zeu, nimërui
In piept inima rece.
Voiosi ca §oimul cel usor
Ce sboard de pe munte,
Aveam chiar pene la picior,
S'aveam §i pene 'n frunte.
Toti Dorobanti, toti CAciulari,
Romani de vita veche.
Purtand opinci, sumani, itari
Si cusma pe-o ureche.
Ne dase nume de Curcani
Un 'habil bun de glume,
Noi am schimbat langa Balcani
Prorecla in Renume !
Din camp, de-acasA, dela plug
Plecat-am astA vari
Ca sA scapAm de Turci, de jug
Sermana scumpA teard.
Asa ne spuse 'n graiul seu
Sergentul Matragun a,
Iar noi ne-am dus cuDumnezeu,
Ne-am dus cu voie bunA.
PENE§ CURCANUL
Ori cine 'n cale ne 'ntalnek
CantAnd in gura mare,
StAtea pe loc, s'adimenei,
Cuprins de admirare;
Apoi in treacat ne 'ntreba
De mergem la vr'o nunta,
Noi respundeam in hohot: aba,
eSburam la lupta cruntA!,
eCu zile mergeti, dragii mei,
*Si sA veniti cu zile!*
Ziceau atunci loètrani, femei
preoti §i copile;
Dar cel sergent far' de musteti
RAcnea Sa n'aveti teama,
eRomanul are seapte vieti
ern pieptu-i de arama 1*
Ah! cui ar fi trecut prin gand
S'ar fi crezut veodata.
Ca multi lipsi-vor in curand
Din mandra noastra ceata!
Priviti! din none cati eram
Si cu sergentul .zece,
Remas-am singur eu... si am
In piept inima rece !

Crud e cand intra prin stejari
Naprasnica secure
De-abate toti copacii mari
Din falnica padure!
Dar vai de-a lumii neagra stea,
Cand moartea nemiloasA
Ca'n codru viu patrunde 'n ea
Si cand securea-i coasà!
Copii! aduceti un ulcior
Dc apa de sub stâncl.
Sa sting pojarul men de dor
jalea mea adancA.
Ah! ochi-mi surit plini de scAntei
Si mutt cumplit me doare,
Cand me gandesc Ia fratii mei
Cu toti periti 'n floare.
Cobuz ciobanu 'n Calafat
Suna voios din fluer,
Iar noi jucam hora din sat
Rizand de-a "boambei §uer
De-odat' o schijA de obuz
Träsnind,... manca-o-ar focul!
ReteazA capul lui Cobuz
Sio'n loc ne curma jocul.
Trei zile 'n urmã am resbit
Prin DunArea umflatA
Si nu cleparte-am tabarit
De Plevna blestemata.
In fata noastra se 'nalta
A Grivitei reduta,
Balaur crunt ce-ameninta
Cu ghiara-i nevezura.
Dar 0 noi Inca q pandeam
Cum se pande§te-o fiarA
S tot chiteam i ne gandeam
Cum sa" ne cada 'n ghiara..?
D n zori In zori i Turci i noi
Svarleam in aer plumbii,
Cum svarli graunti de papu§oi
Ca sA brane§ti porumbii.
d
tunuri sute bubuiau...
Se clatink pamintul!
mii de bombe vajieau
Trecand in sbor ca yintul.
PENES CURCANTJL 273
Sedea ascuns Turcu 'n ocol
Ca ursu 'n vizunie.
Pe cand tragearn noi tot in gol,
El tot in carne vie...
Tinte§ era dibaciu tunar,
Caci toate-a liii ghiulele
Loveau turcescul furnicar,
DucAnd moartea cu ele.
Dar intr'o zi veni din fort
Un glonte, numai unul,
Si bietul Tinte§ caza mort,
Imbrati§andu-§i tunul.
Pe-o noapte oarbA Bran 0 Vlad
Erau in, sentinel e.
Fierbea vAzduhul ca un iad
De boambe, de §rapnele.
In zori gasit-am pe-amandoi
Taiati de iatagane,
Alature c'un moviloiu
De le§uri musulmane.
Sermanii ! bine s'au luptat
-Cu lifta tea pagana,
Si chiar murind ei n'au lasat
SA cad' arma din maim..
Dar ce folos! ceata scadea!
S'acuma remasese
Cinci numai, cinci fla.cai din ea
Si cu sergentul §ese!...
Veni i ziva de asalt,
Cea zi de sange udA!
Parea tot omul rnai inalt
FatA cu moartea cruda.
Sergentul nostru, puiu de ,zineu,
Ne zise-aste cuvinte:
e Cat n'om fi morti,voi cinci§i eu,
iCopii, tot inainte !I.
Facandtrei cruci, noi am respuns:
«Amin! §i Doamne-ajuta!,
Apoi la fuga am impuns
Spre-a a Turcilor redutA.
Alelei! Doamne, cum shuran
Voinicii toti cu mine!
Corn ei la §anturi alergau
Cu sari §i cu fa§ine!
1 s

274 SER GENT up
Iatd-ne-ajun§i!... Inca un pas.
Ura ! 'nainte, ura L..
Dar multi reman farã de glas.
Le'nchide moartea gura!
Reduta 'n noi repede-un foc
Cat nu-1 incape gandul.
Un §ir intreg s'abate 'n loc,
Dar altul ii ia rândul.
Burcel in §ant moare sdrobind
0 tidva. pagdneascl.
Soimu 'n redan cade facnind:
(Moldova sa traeascd!
Doi frati Calini, ciuntiti de vii,
Se svarcolesc in sange; -
Nici unul insa, dragi copii,
Nici unul nu se plange.
Atunci viteazul Cdpitan,
Cu-o larga brazda 'n frunte,
Striga voios : (Cine-i curcan
(Sa. fie Soim de munte !,
Cu steagu 'n rudni, el sprintenel
Apuc'o scara 'naltd.
Eu cu sergentul dupd el
Särim dela olaltd.
Prin foc, prin spagi, prin glonti,
[prin film,
Prin mii de baionete,
Urcdm, luptdm... iatd-ne-acum
Sus, sus, la parapete.
Mircesti, August 1877
SERGENTUL
Allah! Allah! Turcii racnesc,
&rind pe noi o suta.
Noi punem steagul românesc
Pe crdncena reduta.
Ura! mdret se 'naltt 'n vint
Stindardul României 1
Noi insd zacem la pdmint,
Cazuti prada urgiei!
Sergentul moare §uera.nd
Pe Turci in risipire,
Iar Cdpitanul admirand
Stindardu 'n falfdire !
Si eu când ochii am inchis,
Când mi-am luat osanda :
(Ah ! pot sã mor de-acum, am zis,
(A noastra e isbanda !
Apoi and iard§i m'am trezit
Din noaptea cea amara.
Colea pe rani eu am gasit
Virtutea Militara 4..
Ah! da-o-arDomnul sd-mi indrept
Aceastã mând rupta,
Sa-mi vinde c. ranile din piept,
lar sd me 'ntorc la lupta,
Caci nu-i mai scump nimica azi
Pe lumea paminteascd.
Decdt tin nume de viteaz
Si moartea Vitejeasca!
Pe drumul de costir ce duce la Vaslui
Vened un om, cu jale zicând in gandul lui:
Mai lungd-mi pare calea acurn, la intors acasa...
A§ vrea sa sbor, §i rana din pulpa nu me lasa!
Si bietul om slab, palid, având sumanul rupt
Si o camea§a rupta bucati pe dedesupt.
Parà tragand piciorul incet, dar pe-a lui fata
Sburd ca o lumina de glorie mareata.
Si 'n ochii lui de vultur adânci, viol: §i mari
Treceau lucioase umbre de eroi legenderi,
Opistca-i erartspartacApiula. desfuridaa,
par kuntealrui Eie rave pared Incoronatd.

PASTORIE I PLUGAIIJI 275
Calica-i era haina, dar stralucea pe ea
Si crucea Sfantul Gheorghe s'a Romaniei Stea.
Romanul venea singur pe drumul On de soare,
Cand iatä cã aude fanfare sunatoare
vede nu departe in fata lui venind.
Un corp de oaste mandra in aur stralucind.
Erau trei batalioane de garda 'mpérateasca
Mergand voios la Plevna cu dor s'o cucereasca.
tn frunte-i Colonelul semet, pe calu-i pag,
La bravii sdi tovardsi privia ades cu drag,
Si
inima in pieptu-i batea cu foc, desteapta,
Cad el visa, privindu-i, la lupta ce-i asteapta.
De-odat' el dã cu ochii de sarbedul Roman
Ce stase 'n loc la umbra, sub un stejar bat-an,
Si
mult se minuneaza si nici ca-i vine-a crede,
Cand crucea Sfantul Gheorghe pe sinul lui o vede.
S'opreste regimentul, iar bravul colonel
Se 'nchina la drumetul, s'apropie de el
Si-i zice cu blandeta: «De unde vii, straine?)
---«Vin tocmai de la Plevna.oeCum e acolo ?p«13ine.,
«Dar aste decoratii cum, cine ti le-au dat?
«Chiar Domnitorut nostru s'al vostru Impe'rat.
- «Dar pentru care fapte?)eStiu eu?,. Ci ca drept plata
«Ca am luat eu steagul redutei... i pe data
«Cu el strepunsi de glonturi, ne-am prabusit in and-
--«Dar ce rang ai, voinice?««Am rang de Dorobant!)
Atunce Colonelul, &and maim. cu Sergentul,
Se 'ntoarce, da un ordin Pe loc tot regimentul
Se 'nsira, poarta arrna, saluta cu onor
Romanul care pleaca tragand al lui picior.
Mirceoti, Decembri0 1877
PASTORII SI PLUGARII
Priviti pe cele dealuri inalte, inverzite,
Pe-acele largi poiene cu flori acoperite,
Priviti,
straini de lume, pastorii cei Romani
Aproape de-a lor turme pazite de-ai lor cani,
Traind o viatä lina in tainica natura,
Cu buciumul in mana cu fluerul la gura.
Cereasca 1iiipim, prcithi ifiti-w4n igrq,
Alin se oglindt* i hu1ipt414 ,lor...

276 FRATII JDERI
Voi toti care de dinsii ati ris fara mustrare,
Jos capul, o! nemernici loviti de admirare.
Un palos de isbanda exista 'n ori ce fier,
In tot pastorul astazi exista-un scutier!
II
Priviti pe cea campie frumoasa, roditoare,
Plugarii, muncitorii lucrand in foc de soare.
Pe fata lor cea blanda, pe ochii lor cei vii,
Adie boarea duke din verzile campii.
Sub mana lor e sapa, harletul, coasa, plugul.
Alature cu dinsii stau boii purtand jugul,
Si tot ce-i inconjoara, deal, lunca, ses, isvor,
E pacinic ca blandeta din sufletele lor.
Voi toti, care de dinsii ati ris fara cainta,
Jos fruntea, o ! nemernici cazuti in umilinta.
0 spad'a resbundrii exista in ori ce lant.
In tot Romanul astazi existd-un Dorobant !
mirceoi, Novembre, 1877.
FRATII JDERI
I
E ger, e intuneric! Nori negri dusi de vint
Se tarae pe \sesuri, se lasa pe pamint
Ca aripi uriése de paseri nevdzute
Ce curate de sange vai, santuri '0 redute.
E vint cu ploaie rece si noapte cu fiori,
Caci umbra e tesuta de fulgeri trasnitori.
Nu-s insa focuri nalte de-a cerului furtuna,
Dar fulger mii de tunuri ce 'n zare crunt detuna,
L'a lor lumina rosa in clipa se ivesc
Mari tabere de oameni armati ce se pandesc,
Si crancene redute, si 'n dos de parapete
Vapai de ochi selbatici, luciri de baionete.
Romanii uzi la piele, flamanzi, lipsiti de-foc,
In santul lor, sub arme, stau gIoata la un loc,
De moarte si nevoie rizand cu nepesare...
Voinici ei sint la lupta, voinici si la rabdare !
«Mai oameni !x zice unul, un soirn de la Bicaz,
«De mult ne spala cerul cu ploaie pe obraz!
«Mani, cand s'a face ziva, Jder Neagu, fara veste,
«Frumos a sa ne-apara cat Albul din poveste.)

FRApa JDERI 277
Urit, frumos, alb, negru, eu nu stiu ; dar ce stiu,
f$tiu cã halal de Turcul ce-oiu intalni de viu.»
i ce-ai sa-i faci, mai Neagu ? «Sa.-1 haituesc, fartate,
Pan mi s'a usca bine camesa de pe spate.«
Toti rid... dar ce reteaza de-odata risul Ior ?
0 boamba vine,-o boamba, aI mortii meteor !
Toti ved moartea cu ochii !... un vaiet: «Ah mor !... Cine,
Cine-i ucis? «Eu, Neagu... me duc.... ye las cu bine.
Sermanul» zic Romanii, graindu-1 trist de-a randul,
Nici c'au avut el parte sa-si implineasca gandul !
Mult au sa-1 mai boceasca neveste i copile !
He !... Dumnezeu sa.-1 ierte !... ce vreti ?... n'au avut zile.«
Dar unde-i Jder mezinul? «De paza colo 'n sant,
Unde-au perit aseard un zmeu de dorobant.«
«Sa-i spunem, sá nu-i spunem, ea i-a murit fratiorul !
Ba sa tacem mai bine, sa nu-1 uciga dorul.«
II
In capetul din dreapta al sarrtului, in find,
Sta singur la o parte un om care suspina,
Caci are-o presiratire ce-i tat meneste-a reu
Si-i duce, duce gandul mahnit la frate-s6u.
El e ostas de frunte, Jder Nistor, vinatorul,
Ce intra 'n Turci naprasnic cum infra. 'n card omorul,
Si-i place pe camp neted cu durda sa vineze
Cumpliti Basi-Buzucii si fiarele Cerkeze.
De-aseard 'n sentinela Jder sede tot la panda,
Gandind la biata-i mama cu inima plapanda,
Vsand l'a lui mireasa cu sufletul duios,
Privind la Turci in Ltd cu ochiul scanteios.
Dar vintul sufP a iarna, dar ploaia cade unde !
Prin haine pan' la oase inghietul Ii patrunde,
'ncet el simte somnul cä vine pe furis
De'ntinde peste ochi-i un vél paingenis.
Jder lupta, umbra, canta, nevrand ca sa se culce,
Dar somnu-i varsa 'n creeri betia lui cea dulce,
Si el, pe nesimtite Invins, intunecat,
S reazema de pusca s'adoarme clätinat.
D -odata i se pare ca vede pe-a lui mama
Ce vine, il atinge la ochi cu-a ei naframa
zice : Te trezeste copile, dragul meu !
Vin dusmanii ! te-ajunge prin somn p6catul greu I)

278 CAPITANIIL ROMANO
Tresare vinAtorul !... Doi spectri se aratA
Naltandu-se prin umbrA cu arma ridicatA !...
«Ho ! fiard, ho!2 el strigA, si 'n chi:a viu, destept,
Pe dusmani ii strapunge cu baioneta 'n piept.
Din doi unul c'un gemet ofteazd, cad; moare,
Iar altul cu durerea luptAndu-se 'n picioare,
Se 'ncruntd, se rApede ca lupul crunt la Jder
Si-i face-o brazda. largA la brat cu-al seu hamger,
Apoi se prAbuseste alAture cu mortul.
Jder zice-atunci, mustrAndu-l: «De ce ti-ai lasat cortul ?
0$i ce cAtasi, pagane, aice 'n santul meu?
«Ti-au fost urit de viata ?... Amar de capul feu!,
Si aprig, cu mAnie tidied stratu 'n aer
SA sfarme pieptul dusman ce scoate-un jalnic vaer,
Dar cand sa, dea : «Stai, frate!) ii zice-un glas iubit,
«Nu-i drept sA dai lovire vrAjmasului rAnit !,
Jder sta., arunca arma, s'apropie 'n tAcere
De Turc, ii leap rana, alin' a lui durere!
Apoi, and vine ziva, pe Turcul lesinat
Il poartA 'n ambulantA zicAnd ! «Poftim vinat I2
CAPITANUL ROMANO
Se dase trei asalturi redutei neinvinse,
Tustrele indrAznete si crunte, dar respinse.
Si cAmpu 'ntreg de sange acoperit erA,
Si, cuib grozav de moarte, reduta fulgera.
In santuri trupuri multe gramada, resturnate,
Si altele strApunse, pe dAmburi acatate,
Formau on crud spectacol ce lumei area
Cum stie Pedestrasul-in foc a se lupth.
Romano Capitanul de trei ori cu ai sei,
De trei ori ajunsese la santuri cel intdi,
S'acum retras, de-o parte, stringeb. coloana-i rupta,
Cu ea sA se arunce de-a patra oarA 'n luptd.
De-odatA... cine-ar crede !... un aspru colonel,
Iesind de nu stiu unde, pAseste drept la el
Si-i zice : «Capitane, nu-mi place-a ta purtare,
«Stai tot in urrna.!
«Cine?...0 racnesc in tulburare
Ostasii lui Romano, arsi, rumeni pe obraz.

NORA DE LA PLEVNA 279
El ! Capitanul nostru! din toti cel mai viteaz !
eTacere, copii I strigi Romano la multime,
Apoi spre Colonelul c'un aer de marime
Se 'ntoarce, il mèsoara c'un ochiu plin de dispret
Si-i zice: Colonele, de esti si indraznet
Pre cat nedrept si aspru, te 'ndemn sa vii cu mine
Sa vezi de stiu la moarte sa merg cum se cuvine...
Copii L., Zor inainte l'al patrulea asalt.
Ura I... respund osta§ii... iar el pe calu-i nail
Porne§te inainte, deprins a merge 'n frunte
Si sboara... dar un glonte, un sol al mortii 6runte,
li vine drept in cale si-i se opreste 'n piept.
Atunce Capitanul pe cal stand Inca drept,
Racneste : z(Colonele !... departe esti... respunde
aCine-i in cap §i 'n coada?... Eu unde?.. si tu uncle ?..
Apoi, sdrobit, el cade si moare lin, zimbind,
Caci vede in reduta voinicii, lui sal-incl.
Colo 'n Plevna §i 'n redute
Stau paganii mii si sute,
Stau la panda tupilati
Ca zavozi de cei turbati.
Las' sa seada man §i mici..
Trageti hora, mai voinici
Sus, in tab'era turceasca
Dat-au tusa magareasca.
Rapciugo§ii crunt tu§esc,
Cu ghiulele 'n noi stropesc.
Las' sa crape, mici §i mari.
Trageti hora, mai tunari!
Jos in vale, pe campie,
Ba§-Buzuci de casapie
Si Cerkeji merei cumpliti
Rup cu dintii din raniti.
Las! sa rupd... rupe-i-asi!
Trageti hora, ca1ara0 !
HORA DE' LA PLEVNA
Ziva, noaptea glontii ploua,
Tot pamintu-i ud de roua.
Nu e rota din senin,
Ci e sange de cre§tin.
Las' sa, ploaie ca din nori.
Trage0 hora, Rosiori!
Iaca mal... din parapete
Vine-o scroafa ca sa fete
Opt godaci s'un godacel
Toti cu ritul de otel.
Las' sa fete mii de mii...
Trageti hora, mai copii!
Ne-a veni §i nou' odata
Zi de plata si resplata
Sa.-1 aducem la aman
Pe Gaziul de Osman.
Vie!.. ural.. la Balcani!
Trageti hora, mai Curcani!
Cat e negru, cat e soare,
Moartea sede panditoare
Si prin §anturi si prin ripi,
Si tot bate din aripi.
Las' O. bata /Yana mani...
Trageti hora, mai Romani! .

