BAZELE BIOLOGICE ALE PSIHIATRIEI - Psihiatrie Timisoara

ETIOPATOGENIA ÎN
PSIHIATRIE

TOXICOMANII
PLANUL CURSULUI
ETIOPATOGENIA
ÎN:
SCHIZOFRENIE
TULBURĂRI AFECTIVE PERIODICE
TULBURĂRI ANXIOASE
TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVĂ
DELIRIUM
DEMENŢA ALZHEIMER
SINDROMUL AMNESTIC
ORGANIC

TEORIA VULNERABILITATE-STRES
(după Zuckerman, 1999)
BAGAJ
GENETIC
SISNTEM
NERVOS
STRES
BIOLOGIC
Prenatal
Perinatal
Postnatal
PERSONALITATE
MODELARE
FAMILIALĂ
SOCIALĂ
TULBURARE
PSIHICĂ
STRES
AMBIENTAL

TEORIA VULNERABILITATE-STRES
În cazul unei vulnerabilităţi mici,
decompensarea (episodul de
boală) apare la un factor de stres
important
În cazul unei vulnerabilităţi mari,
decompensarea (episodul de
boală) apare la un factor de stres
minor

TEORIA VULNERABILITATE-STRES
ABILITATĂŢILE DE A
FACE FAŢĂ CU SUCCES
STRESULUI (COPING)
VULNERABILITATE
Chiar în cazul unei vulnerabilităţi
mai mari, prezenţa factorilor
protectori (sănătate fizică, reţea
de suport social, sens existenţial,
satisfacţii de viaţă) poate
împiedica decompensarea
FACTORI PROTECTORI
CARE FILTREAZĂ SAU
TAMPONEAZĂ FACTORII
DE STRES

FACTORII DE VULNERABILITATE
FACTORI PSIHOLOGICI :
personalitatea
SAU DE STRES POT FI:
FACTORI BIOLOGICI :
genetici, biochimici
FACTORI SOCIALI :
relaţiile sociale

FACTORI PSIHO-
SOCIALI
1. PSIHOTRAUMĂ
2. CONFLICTE
INTRAPSIHICE ŞI
INTERUMANE
3. EŞEC
4. FRUSTRARE
5. EVENIMENTE
STRESANTE DE
VIAŢĂ
6. SCHIMBĂRI DE
VIAŢĂ
FACTORI
BIOLOGICI
1. INFECŢIOŞI
2. TOXICI
3. TRAUMATICI
4. VASCULARI
5. TUMORALI
6. DEGENERATIVI
FACTORI DE STRES
FACTORI FAVORIZANŢI, CARE
DETERMINĂ CREŞTEREA
CIRCUMSTANŢIALĂ A
VULNERABILITĂŢII DE FOND
VULNERABILITATE
DE FOND
acţionează izolat acţionează cumulat în
timp
FACTORI CE
DECLANŞEAZĂ
EPISODUL DE
BOALĂ
acţionează cumulat în
acelaşi timp

FACTORII BIOLOGICI
FACTORII GENETICI
FACTORII BIOCHIMICI:
NEUROMEDIATORI, HORMONI
NEURODEZVOLTARE NEURODEGENERESCENŢĂ

FACTORII GENETICI
• FACTORI GENETICI
DETERMINANŢI (boli genetice
responsabile de RETARD MENTAL
(de exemplu Sd. DOWN)
• FACTORI GENETICI
PREDISPOZANŢI PENTRU O
BOALĂ PSIHICĂ EVIDENŢIAŢI
ÎN:
– SCHIZOFRENIE
– TULBURĂRI AFECTIVE PERIODICE
– TULBURAREA OBSESIV-
COMPULSIVĂ
– ALCOOLISM
– TULBURĂRI DE PERSONALITATE

ROLUL FACTORILOR GENETICI este pus în evidenţă prin:
•STUDII FAMILIALE (compară riscul rudelor de gradul I ale
probanţilor de a face boala cu cel al rudelor de gradul I al grupului
de control)
•STUDII PE GEMENI (compară rata concordanţei bolii între
gemenii monozigoţi şi dizigoţi)
ex: pentru tulburarea depresivă recurentă
rata concordanţei la gemenii monozigoţi = 50%
rata concordanţei la gemenii dizigoţi = 25%
•STUDII DE ADOPŢIE ( caută riscul a face boala psihică al unui
copil cu părinţi biologici prezentând boala, chiar dacă acesta este
adoptat în familii în care boala psihică nu e prezentă)
•STUDII DE LINKAGE (caută o asociere”link” între o posibilă
genă a bolii şi un marker genetic cunoscut)