280 MARVL CALARAILOR
Fata lui Gazi-Osman,
Grivita poart'un colan,
Un colan tot de otel...
Gioaca fulgerii pe -el.
Ale lei! de l'as lua,
Inapoi nu l'as mai dal
Mandra 'n cale mi-au iesit,
Doru 'n mine-au resadit
Si de-o luna pan' acum
Rasadit me tine 'n drum.
Fa, colanul ti-oiu lua
Si 'napoi nu 1-oiu mai da!
Puica scumpa de viteal,
Nu m'aduce la necaz,
Ca 'ntr'o zi rifoiti da prin foc
Si te-oiu prinde de mijloc,
Iar colanul ti-oiu lua,
Si 'napoi, nu 1-oiu mai da!
HORA DE, LA GRIVITA
Tu, esti vita de pagan,
Eu sint vita de Roman !
Buna esti de sarutat,
Dar si eu bun de luptat!
Eu colanul ti-oiu lua
Inapoi nu 1-oiu mai da!
Fa, deschide-mi sinul teu,
Cat is bland la graiul men,
Nu me face sa te-astept
Si sa dau cu tin& piept.
Piept cu tine de voiu da
Zeu, colanal ti-oiu lua...
Tot asa mari-ain gtait !
Intr'o zi m'am rapezit
S'am pus mama pe colan
Si pe lath lui Osman.
Aleleil Grivita fa,
Inapoi nu te-oiu mai da!
MARIJI. CALARA§ILOR
Roman verde ca stejarul,
Rid de dusmani si de moarte !
Sa-mi traeasca armasarul
Si prin glonti sa me tot poarte!
Sai, voinice, si necheaza,
Ager, falnic ca un zmeu,
Caci am inima viteaza
Si credinta 'n Dumnézem!
, . . . . . . . .
Cu-al meu suflet, cu-u mea pala,
Cu-al meu soim albit de spume,
In dusmani vom da navala,
De s'a duce vestea 'n lume!
Sai, voinice, si necheaza,
Ager, falnic ca un zmeu,
Caci am inima viteaza
Si credinta 'n Dumnezeu!
Cat mi-a sta, mana voinica
Pe-a mea pala ostaseasca,
N'aiba grija de nimica
Teara mea cea Romaneasca!
Sai, voinice, si necheaza,
Ager, falnic ca un zmeu,
Caci am inima viteaza
Si credinta 'n Dumnezeu!

ODA OSTASILOR ROMANI 281
ODA OSTAILOR ROMANI
Juni ostasi ai terii mele, insemnati cu stea in frunte !
Dragii mei vultani de campuri, dragii mei soimani de munte I
Am cantat in tinerete stramoseasda vitejie,
Vitejie fara seamen pe-aeel timp de grea urgie,
Ce la vechiul nostru nume au adaos un renume,
Dus pe Dunare in Mare si din Mare dus in lume !
Vin acum, la randul -vostru, sã v'..aduc o inchinare,
Vin cu inima cresctita j cu sufletui mai tare,
Ca eroi de mari legende, yin sa ye privesc in fata,
Voi, nepasatori de moarte, dispretuitori de viata,
Ce-ati probat cu-avintul vostru lumei puse in mirare,
Ca din vultur vultur naste, din stejar stejar resare !
De la domn pan' la opinca, dusi de-o soarta norocoasa,
V'ati legat in logodire cu isbauda glorioasa
S'ati facut ca s&pricepem a trecutului marime,
Mesurandu-vd de-o seama cu-a stramosilor naltime,
S'aratand, precum prin nouri mandrul soare se arata,
Cine-am fost odinioara, cine iar vom fi odata!!
Sa traiti, feciori de oaste ! Domnul sfant sa ye ajute
A strabate triumfalnie In cetati si in redute,
Ca la Rahova cu tunul, ca la Grivita cu sborul,
Ca la Plevna unde astazi cei Thai ati pus piciorul,
Ii fruntand pe-Osman-Gaziul, i prin fapt de barbatie
Ridicand o teara mica peste-o mare 'mperatie !
0, viteji`de vita veche I Auziti in departare
Acel vuet fara nume ce resuna ca o mare?
Sint bataile de Mimi ale 'ntregu-i neam al nostru,
Cc aduna zisi noapte doriil lui cu dorul vostru
Sint vErsarile de lacrimi pentru-acel care se stinge,
Sint urafile voioase pentru-acel care invinge!
0! Romani, in fata voastra, cola 'n tainica cea zare,
Vedeti voi o raza vie care 'ncet, incet resare,
Strabatand prin umbra deasa de lungi seculi adunata?
E voiosul fapt de ziva mult dorita, mult visata,
E lumina renvierii, e luceaferul sperarii,
E friumful luptei voastre, soarele neatarnarii !
Dragii mei ! din focul luptei oteliti cand v'eti intoarce,
La camin unde Romanca asteptand suspina, toarce,
Tot poporul: ruda, frate, sord, mama si parinte,
Ca la Domni, cu pani i sare, vor iei voue 'nainte!
C ci din voi fieste-care poarta 'n frunte b cununa
S de gloria de astazi si de, gloria strabuna !

982 EPISTOLA GENERALULUI PLORESCU
Pas dart pas tot inainte! timpul vechiu din nou zore§te!
Viitorul României dat-au mugur ce'ncolteqte!
0, copii! de voi sint mandru, simt acea mândrie mare,
Care cre§te cu mArirea unui neam in de§teptare.
Mi-am vezut visul cu ochii, de-acum pot sa mor ferice !
AstAzi lumea ne cunoa§te: Rorntin zice, Viteaz zice.
lairee8ti, 28 Nombre 1877.
EPISTOLA GENERALULUI FLORESCU
.Amice, vrei sA afli ce fac §i cum traesc
In cuibul singuratic in care me gasesc
Departe de-ale lumei petreceri variate,
Cu intrigi de tot soiul amar inveninate ?
Mentrebi cum nu iau parte la lupte sgomotoase,
Politice numite... dar nepoliticoase?
Cum eu, odinioara de lume iubitor,
Eu pasere pribeaga, eu vecinic calator,
Mi-am strins acum aripa de cale ostenita,
Si stau in nemi§care ca apa'n loc opritp.?
Aceasta-i o enigma ce vrei ca s'o explic?
Prea bine !.. Cer cuvintul, dup'obiceiu, i zic:
Ce fac?1. Pe scena lumei privesc cum se lipe§te
Invidia du§mand de tot ce straluce§te
Si-1 roade ca un vierme ascuns sub un stejar,
Cercand ca sa.-1 restoarne cu-al seu venin asnar.
Cum vietuesc?, Ca omul ce fapte man viseaza
Si scumpe suvenire de prin trecut vineaza",
Ca sa"-§i mângAe mintea de proasta comedie
Ce-o joacá interesul i trista mi§elie.
Iubeam odata lupta... dar lupta cea
Pentru-o idee mare, frumoasd, triumfala,
In care luptatorii cu inima 'ndrazneatà,
Prin arme fära pata se atacau in fata,
Numind once lo vire piezi§6: felonie,
Si oarba clevetire : baloasa infamie !
lea] A
Acum, in loc de arme curate, lucitoare,
Eu \red ca se prefera hulirea mänjitoare.
Oricine stà 'n arena, de tinä are parte...
Eu, nedeprins cu tina, me tin de ea departe
S'a§tept sa \red sub trasnet hidoasa pocitura,
Care-a sadit in tearä invidie i urd.

EPISTOLA GENERALULIJI FLORESCII 288
Pe cand eram noi tineri, Florescule amice,
Pe cand once sperare murei, nascand, aice,
Avut-am un vis mare, o nobila dorinta,
De-a scoate Romania din trista-i umilinta
Prin jertfe, 'prin virtute, prin strinsä infratire...
Toti intr'un gand, cu totii uniti inteo simtire,
In batalionul sacru voio§i ne luam randul,
Si
fiecare 'n parte-i c'un dor i§i hranek ganclul,
Eu, sa destept prin canturi marirea stramo§easca,
Tu, sä re'nvii pe lame armata-i vitejeasca..
Dor tainic, vis feeric, sublima nebunie,
Avint semet si falpic de falnica. junie !
Atunci al nostru suflet, prin non luandu-si sborul,
Cu aripa-i urarà loveà chiar viitorul,
Si once stavili nalte, fantasme 'ngrozitoare,
Pereau in ochii nostri ca negurile 'n soare.
Si iatã cà prin munca §i ani de staruinta
A dat §i flori §i roada: puternica-ti credinta.
Din sinul terii noastre o mandra oaste-apare,
Menitä. ca sa 'ntreacd a lumii a§teptare,
Prin fapte glorioase din timpuri de-alta-data...
Ea sboard 'n foc, §i iese cu fruntea 'ncoronata.
0 ! ce mandrie mare simtit-ai tu ca mine!..
Dar ce amaraciune s'a revérsat in tine,
Vèzancl feciorii nostri pa§ind maret nainte,
Si tu... uitat de-oparte, tu ? bunul lor parinte !
Noi toti, din departare, pe-al mortii camp de prada
Catam a Ian 'n soare lucind bdtrana-ti spada,
9'a
noastra osta§ime, in foc iutandu-§i pasul,
Dorea, cerea, pnn tunuri ca sa-ti auda glasul,
Caci asta vie, juna, eroica armata,
Sub Cuza si sub Carol prin tine a-fost creata,
Si tie cu dreptate se cuveneh onorul
Frunta§ de-a fi in luptá, tu, organisatorul !
Si insa tu, victima de-o oarba. prigonire
Ai fost ca un netrebnic lasat in parasire :
Netrebnic, tu netrebnic!.. De cand, o! Doamne, 'n lume
Lumina zilei poarta al noptii negru nume ?
De arid netrebnic este acel ce cu iubire
Consacr'o viata 'ntreaga l'a patriei marire ?
De and netrebnic omul cu inima mareata,
Ce'n lupta pentru teara ofera brat si viata ?
De and netrebnic §eful ce, ori cum bate vintul,
Ii apard stindardul §i-si tine jurdmintul ?

284 EROII DE LA. PLEVNA
Amite, fii in pace, alin' a ta durere...
In tot osteanul astazi tu vezi o mangaiere,
Caci astazi tot Romanul cunoaste, simte 'n sine,
Ca arma stramoseasca s'au ascutit prin tine...
Si cand privesti stindardul cu ochi plini de uirnire,
Stindardul viu tresare cu-o mandra falfaire L.
Mireeeti4 4 Ianuarie 1876.
EROII DE LA PLEVNA
I
Pe drumuri, prin orase, prin sate, prin zapada,
Se Ned, sau singurateci trecand, sau in gramada,
Sermani in haine sparte, prin tare infra gerul
Si'n meduva patrunde mai crancen cleat fierul.
Goi, sarbezi,. rupti de foame si obositi de trude,
Tristi, tremurarid de friguri sub frigul iernei crude
Si intinzand la oarneni o mama tremuranda....
Ce-i asta saracime si goala si flamandal
Eroii dela Plevnal... Iata-i! Ah? cine-ar crede ?
Le plange chiar de mila tot omul care-i vede,
Si eu, plang de rusine... in teara ospetiei
S. véd cerand pomana vitejii Romaniei !
Aceste brake, care impins-au Cu putere
Pe Teara la 'naltime, pe dusman la cadere,
Sint goale !... Aste picioare, ce urme glorioase
LAsat-au pe tarAmul redutelor Aoroase,
Sint goale, degerate !.., Aceste frunti, ce-s demne
Sa poarte ale maxim stralucitoare semne,
Sint goale, o! rusine!... Sint goale o! cruzime!...
Eu cat eroi in juru-mi si ved numai victime !...
Ca crima le atrage pe cap asa osanda ?
Ce crima ?... Lupta mare pe campul de isbanda !
Ce crima ?... Eroismul, sublima devotare
Pentru apararea Terii s'a ei neatarnare!...
II
Alature cu dinsii se vede-o alta turma
Sub crivetul naprasnic, ce inima le curma.
Turme de robi, goi, vineti, de boale garboviti,
La trista exilare de soarta osanditi)
Ei merg tampiti sub biciul restristei nemiloase,
Patrunsi de ghiata iernei si-a mortii pan' la oase,

EROI DE LA. PLEVNA 285
§i astfel suferinta mult oarba §i nedreapta,
Au pus copiii no§tri cu ei pe-aceia§i treapta,
Cat nu pot a distinge din tot sufefitorii
Nici care sunt invin§ii, nici care 'nvingatorii,
Ei bine, 'n asta tear* ce sintem noi?... §i cine
A indraznit s'arunce in noi cu-a§a. ru§ine,
Ca sa vedem Marirea cazuta 'n ingiosire
$i, Eroismul sacru platit cu umilire?
Cum? dup' atatia secoli de oarba 'ntunecime,
Osta§ii Romaniei cu suflete sublime
Aprins-au luminosul al renvierei soare,
Ca el sa ni-i arate in stremti umilitoare ?
Cum ? Domnul §i. Nteanul, cum ? Teara §i teranul
hifrunta greul, moartea, pun in genunchi du§manul,
Ca 'n ziva renturnarii, armata'nvingatoare
Sa par' o patä neagra pe-a terii serbatoare ?
Ah ! daca sint nemernici, ce ved cu nepesare
Romana demnitate lovit' a§a de tare,
Eu n'oiu comite crima de-a zice prin tacere:
Dispret pentru bravura! dispret pentru durere!
Eu ce-am cantat eroii, eu care nici o data
Pe fruntea Romaniei n'arn suferit o pata,
Nu pot, cand ved eroul ca maim §i-o intinde,
Sa stapanesc revolta ce 'n sufletu-mi s'aprinde,
Nu pot sa stau in pace, cand ved cu oterire
Batgiocura infarna pe biata omenire!
III
0 ! teara mea, o ! muma de noi §i mari strabuni !
Tu ce-ai respins, viteaza, atatea mari furtuni!
Ce soarta mempacata urze§te pentru tine
Ru§inea 'n loc de fala §i r6u 'n loc de bine ?
Ce mana far-de-lege, ce brat cumplit de fier
Love§te a ta frunte, and ea se'nalta 'n cer ?
Ce geniu orb de urd in ghiarele-i te frange
§i 'ntinde pe-al tèu soare un doliu ro§ de sange ?
Cerutu-ti-au copiii in zile de urgie?
I-ai dat cu abnegare, i-ai dat chiar cu mandrie ;
I-ai dat vioi §i tineri, voinici cu flori in fata,
Plini de curaj cu toti, cu totii plini de viata,
Si-ai zis : «V6 duceti, mergeti cu-avint de bucurie
(La moarte chiar, cand moartea e sacra datorie,
§i and mi veti intoarce, sa-mi reveniti fefice,
«Tot instelati pe frunte cu mandre cicatrice,
gMal juni, mai tafi, mai veseli, mai falnici, mai vioi...
eSa mi se princla ochiul de dragii mei croi b)

286 DAMELE ROMAYE
S'au dus feciorii oastei pe calea stramo§easca,
S'au prins cu moartea crunta la lupta voiniceasca,
$i
au iesit din lupta viteji, invingatori,
Scaldati in al lor sange, puternicii feciori!...
Ei bine! oameni vitregi cu inimele sterpe,
Legati de carma terii cu 'ncolaciri de erpe,
Voi, care-ati stat departe de foc §i de dureri,
Cum ati rentors copiii la sinul bietei ten?
Priviti-i!... Goi §i sarbezi, ca robi traiti in lanturi!
Tri§ti, faramati, sermanii ! de ger pe campi, prin §anturi,
Ologi, ciuntii, o ! Doamne, redu§i la nimicie
Prin chinuri plasmuite de-a. voastra !
Priviti-i, §i pinteinsii priviti in depärtare
Funebra hecatomba lasata 'n lepadare,
Alature cu Plevna, pe camppi (le bataie !
iv
Acolo 'n miezul noptii # luptelor potaie
Când vine sa desgroape mortii, urland a moarte,
Multimea degerata qi prada crudei soarte
Se scoala, se aduna lasand a ei morminte,
Armata de scheleturi, §irag de oseminte,
Prin care vintul iernei patrunde §uerand.
Ea se aseazA 'n randuri, se misca tremurand,
Pe Grivita se urcd §i stá ca sa ravneasca
Pe-acei ce-au avut parte de moarte vitejeasca.
Apoi de-odata crancen, cu bratele uscate,
Ea face-un gest, un singur, dar cel mai crunt din toate,
C,Ici ye denunta lumei cu gestul ei suprem !
Amar de cine-a trage al mortilor blastem
Xireeati, Februarie, 1878.
DAMELE ROMANE
URMARE LA POESIA : EROII DE LA PLEVNA.
Dar sa ne'ntoarcem ochii spre-a cerului lumina,
L'augusta caritate ce mangae si alina,
Stringand nenorocitii sub aripa-i cereasca,
17dt-sand un uçe balsam Re rana ?meileascai
prin h eLviere ,§1 prink a el zninbire?
Facan 9. ca sa dim.ra cuniphea suterire.
L

PLOCONUL Lin PENE1 287
0 ! voi ale-omenirii desmierdatoare stele!
Voi, floarea i cununa I fala erii mele !
Tu, Doamnd ncoronata de-a binelui splendoare,
Ce mangai cu-a ta mana osta§ul care moare 1
Voi nobile Romance cu suflete 'ngere§ti,
Voi ce-ati marit prestigiul nobletei romane§ti)
Onor, respect, credinta §i adorare voue !
Pe inimele noastre se las' o dulce roua,
Cand ve privim in haine de sfinta Caritate
Spaland al luptei sange cu rani aristocrate
luminand poporul prin Legea Provedirlei :
Ca nu exista ranguri in fata suferiritei.
0 ! cat va trai .teara ea-§i va aduce-aminte
De-a voabtra abnegare, de-a voastre fapte sfinte,
Si cei raniti vor spune cu drag jos in popor
Cum ati veghiat, blanzi ingeri, la capetaiul lor.
Vor spune, i cu din§ii, uimit, voiu spune eu
Cum din al .terii suflet ati ters amarul greu,
Proband, cä de sint oamern ce lesne-au dat uitarii
Eroii dela Plevna, martiri ai nepeserii,
Voi, Mimi simtitoare, aveti spre mangaigre
Respect pentru bravura, respect pentru durere !
. . . . . . . . . . . . . . . . .
Kireeati, Februarie, 1878.
Pene§ stã pe camp de paza.
Noaptea-i neagra 'n jurul seu.
El finte§it ochi sa vazd
Ochii du§manului rëu.
Dar nimic nu luce 'n zare.
Zarea-i oarba, ceru-i orb.
Prin cumplita 'ntunecare
Trece-o boamba i un corb.
Pene§ sta 0 se gande§te
La caminul stramorsc,
La iubita ce-1 iube§te,
La parirqii ce-1 jalesc.
Apoi §terge cu oftare
Douè lacrimi inteascuns,
Si iar cade 'n cugetare,h
De un tainic dor pathAfs.
PLOCONUL LUI PENE§
Pene§ cugeta i zice :
«Ce minune de odor
Sa duc terii cand d'aice
M'oiu intoarce 'nvingator ?
Sa-i adun comori sträine ?
Robi in carduri sa-i adun ?
Ba-i mai bine, zeu, mai bine
Drept plocon sa-i duc un tun ?...:
Pene§, om de omenie,
Sare 'n Plevna dintr'un sbor
Si
apuca 'n barbätie
Tunul cel mai tunator.
Terii lui apoi cu fala
,Dandu-1, zice : ,,F4 din el
'40 daroafia bIfi re&112,
EY corloatig 86 8éH

288 PRIMELE OBUZURI
$i cu dinsa 'nlaureste
Domnul nostru norocos,
«Ce ne-au dus, dus vitejeste
«La resboiul glorios.
to Maiu 1881. Mircesti.
PRIMELE OBUZURI
El Virtutea militara
Ici, la piept, mi-au aninat.
Eu ii dau, rentors in teara,
0 coroana s'un regat.«
Sub cer senin, albastru, lin Dunarea la vale
Coboara maiestoasa, latind undele sale.
Pe campi cu iarba coapta, prin rediuri de stejar,
Pe insule ce 'n apa Meet scdzand dispar,
Si 'n cursu-i oglindeste de-a stanga Calafatul,
De-a dreapta sa Vidinul, in veci penstrainatul,
Cetate 'nca fecioara sub path' de pagani,
Ce pare ca asteapta navala de Romani.
Lin Dunarea se scurge spre marea fara valuri,
Dar iata se 'ncreteste, caci a zarit pe maluri
De-6 parte-un leu, de alta un tigru sangerat,
Ce se pandesc cu ochiul aprins si tulburat.
De-odata Carol Domnul, urcat pe-o baterie,
Vidinului din fata s'arata cu mandrie.
$i face-un semn. Tunarii dau foc... Un sol de fier
Din tun porneste, sboard, se 'nalta. 'ntaiu pe cer
$i cade-apoi in sinul cetatii ce tresare,
Vestindu-i Romania si-a ei ne-atarnare !
Vidinul se trezeste din invechitu-i somn,
El vrea sa nimiceasca si teara -s'al ei Domn.
Incarc'un tun gigantic, spre Carol Oita drege,
Dar prima-i detunare il proclameazd rege !
Iar domnul, zimbind vesel, in ochii tuturor,
Saluta cu-a lui spada obuzul trecator
$i zice : «Mult imi place, aceasta armonie !
Strigati, copii: traeasca mbita Romanie !
Un ura! clocoteste pe riul desteptat,
$i el cu drag incinge un nou, viteaz Regat !
Castel Poles Oct. 1888.

ROMANCA DELA GRIVITA 289
ROMANCA DELA GRIVITA
Un sant se 'nainteaza spre groaznica reduta.
In el, din zori, Romanii primesc ghiulele mii.
S'asa ploua cu glonViri, cat ei, remasi o sutd,
t e 'ntreabd intre dinsii cle-s Inca priptre vii.
Alature-o Romancd, expusä 'n nepèsare
La tot ce duce moarte cu svon nepomenit,
Gateste-o mamaliga fierbinte de gustare,
Intr'un ciaun de schijd, sub dambul prabusit.
0 'ntreabi Cdpitanul: «Lelità, nu i-e teama
(De bombe, de srapnele ce sboard 2n jurul t 6u ?
Rèspunde Romancuta: Nici nu le bag 'in se ama.
(De lucru au si ele, de lucru am si eu.
19

NOTE
1 II. Hors do la Plerna (Pag. 279).
Rapciugofii crunt tufesc
Oataaii noltrl dau poreola de rlfpci ego? tunurilor turcWi.
fine-o scroafa ca sa fete.
Adieu o bomb&

ALTELE
10 MAIU 1841
In viata mea avut-am un dor §i-un vis de-acele
Ce poarta pe-a lor aripi resfrtingere de stele,
Un vis frumos ca dorul ce na§te dintr'un vis.
Prin umbra de-abia ochiul tintit II intrevede,
$i mintea nu'udräzne§te in el a se increde...
Dar iata.!... Azi in soare el sborul §i-au deschis !
Privii! Aceasta teará, de alte teri uitatd,
A veh asemenare cu-o Tamura uscatã,
Ce-o duce pe-a lui valuri torentul Dunarean.
Uimit de trista-i soartd, eu o priveam cu jale
$i-i tot ziceam : Ah ! cine te va opri din cale
fiPan'a nu fi 'nghitita de-al marilor noian ?
Respunde, creanga mica, din care arbur mare
«Te-au rapt cumplitul Crivet cu aspra lui suflare
«$i te-au svArlit departe de trunchiul parintesc?
Cuprinsu-te-au in ghiare un vultur gol pe frunte ?
Facut-au el cu tine un cuib in varf de munte?
Sau fost-ai tu atinsa de fulgerul ceresc?
«Mergi unde? vii de unde? i care-i al tea nume?
«Mai simti in tine viata., sau moarta e§ti pe lume ?
Mai este pentru tine un viitor ascuns?...*
0 ! stranie minune !... Cea ramura 'necata
Din tulburele spume s'au ridicat de-odata
$i falnic peste valuri, ea astfel mi-au respuns :
(Poete ! nu me prange, n'ai grija de-a mea soarta.
Plutind, privesc eu cerul, §i prin deschisa-i poarta
Zaresc planAnd de-asupra-mi o raza din altar.
Multi an facut cercare din cale-a me culege,
Dar n'au putut s'atinga odrasla unui Rege,
Caci Rege e stejarul, gi-s vita' de stejar !
Pe malul Romdriiei voiu prinde radacina,
$1-oiu cre§te in putere, §i fruntea mea senina
Va trece catre soare prin norii du§marie§ti,
gigant voiu fi, cu, fala privind peste-orizonuri.
Eu port in sinu-mi_ lemnul din care se fac tronuri
$i arme de izbanda §i sceptri 'mperate;ti !

292 10 muu 1991
Au zis! Si creanga vie erescand, mandra coloana,
lialta pana la ceruri frunzoasa lui cor calla.
Sub care lumi voioase gaseau un adapost.
Ah ! cine-ar putea crede §i cine-ar putea spune
Cum astä luminoasa, gigantica minune
Au devenit ce este din ceea ce au fost.
A§a, tu Romanie, ctt teara malt iubiti,
De soartaii cruntA, oarba, multi secoli prigonita,
Ai re'nviat puternic, in clipa, glorios.
Pe and pareai menitä a piere din lumina,
Tu ti-ai adus aminte de mama ta Latina
Si-ai scuturat trecutul amar intunecos.
Ai fost, vai! prinsa 'n lupta cu moartea nemiloasa,
Dar smuls-ai tu din mana-i a sa cumplita coasa
Si ai cules din cale funebrul siminoc.
Acum ti-e calea larga §i. larg ti-e viitorul !
Pe ori-ce 'rnpiedecare tu pui acum piciorul
Si treci tot inainte, strigand la lume : «Loc !
«Loc celui ce se simte de vita 'mpërateasca !
«Loc celui cu menire in glorie sa creasca!
«Loc sufletului tare I loc bratalui viteaz !
«Cine-au domnit pe-o lume, fie'n mormint, nu moare.
«Un soare ce declinA, din nou rena§te soare.
an somn arta= de moarté e sufletul mai treaz !)
0 ! teard de mari fapte, ce porti un nume mare !
Pe margine de groapà redevenind mai tare,
Ai provocat destinul §i 1-ai infrant pe el.
Si azi invingatoare. ca 'n timpii de-altA data,
Tu insa§i, tu regina, acum neatarnatk
Depui pe a ta frunte coroana de otel,
Onor, mArire, fala, §i. viata §1 tArie
SA fie a ta parte in secoli, Romanie.
Otelul din coroana cu glorie-i bltut.
In tainA ajutata de sacra provedinta,
Ori care fapte grele pareau cu neputinta
Tu le-ai dorit pe toate, pe toate le-ai putut !
Frumos, sublim spectacol e 'n fata omenirii,
Cand un popor se 'ntoarce din marginea peirii
$i pasa plin de zile pe campul strAmo§esc,
Cand el i§i face-o anna din lantul de-ape's are
$i 'n foc redobande§te a lui neatarnare,
Stropita 0 plAtita cu sange vitejesc !

miNta, COROAREI 293
Mu It scumpd, luminoasd, ii vie §i ferice
E ziva and poporul se simte 'n drept de-a zice
C'au fost privit in fatal de insu§i Durnnezeu.
Ferice de tot omul a cdrui scurtd viata
Se leaga cu vecia prin astd zi mdreata,
Ca prin o cingatoare de vesel curcubeu!-
Saltati in piepturi, inimi, cu-o mantlrd exaltare!
Tunati, viteze tunuri, lungi salve de serbare!
Mi§cati a voastre coame, vechi codri de pe plaiu !
Azi Patria Romand apare triumfald,
Purtand cu maestate Coroana ei Regald
Si falnica chlamidd a soarelui din Maiu!
Miroeqti, 10 Maiu, 1881.
IMNUL COROAW
I
De secoli disparuta in noaptea neguroasa,
Tu azi apari la lume, Coroana maiestoasa,
Cu opt rege§ti floroane, insemn rieperitor
De glorie, märire, tdrie §i onor.
CHOR
In veci mdrire tie,
Coroana triumfald!
Romanul te salutd
Cu dragoste §i fala.
IT
Prin foc ai fost purtata de timp, al lumei faur,
Intr'un otel rèsboinic schimband anticuli aur.
cat soarele de 'valid., hicindd cat §i el,
Trdeasc'a ta splendoare vërsatã in otel.
CHQR
In xeci mai-ire tie,
Coroand triumfala!
Azi lumea te saluta
Cu dragoste §i fala.

294 DUPR DOI SECULI
III
0 ! zi solemnd, sacrd! 0! zi de neuitare !
Viteaza Românie in mândra-i neatdrriare
Pe sine se 'ncoroand cu bratu-i glorios
'n ochi-i viitorul resplenda radios.
Mircegti, Maiu 1881.
CNOR
In veci mdrire tie,
Coroand triumfald!
Azi cerul te saluta.
Cu dragoste i fald.
DUPA DOI SECULI
VIE DE IARNA
Revin uimit din lumea fantasticeIor visuri
Prin care omul pasa cu vecinice mirari,
Sburând pe nori de aur, alcdnd pealbastre mad,
Pe fire de paingen, trecând addnci abisuri
*"oprindu-se din cale pe culmi de paradisuri,
Cuprins de Incantare, pätruns de 'nfiorari.
Ir
Revin din lumea npagrd pe fata lumei albe,
Vaduc o feerie de stranii amintiri,
In ochi-mi scânteiazd un roiu de naluciri,
IslaiOndu-se la ceruri pe-o raz' a lunei dalbe,
stele, care pleacd de sus ca ni§te salbe,
CdzAnd pe flod sub forme de zine cu iubiri.
III
Pe cand pierdut aice in mare de- zapada
Priveam prin geamul rece cum viscold sub cer
§i
cum vazduhul pare cä tremurd de ger,
Un dulce somn pe mine cAzii ca pe o pradd.,
'ntrezdrii de-odata a basmelor gramada
Ce 'n luniea nevdzutá ascund a lor mister.

DUPA. DOI SECULI 235
IV
Vezui ce nu exista când ochiul e deschis,
Poemele de leagdn, minuni ce le creeaza
Inchipuirea alba de prunc, care viseaza
In cintecul de mama, sub blândul ei suris,
Vezui ce in trezie nu vrea omul sa creaza....
Vezui eternitatea in clipa unui vis.
V
Pdrea, dupd doi seculi, ca me nascusem iard!
Om nou, cu nestiinta de timpul dispdrut,
Far' a simti pe buze amarul din trecut,
Far' a simti pe umeri a vremei grea povara.
Eram 1,11 faptul vietii, inamorat de Teara,
De tot ce-i mare, falnic, frutnos necunoscut.
Vt.
Pe poalele Sinaiei mergând, me ratacisem,
Atras tot inainte de-un farmec fioros
In umbra tupilata sub codru maiestos.
Pe-o culme 'n discul lunei o fantasmä zarisem,
Si plin de-ademenire in fatal me oprisem
O'un vechiu castel pe care sta Timpul nemilos.
VII
Pustiu era castelul, dar zina legendara
Spunea. de-un Domn ce falnic din pa1osu4 vasal
$tiu sa-si fac' un scepru neatarnat, Regal,
Si
falnic sä se urce pe a mdrirei scara.
El a clddit aceastd zidire solitard
Si de vecin ales-au ..Buceciul colosal.
VIII
Pe vremea-i glorioasa, castelul plin de viata
Era locas feeric de -vesele serbdri,
De oaspeti mari, de inimi cu nalte aspirari,
De tot ce lumineaza o epoca mareata.
Acum pe dinsul zace a secutilor ceata
$i edera-1 coprinde cu-a sale 'mbratisari.
IX
Versa pe arbori luna o unda de lumina
Ce printre frunzi de-alungul cu ploaia luneca.
Si cu tacuta noapte tacut s'amesteca.
be-o linite ternplie natura era plina,
Si numai viul Pe les, pe apa-i cristalina
CArând scantei de aur la vale, se misca.

296 DUP.A. DOI SWUM
X
Pareau cazuti in yisuri adânci, absorbitoare
Buceciul, care poarta un horbot lung de nori,
-Si stancile atinse de fulgeri trAsnitori,
$i
brazii du§i pe ganduri sub luna ganditoare,
Bètrâni giganti, vechi rnarturi ai lumei trecatoare,
Frati respectati de Timpul cu pai distrugatori.
XI
Pierduta-mi cugetare in spatiu1 aiuririi
De ceruri i paminturi aripele-§i
Priveam tintit la 1ume i lumea se privea.
In ochii mei, marità prin yelu 'nchipuirii.
Erarri vrAjit!... De-odata, sub farmecul vrAjirii,
In turn, la o fereasträ, o umbra se iveh.
XII
PlapAnda, gracioasa, fiint' aerianA!
Pura un nimb de stele pe peru-i unduios
haina argintie pe uméru-i frumos.
Melancolia dulce, nocturnA siiverand,
Pe gura ei cu zimbet lipind buza-i profana,
Stinsese veselia-i de cuib armonios.
XIII
Cu fruntea rezernata pe mama, la fereastra,
Priveh cu jale lunga, cu dor nemärginit
La cerul fár. margini de doruri locuit.
Si
v'ezul ei, cu sborul de pasere mdeastra..
Urmh pe sub luceferi Q flacArl albastra,
0 aripA, un suflet, copilul ei iubit.
XIV
Duioasa contemplare!... Din plaiul de vecie
PAr eh c'a§teapta 'ntorsul acelei scumpi minuni,
CAci D chiemh la sinu-i cu blânde rugAciuni.
Pe fata-i coperita de-o jale amdrie,
O la crima fierbinte curgeh, opala vie...
Atunci se 'ntinse-un nodr in dreptul albei luni.
XV
o clipà de 'ntuneric, i lumea parii inoarta
Iar umbra §ovAinda cu tainice mi§cdri
Trech prin sali de§erte, se pogori pe scari
Si se opri mareata sub o 'Malta poarta ;
Apoi, liand o lirA, condusa de-a Ei soarta,
_Se afundh in codrul adanc, fdra cdrari.

DIIPA DOI SEOULI 297
XVI
Pe loc d'un straniu freamét toti brazii resunara,
Plecand ale lor varfuri cu drag in fata Ei,
Si mii de ochi in noapte lutira cle scantei,
Si muntii ca s'o vada in. zare r 'naltara,
S'a Pelesului unde prin sthnci se alinara,
Legand a sale maluri cu punti de curcubei.
XVII
$i Ea mergea ca gandul ce-si cauta norocul I
Parandu-mi ca vineaza sub brazii inclinati
Iubite suvenire din timpii departati;
Dar pe aceastd lume acum nu-si aft locul.
Stelutele clipinde cu drag isi vErsau focul
In ochii s'ai, albastri de dor iluminati.
XVIII
Mergea ca a nalucã ce stie a sa cale
La Sttinca locuitd de zine aurii,
Si sta ca sa asculte a...lor dulci armonii.
Apoi sus, pe Cascade, plecà incet din vale,
Si Pelesul ferice opreh undele sale
Sub albele-i picioare cu talpi trandafirii.
XIX
Mergeh in Raiul Doamnei, lipit de-o nalta stanca,
$i disparea in cranguri, si iarasi aparea,
Apoi sus, in Poiana, uimita se opreh,
In patru orizonuri catand sa vada inca
0 lume disparutä in noaptea cea adanca.,.
Dar nurnai munti si codri pustii intrezareh!
XX
Poiana era plina de flori, de fragi, de plante,
Ce fie care 'n frunte-i un diamant mirth..
0 piatra solitara pe plaiu se aréta.
Acolo stateh umbra §i incepeà sa ante,
Cu tainice cuvinte trecutul sa descante,
.Si 'n glasul Ei Tacerea din sonm se destepta.
XXI
Pe lira sa germana, in limba armoniei,
Ea spuse pe rand basmul din vtlrful cel cu dor
Va Aluzez dela Lesbos, duios, cuMplit amor,
'anticele legende lui Dan, a Ciocdrliei,
ehova, Vrajitoarea, minuni a poesiei,
Cu sboz- tnalt, cu farmec piacut, invingator.

298 CUVINTE ADAPTATE PE MINIM NATIONAL
XXII
Iar vechile fantasme de lira ei trezite
Ierau prin pada deasd a tristelor uitdri,
In juru-i stand mirate de-a lor rede§teptdri,
plaiurile nalte, ea dinsele uimite,
Sub veul de trei secoli pareau intinerite
Sub strania magie a magicei cantdri.
XXIII
De-odatd cantdrea;a ce-ascunde al ei nume
Lasa sã mid' lira cuprinsd de fiori !
Ah! Cine? se'ntrebard i munti, §i brazi gi flori.
E Carmen Sylva, zise un mare glas din lume.
Atunci lucird 'n zare a zilei roze spume,
Si visul meu si umbre se contopird 'n zori.
. . . . . . . . .
XXIV
Ce-a povesti prin seculi Legenda viitoare
De Doamna, de Regina cu geniul divin,
Crescut spre nemurire pe-al Romaniei sin ?
Imaginea-i mdrea0, va fi inspiratoare
De basme §i poeme frumoase 'ncantatoare
Ce s'or purth de valuri pe Dunarea qi Rin !
Mirceati, Ianuar 1881.
CUVINTE ADAPTATE PE IMNUL NATIONAL
COMPUS DE HOESCH
Traiasca Regele
In pace gi onor,
De Ora iubitor
S'apardtor de teara !
Fie Domn glorios
Peste noi;
Fie 'n veci norocos
La rèsboiu.
0 ! Doamneafinte,
Ceresc pdrinte,
Sustine cu-a ta mana
Coroana Romana!
II
Trdiasca Patria
Cat soarele ceresc,,
Raiu duke, romanesc,
Ce poart' un mare nume
Fie 'n veci el ferit
De nevoi!
Fie 'n veci locuit
De eroi !
0! Doamne sfinte,
Ceresc pArinte,
Intinde a ta mama'
Fe Teara Romana!

Regina Sylva-i suferinda,
Durerea 'n ochi-i se oglinda,
Dar ei nu pierd seninul lor.
Regina zace 'n insomnie,
Si gura-i, cuib de armonie,
Durerii zice 'nceti§or :
«A§terne-te drumului,
«Ca §i iarba campului
«La suflarea vintului
1881.
Margarita dela Raiu
A venit in zi de Maiu
Lumea 'ntreaga s'o admire.
Ea de sus s'a pogorit,
Ca un oaspe mult iubit,
Ca a- cerului zimbire.
Unii zic ca-i ingerel,
Altii ca-i un fluturel,
Toii ca-i o minune rara!
Eu, bunicul ei betran,
Cand o lied, in al meu sin
Ride dulcea primavara.
MARGARITA
REGINA SYLVA (')
0! sburatoare, du-te 'n soare
Si ada'aici a zinei floare, 2)
Ce are graiu §i cantä lin.
Ea cu Regina sa se vazd,
La cdpetaiu sa-i stea de paza,
SA zica. ori §i cdrui chin:
«A§terne-te drumului,
«Ca §i iarba campului
«La suflarea vintului.
MARGARITA
299
Durerea pleaca intristatal
Pe loc Reginei se arata
Un plaiu intins, un cer deschis.
Frumoasa ei inchipuire
Din aripi bate cu grabire
La glasul bland tare i-a zis:.
« A§terne-te drumului,
«Ca §i iarba campului
«La suflarea vintului.s
Si precum pe-un vechiu stejar
Frunzele 'n April apar
Pline de cantari voioase,
Na;te 'n sufletu-mi rdpit
Un chor scump §i inflorit
De-amintiri armonioase.
Margarita 'n caTea ei
A calcat pe curcubei
S'a scaldat, surizatoare,
Ochii sei in flori de in,
Fata 'n albul unui min,
Peru 'n razele de soare,
,? Compus fn timpul boalei Reginei, care in mijlocul suferintelor sale declamil viersurile
poporale: Afterne-le drunuaul, etc.
°) Floarea niiadrilvani care ant i,. in oosita Elenei Cosinzene.