INTERACŢIUNEA FACTORILOR
GENETICI CU FACTORI I DE MEDIU
AMPc
CREB
DINORFINĂ
NEURON
DOPAMINERGIC
DIN NUCLEUL ACCUMBENS
DOPAMINĂ
NEURON
DOPAMINERGIC
DIN MEZENCEFAL
DINORFINĂ
Pe termen lung drogurile
afectează materialul genetic:
organismul se adaptează la
stimularea excesivă cu
dopamină prin alterarea
expresiei genelor din
neuronii căilor mezo-limbică
şi mezo-corticală:
AMPc stimulează
proteinkinaza A (PKA) care
intră în nucleu, fosforilează
proteina CREB care e fixată
de un element de reglare
genetică CRE). Consecutiv,
se vor sintetiza de proteine
(dinorfină de ex.) care vor
modifica durabil neuronii
(neuroni mai mici în cazul
opiaceelor sau contacte
sinaptice numeroase în cazul
drogurilor stimulante)

TULBURĂRILE DE
NEURODEZVOLTARE
(migraţie, arborizare, sinaptogeneză) şi
MOARTEA NEURONALĂ

Factorii neurotrofici, moleculele de adezivitate, semaforinele
şi unii neurotransmiţători controlează procesele de:
DIFERENŢIERE
MIGRARE
ARBORIZARE
MIELINIZARE
CONECTARE/ DECONECTARE
MOARTE neuronală

MIGRAREA NEURONALĂ
La câteva săptămâni de la
concepţie, neuronii încep să
migreze spre nişte locaţii fixe,
genetic determinat. Acest proces
se încheie înainte de naştere
Migrarea neuronilor se face
de-a lungul celulelor gliale sau
a axonilor neuronilor deja
migraţi şi este controlată de
neurotrofine, semaforine şi
molecule de adezivitate

MIGRAREA NEURONALĂ
Perturbarea migrării neuronilor în
locaţii neadecvate va afecta
formarea unor sinapse funcţionale şi
va duce la apariţia tulburărilor de
neurodezvoltare
Perturbarea migrării neuronilor este
implicată în patogeneza:
RETARDULUI MENTAL
TULBURĂRII DISLEXICE
SCHIZOFRENIEI

MATURAREA NEURONALĂ
Procesul de arborizare a
neuronilor constă în creşterea
arborelui dendritic şi a axonului
şi se desfăşoară în paralel cu
procesul de mielinizare
Procesul de mielinizare a
neuronilor constă în formarea
tecilor de mielină în jurul
axonilor neuronilor SNC, proces
ce atinge intensitatea maximă în
jurul vârstei de 2 ani şi se
desfăşoară într-o secvenţă bine
definită

SINAPTOGENEZA
După ce neuronii au atins
locaţia finală, trebuie să să
realizeze conexiuni
sinaptice ADECVATE
Creşterea axonului şi
selecţia celulei cu care se va
conecta sunt controlate de
moleculele de adezivitate şi
de factorii de creştere
neuronală

PLASTICITATEA SINAPTICĂ
La vârsta de la 6 ani numărul de sinapse
este maxim, apoi acesta scade în timp
PRUNING = procesul de deconectare
neuronală, de distrugere a conexiunilor
sinaptice (realizat prin îndepărtarea factorilor
de creştere sau prin exictotoxicitate)

PLASTICITATEA SINAPTICĂ
Odată sinapsele constituite, intervine un proces de REMODELARE
SINAPTICĂ prin înmulţirea unor conexiuni sau distrugerea altora.
În cazul în care semaforinele dau semnale false axonului cu
formarea consecutivă de conexiuni cu alţi neuroni decât cei
adecvaţi, intervine procesul de remodelare sinaptică.
Sinaptogeneza este, deci, un fenomen dinamic bazat pe adăugarea,
menţinerea sau distrugerea sinapselor deja formate
Neuroplasticitatea sinaptică este substratul pentru:
- maturizarea emoţională
- procesul de învăţare

MOARTEA NEURONALĂ
Există două tipuri de moarte neuronală:APOPTOZA şi NECROZA
APOPTOZA (“sinucidere neuronală”)
= moarte programată genetic
Înaintea naşterii, 90% din neuronii fătului
sunt distruşi prin apoptoză. Acest fapt este
rezultatul competiţiei neuronilor în vederea
hrănirii, migrării şi conectării, prin urmare
neuronii redundanţi vor fi distruşi
NECROZA (“asasinarea neuronilor”)=
moarte neuronală provocată de efectul
factorilor toxici, hipoxici sau de excitaţia
exagerată a neuronilor (excitotoxicitate)