300 MR& DOBROGIDAVA.
pd§ind pe verde -§es,
Cu gurita-i a cules
0 cApsund rosalie,
Si din aerul curat
Cu resuflul a furat
Du lce klas de ciocArlie.
Trece noapte, trece zi!
In curAnd ne vom trezi
Cu-o frumoasd fatA mare,
Printre fete stralucind
Si prin lurne respandind
0 ne'nvinsa fdrmécare.
1881.
Dobrogean, scaldat in soare
Si in marea mi§cdtoare,
Me simteam de jale plin,
Cad pe lume-eram strain.
Dar de cAnd s'a facut iard
Teara mea romAnd teard,
Cern-mi pare mai senin,
Viata-mi pare fard chin,
Marea Neaga se 'nalbe§te,
Saltul ei se imblAnzeqte,
Dundrea cu al ei val
Face pod din mal in maL
1881.
La ivirea ei, pe loc,
FacAnd visuri de noroc,
Multe inimi au sa batd,
Multe lacrime de dor,
Multe viersuri de amor
A sa 'nspire juna fata.
Iar pdrintii sei iubiti
Fi-vor mandri, fericiti
De-a ei tinerd-splendoare,
Precum cerul e de zori,
Ca pamintul de-a lui flori
Si ca ziva de-al ei soare.
HORA DOBROGEANA
Si
la hord vor fi fatd,
Prin a timpurilor ceata,
Imperatii frati Assani
De pe -culmea din Balcani.
Tinde-acum frateasca mama
Peste Dunk-ea romAnA,
Mai, bdclitd din Carpati
Si din cAmpii cei bogati,
Ca sd vada lumea 'ntreaga
Hora strinsd care leap'.
Pe Munteni, pe Moldoveni
Intr'un snop cu Dobrogeni.
Vom avea noi de mirese
Ale terii flori alese;
Vom avea de läutari
Ale mdrii valuri man,

PE ALBUMUL DOAMNEt V. BOBRBSCU
ERIN 1)
DEDICATA D-LUI WILLIAM C. BONAPARTE-WYSE 2)
(Manor of St. John, Waterford, Irlanda)
Erin, pe campia-i verde,
Lasa ochii a se pierde
Cu-al sèu gand posomont.
Ea Ii scalda capu 'n soare,
Pieptu 'n vint, s'a ei picioare
Intr'un lac nelinistit.
Lacu-i zice: (Vrei, iubita,
(Sã duci viea0 fericita
(Pe-al meu sin de dor uimit?,)
(Nu-mi convine, ea respunde,
(Traiu 'ngust pe-a tale unde...
(Sinul téu e mdrginit.e
Martie,
801
Soarele lucind A zice
(Erin, vrei sa fii fence
Pe-41 meu car cu mine, sus?
t-- (Islu L. ea spune, nu-mi convine
(Train ceresc- sa due cu tine...
(Ziva ta e cu apus!
Vintul striga de departe;
aVrei de lume sä ai parte?
(Stavili n'am in sborul meu.
(Eu m'avint in libertatel
(Vrei s. fiu cu tine frate?"
Erin falnic striga : Vreu!
PE ALBUMUL DOAMNEI V. BOERESCU
Spre orizonul departat
Privesc, visand neincetat,
In zilele de primavara.
Cu ochii vreu ca sa patrund
Misterul sacru si profund
Ce sta ascuns din lume-afard.
Atras de-un farmec neinvins,
Purtat de dorul meu aprins,
M6 ratacesc prin eri frumoase,
Fi
11381.
vèd sub ceruri azurii
Trecand pe nouri argintii
Un sbor de zine radioase.
Ired marea 'ntins' al carei val
E limpede ca un cristal
Si 'n fundul lumei se loveste
De-un plaiu florin, necunoscut,
In care. lucru necrezut!
Amorul vecinic infloreste.
Apoi verzi insule mi-apar,
Cu rnaluri de margdritar
.Si cu poiene 'ncantatoare.
Prin aer canta. ciocarlii
Si trece-un roiu de cabrii,
Ca pietre scumpe sburatoare.
I) Srj,, numele Irlandei.
2) Celebru poet irlandez si tot-odati poet superior provensal; autor al unui velum
intitulat eLi parpaloux blu (Fluturi albastri).
In manuseriptal autorului intitulata: (R. S. V. P. Doamnei V. Boeresou .

302 purr oLosTEI
Tar pe sub paltini nalti, frunzosi,
Ved ochi de tigri scdnteiosi
Si ochi, dulci, galesi de gazele,
Dar thai puternic m6 uimesc
Doi ochi marl, negri,ce lucesc
Ca doi lucieferi printre stele..
A ctri O. fie lie pdmint
Ace le vii mintrni, ce sint
De toti privite cu-admirare?
Mu It as dori, dacd ati vrea,
Ca O. respundeti, Doamna rhea,
L'aceastA simpla intrebare.
Bueuresti, 1891.
PUII CLO§TEI 1)
Cand soarele-i pe asfintit,
In ei gaseste-un cuib dorit,
In ei se c'ulcd i s'ascunde;
Apoi, and pleacd, despre zoni,
EL
ii preface rn negri- sari,.
Plini de-o luminã ce patrunde.
In Cismegiul verde, brandusi de primavara,
Sub, chipuri dragalase de vesele copile,
Apar ca niste zine din lumea legendard,
Ce rnortilor din groapd ar sti sa dee zile.
Rizând, ele vind tuica; dar aspra beutura
Devine-un neotar dulce sub dulcea lor privire.
Ferice care soarbe macar o picatura,
Pe care-a desmerdat-o o gingasa zimbire!
Priviti! ele se misca in raze vii de soare)
Inveselind chiar cerul cu fapta lor cea buna,
Caci ele-s pui de closca, miloase, 'nduratoare,
Si strata Caritate in juru-i le aduna.
Rernâne 'n admirare ori cine le priveste,
Odrasle-a României cu gratioase daruri,
Bldnzi ingeri care vesel, când lumea patimeste,
Revars'o roua lina pe trista onienire.
Zimbiti, copile scumpe, acelor arsi de focuri.
Zimbirea virginala e un ceresc tesaur.
Voi stiti a scoate mana din risete i jocuri
Si tuica s'o prefaceti in ploaie chiar de aur...
Vie s i sci e in g aba, en oeasiunea serbani din Cismegiu in folosul ineendiatilo
d FOC311 i.

PE ALBIIMUL PRINCIPESEI MARIA STIRSEI 803
Din crengi o päserical mAeastra zice: tOare
t Voi, care stinge0 focul din suflete cu chinuri,
(Ganda-4 vre odata ce flacari arzatoare
tCurand o sà aprindeti in a junimei sinuri?p
Dar fie ce-a fi, lumea v'admira, mult ferice...
Prin voi, de cruda soarta sermanului nu-i pasa.
Si'ori cine bea o Wicã din mana voastra zice :
A ! de-a§ avea o tlo§ca. i pui ca voi in casa!
Miree§ti, 1832.
PE ALBUMUL PRINCESEI MARIA STIRBEI
In Asia Nezut-am pe-o apa curgatoare
0 lebeda frumoasa plutind, albind la soare,
Cu-aripile umflate de-un vint recoritor,
Ca panzele rotunde ale unui vas usor.
Pareh chiar o amfora scapata, 'n apa vie
De Hebe, care varsa. in cerun ambrosie,
Si gatu-i ca o toarta de-argint se rotunzeh,
Cand lebeda la umbra pe piept se netezeh.
Ea se tieh pe sine divina i frumoasa
De cand s'ascunse Joe in forma-i grakioasa,
Si lina-i lunecare cu nobile miscari
Reaminteh de tirnpii anticelor crezari.
Dar culmea 'rnpodobirii i splendida-i corona
Erau cinci pui ca dinsa, nascuti in nalta zona,
Parand fieste-care un alb margaritar
Din salba Afroditei cazut ca un scump dar.
Princesa, and fence te-am intalnit in lume
Cu-a tale copilite, minuni cu dulce nume,
Gandirea mea sburat-au in -keara de magii,
In Asia, cuib verde de lebede-argintii.
S'am zis: intre poei. ce gloria vineaza
Si imnuri nurneroase pe lirä intoneaza,
Si
tu al poesiei porti falnic clia em,
Tu ce-ai facut in lume un muIt frumos poem.

304 CANTEOUL LIT' NOE JUNIOR
Poem in cinci tablouri maestru 'mpodobite,
Cu ochi divini, cu graiuri cereqti i mult iubite,
Cu toata farmecarea inaltei poesii,
Ce mortilor da viata i suflet celor vii.
Bucure0i, 1882.
SONET
TRIMS -REGINEI SPRE MULTUMIRE PENTRIT MAESTRA. SA. LUCRARE
ARTISTICA PE PERGAMENT: eCONCERTUL tN LIDICA* ILUSTRAT.
Aratat-arn Luncii lucrarea de zina,
Prin care concertu-i 1-ai innemurit,
ca'ntr'o oglinda scaldata 'n lumina
Lunca radioasa cu drag s'au privit.
Frunze le mi§cate de adiere lina,
Oaspetii sei veseli, dar cu glas uimit,
Florile-i cu gura de miresme plina,
Pan' i macul insu§i din grea somn trezit,
Me 'ntrebard 'n freamet, vroind'a le spune :
cCine-au putut face splendida minune
Ce pe noi ne duce sus in cer deschis ?"
Le-am spus: E Regina! mandra tesatoare
4De raze de lima cu raze de soare,
In care Ea prinde ce-i trece prin vis ?-
Mirceoti, 1882.
CANTECUL LUI NOE JUNIOR
Frunza verde de scumpie;
M'am nascut sub crengi de nuc,
Intre doi butuci de vie
'n cantarea unui cuc.
Mana ce 'mi cazir pe gurd,
Cand 'n lume m'am trezit,
Fost-a dulcea picatura
Din un strugur aurit.
Frunza verde de cico are ;
Cat am fost printre copii,
Me 'nganai voios la s oare
Cu voioase ciacarlii.
Dupa ce-am mai prins la z e,
Incepui de-a alerga
Dupd sprintene copile
cu ele-a me 'ngana,

Frunza verde de sulcind ;
Multe-am prins din ele 'n sbor,
Dar n'a fost din a mea vina,
Ci mai mult din vina lor.
Caci gurita lor nu tace,
§'ochii lor cei plini de foc
Zic: Ǥezi bine, nu-mi da pace,
(Fugi in colt), stai pe loc.*
Sinaia, 1882.
Doi Mistrali In lume slut,
Unul cantd
§i Incantã
Ca o harpa dulce 'il vint.
Altul muge
§i distruge
Tot ce-atinge pre pamint.
Unul face cu-al seu graiu
Sa 'nverzeasca,
S a 'nfloreasca
Pomi §i inimi ca In raiu.
Altul trece
Crunt §i rece ;
Seacd inimi, seaca plaiu.
Maillane, 1882.
POETUL MISTRAL 305
Frunza verde de scumpie ;
Dee Domnul ca sä mor
Intre doi butuci de vie
Sub un soare zimbitor ;
Trei mierlu§te 'n patraflre
Sa ceteasc' al meu prohod
sa-mi dee 'mparta§ire
Dinteal viei dulce rod.
POETUL MISTRAL
Iar de vrei pe verde mal
Sa duci viata
Cu dulceata,
Dee-ti Domnul mandru cal
§'o iubita
Inzeita,
Ca Mireia lui Mistral.
Frunza verde de fetica ;
Nalt crescut-am cat un plop,
Fara grija, farã frica
De cutremurli potop.
Eu nu §tiu de sint pe lume
Alte lacrimi care curg,
Decat cele ce fac spume
§i din struguri dulci se scurg.
Cand Mistralul cel du§man
Sufla, sboara
tai
omoara.
Tot ce cauti in liman,
Mergi, grabe§te
De gase§te
Pe Mistral dela Mailan.
§i poet de vrei sä fii,
Fa la soare
Vinatoare
Prin Alpiile-albastrii,
§'o primblare
Lin, pe mare,
Printre lnsule-aurii.
20

306 PATRU REGINE
Sub cerul splendid al Proventei,
Eu, cantdret din resarit,
La voi, maestri ai cadentei,
Vin §i ye zic: Bine-am gasit!
Vin de departe, mult departe,
Atras de-al vostru vesel chor,
SI cant cu voi §i sa ieu parte
L'aceasta curte de amor.
Sufletul meu e ca o mare
Ce -oglindeaza 'n al ei sin,
Cu-o linã, lina leganare,
Al cerului intreg senin.
Ah ! de ce n'am in asta ora
Al märii ritmu triumfal,
Sa cant pe nobila Izora (1)
Cu graiul dulce provental.
Sa celebrez, precum imi place,
Manosul plaiu, unde resar
Maslinul iubitor de pace
Si falnicul viteaz stejar.
0! plaiu iubit, o! cuib de soare,
Tu me patrunzi de dulci fiori,
Caci nu cuno§ti alta ninsoare
Decat acea de fulgi de flori,
Montpellier, 1882.
BRIND
Ca mult poetica Valcluza
Resun' al teu poetic graiti..,
Ori cine poate sA-1 auza,
Aude, ca prin vis de raiu,
Cântând Mireio zimbitoare
Cu viersu-i ginga§, virginal,
Caci tu e§ti teara 'ncIntatoare
Caci tu e§ti teara lui Mistral.
Eu am plecat in lunga cale,
Pe urma soarelui ceresc,
SI fur din focurile sale
0 raza ca sa 'ntineresc,
Dar am zarit a ta zimbire,
ProventA, §i am stat pe loc,
Caci raza din a ta ochire
E pentru mine mai cu foc.
Cu tot ce am mai bun in mine,
Cu al meu suflet iubitor,
V'actuc trarile de bine
Ale Romanului popor.
Felibri, fii ai Poesiei,
Iubiti,
cantati armonios,
Ve 'nchin acest prind al fratiei
Sub al Proventei cer frumos.
PATRU REGINE
(CITIT LA ADUNAREA LITERARA DIN ALBY)
Patru surori de malt renume,
Regini cere§ti cusemne 'n frunte,
Au fiecare 'n asta lume
Untron inaltpe-un varf de munte.
Una-i ardenta §i mareata,
Una-i avuta, generoasa,
Una e dulce cantareata,
Una mai mica §i frumoasa.
') Clémence Izaure, fondatrice des Jeux Floraux a Toulouse.
Ele se tin cu drag de mana,
Soarele std sa le priveasca,
Caci fiecare-i o stapana,
Ffind de vita. 'mperateasca.
Cele mai mari trei suverane,
Cu sorioara lor mezina
Preschimba'n patrulimbiromane
Vorbire de iubire plina.

Ele zic: Scumpa Romanie !
gMult ai fost tu de noi departe,
lard de-acum pe vecinicie
Nimic nu poate-a ne desparte.
Avand tus-patru o menire,
Sub cer de-acum pe tot-de-auna
Vom face 'n vecinica unire
Din patru inimi numai unalx.
1882
PELIBRULUI LOUIS ROUMIEUX 307
Priviti Pamintu 'ntreg tresare!
Carpati si Alpi cu fruntea nalta,
§i Pirenei dau o strigare
Cu Apenini dela olalta :
cTraiasca. Spania mareata,
c§i Franta mare, generoasa,
Italia, dulce cantareata,
§i Romania cea frumoasa !
VIERSURI IMPROVISATE LA FORCALQUIER
CU OCASIUNEA PUNEREI CELEI INTAIU PIETRE A UNUI VIADUC
Te viaduce, s'aduci in acest We
Din patru parti a lumei averi, lumini, noroc,
§'a tale .nalte arcuri intinda-se departej
Sa intruneasca fratii ce soarta'nca desparte.
1882.
FELIBRULUI LOUIS ROTJMIEUX
RESPIMS LA. SONETUL SEU GRA.VAT PE STATUETA CALIOPEI
OFERITA, MIE LA BANCHETUL DELA. MONTPELLIER
Calcat-am multe teri pe lume,
Condus de-o stralucinda stea,
Ca sa gasesc, sa \Ted anume
Odrasle mari de ginta mea.
Dar m'am grabitprin ele-atrece,
caci me siratearn de tot strein,
§i sufletu-mi remanea rece,
Rece si mut in al meu sin.
Sub un butuc frunzos de vie
De-oclatã vesel m'am oprit,
and auzii o melodie
Sburand prin spatiul uimit.
§i ca padurea, care vibra
Sub vintul mediteraneu,
La poesia cea felibra
A tresarit sufletul meu.
Cine canth in a mea cale?
Un provensal, poet canta,
§i lurnea 'n canturile sale
Ca 'n zi de Maiu se destepta.
II
Privii in juru-mi cu mirare
§i 'ntrezarii sub un maslin
Un bujorel de fata mate
Cu ochi de foc, cu chip latin1).
9
Tipul femeilor. din Provensa se spropie molt de Reel al Romitneelor.

308 POETULUI SI FILOLOG GABRIEL AZAIS
Pe-a sale brate albe goale
PurtA un snop bogat de grail
Si poame rumene in poale,
Si flori pe cap, §i furca. 'n brau.
Iar mai departe 'n nechezare
Sburdà voios un cal din Craul),
Si 'n orizon, pe-albastra mare,
Mii de corAbii lunecau.
Montpellier, 1882.
Uimit de farmecul frumusetii
Pe cea minune-o intrebai:
(E§ti tu zeita Tineretii?"
Ea imi respunse 'n dulce graiu:
«Eu sunt Provental... Poesia
(Si România-mi sint surori.
(Roumieux imi varsa ambrosia,
(Si eu ii incunun cu flori!,
POETULUI §I FILOLOG GABRIEL AZATS
RESPTJNS LA BRINDUL SEU DIN 7 MAIU 1882, INCHINAT MIE LA ALBY
Un arbor, ce mai mult rode§te
Cu cat mai mult irnbAtrAne§te
Sub cerul Terii Române§ti,
E pomul trainic ca stejarul,
Ce 'n toamnã i§i aduce darul
De mere grase, man, domnegti
Din m o§i stramo§i la noi ne spune
C'a fost a raiului minune
Pe timpii na§terii lume§ti.
$i chiar din el Eva 'ncantatd,
GustAnd, a inflorit de-odatA
Ca cel mai splendid trandafir.
Iar de atunci ori ce fecioard
PoartA ascuns in inimioara
Un vis din raiu, un suvenir,
Si
'n Orient, plin de mistere,
Altarul cu arom de mere
ParfumA sfintul unt-de-mir 2).
Tu Azais, ce 'n betrAnete
Pa§e§ti cu-avint de tinerete,
Cu fruntea sus, pe-al vietii drum,
Vechiu arbor incarcat de poame,
A cAror suc OVA foame,
far sat n'aduce nici decum,
CAci ele dau §tiinti, plAcere,
Precum un crin ne da, qi miere
Si mult imbAtAtor parfum,
LAsat-ai, Azais, sa cada
Un fruct placut din a ta roada
Pentr'un poet din resArit.
El 1-a cules voios in cale,
Pe cAnd purta zilele sale
Sub cerul Vostru aurit,
Si 1-a gustat cu lacomie,
Si imbatat de poesie
Ureaz' acum cu glas uimit:
Acel ce bunurile 'mparte
(Tie-Azals, sali facA parte
(De traiu mAnos, §i lung, §i lin,
f Ca sa prive§ti in a ta viata
(Reinfratirea cea mAreata
«A neamului intreg latin.
(Apoi sa la§i iubituli nume,
8PrecumunmAr domnesc in lum
(Ca sa-rodeasca tot in plinx.
l)erau, camp% Inngä, 1arg, acoperit cc
de pietre rotunde, din departamentul Bouches
du RhOne, in care cresceau herghelii cai selbateci.
3) Intre esentele ce compun untul de mir, hart i parfumul de coil de mere domnesti

1882
IARNA VINE 809
0 REGINA INTR'0 MANSARDA
VIERSURI SCRISE PE PERETELE §ALETULUI DELA SINAIA
Sub coperi§ de brad de munte,
Sta o Regina meditand-.
Albastre raze pe-a sa frunte
Apar lucind din and in and.
Prin codri de§i, prin stanci cdrunte,
Pe riuri mari, pe munti sburând,
Gandirea ei ii face punte
Si trece, norii luminand.
Unde se duce-acea gandire?
Nu pot s'o spunk dar in uimire,
De-a ei lumina inundat,
Ved cum mansarda se desface
Si prin minune se preface
Intr'al minunilor palat
IARNA VINE
Vine dela munte iarna la campie,
Scuturând din poale-i zile de urgie.
Vie !
Langa foc eu fac
Visuri dupa plac
Si cu al meu oaspe, dulcea primavara,
Ridem de furtuna care url'afara.
Ies in calea iernii, ca la o mireasa,
Crivdtul fiorii, corbii, pacla deasa.
Iasa!
Eu cu gandul plec
Si ferice tree
Prin poiene 'n floare, prin paduri umbroase,
Unde mii de glasuri cant'armonioase.
Bate la fereastra iarna degerata.
Fruntea ei de tuguri este incarcata.
Bata!

810 RONSARD LA TULUZA
Eu ii zic: drum bun!
Si.in sob& pun
Trei bucati de frasin, care ard cu pard
Po vestind de lumea veche, legendara.
Sboard pe 'ntuneric umbre 4ngrozitoare,
Card de lupi in goand, stol intins de cioare.
Sboare!
Eu la foe privesc
Si me 'nveselesc,
Cdci din departare véd sosind in tear&
Paseri pribegite, oaspeti Nandi de yard.
Ninge! vint de moarte sutra sd atingl
Flacdra vietii si din sbor s'o stingd.
Ninga!
Eu ved resdrind,
Eu ved inflorind
Iarba pe câmpie, rosele la soare
Si sperarea 'n inimi june, simOtoare.
Joaca hora trista lupii din rdstoace,
Vulpile codane, ursii cu cojoace.
Joace!
Eu ved prin scdntei,
Ved cu ochii mei
Goa le salamandre prinse 'n hord vie
Ce la glas de greeri saltd 'n veselie.
Sund 'ntreg vazduhul de racniri nebune.
Iarna cheamd iadul cd s'o incunune.
Sune!
Lampa eu mi-o sting,
Gandurile-mi string,
Si pe-o pernd moale cad in adormire
Ca sd sbor in lumea cea de nalucire,
itirce§tI, 1882.
RONSARD LA TULUZA
Ronsard, al regilor poet
Si al poetilor jun' rege,
Din al Parnasului boschet
Vroià noi lauri a culege.
DED1CAT DOMNULUI A. RIQUE-FERRIER
El plea, deci la Tuluza
Si 'n fântana din Valcluza
Isi scaldà in treacdt muza.

VIERSURI SCRISE IN CABINETUL REGELUI 311
Tuluza 'ntreaga e 'n serbare,
Magistri gravi §i dame multe
In Capitul cu nerabdare
S'au adunat ca sa-1 asculte.
Ronsard mandru 'nainteaza,
Lira el i§i acordeaza
S'un cant straniu intoneaza.
El spune 'n limba cea divina,
Cum pe cand Franta era 'n valuri,
Strabunu-i, Banul Maracina
Nascutpe-aDunariiverdimaluri,
Veni pe-un zmeu calare
S'ajute 'n lupta mare
L'a Francilor salvare.
Cu toti uimiti il ascultara,
Apoi, cu glasuri triumfale,
Invingator il proclamara
In vechile Jocuri Flora le.
Montpellier, 1882.
Sinaia, 1883.
INSCRIPTIE
Iar in lac de-o eglantina
Lui magistrii gray inchina
0 Minerva argentina.
El o prive§te 'n admirare,
Soptind: 80 ! Zee cumintita,
Isbanda mea ar fi mai mare
cDe-ai fi tu dulcea Afrodita.s
Magistrii gravi zimbira,
$i darnele ro§ira
Si lung las el privira....
Din Capitul iar spre Valcluza
Plea. Ronsard pe o zi calda,
Insà in loc de-a-§i scalda Muza,
El pe Minerv'acum o scalda.
De-atunci zeea rasfatata
In Proventa des s'arata
Cu vii raze 'ncoronata.
DESTINATA CASTELULUI DELA SINAIA
CERUTA. DE M. S. REGELE
Eu, Carol, §i al meu popor
Cladit-am intr'un gand §i-un dor
In timp de lupte-al seu Regat
in timp de pace-al meu palat!
VIERSURI SCRISE IN CABINETUL REGELUI
Sire,
LA SINAIA IN ZIUA PLECARII MELE
Castel-Pele§, minune feerica, privita
Cu drag §i cu mirare de falnicii Carpati,
Menire are 'nalta, 'in sinu-i tainuita
Ca ploaia roditoare in nori intunecati.

812 IZVORUL
Gandiri marete sboara prin casele-Ti Regale!
Le simte al meu suflet, le vede ca prin vis,
Precum sub chip de stele marunte, ideale,
Zaresc in noapte sorii cerescului abis.
Sa te ajute Domnul sa scrii pe-a Terii carte
Lungi pagini glorioase ca 'n timpii legendari,
Din cuib de munte, Sire, sbor vulturii departe,
Din cuibul Teu In lume sbura-vor fapte mari!
Castel-Pele8. Oct. 1883.
A4TA. REDACTIUNE
PE ALBUML REGELUI
Al Teu Castel, minune feerica, privita
Cu drag i cu mirare de falnicii Carpati,
Menire are 'nalta, de mine 'ntrezarita,
Prin timpii ce vin grabnic cu roade incarcati.
Sa Te ajute cerul sa scrii pe-a Terii carte
Lungi pagini glorioase, tesauri seculari,
Din cuib de munte, Sire, sbor vulturii departe,
Din cuibul Tau in lume sa sboare fapte mari!
..Castel-Pelec, 188s, Oct.
In izvor ai pus piciorul,
Scump odor si mult iubit,
ca pieptul meu isvorul
De fiori a tresarit.
In izvor ti-ai spalat fata,
izvorul fericit
Au pastrat de-atunci dulceata
hipului tau recorit.
IZVORUL
(FLORA DIN NIRCR§TO
-
Tu, copila esti bujorul,
Floarea dragostei tu esti,
meu suflet e izvorul
Unde chipu-ti oglindesti,
idircqti, 1882.
La izvorul cu §optire
Azi de-ameaza te-ai culcat,
Si izvoru 'n neclintire
Pand 'n seara. mut au stat.
In izvorul care trece,
Zimbitoare te-ai privit,
Si de-atunci in fundu-i rece
Un bujor a resarit.

Ici pe culme §i 'n livadd,
Vezi, cire§ile s'au copt.
Grauri negri stau la pradd,
Pe-ori ce creanga cate opt.
ODA
CIREILE
HORA.
Sai pIrleazul, vina. villa, Tar de sus, privind la ele,
Puiculitd cu ochi vii, Dupa ce m'oiu inturna
Sä te duci cu poala plin DO1 cercei de cirerle
De goldane vi§inii.
La urechi ti-oiu anina.
ha yin, draga baditä,
Dar in schimb ce ti-oiu da eu?
Porti cirer pe gurital,
Alta plata nici ca vreu!
Mireeeti, 1882.
In copaci eu pentru tine
Ca un graur m'oiu urca
Si cirerle sub mine
Drept in sin ti-oiu arunca.
VIERSURI SCRISE PE UN PERGAMENT
PENTRU ISCHIA
Septembre, 1888.
Frumoasa moartà zace pe-o stânca 'n lina mare,
i
pletele-i pe valuri plutesc in leganare
Sub raze aurite, care-i inângaie fata.
Ave& mult foc in suflet; el i-a rdpit vieata!
Dar focul este-a lumei putere creatoare,
Prin el frumoasa moartä va renvia la soare.
0 D A
LA. STATIMA Lill STEFAN CEL MARE
TU e§ti! Tu Stefant tu strdbune!
be patru secoli adorrnit;
De patru secoli, ol minune,
In veci de noi nedespartit!
,313

311 ODI
111 -esfi, pe zmeul feu calare,
Cum te-am visat, cum te-arn dorit,
Ah !
iata-te, lumea tresare!
Erou, Domn, oaspe inzeit!
Cand ni se duce gandul la timpurile-acele
De traiu fara odihnalesut cu zile rele,
In care plugul moqii tragea pe-al terii sin
Lungi branzde roditoare de rnult arnar si chin,
In patru orizonuri cuprinsi cu nori de sane
Zarim cerescu-p palos, ce dusmanii infrange,
Si te vedem pe tine, invingator viteaz,
De pazd, treaz la soare si 'n noapte Inca treaz!
Multi seculi lancezit-am sub a peirii ceata,
Dar te-am avut pe tine, fecund izvor de viaV
Simbol al barbätiei in neamul téu ascuns,
S'a fost destul 1.. in ceruri un soare-i de ajuns
Zadarnic sboara norii si fulgerii detuna
Pe fruntea maestoasá a muntilor Carpati;
In zarea limpezitã dup'ori care furtuna,
Ca tine printre seculi, ei par mai inaAati.
0! deli era statura cat inima-fde mare,
Ai fi intins o umbra din munti si 'Ana 'n mare,
Tu ce-ai putut cu bratul tri veci.neobosit
Sa aperi Occidentul de cruntul Resarit,
Tu ce prin curcubeul de fapte colosale
Legat-ai reve'rsatul cu-apusul vieei tale,
Tu aclamat in Roma cu glas triumfator:
Mare-al Crestinata0 Erou nemuritodo
0! Stefane, Romanul creste,
Vezandu-te azi langa el.
Azi teara mandra te primeste,
Purtand coroana de otel.
Tu, ce viteaz ai aparat-o,
Priveste-o!.. demna-i s'o privesti.
Independentd ai lasat-o,
Independenta o gasesti!
1889.

NORA DELA SINAIA 315
INCUNUNAREA STEAGULUI
3IAIESTATII SALE REGINEI.
80 August 1888.
Biserica e plind de capete plecate.
Multimea 'ngenuchiatA asculta. lacrimand
Pomelnicul cel jalnic de nume neuitate
A celor morti in floare stindardul aparand.
Stau fatä la serbare un Rege si-o Regina,
S'un steag ce se inaltA, umbrind altarul sfaut.
El are multe zdrentey dar lui toti se inchina,
Caci e o moaste sacra, al Patriei vesmint.
0! sdrente glorioase, Victoria in lupte
Ve dete muscatoare si aprigi sarutari!
0! hain'a Romaniei, atate poale rupte
Cuprind intreg poemul al ei neatarnari.
0! Steag, fii vecinic falnic cu Regele 'mpreuna,
Tu Steaua Romaniei isbanditor o porti.
Fii vesel, azi Regina iti pune o cunund
De roze pentru vii, de lauri pentru morti.
Sus, in deal de mAnAstire,
Salta. hora 'n invartire
Sub ochirea cea de foc
Soarelui oprit in loc.
Saltä hora cu-avent mare,
Caci e ziva de serbare
Unei fapte vitejesti
De-ale oastei romanesti.
Muntii vechi, strAbuni ai terii,
Vezi ca 'n timpul primiverii,
SetnseninA de privesc
Dantul, cel militaresc.
HORA DELA SINAIA
30 August 1886
Si toti brazii de pe coaste,
Insirati in rand de oaste,
Par'ca 'ntind voios din munti
Crengi de dafini peste frunti.
ha Regele 'n multime
Dand avint la tinerime.
Si Regina cu stergar
Si cu fota. din Rucar.
El prin hord-si duce pasii
$i glumeste cu ostasii,
Ea cu blande dismierdAri
La copii da sarutAri.

316 PE ALEITTMUL D-RE1 ESMERALDA CRETZEANII
Precum fruntea i cununa,
Cu poporul Ei fac una,
Prin popor trecand senini
De se mirA cei streini.
Iar pe culme mai departe,
La serbare luand parte,
StA drapelu 'nvingator
In vAzduh falfaitor.
SaltA sprinten dantatorii,
Grivetenii, vinatorii,
Cu puicute românesti,
Flori din straturi boieresti.
Si e scumpA la privire
Cea frateascA intrunire
De main albe ca un crin,
De math aspre ca un spin.
Cele mici dismierdatoare
Si acele arse 'n soare
Cu sfieald se ating,
Dar 'Igor cu drag se string.
Caci asa-i Romanul, frate,
DA nevoia dupa spate,
Bun de brat, bun de picior,
Luptator i dAntAtor !
CAci de suna 'n teara larma,
Cele mari apuca. arma,
Cele mici aduc cu dor
Balsamul vindecator.
Hora iute se 'nvArteste,
GloatA mult' o imbulzeste.
Ochi i inimi se aprind,
Toti de WA se cup rind.
CA drept spor de veselie
Din Balcani un vint adie,
Ce sopteste triumfal
Pe al Grivitei 'naval.
Insqi mortii iata-i fata !
Ei zimbesc la cei din viata,
Ce-s jurati la rAndul lor
A muri triumfator.
Hura! Pelesul din vale
Cântd hora 'n a lui cale.
Toti s'aruna viu in joc
Cum s'aruncd viu in foc.
PE ALBUMUL D-REI ESMERALDA CRETZEANU
Au nins cu argint
Si cu margarit
Din a iernii salbd,
Si
prin reci fiori
Lunca palm 'n zori
Devenit-au alba.
Pe ulm, pe stejar
Crengile apar
Lungi buciumi de ghiata,
Iar in loc. de frunzi
Sloiuri mici, rotunzi
StrAlucesc prin ceata.

Totul pare mort
Sub funebrul cort
Unde gerul zace,
Insa prin inghiet
Sprintenul stiglet
Sboara §i nu tace.
Ast-fel and zaresc
Chipu-ti fecioresc,
Copilita juna,
Inima-mi pe loc
Simte dulce foc,
Si vesel resunä.
Ca §i lunca, eu
Port pe capul meu
Iarna, grea povoara,
Insá and te ved
Zimbind, eu me cred,
Chiar in primavarà.
Natura de minuni e plina,
Dar and in cer nu e lumina,
Ea 'n umbra lace nevezuta.
Inima-mi vecinic simtitoare,
Lipsità de-al juniei soare,
In sinul meu zace pierdutA.
Faptul zilei, fur de stele,
Le aduna §i cu ele
Face-an soare luminos,
Fala cerului voio8.
PAPTUL ZILEI
Când total e mut,
Ce dor 1-au facut
Sa ante, sa sboare?
El a 'ntrezarit
Pe cuibul iubit
0 raza de soare.
Fiia de poet!
In al teu boschet
Tu anti ate-odatà
Si cu drag te-alinti,
De-amici, de parinti,
Fiind adoratd.
Ca sa" fim voio§i
In timpii gero§i,
Dorul meu ureaza
Tie-an trandafir,
Mie-un suvenir,
Paserii o raza.
PE ALBUMUL D-REr X.
FAPTUL ZILEI
PE ALRUMUL D-REI FR. GR.
817
Ah ! dac'ai vrea sa ai tu parte.
Dar ce zic ?... timpul ne desparte
Tu vii, când eu sint spre plecare,.
A zorilor vie lucire
Nu poate s'aibb
intalnire
Cu-amurgul palid ce dispare..
Soarta m ea de mi-a§ alege,.
N'a§ fi soare, n'a§ fi rege,
Dar m'a§ face fur de stele,.
Ca sa te adun cu ele.

818 SFINTIREA CURTII DE ARGEq
SFINTIREA CURTII DE ARGES
Românu 'n timpuri de rasboaie
Pentru-al sell term din mosi-stra-
[mosi
Versa tot sangele-i siroaie
De se umbrea sub pouri rosi.
El inclina mandra sa frunte
Numai la cer, vroind pe Ioc
Sa stee nalt pre cat un munte
Intre-a lui teara i 'ntre foc.
II
Apoi in timpuri de cadere,
Cat era cerul ne'ndurat.
El sth pe ganduri in durere,
De mari risipuri rezernat,
Si asculth plin de uimire
Glasul lor tainic soptitor,
Ce-i pomenea de-a lui marire
Si in trecut i 'n viitor.
0 D A
III
Romanu 'n timp de resuflare
Cu al seu palos vitejesc
Cladeà mult tainice altare
Sub scutul Domnului ceresc,
Ca sa priveasca lumi i soare,
Cum neamul seu s'a lui cladiri
In veci reman neperitoare
Printr'ale lumii sguduiri.
IV
Cum, de mesura mult mareata
A nutnelui ce-a mostenit,
El sth cu soarta-i fata 'n fata,
Ea cra cena, el neclintit!
Iar cand sufla vint de peire,
Cum el in cale-i falnic sta,
Si pentru-a terii mantuire
Vintul oprea si-1 infrunta.
I
V
Curte de Arges! ca si tine
Aproape-a fost el de mormint,
In ochii Liftelor streine
Pareati voi stersi de pe pamint;
Dar cat un stalp e in picioare,
Nu cade templul deramat,
Si nici un neam viteaz nu moare,
Cat el mai are-un fiu barbat.
VI
Un singur can de viata tare
Poarta 'nsin mii de oameni tari,
Precum o ghinda 'n coaje-i are
Un verde codru de stejari.
Iar prin iubirea de mosie
Si prin credinta 'n Dumnezeu
Un om plateste cat o mie,
Stapari pe viitorul seu.
vu
Asa tu, Curte legendara,
Asa tu, drag Roman popor,
In cursa. soartei rnult amara
V'ati dat un sacru ajutor,
Si iata-ve azi iar cu fala
Stralucitori prin har ceresc,
El sub o mantle regala,
Tu sub vesrnintul ingeresc.
VIII
El vine-0 ! sfinta manastire,
Cu brate pline de cununi,
Dupa trei seculi sa te-admir
Ca pe-o minune 'ntre
minute'.
0 ! monument, soarta ti-e ma el
Sub neaos Domn ai _fost clad t,
51-n mandra-ti noua realtare
Azi sub un Rege esti sfintit!

LEGENDA SFINTIRIf BISERICEI DELA ARGES 319
IX
Priveste 'n jur, priveste 'n zare Marirea ta este deplina ;
Umbrele mari a celor morti, Geniu a fost mesterul teu,
Care-ti trimit o inchinare Esti demn de-o natie crestina,
De pe-ale vecinicei porti. Esti demn locas de Dumnezeu!
INSCRIPTIE PE U§A CURTII DE ARGE§
Eu duc pe cel ce plange la raiu de mangaiere;
Pe orb catre lumina cereasca il aduc eu.
Voi ce intrati aice, goniti ori ce durere,
Si ori ce desperare lasati pe pragul meu.
LEGENDA
'SFINTIRII BISERICII DELA_ CURTEA DE ARGE§
iNCHINATA RAIESTATILOR LOR REGELUI CAROL I §I REGINEI ELISAVETA
I
Din Moldova cea nurlie,
Din voioasa Oltenie,
Din intreaga Romani;
De prin munti, de pe campii,
Din colnice podgorii,
De pe vai cu ape vii,
Din orase, de prin sate,
De la schituri departate
§i manastiri ne 'nchinate,
Au plecat in cete, cete
Nalti flacai cu negre plete,
Roiu balaiu de mandre fete
Si femei cu prunci la tita,
In catrinta, in bondita,
In camese cu altita.
Toate sprintene, ochioase,
Strinse 'n fote fluturoase
Si de mijloc mladioase ;
12 Octobre 1880.
Unele din plaiu calare,
Altele din vai pe care,
Purtand flori, purtand stergare,
Vin prin §esuri, prin paduri
Sfinti Episcopi in trasuri,
Iar pe jos, pe bataturi,
Preoti, maice in saiag,
Slabi calugari cu toiag,
Zile 'ntregi pasind cu drag.
Si din fundul celor munti
Trec prin apa fara. punti
Albi mocani pe cai marunti,
Vin pe drumuri juni ostasi,
Dorobanti si calarasi,
Ageri, neaosi vulturasi.
Toti in siruri lungi, gramada,
Si in haine de parada,
Ochilor intinzand nada.

320 LERENDA SFINTIRII BISERTCEI DELA ARGES
Gloata 'ntreaga se aduna.
Campu 'n lung si 'n lat resun5.
Sgomotos, de voie buna,
Caci ea merge-atrasa 'n zare
De-o lumina ce apare
Pe sub ceruri mare, mare,
Cum mergeau neobosit
Cei trei crai din resarit
Spre lucearerul slavit,
Ca sa 'nchine fruntea lor
Unui fraged pruncusor,
Lumilor mantuitor !
II
Dar ce este acea-lumina?
0 biserica crestina
"Ridicata din ruina!
Domnul Neagoe-a cladit-o,
Timpul crunt a risipit-o,
Carol Rege-a re'noit-o.
S'acea lume in pornire
Easa vesel s'o admire
In cereasca-i stralucire.
Iat'o langa ea sosita,
Imprejuru-i gramadita,
De podoaba sa uimita,
Caci, in camp din nou lucrata,
Pare-o scula nestimata
Pe pamint din cer picata.
Cu maestrele-i cioplele,
Cu-a ei tunle invartele,
Care-atrag ochii la ele,
Si cu sfinta armonie,
Ce din sinu-i lin adie
Sub naltimea albastrie...
Lumea sta ascultatoare.
Bolta e resunatoare
De cantari patrunzatoare,
Ce'n vdzduh se impreuna
Cu svon lung de tun, ce tuna,
Si de clopot, care suna.
Dar tdcere L. de odata
In mu4imea 'nfiorata
Resuflarea sta.' curmata.
Inimile bat mai tare,
Betrani, tineri, fiecare
Mai patruns, mai viu tresare....
Ce se fie?... pe-ori ce monte
Tipa vulturi, soimi de frunte,
Sboara umbre maH, Carunte.
OH ce frunza re'nverzeste,
OH ce riu apele-si creste,
OH ce porn din nou rodeste T.
Insusi soarele'n splencloare,
Sol trimis la serbatoare,
E mai nou, mai splendid soare...
Taina este savarsita!
Ascultati!... lavra sfintita
Zice lumii pironita :
Voi ce'n viasta ye luptati,
«Voi ce raiul cauta-ki,
(Sinu-mi e deschis, intrali!
d Eu sint mana mangaierii!
Eu sint balsamul durerii!
c Eu sint cumpana puterii!
III
Preatimea toat'afard.
In vesminte, in tiara,
Se insird-acum pe scara.
Jos, in curte oameni mii,
Si neveste si copii
Se indeasa'n straturi vii,
Ca O. vada in lumina
Sus, drept usa cea divina,
Pe-a lor Rege si Regina:

LEGENDA SPENTIRli BISERICEI DELA ARGE
Eata-i!.. El in capul scarii
Sta purtancl odorul terii,
Palo§ul neatarnarii!
Ea, pe fruntea Sa Domneasca
Purtand, nu sterna regeascd,
Ci marama teraneasca I
$1 pe boiu frumos, cu fala,
Fota cea nationala,
Ca o mantie regala!
Ian priviti!.. striga multimea,
«Cum a infratit marimea
$'al Ei tron cu teranimea.
«la-i de noi!.. A noastra este!
Parca-i Zina din Poveste 10
Zit copile §i neveste.
$i cu taate, mii §i sute,
In dorinta lor pierdute,
Ar vrea mana-i s'o sarute.
Dar un semn Regele face...
§i pe lot poporu 'n pace,
Nemi§cat, se'nclina, tace.
Regele cu glasul tare
Ii grae§te de altare
$i de-a legii respectare.
In cuvinte cumpAnite,
Din tot sulietu-i pornite
Cu maret avint rostite,
El Ii spune 'n graiu de Rege:
Ca Mayie, Dom* fi Lege
Trebui strins ca sa se lege.
Ca credinea'n Dumnezeu
Pune sjantul scut al seu
,Intre bine fi 'litre reu!
hr pe and glasu-i tot cre§te,
Bolta sfanta-1 insote§re
C'un resunet ce uime4te.
Si-ai zidirii porumbei
Freamèt fac din clopotei,
Ca un zbor de ingerei.
Ura'n ceruri se ridical..
Ceru'n douè se despica,
Ploi de, raze din el pica,
$i, ferice, tot poporul,
Dupa cum il duce dorul,
Vede 'n fAa viitorul!
IV
Bat
0! moment de renviere!
Amintirea-i, nu va
crucea'n piere
Cat va sta putere!
Caci avut-a marturi mari
Vechii ctitori legendari,
Muntii, codrii de stejari,
$i
betranul Arge§, care
Duce-va asta serbare
Dinteo zare 'n alta zare!..
Fost-am Inca §i eu fata,
$i pe tuna cea mareata
Am zarit cinci urnbre 'n viata.
Una bland' a cuvintat:
Neagoe, al meu barbat,
Fie Domnul laudat!
Santa noastra Manastire,
«$i a noastra. pomenire
iScoase sint dela peire!*
Alta zise cu oftare:
«0! Manole, meqter mare,
«Azi e ziva de scapare!
«Dupa veacuri de urgie,
Am ieqit din temelie
«Eu, sermana ta sotie,
$i 'ncetat-am de-a mai plange,
De-a mai zice: crunt fra ge
me me
Zidul teu, care stringe!
Azi, in locu-mi, spre 'ntarite
«Pentru falhica-ti
0 Regina cu iubire
21

322 TEARA
«Pe altar prinos depune
Cartea sa de rugAciune,
«Ce-o s'aducã zile bune.
Toata scrisä, zugravitä,
«Si, de mama Ei slavita,
«Cu minuni impodobit5.
«Alba' traiu ca gandul L.
«Eu cu pruncusorul meu
Sbor in cer la Dumnezeu!»
Din umbra deas' a norului
Intins pe teri streine,
Cu aripile dorului
Voios revin la tine,
0! cuib al fericirilor!
0! teara luminoasa!
Comoar' a nalucirilor,
Gradina mea frumoasa!
S'avintul tineretilor
Ce 'n sinu-mi se trezeste,
Prin lumile poetilor
Sburand me rataceste,
Prin farmecul avintului,
Tot ce sub ochi resare
In poalele parnintului,
Mai dragalas imi pare.
Intinderea campiilor
In zari mai lin se pierde,
Mai dulce-i rodul viilor.
Verdeata e mai verde,
Mai nalte sunt naltimile,
Mai cald e mandrul soare,
Mai limpezi limpezirnile
De riuri si isvoare,
TEARA
Astfel umbrele sopteau,
La popor cu drag priveau,
Ochii lor se 'nveseleau,
Apoi tainic, cu sbor lin
Disparut-au in senin
Ca un vis ca un suspin.
Iar in urmd-le, in soare,
A remas stralucitoare
Lavra in veci neperitoare!
Iar fetele cu fiorile
Mai viu rid intre ele,
Si spun privighetorile
Mai tainic viers la stele.
Aice-i teara basmelor,
Ce 'ngAn' a noastra minte
Prin farmecul fantasnrelor
Din timpi d.e mai nainte.
Aice-i vestea Doamnelor
Din lumea legendara.
S'a prelungirii toamnelor
Sub cer de prizravara.
Aici td ara placerilor
'a doinelor de jale,
e 'n linistirea serilor
Te tin uimit in cale.
Aici cu lacrimioarele
Bujori se prind in hora.
Aice insusi soarele
Are 'ntre flori o sort,
Si
'n srancile Carpatilor
Cresc paseri nazdravane,
Si 'n sufletul barbatilor
Mandriile romane.

0! gura dulce-a raiului,
Tu dai ptin o zimbire
Si fericire traiului,
mortii fericire.
Mircesti, Septembrie, 1888.
PODUL
Luceferii eterului
Ravnind privesc la tine,
toti frigerii cerului
Te-au Mdragit ca mine.
DOMNULUI §I DOAMNEI IACOB LAHCATARY
Paris.
28 Ittnie 1887
Casatoria este poemul fericirii
Compus de doue inimi cti drag impreunate,
Ce 'n sinul armoniei i n farmecul iubirii
Undesc comoara dulce de canturi inspirate.
Din ele fiecare aduce partea-i dreapta
De splendide imagini, de strofe-armonioase:
Iubitul, curnpanirea, puterea inteleapta ;
Iubita, incantarea simtirilor duioase.
Voi, favoriti ai soartei, ce 'n asta zi cu soare
Incepe0 a compune poemul casniciei,
V'a inzestrat natura cu toate-a ei odoare,
Ca sa intrati ferice In templul armoniei;
Deci, mana 'n mama, veseli, cu Mimi alipite,
Paii cantand pe calea ce voua se deschide.
Veti fi urmati de-a noastre urori nedespartite
Sub cerul lin, albastru §i care ye suride.
PODUL
SCRIS PENTRII MARGARETA CAND VA FL MARE
Pe podul unui vas feeric
Cu forma de castel bogat,
Ce straluceste 'n intuneric
Fantastic, vesel luminat,
9 Un mare balcon din castelul Pelee.
g2.3
Si care poarta drept catarguri
Trei turnuri nalte, ce plutesc
Sub vastele albastre larguri
A Ocearmlui ceresc,

324 DOUE EOMANTE
Me primblu 'n ora diminetri
La soarele dismerdator,
Ca 'n timpul dulce-al tineretii,
Ca 'n timpul meu de calato,
Si, fermecat de-o nalucire,
Imi pare ca dalbul palat
Se misc5. 'n lina lenevire
Prin lumile ce le-am visat.
Me duce la frum3ase maluri,
Umbrite de verzi palmieri
Si 'ncinse cu-aurite valuri
Sub aburiri de primaveri.
Me duce 'India brahmina,
In raiul de la Taiti,
In care vecinica lumina
Indeamna vecinic de-a iubi.
El mai cu seama se 'ndrepteaza,
Unindu-se cu. gandul meu,
Spre-o teara mandra i Ariteaza
Si mare cat numele seu,
Spre-o Romanie viitoare,
Pe-al careir cer nemarginit
Sa nu apure scumpul soare..
Dar in ce vis m'am adancit?..
Castelul Pe lel, Noemyre, 1887.
1
De-a§ fi 'n a tineretii floare,
Cand toate zilele sint bune,
Pe cand din inima cu soare
In veci lumina nu apune,
Mu lte-as avea in tain' a-ti spune,
Ca sa devii tu ganditoare.
De-a§fi ce-am fost pelume-odata,
Privind in fata-mi viitorul,
and me 'ndragearn de ori ce
fatd,
Ce-mi pareh sora cu amorul,
A§ destepta in tine dorul
Cu-a mea cantare infocata.
0! Margareta cu drag nume,
Cu mine vina sus pe pod,
Ca sa culegem de prin lume
Al veseliei dulce rod.
Cantand vom trece impreuna
Pe langa plaiuri ingeresti,
Si eu sub razele de luná
Ti-oiu spune splendide povestr.
Ne vom opri la cea minune
Din marea de la Ceilan;
Vom trece-apoi in rapejune
Strimtura dela Magelan,
Si te-oiu conduce zimbitoare
La radiosul paradis,
Prin care 'n noaptea visatoare
Se rataceste al teu vis;
La insula ce se incinge
De-un bran ile fiori, aparator,
De care vecinic nu s'atinge
Nici o durere 'n al ei sbor;
La termul unde-s paserelei
Soli dragalasi de fericiri,
Ce poarta 'n pliscul lor inele,
Inele pentru logodiri.
TE R OMANTE
Dar .nu-s in floarea tineretii
Si nu 'ndraznesc nimic a-ti zice.
Mergi dar, copila, 'n calea viet.
Intimpinand zimbiri amice.
Eu te-oiu privi tacut, ferice,
Rapit de farmecul frumset'ii.
Si. insa 'n piept am o comoara
De tinereti si de simtire.
0! tirnp voios de-odinioara,
Te-ai dus lasandu-me 'n jalire.
Adio visuri de iubire,
Remane dorul, timpul sboara.
I

II
Natura de minuni e plina,
Dar and in cer nu e lumina,
In umbra. zace nev'ezuta.
Inima mea cu-a ei corrioara,
Lipsita. de-al juniei soare,
In sinul meu zace pierdutA.
Cat au fost iarna de lunga,
Au tinut soarele strins
Sub al ei cojoc intins.
Crivetul sh nu-1 ajunga,
Nici sa fie 'n fata nins.
Iarl sora ei mezina,
Dokia, I-au indragit
Si la randu-i au vrajit,
Ca s'atrag' a lui lumina
Langa sinul ei sbarcit.
Si sub cortul ei de ghiata,
Unde tremurA mereu,
Tine-acum odorul seu,
Dulcele isvor de viatA,
Zimbetul lui Dumnezeu.
11
sAruta, 11 dismiarda
Ziva, noaptea, ne'ncetat
Ca pe-un mire descantat,
Si se teme sa nu-1 piarda
Dela ochiu-i degerat.
Bietul soare 'n farmecare
Pierde lustru-i aurit
Sub resuflul ei cumplit.
El pe lume nu mai are
Nici Apus, nici ResArit.
Iar in lipsa lui, pamintul
Zace 'n triste amortiri,
Bantuit de vijeliri;
Caci fereascA Domnul sfantul
De-ale Babelor iubiri.
325
Ah! dac' ai vrea sa ai tu parte...
Dar ce -fact tnnpul tic &spa:rte.
Tu eti 'n zoti, en n p\ecare.
P. zorilor vie lliCirt
Nit poate & alba intanire
Cu-aniurgul pailS, ce dispare...
ZILELE BABEI
La resuflul lor de-odata
Tot ce-i verde, inflorit,
Cade, moare ve§tezit.
Turba lor e nempacata,
Dorul lor neimblanzit.
Ele qtiu sA 'ncurce firul
Feti-frumo§ilor, pe plac,
Stiu sa schimbe pentru leac
Chiar in brustur trandafirul
stigletu 'n liliac.
Iatd, maxi, insA iata
CA 'ntr'o zi spre ResArit
Mandrul soare au zarit
0 frumoasa, vie fatA,
Pe un plaiu reinverzit.
Era dulcea PrimavarA,
Rumeioarl ca un frag,
Scump odor §i lumii drag,
Care-acum ie§ise-afarA
Din launtrul unui fag.
Brandu§ica zimbitoare
Si cu mersul len-anat,
Pe sub ceru 'n'cninat
Ea pareh a§teptatoare
De un mire mult visat.
Caci pe inima-i fecioarA
Purta 'n sinu i mii de flori,
SI-adasth 'n fierbinti fiori
Sa inchine-a ei comoara
Imperatului din zori.

3G FLITERUL
Cum o vede, se aprinde
Soarele rentinerit,
Sboard 'n cerul parasit
Si cu razele-i cuprinde
Tinerul odor iubit.
Pe loc omul re'nvieaza,
Apa curge sopotind,
Cuibul ride ciripind,
Lumea se desmorminteaza
Si renaste inflorind.
lard Baba prin rdstoace
Ca o ciuma alergand,
Vaietandu-se plangand,
Scutur' ale ei cojoace,
Cand cu ploaie, cand ningand.
In bordeiu, in casd, 'n §atra
Ea pätrunde suerand,
Inimile 'nfiorand;
Spulberd cenusa 'n vatrd,
Apoi iese 'n camp urland.
Ea furtunele starneste,
Intinzand pe carmpul gol
Al troienilor namol;
Prin vazduh o caraeste
De corbi negri negrul stol.
Ea din fuga se anind
De sermanii calatori,
Inghietati, ratacitori;
Smulge tufe din tulpind
Si le-asvarld pank 'n nori.
FLUERUL
Ea pe vitt Je chirce§te
Si grauntele de an
Incoltit Ii seacd 'n Ian,
$i cocorii rdtaceste
Pe cerescul ocean.
None nop0 §i none zile
Din suspin ea naste vint
Si bldstemuri din cuvint,
Vrand pe bri §i ce copile
SA le-ascunda sub pamint.
Lumea trernura si zice:
«Baba., strechie de dor,
Duce-te-ai interm picior,
Val-vartej, de pe aice,
sPâna 'n iadul arzator.
(Duce-te-ai in cale oarba,
cAlungata de-un cocos,
«Papa 'n fund la merul ros,
,Si pamintul sa te soarba.
Farä giulgiu, fArá cos .
Baba cata 'n sus la soare,
Ea il vede zimbitor
Langa scumpul lui odor;
Tipa, cade si 'n loc moare
Pan' la anul viitor.
Veselie! renviere!
Mugurii se desvelesc,
Gandaceii se ivesc,
Roiurile-adund miere,
Inimile se pandesc.
In poiana verde am gasit un fluer
Si i-am zis in treacat : 0 ! fluer pierdut,
Ai avut odatd mult maiestru suer
Care uirned lumea, §i-actun esti tacut.
Astfel i poetul, viu in tinerete,
Gingas, cu iubire, duke a cantat,
Dar i-a plecat fruntea trista betranete
$i i s'a stins glasul, si-a
remas uitat.

DONNIVARET LILA WHITE 327
Fluerul respunse : Frate, fratioare,
A sosit amurgul, jalea ne-a cuprins,
Dar a noastra soarta e multamitoare :
Am eantat o doind, si e de ajuns.
Castel Pelee, 1888.
Autorul a seris &mast& poiesie, en fusemnate deosebiri, Ili In albumul D-eoarei E.
Vietireseu, eu titlul "'walla ee nu mat Mut 17 avand data : Castel Pelee 1888,
CREANGA DE STEJAR
DEDICATA D-LUI DE BERLUC PERUZIR
Creanga mica si uscata
De pe valul Dunarean !
Esti menit' a fi 'necata
In al marilor noian ?
Tu plutesti, dar tot spre vale
Te impinge cruntul val...
Cide te-a opri din cale
i te-a scoate iar la mal ?
Spune-mi care-i al teu nume ?
Unde mergi ? de unde vii ?
Esti tu moarta 'n asta lume ?
Mai faci parte dintre vii ?
Spune-mi : Crivetul iernatic
Smulsu-te-au cu bratul lui
De pe-un pona uscat, selbatic,
SA' te-arunce valului ?
Vulturul cel gol pe frunte,
Cel cu ochi fulp-,eratori
Dusu-te-au in varf de munte
SA-0 dureze cuib sub nori ?
Fulgerul trasnit-au oare
Cuibul langa cer durat
§i 'n a Dunarei vulvoare
Din --vazduh te-au aruncat ?
Vai ! sermana creanga mica,
Eu la tine cand privesc
Inima mi se despica
te plang si te jalesc.
nista e a ta menire !
Cel balaur Dunarean
Te conduce la peire
In al marilor noian 1
Sa n'ai grije de-a mea soarta!
Eu sunt mica, dar nu pier.
Dunarea pe sin me poarta,
Dar plutesc catand la cer.
Multi au vrut a me culege
si-a me arde 1... In zadar.
Sint odrasla eu de Rege,
Caci sint vita de stejar.
In curand voiu prinde viata,
Pe-acest mal voiu resari,
Si cu-a mea umbra mdreata
Lumea 'ntreaga voiu umbri.
Voiu privi peste-orizonuri
Cu-al ineu vez imperatesc,
Caci din lemnul meu fac tronuri
Si am nume romanesc.
DOMNI§OAREI LILA WHITE
Nor de-argint, ce treci sub cer
Peste-a muntilor naltime
Si
dispari cu-al teu mister
In a zarii albastrime,
§i.
TRIMS LA CONS rANTINOPOL
Sborul teu il indrepteaza
Spre poeticul Bosfor,
Unde Lila bland. viseaza.
Visul cel farmecator.

828 CICLONIIL
Du-i parfumul de inbir-
Ce-i trimit a ei surori,
Ca o dulce amintire
De-ale terii mandre flori.
CICLONIJL
Si-apoi iar te 'naripeaza
Ca s'aduci m ochii mei
Dela soare-0 dulce raza
Si zimbirea dulce-a ei.
Lunca mie dragala§a, de-a mea inima cantata,
Ieri frumoasa. §i 'nflorita, astazi zace inundata,
Caci Siretul, mire barbar, de iubirea lui aprins.
In a sale brate crunte a rapit-o §i cuprins.
Draga lunca ! Iarba-ti verde §i a florilor comoara
Disparut-au sub potopul ce din treacat le amoara,
Apele mereu se sue, toate paserile 'n sbor
Tipa jalnic, ingrozite pentru cuiburile Mr.
Dar o §i mai cruntá spaima, dar o cumpara mai mare
Le a§teapta, vai de ele ! dupã crunta inundare.
Un ciclon din zarea neagra, plin de fulgeri trasnitori,
Vine, vajae §i urlä, aducand troieni de nori,
Peste luncA se abate, darma, sfarma 'ntr'o clipeala
Nalti stejari trecuti prin seculi, cu-a lor frunte triumfala,
Si restoarna urie§ii pe-a lor dese semintii,
Iefi vioaie 'n a lor umbra, azi ucise 'fi vijelii.
Trist tablou de pustiire ! Sub a cerului urgie
Biata lune/ geme, luptä in grozava agonie
Si aduce'n triste ganduri pe tot omul simtitor,
Cand prive§te cum gigantii se restoarnA de u§or !...
Din ei unul, mai de-o parte, fulgerat de-a drept in frunte,
Are-o creanga rupta, verde, ce pe apa face punte.
Ea se clatina in aer, legan'and un cuib duios,
Unde patru paserele anta lin, armonios,
Pe sub el, ingrozitoare, valurile clocotesc,
Printre crengi se sue §erpii, tunetele sus trasnesc,
Insä cuibul n'are grija, caci un cuib e o cetate.
Are-un inger ce-1 paze§te de stihiile turbate.
Si prin aspre vajaire a cumplitelor vintoase
Catre ceruri se inalta glasuri dulci, melodioase,
Mirce0i

PLIIGUL BLASTEMAT 329
0 SCAFKRLIE URIASA
Náltimea efemera Ia care ai ajuns
Te face a te crede cu mir pe frunte uns,
$i 'ntepenindu-ti gatul, umflandu-te in pene
§i ridicand spre tample parechiali de sprancene,
Privesti la omenire cu ochi fara scantei
Ca la un card nernernic de prosti si de pigmei.
Tu zici cu ingamfare : Puterile divine
Creat-au lumea 'ntreaga in §eapte zile pline,
Dar au avut nevoie de mu i mii de ani
SA umple scalfarlia-mi cu crieri nasdravani.
Un ocean cle planuri imens reformatoare
Se sbate 'n sgomot mare sub fruntea-mi ganditoare,
$'adeseori frateste eu zic lui Durnnezeu :
Cancl Ii rencepe lumea, s'o dregi pe planul men,
8i astfel, numai astfel se va vedea cat bine
Poti face omenirii, unindu-te cu mine...
Zic, insa nu m'asculta, i totul merge rèu
0 singura speranta rernane lumii : Eu A..
PLUGUL BLASTEMAT
Vecina cu mosia bogata i domneasca
Se 'ntinde o campie manoasa rezeseasca,
Pe care o pandeste avanul Domnitor
Cu pofta nesatioasa, cu ochiu adunator.
El vrea ca sa-si carpeasca chlamida aurita
Cu sdre.anta saracirnii de veacuri mostenita.
Dar nu vrea rezesimea sa-i vind' al seu ogor,
Caci e legat prin sange pamintul de popor.
gNu vrea?... Racneste Voda... Prostimea intetita
Ridica azi din terna dintad umilita
indrazneste-a-si pune vointa 'n fata mea ?
cSa afle dar ce-i vrerea, atunci and Dornnul vrea!) $
A doua zi o ceata de multi neferi calare,
Incunjurand pe Voda, pasesc peste hotare,
§i ca sa trag' o brazda aduc un mare plug,
Unealta de hrapire, cu sease boi in jug...
Campia navalita luceste verde 'n soare,
Dar un fior patrunde in orice fir si floare,
$i via ciocarlie cantarea §i-a
curmat,
$i zarea se 'nveleste c'un nor intunecat.
9 Vodl Mihail Sturdza.

330 PLUGUL BLASTEMAT
Din capetul cAmpiei incepe plugul rece
SA traga brazda neagrA pe locul unde trece,
Si pajistea atinsd greu gerne ne'ncetat
De-a fi 'njumatatita prin fierul blastemat.
Vazduhul se resund de strigate de urA,
Si plugul lasd 'n urind-i in verdea batAtura,
0 rana lunga, largA, din care amarit
Se 'nalta 'n cer blästemul pArnintului rapit.
Si tot inainteazA plugarii... cAnd de-odatä
0 falnica RomAnca in cale se aratd,
Frumoasa, trista, nalta, pe frunte cu stejar
$i
c'un pruncut la sinu-i, pasind mare i rar.
Ea vine si in fatà cu boii se opreste,
Din ochi arunca fulgeri, apoi ash graeste:
Vrei sa Ire prazi tu, Voda, avutul stramosesc?
«A! daca nu ai teamä de trAsnetul ceresc,
Na! zi sa treaca plugul pe-al meu copil din fasd,
Ca sa-ti remaie 'n lume pomind ucigasa .
Ea zice si depune od.oru-i lAnga boi.
Minune! Cei din frunte, plavanii amândoi,
Cu ochi plini de blandete pe dinsul capul pleaca,
II miroase; el ride, si ei nu vor sa treaca.
In laturi! striga vodd, i glasu-i rAgusit
Se pare de pecatu-i in piept inadusit;
Iar falnica RomAncA pe sinu-i alb cruceste
A sale brate albe, obrazu-si desveleste
S'adaoge 'n glas tare: «Mai bine mort de mic,
Deck s'ajunga. 'n lurne prin tine un calic.
«Da! trage brazda, fiara, i 'ngroapa la olaltA,
Mature cu prtmcul, mAndria ta inalta la
Naprasnic atunci Voda c'un biciu cumplit de foc
Loveste 'n boi sA-i male, dar boii stau pe loc
S'acopere cop1ul cu-o calda infdp.re
Prin aburii ce iese din deasa lor suflare,
Si ciocarlia 'ncepe cAntarile-a-si urma
Si mama in uirnire 'ncepe-a lacrima.
Muiere! striga Vodä turbat, schimbat in fiara,
«Pieri deci i tu pe brazda, si tincul fraged piara!
Nebun el se rapede, dar n'a facut doi pasi
Si
iatA ca tufarii se misca a vra§rnasi,
Si iatã ca s'aude un gias de resbunare,
Si iata ca se vede o gloata 'n fuga mare,
Venind cum vine zmeul pe aripa' de vint,
Cu-o falca sus in ceruri i alta pe pamint.

LEGENIIA CR1N1LUI 33L
Rezesii sint, rezesii!... Fugiti, periti cu totii.
Pécatul ye ajunge, neferi si Domn, voi hotii!
Rezesii in urgie s'apropie de voi
Ca sa ye puie 'n juguri, sa dati plugu 'napoi.
Dispar in clip& hotii, si zarea se deschide,
Si gloata striga: Oarbal... si copilasul ride.
LEGENDA CRINULUI
0 raza rasletita de soarele apus
Se 'ntarziese 'n cale-i far'a privi pe sus
Si nu stia, sermana, cum, unde sa apuce,
SA' scape de-ale noptH fatarnice naluce.
In fuga-i, spaimantata, de arbori se lovea
Lucirea-i scanteinda o clipa se iveh.
Pe campuri, vai si dealuri, pe ape curgatoare
Si se perdea in umbra sclipind tremuratoare.
Se 'ntarziese!... fapta-i era de neiertat,
Caci soarele plecase pe frunte-i nourat;
Dar cum sa nu 'ntarzie cand ea fu ocupata
Din zoti sa incalzeasca un mic mormnit de fata?
Mormintul era umed k'un glas de ingerel,
Slab, plangator, mult jalnic ieseà gemand din el,
Zicand: 0! mama, mama, e frig, pieptul me doare,
«Nu me lash!... Si raza uitase mandrul soare.
Acum ea ratacise in sboru-i sfiicios
Pe-un camp intins sélbatec, pustiu si nasipos,
In care, singurica, o frunza vestezita
Venea de vint adusa din zarea innegrita.
Lumina, radioasa ca visul de noroc,
S'apropie de frunza oprit' aeum pe loc,
Si rapede ca gandul in sinul ei patrunde,
Se face ghem de aur, de noapte se ascunde.
De-odata, Ia caldura din oaspele-i ceresc,
Prin frunza trec fierbinte fiori ce-o inverzesc.
Ea prinde graiu si suflet, si razei blande zice:
4 Tu fulg de soare, noaptea curn te gasesti aice?
«Ah! ii respunde raza, remas-am pe pamint,
«Lipita pana 'n seara de-un mic duios mormint,

332 litN CATRE SOARE
«In care-o copilità, sub piatrA nadulita,
Suspink trist i chiama pe maica ei cernita .
0 3iaL.
eu -faceam parte din patura de flori
«Depusa pe-a ei racla de scumpele-i surori,
Sub lacrimile mamei uscatu-m am in clipa
m'a adus aice un vint pe-a lui aripa.
«Vai! iatd-ne-amAndoue pierdute in pustiu
Ca dragalasul inger ce ,zace in sicriu,
«Dar s'asteptam aice voiosul fapt al zilei,
Fiind insufletite de sufietul copileiv.
Soptind in intuneric plapAnde-au adormit.
0 roua, mama sfinta, din ceruri le-a stropit,
Si 'n loc de-o frunza neagrA si de o raza albA
A doua zi crescut-a un crin cu fruntea dalbA.
Ask se nasc pe lume minunile de flori,
In ele reinvie copiii zimbitori;
Dar nime nu pricepe mai bine-a lor mistere
Ca inima de mama, dorita i stinghere!...
IMN CATRE SO ARE
0! Soare, Creatorul cknd de pe tronul seu
Ti-a zis sa fii, vrAnd lumii sa dea supremul bine,
Atunci El cu mândrie s'a oglindit in tine
Si chipu-i sfint remas-a in veci pe discul teu.
Atunci o linitire profundã s'a lMit
Pe neagra framintare ce clocotea. in chaos,
lumile gustata-au intAiul lor repaos,
Si cea intki zimbire sub ceruri s'a ivit.
Atunci o armonie sublimA la auz
Iesi din a ta harpa th strunele de razA,
Si 'n noapte-i Universul fu vesel ca sa vaza
Pe calea veciniciei eternu-i calauz.
0 ! soare fArã umbra, o! splendide isvor
De via0, de rodire, de cant si de credin0.
Prin tine se afirma inalta Provedirrta,
Din tine-a plecat sborul cerescului amdr.
Tu geniului falnic dai aripi si cununi,
Tu omului ce moare insufli dor de zile,
Tu dai un dulce farmec la flori i la copile,
Ce sint a tale fiice, minune 'ntre minuni.

PE UN ALECOM 833
A tale zori sint dalbe, maret al t6ti apus.
Pa§ind cu maiestate in calea-ti ideala,
Fortnezi o luminoasa ancada triumfala,
Prin care omenirea zdre§te Domnul sus.
Din toti nenorocitii, cel mai nenorocit
E orbul, ce nu vede sublima ta splendoare.
Din toti cel mai cu parte §i cel mai fericit
E vulturul, ce poate sa te atinte, o ! some.
Eu, mic atom, in lume pierdut, neinsemnat,
Te port in al meu suflet cu 'ntreaga ta marire,
Caci vecinic el se 'nalta spre tine rn stralucire,
Ca razele-ti la cuibul de unde au plecat.
In tine cred o! soare, de tine-mi este dor,
Prin tine cunoscut-am vapaiele iubirii;
Cu tine-am fost tovara§ pe calea fericirii;
In tine-am sorbit viata, in tine vreu sa mor !
SOARELE
(FRAGMENT)
! soare! veselie, vieata, 'ntinerire!
A lumilor podoaba, a cerului zimbire!
Deschizator feeric de aripi sburatoare,
Deschizator maestru de glasuri cantatoare,
Alungator de visuri, de griji, de ganduri rele,
Absorbitor de umbre, culegator de stele,
Ochiu splendid, care 'n tine oglinzi intreaga lume,
Ador a ta lumina, me 'nchin la al teu nume,
i simt ca far' de tine tot omul in orbire
Lipsit ar fi de zile, lipsit de fericire!...
. . . . . . . . . . .
PE UN ALBUM
.......
Rada deasa 'mbrobodeste muntii nalti, plini de verdeata,
a lor frunte reapare alba 'n fapt de dimineata.
Astfel crancena durere, pe-un cap tmer cand s'apasa,
Inteo clipa strivitoare cu per alb in urma-1 lasa.
0 cruzime-a patimirii!.. mâna ta distrugatoare
Pare-a stinge focu 'n inimi §'al vieii -falnic soare;
Dar acel ce are parte de avintul poesiei
Poarta 'n veci arzand in suflet viul soare al juniei.

384 FLOR.ILE DELA SINATA
Fie capul nins de vreme, gandul fierbe, odrásleste,
Ca brandusa nadusitá sub zapada ce-o 'nveleste.
Vie-o raza de iubire, vie-un vint de primavard,
Ca prin farmec. geniu, floare, din morminte ies afara.
El cu foc mai dulce canta, reintrat in vieata noua,
Ea mai vesel straluceste in lumina si sub roua;
Caci durerea ca si iarna au meniri re'nvietoare:
Iarna scoate flori, durerea cantece patrunzatoare.
Pe costisul inverzit
Mii de flori au resarit,
Si se 'nalta pe picioare,
Ca sa vada ziva 'n soare,
Prin fereastra din Castel,
-Uncle sboar' un fluturel,
Pe Regina lor iubita
,Si de-abia intrezarita,
Vreu. sa afle cele flori
Ce urzeste Ea din zori ?
Ce lucreaza, cum lucreaza
Pan' ce noaptea se'nsteleaza?..
Statul lor irlsa-i prea mic,
Si nu ved ele nimic.
Triste-atunci ca vai de ele,
De-a fi scule manuntele,
Roaga fluturul usor
sa 'mplineasca dorul lor.
El de geam se si lipeste,
Si privind ash graeste:
Sorioare, v'adunati
$i cu drag me ascultati.
«Dalba noastra de Regina,
Carei Pelesul se 'nchina,
Canta, scrie, sau citeste,
Sau maestru zugraveste,
«Intr'un cuib de adapost,
«Cum nu este, nici a fost,
4 Unde artele frumoase
Prin obiecte pretioase
«Incadreaza minunat
«Capul Ei incoronat.
FLORILE DELA SINAIA
Imprejuru-i stau grupate
Copilite alinate,
Rizetoare, cu ochi vii,
Ce se 'ntrec in veselii.
Una wiersuri reciteaza,
Alta 'n catifeh brodeazd,
Alta joaca din clavir,
Alta-si pune-un trandafir,
5i Regina cate-odata,
De-a lor freamet incantata,
Se trezeste ca din vis
$i cu dinsele inteun ris
Lasd rnintea-i ganditoare
Pe pamint sa se coboare.
Dar taceti, nici mai soptiti,
Nici chiar frunzele clintitt,
Caci Regina 'ncet se lasa
Pe o perna de matasa,
Ca sa guste-un somn usor,
Pastrand chi pu-i zimbitor.
Ochii ei se 'nchid in clipa,
Cum isi stringe-a lui aripa
Fluturasul din senin,
Cand se pune pe un crin.
Somnul ei e dragalas
«Ca de fraged copilas
Leganat sub o marama
Pe sin alb duios de mama,
Si, 'mprejur de capul seti
Fac un splendid curcubeu
Mii de visuri ingeresti,
Care yin din lumi ceresti.,

Floricelele uimite
Stau tacute, linistite,
Si cu toate intr'un gaud
Zic in chor si zic pe rand:
IARNA L4 SINMA 335
IARNA LA. SINAIA
Fie-i ziva, ca si fata,
(Ca si vara cu verdeata!
Fie-i somnul dulce lin.
Ca si sufletu-i divin! ,
Prin a negurilor sita. de cu noapte iarna cerne,
Si pe dealuri si pe campuri un giulgiu alb O., trist asterne.
Unde-a lost verdeata draga, unde-a fost viata cu flori,
Zace moartea inghietata, trece vifor de fiori.
Insusi soarele, iubitul, de tilahnire se patrunde,
ca sa n!o vada, fuge si departe se ascunde.
Tail ce-o sa devie lumea, sub acest cumplit troeian
Ce lungeste ziva 'n veacuri de urit §i de alean ?
In zadar jeleste omul incantarile naturii,
Sbor de paseri, curs de ape, mangaierile caldurii,
Iarna, baba pisrnatara de-ale lumii veselii,
Vrea sa stinga de sub ceruri si lumini §i armonii.
Insa mintea-i e tampita de a grijilor povara,
A uitat, din fericire, ca frumoasa nrimavara
-S'a retras cu tot avutul mandrei sale tinereti
Pe .obraze de copile si in suflet de poeti.
Straluciti cu-al vostru farmec, voi fiinti
razele incantatoare,
Si,
Si prin ochii vostri veseli cerneti de soare,
Acordati a voastre lire, fii ai cerului senin,
Si schimbati in ciuda iernii fulgii aIbi in flori de grin.
Imprejur de-aceasta masa, unde seara se aduna,
Uitand lumea, noi sä ridem, sa cantarn. cu voie buna,
Far' a mai privi fereastra, clupa care tremurand.
Iarna sta si ne pandeste ca o fiara, cu reu gand.
"Ea de nunta sa cu gerul cojoc alb si-a pus pe spate,
Dar, de hiela ce-i, o latra canii spariati din sate,
S'o alunge umilita peste noue teri si mari,
Mult departe de Castelul ce resuna de cantari.
Iar de va cerca la anul pe la noi sá vie iara,
.S'o prirnim ca §i acuma cu a risului fanfara.

836 BALADA. PELBULTJI
Plange Prahova de vale
Si se vaieta mereu,
Tot ducand in a sa cale
Dorul Pele§ului seu.
Tulburata se rapede,
Vrend de stanci a se isbi,
Caci cu dinsa nu-1 mai vede
Rivnitor de-a se viubi.
De arid apa curgatoare
Si cu soarele ceresc
Au menire 'nvietoare
Pentru sinul parnintesc,
Dandu-i viata §i rodire,
Veselie §i noroc,
Ea, prin dulce recorire,
El, prin razele-i de foc.
Pele§ul cu sterna 'n frunte
di
'n ve§minte de cristal
Venea zilnic de la munte,
Peste maluri dand naval,
Si toti brazii, in mirare
De-a-1 vedea clocotitor,
Fiernetau cu intrebare :
Unde-1 duce viul odor ?
El sbura curn gandul sboara
Prin selbatice paduri,
Locuite-odinioara
De ur§i mari, de mari vulturi,
Si merge& ca sa se culce,
Plin de viata fericit,
Pe al Prahovei sin dulce,
Ca 'ntr'un leagan mult iubit.
S'amandoi 'n desfatare
Se duceau intrulocati
Parra 'n jos, dela hotare,
Mult departe de Carpat.r,
Veseli, ratacind prin lurne,
Stib cer vecinic zimbitor.
El, uitand chiar al sea -mune,
Ea, chiar locu-i de isvor.
BALADA PELEWLUI
Bune vremi erau pe-atunce,
Cand ursitului din stand'
Nu-i pesa ca sa s'arunce
Pesfe ripele adanci.
Il mama dorul, ce este
Dulce-al inirnii avint,
Care trece ca 'n poveste
Peste mari §i sub parnii t.
II
Inteo zi... aà se spune,
Calatorul tinerel
Zari 'n drurnu-i o minune,
0 minune de Castel,
Ce 'nteo clipa resarise
Din_ pamintul scorburos
S'a lui porti cu drag deschise
Unui Rege glorios.
El vezu trecand drept soare
Pe sub codrii b etrane§ti
0 Regina cantatoare
-De balade rornaneti,
Si frumoase margarite
Pe selbatice potici,
Si _pe drumuri nasipite
Urme de picioare mici.
ce -nu s'aude
In desimile din multi,
Nu urlari de fiare crude,
Nu caderi de brazi carunti,
Ci divina melodie
De dulci glasuri argintii
Si de organ ce re'nvie
Jalea mortilor
Farmecat, Pele§ul §ede
Pe o stanca, 'n loc oprit.
Vede §i na-i vine-a crede.
Simte ce n'a mai simtit.
Ca qi dinsul in uimire
Muntii verzi cu cre§tet alb
Atintesc a lor privire
Pe Castelul acel dalb.

!
.
Splendida nalta. clAdire,
Ce strAluce-acum sub cer
Cu maestra 'mpodobire
Unui mandru juvaer,
E menitA sA devie
In present si 'n viitor
Cuib voios de ospetie,
Cuib de glorii i onor.
III
Iatã Regele soseste
Langa Peles ganditor
5i-1
intreaba, de voieste
Ca sa-i fie de-ajutor,
Caci e june si e tare
Cat opt-zeci de zmeisori
Si cu bratul lui e 'n stare
Sa 'nvarteascA roti de inori.
Pelesul Paà cuvinte
Se trezeste ca din vis,
Zare noua 'n a sa minte
De odata s'a deschis.
Bucuros el la turbinA
Se repede chiar din zori,
Ca sa macine luminà
De la fulgerii din noH.
Si de-atunci, cand noaptea vine
Lunecand printre arini, --
Aste locuri le vezi pline
De fantastice lumini,
Vel feeric se intinde
Peste falnicul Castel,
Ce ferestile-si aprinde
Ca de-un soare-ascuns in el.
De vrei sA scriu pe-acest album
Frumoase viersuri ca i tine,
Cereasca floare, al tell parfum
Imbete sufletul din mine.
PE UN ALBUM 587
PE UN ALBUM
Ziva, Pelesul lucreazA
Cat un urias vanjos,
Iar cand ziva insereazd
Redevine Fet-frumos
Si 'n Castel apoi apare
Cu 'n pas vesel, triumfal,
CAci e Nasul seu i are
Loc la pranzul cel regal.
Intre flori i 'ntre copile,
Intre ambii Suverani,
El s'aratA mic de zile,
De si are mii de ani,
Si Regina 'nveselità
Ii dismiard' adese ori
Pe-a lui coamA impletita
Cu brilianti scanteitori.
Apoi, mandrul, dupd cinä
La toti lasA remas bun,
Salta sprinten, se inchina
Si, plecand ca un nebun,
El se duce sa se culce,
Plin de viatA fericit,
Pe al Prahovei sin dulce
Ca 'ntr'un leagan mult iubit.
* * *
Ea il mustrà cu blandete
Si-i tot zice cA-i pecat
De a pierde 'n tinerete
Cursul seu neatarnat.
El respunde 'n veselie:
Mandra fii de-al meu noroc,
«Zic luminii ca sa fie,
«Si lumina e pe Ric!)
De-ai vrea sa-mi spui tuun cuvint
Pe care nu 'ndraznesc a-ti zice,
Eu m'as trezi chiar din mormint,
Ca sa: te cant voios ferice.
De vrei sh cant cu gingas dor
Tot ce inspir'a ta privire,
Deschide-mi ceru 'ncantator
Prin ingereasca ta zimbire.
22

ass ADIO
SCRISE PE MORMINTELE
DELA SEGENHATJS-MONREPOS-NEIIWIED.
Ca Pontiful, care duce pe cap darurile Ante,
MunteIe pe culme-i poartA aste pacinice mormmte.
Ruga, doruri §i tAmaie iau spre ceruri dorul lor
Si s'apropie de ceruri langl sufletele lor.
Resai soare
Ftatioare,
Cu 44 raze arzatoare.
40 tine-ti-le,
4 mie dd-mi-le,
Doue 'n frunte
Mai marunte,
Douè mai scanteitoare
Peste ochi §i titi§oare.
DES CANTIC
Soare luminos,
Cat e§ti de razos,
Cat e§ti de frumos,
AO sa fiu §i eu frumoask
Razoasä,
Luminoasa.
In ochii mandrului meu,
Peti-mi-Par Dumnezeu I
ADIO
LA PLECAREA KEA DM CASTELUL PELE§
In ora de plecare pe-a 'nstrAinarii cale,
Eu fac un trist adio §i vesele urari
Si terii, §i Reginei, §i Maestatii Tale,
Treime strins cuprinsa 'n dragele-mi sperAri.
Tu, prin intelepciune ii. dalba vitejie;
Regina, prin comoara-1 de daturi suflete§ti,
Si teara, prin avintu-i de-o mare 'mperatie,
VA completati cu fala sub achi dumnezee§ti.
Noroc §i viatl lungg §i glorie deplina
SA vA reverse voile putetea cea diving.,
Ca O. 'mpliniti destiriul ce este 'n ceruri setis.
Si mie facA-mi 13arte ca sa revin aice
Si in Castelul Pele§, uimit, sã cant ferice
Minunea intrupárii a scumpului meu vis.

1888.
UNOIL -mama 389
Nu, DunArii nu-i pasa de-a vintului turbare.
Ea curge maestoasä spre. mandrul Resärit.
Ca dinsa, omul neaos si cu menire mare
Prin valurile lumii paseste linistit,
Tu, Sire, 'n Romania facand desedlecare,
La fapte glorioase de cer predestinat,
Cu spada neinvinsa i-ai dat neatarnare,
Cum se cuvine Terii ce-i demn' a fi Regat.
Si insä-ti mai remane, o! Sire, multe-a face!
Pas dar tot inainte,, trecand maret, in pace,
Prin sgomotul nemernic de patimi miselesti,
Carpatii nalti, cu care traesti in infratire,
Pe frunteali coronata tintind a lor privire,
Spun asta-zi cu glas tare in lume eine esti.
Dar tronul ca si AO
aspira ca sa. creased!
Eu, care din junie stAtut-am neclintit
Cu inima lipitA de teara strAmoseasca
Si toate-a ei avinturi profund le-am resimtit,
Stiu teara ce voieste, stiu ce doresti tu, Sire,
Cunosc a tale visuri de Rege creator,
Si gandu-mi se uneste sumet cu-a lor mArire,
Ce umple zarea larga din vastul viitor.
Vrem 'ntr'o zi Carpatii sA 'ncinga 'n astA lume
0 Romaine 'ntreagA si demnã de-al ei nume,
CrescutA i 'ntArita sub sceptru-ti legendar.
Vrem falsele hotare dintre Romani sA piarA
S'acest castel feeric, clAdit la colt de tearA,
In centrul Romaniei sA luce ca un far.
UNOR CRITICI
Voi ce catati defecte in scrierile mele
Si intonati fanfare cand constatati in ele
Greseli, imagini slabe, cuvinte ce ve par
Lipsite de-armonie, erori chiar de tipar,
Voi care ye dati truda de-a sterge de pe lume
Tot lucrul de-o vieatA intreagã si-al meu nume,

840 IINOR CRITICI
De ce atata ravna sfatatea opintiri
Ca sa aflati in mine a voastre insusiri?
Poetul care canta natura 'n inflorire
Simtirea omeneasca, a Patriei marire,
Chiar slab sa-i fie glasul, e demn de-a fi hulit,
Cand altul vine '11 urnial cu glas mai nimerit?
§i oare se cuvine, si oare-i cu dreptate
De-a se schimba in crime a sale mici pécate?
0! critici buni de fasa, poeti in seapte luni,
Vulturul nu se misca de-un tipet de lastuni.
Ori care paserica isi are ciripirea,
Ce 'n treacat pe-asta lurne incanta auzirea,
NA.* ltand un imn la ceruri prin alte imnuri mii
§'adaogand o nota l'a lumii armonii.
Am scris eu multe viersuri, si poate chiar prea multe,
Dar n'am cerut la nime cu drag sã le asculte,
Nici mi-a trecut prin minte trufa§ ca sa parse
In fruntea tuturora ce 'ntr'una viersuesc.
E unul care canta mai duke deck mine?
Cu-atat mai bine terii, §i lui cu-atat mai bine!
Apuce inainte s'ajungd cat de sus,
La resaritu-i falnic se 'nchin' al meu apus,
Iar voi, care asupra-mi sageti tocite trageti,
Cantati, daca se poate, fiti buni §i nu mai ragetj!
Mirce§ti.

Prefata
Dedicatie
TABLA DE MATERIT
Doine
Pag.
VII
Pag.
Venetia (It Septembre 1848) . 17 ...
0 semi& la Lido
se -
Biondineta . . .. 40 -
Gondoleta 41 ..
Barearolit Venetians
41
Tipurile
1
49
181'3
1842 1862 Adio 42
Canto:meta napolitang, 43
Doina
1 Ursita mea 46
.ifiba Clo ante 1. La Venetia rnult duioasA 44
Bora si jiotul 8 Pe Mare 45
....
anel-Cinel
Craiu-Nou
kaghiara . . . Altarul
CAntee
4
monastirii Putna ,
ostAsesc ... Andrii-Popa
Mina iubirii
Gros a
Ursitll
Strigoiul
11findrulita de la munte
Ceasul rSit
Dorul (efintec de lume)
Strunga
......
thintee haiducese
Fet-logefet
Bora .
,
I.
5
11)
9
6
to
(11
'12
13
14
1,4,
16
16
18
17
18
Suvenire
Pe malul mAxii
48
Maiorulul lancu Bran 47
Desrobirea tiganilor 47
PAsSrica
48
Ocli eittre .Bahluiu 48
Vista . . , . . ....... 49
Zimbrul 1 vul ea (fabul6) . . . 50
Curcile (fabul9 ) . . . . . . . 51
Frunioas6, copiliS (d-rei Filipeseu) . 51
Romants 52
Pe un album
52
La mormintul lui Gr. Romalo . . . 52
Marioara Florioara (legends dedi- AdevOrul i Minciuna (D-nei Z. N.). 64
"BburAtorul 16 Adia Moldovii . . . . . . . . . 53
cati princesel M. Cantaeuzino). 19 La moartea ki P. Casimir . . . . 64
Dorul romSneel 28 Intoarcerea in tearii 56
TO.tarul (06,ntee veehiu) 28 Dridri 58
Umbrei lui Nieu Ghica 67
LAcrimioare
Steluta (dedieatie E. N ) 27
g Mart. . . .
28
.
Dor de clillitorie 59
Strofe lui C. Negri
'-4osforul
69
81
Arai+ 82
Lacrimioare 80 MArgaritärele
Duke Inger 81
Veal tu vulturul 31 1862-1882
0 noapte la tears 82
Desplirtirea 88 Deateptarea Rominiei (1848) . , 82
A8teptarea
84 Sentinela romilnA (poem istoric) . 88
De crest in, poezie 36 trEctil 8i Secuiul (scenA din muntii
Pesearul Bosforului 88 Ardealnlui 1848) 72
Tirfitee de fericire . 86 Vie de poet 72
I.

342
Pag.
Biserica risipita (legendit) 75
Cantecul Margaretel 76
Pasërica mirii 77
Floarea oceanulut 78
HOU ai Domnita . . 79
Ce gandesti, o l Margarita? . . . . 79
Iahtul . . .
. . 79
Muntele de foe (legenda din muntii
Apenini). 80
0 noapte la Alhambra. 80
El R'Saa (cantec arapese) . . . 82
Seguidila (cantee poporal spaniel) 82
Stelele (doina) 83
Anul 1865 . . . . . 83
1
Cantece si sarutari . 84
N. ,Balcescu =mind.. . 60
La Sevastopol
rib
Dregos 5/
Bahul Maraeine 4 . 88
1 Maim 90
Adio . 90
Canteee de lime 91
Emmi 40
Visul lui Petra Rares 93
Moldova in-1967 95
Neantea Sfintu lui A.ndrei 97
' 'porta de Mare 98
Surorii mele 99
Steaua terii . . . , ag
Flora Unirii (1857) . leo
Preumtire rui
,Piletul (Contelui (Javur)
101
pe Albumul dioarei Ida Vegezz
Ruscala 102
La Palestro . IN
La Magenta 102
Gondola trace . . . ..... 104
Coroana vietii (dedicati damelor
italiene) 106
La Poetii romani (pe albumul Princesei
A. Ghica) . . . . . . . 1o9
Lacul de Como (Bonet) pe albumul
Princesei C. Conachi-Vogeridi . 110
Romanta (pe albumul d-nei M. D.) . no
Crinul (pe albumul domnisparei
Oampineanu) ,. 111
Christos a Inviat ., . 111
Ingira-te Margarita 112
Notes 11q
.Pastoluri
180-187...
Scrita la Mircesti . , . i 119
Warvit de toamna 120
rna- .- 121
erul J 121
Yiscolul . . ,. 4 122
Sania 122
Miezul iernii 128
La gura sobei 128
Bradul 124
Sfirsitul iernii . . . 124
126
Oaapetii primiverei ,,
Couoarele 1 125
Noaptea . - . ... 199
Dimmeatk 129
Tunetul -, 127
Floriila . 127
Pag.
Pastile 128
plugurile 128
Semtnatorii
Bodies
Lanes di.o Vireekti .
129
129
130
181
malosWrecurlui. ,
Fterr e Nuftlr . . 181
js..,,.....4,4 41 ...-amt 182
7611111-6ru1 188
Puntea 184
B9.114 134
Fantana 186
Seceriqul . 186
Cositul 186
Portret (dedicat d-nei X... Y... Z...) 186
Portret (dedicat Prineesei Natalia
Ghica) . 197
Pe Coastele Oalabrei 137
Lints. Raja 188
Calea robilor 138
Buchet (calul favorit al domnisoarei
Maria Doean) . . . 139
Mandarinul . . . . . . . . . . 140
Partel chines (dedicat d-lui I. A. C ) 141
Biraganul Idedicat Miriei Sale
Domnitorul) 142
Valul Jut Traian 143
Varla
Mares, Mediteranit 146
Tinara Creel& 146
Strofe serise pe un pfirete . . . 147
Imn religios (eantat la Barbara% junimel
Aeademice romeme) . . . 148
Imn lui Stefan-eel-Mare . . . . . 148
Glas din stele (la moartea Prinoi-
.pesei Maria) 149
n
le 91. astazi 150
Amicului A. Donici . . . . . . 160
Meant de vent (fabula) dedicatit lui
A. Donici . . . . . . . . . 161
Impu1131 Remits. &bull) . . t 161.
.Bucovina . . . . . .... ; . 162
Visul feriae (romentl) s 162
Oantec sicilian 162
Serenadit , 1
Qrasterea Rinului
168
VOnStori ai vdnateare
166
Soarele, vantul i gerul -156
Seranciebul . . ,
166
Vantul 166
Eltelele
166
Delia suflete
167
Omul ainguratie ... 168
Margarita din Mused 169
Stefan si Dunitrea (balada) . . . , 160
Stefan Veda si Codrul (balada) - . 161
Pungulita (deicatit unui sgiireit) . 161
Pe albumul Princesei Aglae Rosettti
(dorul mamei) . . . . . . . ., 169
Pe albumul d-soarei Maria Docan , 169
Pe albutnul d-joarei A. Joia , . . 100
Pe albumul d-soarelor Floreseu . 165
Pe albumul doamnei Z .. 163
Pe albumul tmei copliite panstene . 166
Pe albumul d-soaret X.
Strofe despar&ehiate . .
6
. ,...
Zrets . . .
, 199

Legende
Pag.
bumbrava rosie (poem istbrie 1497) . 171
Resbunarea lui Sratu-Palmii . . a 190
Ana Doamna (dedicatit Maria Sale
Doamnei Elisabeta) . . . .
Calul Cardinalului Batori (1590) . . 195
Odd statuei lui Mihaiu Viteazul . . 196
Tudora dela 'Parser . 108
Toamna tesethare 198
Legendit de la Dome. 200
Palatal Loredano 200
Pohod Na Spoir . . . . . . . 202
Degenda Rfinduniodi (dedicata d-nei
.Nyka Gradisteanu) 908
Dan, clipitan de plaiu . 206
G9111 Sanger 216
agenda ciocarliei 221
Vied Tapes si Stejaral . 229
Legencla Lderimioarei
280
Cuza-Voda. (a 111 !data 1870 281
tantecul Gintei Latins 282
Ripirea Bucovinei . . . . . . 282
Hodja Murad Pasa (vizirul Salta-.
nului Ahmed 1804) 288
Garda Saraiului 289
Noaptea alba , . . 6 i . . .241
Vintul dela initial-al
Ghivaga lui Briar . . . . . 4
Murad Gazi Stiltanuf Si Bedri Mustafa
(1889) (dedieat d-lui A. Papadopulo-Calimach)
247
Prier oi fata iernii 267
Poiana fermecittoare 258
Dedicare (Domnisoarei A.) . . .* . 259
Dorul de Brazi (romantit dedieatit
Mariei Sale .Doamnei) . . . . 259
Soare de iarna . . . 260
Strafe improvisate lui C. Rolla . 260
Strofe Plopan (balada populard) . 261
263
Note (legende) ...... . .
Osta§ii novtri
Balcanul i Carpatul 271
Peney Curcanul . . . . . . . 272
Bergentul .... 274
Pastorli i Rlugarii .. 275
. 276
Capitanul
t..
.....
Romano a
978
Hon de la Plevna 979
Hors do la Grivita 280
Maryut Calarasilor 280
Oda ostasilor Romani . . . . . 281
El:astral& generalului Floreseu . . 282
Eroii de la Plevna 284
Daniete romans (urmare la poezia
,Eroii de la Plevna )
280
Ploconul lul Penes . . .
287
Primele obuzuri
988
Romanea de la Grivita. . . - 6 289
Noig , . ...... 4 . . , 290
10 Maid 18191 e e
Imnul coroanei
Altele
......
261
293
34a
Pag.
Dupt doui secoli (vis de hank) . . 28i
Cuvinte adoptate pe national
(oompus de Hilbseh) . 29ti
Regina Silva .
.r 289
Margarita 4 299
Rora Dobrogeana . . ..... 8011
Erris (Dedicati d-lul William C. Bo- 803.
naparte-Vise). 901
Pe albumul d-net V. Boeresed a : 801
Pull clostei . . . . . . . e 809
Pe albumul prinoesei Maria Stirbei 808
Sonet (trimis reginel spre multumire
pentru maiastra sa luerare
artistica pe pergament:
aConcertul In hula ) 804
Cantecul iui Noe junior 804
Poetul Mistral 805
Brind 806
Patru Regime (citit la adunkrea
literark din, elby) 800
Versuri improvisate la Forcaloquier
(cu ocasiunea punerei
celei d'intaia pietre a unui
viathth) . . . . .
Felibrului Louis Romnieux (rdspuns
la sonatal sou gravat pe statueta
Coliopei) . . . I . . . . 807
Poetului st filolog Gabriel Azais . . 808
o regina Introo mansardi (versuri
scrise pe peretele palatului -dela
Sinaia) 809
lama vine ...... . . 808
Ronsard la Tulaza (dedicat d-lui A
Rique-Ferrier) . . . . . 810
Inscriptie (destinata eastelului de
la Sinaiai oeruti de hi. S.Ree
gale) 811
Versuri sense in cabinetul Re-
geld . . , . 81.1.
j
819
Pe alinunul Regelui ,
lsvorul (Hera din Mircesti) . . 812
Ciresile (hod.) . . ..... 818
Versuri serise pe tin pergament
pentru Ischia . . . . 818
Odd (la stataia lui. Stefarl dk Mare) ..... . . . . . . 818
Incununarea Steagului (Majesta-
tei Sale Reginei) . . . . 81fr
flora de la Sinai°. (80 Augtutt
1886) . ..... . . . . 815
Pe albumul DomnisoarelEmeritlda
Cretzeanu . . . . ..... 816.
Pe albumul Domnisoarei X.. . . . 817
Faptul ziei (pe albumul donutsoarei
Fr. Gr.)- . . . . . , . 817
SfIntirea Curtii de Argea (Odd) . . 8113
Inscriptie pa use Curtii de Argeg .
Legenda sfintirAi biserieii de la
Cartes de Arges, Incninata
Majestatilor Lor Regelui Carol
I st Reginei Elisabeta (12
Oetombre 1886) 819
Tears 622
Domuului si Dozunnei faeob La-
,hovani 826
Podul (serfs pentrukargareta egad
va fl mare) i 228
Dou5 romante
294.
Zilele Babei . . . 825
Fluierul 226
. . . , .....

Peg.
Pag.
Creanga de stejar (dedicati d-lui Pe un album
838
de Berlue Peruzis) . . 82/ Florile de la Sinaia
884
Domnisoarei Lila White (trimis lama la Sinaia ,
la Constantinopolel . 327 Balada Pelesului . . . , 338386
Ciclonul . . . . . 828 Pe -un album 887
0 selifirlie uriaL
829._ &rise pe mormintele de la Segen-
Plugul blestemat 829 haus-Monsepos-Neuwied . . 338
Legeifda rkinulul 831 Desantio 388
Lan ciltre soars 832 A.dio 838
Souse le (fragment) 338 liner critici . . .
.
MINERVA"
INSTITUT DE ARTE GRAFICE $1 EDITURA
SOCIETATE ANONIMA.--0/1PITAL 300.000 LEI
Bucuresci, 80, Strada Isvor, 80
Exeeutei oa-,ee luerati ating6tOre de artele
grafiee preeum:
AfFINIURI, TEZE, BROSURI, CIRCULARI,
INVITATII DE NUNTA, INVITATIt DE LOGODNA.,
INVITATII DE BOTEZ, DE SOARELE, CAPETE DE
SCRISOR1, ADRESE I PLICURI COMERCIALE,
CARTI DE VIZITA., REGISTRE DE
COMPTABILITATE, HOTARNICIL CBITANTIERE, RE-
VISTA ZIARE I AFISE DE ORI-CE MARIMI,
ETC., ETC.
hi eonditiun1 de teehnie& superioara
p cu
PRETURI MOIDERATE
Se insdrelnesztl cu executarea oll..cdrer lucriirl din orl.co parte a pre,
trimitbudu-se uumn2 met uscrifml insolit do detalil, pe adresa
Ilpogratiel MINERVA , str. hirer, SO. Bucurescl
388
44~174

II (
Ii
c4
k24
t.4
IN EDITURA MINERYEI' AM,
iblioteca Fopulara
,_.1,14inerva"
SIE-CARE /RIMER 15 BANI
No. 1, 2 qi 3, Istoria ppuIarA .a1flominiIor;
h. 4. Carntarea Dobai ;
No..5. Istoria popularA a literaturei romans;
No. 6. Revolutia lui Tudor Vladimirescu;
No. 7. Pierderea Basarabiei;
No. 8. Unirea principateIo I Domnia lui Cuza.
Anuntant citltorilor nogri chin fie-care an apare to editura Institutului
du Arte pafice i Editult Minerva", Str. lover, 80, Weren't
Caledarul Ytinervei
0
COPRINOND:
-log
=Rime de articole, ilustratiuni i suplimente
artistice de o valoare incontestabili
Th aorta paria aeurn
Calendarul Minervel" pe anil 1899,
1900 i 1901
Pretul pentru aniT 1899 1.1900 este
de 1 left §1 50 banl, lar pentru
1901de 1 left
I' Orkin trimete pe adresa Inst. de Arte grafice qi EditurA ,Minerva",
lsvor, 80, Buouresciaretul acestor calenda re le va primi franc() In WA tara. I
se

Q
TIPARUL
INSTITUTULUI DE HITE GRAFICE 1 EOITURA MINERVA"
Societate 7nonimi. Capital 300.000 NI
Stietiresei. Strada Maar, 80.,SuctUresei
1901
0 0 0 0 , 0
Tipografia MINERVA"
EXECUTA ORI-CE LUCRARI
0 ATINGATOARE DE ARTELE GRAFICE IN CEL MAI
SCURT TIMP §I CU * *
'k * PRETO MODERATE
a -0 0 0 0
Y
i 0
0