NEURODEGENERAREA în DEMENŢA ALZHEIMER
Destabilizarea
citoscheletului şi
afectarea transportului
intracelular ca urmare a
acumulării de ghemuri
neurofibrilare intracelular
Afectarea transmisiei cholinergice
(sinteza, recaptarea, eliberarea şi
fixarea acetilcolinei pe receptorii săi )
de către plăcile senile de beta-amiloid
O mutaţie la nivelul genei care codifică sinteza
APOLIPOPROTEINEI E (APO-E) implicată în
transportul colesterolului şi eliminarea amiloidului
afectează îndepărtarea acestuia de la nivelul
sinapselor

VULNERABILITATE
GENETICĂ
FACTORII BIOLOGICI
PRENATALI PERINATALI
POSTNATALI
COPILĂRIE MATURITATE
+
NEURODEZVOLTARE
MIGRARE ARBORIZARE ŞI CONECTARE ŞI
MIELINIZARE DECONECTARE
INFECŢII, INTOXICAŢII, TRAUMATISME, TUMORI, AVC,
NEURODEGENERARE
APOPTOZĂ
90% din neuronii
fetali
NEURODEZVOLTARE
NEUROPLASTICITATE
PRUNING COMPETITIV
maxim la 6 ani
NEURODEGENERARE
ARBORIZARE ŞI
MIELINIZARE
CONECTARE ŞI
DECONECTARE

NEUROIMAGISTICA
• EXPLORĂRI STRUCTURALE:
– CT
– RMN
• EXPLORĂRI FUNCŢIONALE:
– SPECT
– PET
– RMNf (RMN funcţional)

MODIFICĂRI STRUCTURALE CEREBRALE
• Modificări în citoarhitectură (dispunere anormală a
neuronilor în straturile corticale)
• Volume reduse ale unor regiuni (hipocamp,
amigdală), afectarea fibrelor nervoase mielinice
• Lărgirea structurilor învecinate zonelor atrofiate
(dilatarea ventriculară)
• Lipsa asimetriei structurale normale

EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ
constă în MĂSURAREA
• CONSUMULUI DE GLUCOZĂ SAU DE OXIGEN
(EXPLORAREA METABOLISMULUI REGIONAL
CEREBRAL)
• MĂSURAREA FLUXULUI SANGVIN REGIONAL
CEREBRAL
în timp ce persoana investigată este supusă unor teste cognitive
care necesită implicarea regiunii a cărei funcţie este explorată

STRUCTURI ANATOMICE IMPORTANTE
ÎN PSIHIATRIE
1. CORTEXUL PREFRONTAL
2. SISTEMUL LIMBIC
3. GANGLIONII BAZALI
4. TALAMUSUL
5. HIPOTALAMUSUL
6. TRUNCHIUL CEREBRAL

SISTEM LIMBIC
TALAMUS
CORTEX PREFRONTAL
GANGLIONI
BAZALI
ANATOMIE
HIPOTALAMUS,
HIPOFIZĂ
TRUNCHI
CEREBRAL
CEREBEL

TALAMUS
GANGLIONI
BAZALI
CINGULUM
ANATOMIE
HIPOTALAMUS,
HIPOFIZĂ
CORPI MAMILARI
(HIPOTALAMUS
POSTERIOR)
NUCLEU
ACCUMBENS
AMIGDALĂ
HIPOCAMP

GIRUS CINGULAR
NUCLEU TALAMIC
ANTERIOR
NUCLEU SEPTAL
NUCLEU
ACCUMBENS
AMIGDALĂ
SISTEMUL LIMBIC
HIPOCAMP CORPI MAMILARI

DORSOLATERAL este sediul:
GÂNDIRII ABSTRACTE
FUNCŢIILOR EXECUTIVE
(utilizate în rezolvarea problemelor)
PLANIFICARE
ANTICIPAREA CONSECINŢELOR
UNEI ACŢIUNI
AUTOMONITORIZARE
ORGANIZARE
CORTEXUL PREFRONTAL
MEDIAL este sediul:
MOTIVAŢIEI (are legături cu
sistemul limbic) ORBITO-FRONTAL este sediul:
CONTROLULUI IMPULSURILOR

SINAPSA
FANTA SINAPTICĂ
NEURON
POSTSINAPTIC
Eliberare de
mesageri secunzi
IP 3, DAG,
AMPc, GMPc
care vor deschide
canale de Ca 2+
sau vor fosforila
proteine
NEURON
PRESINAPTIC
Deschiderea
- canalelor de Na + cu
depolarizare celulară sau
- canalelor de Cl - cu
hiperpolarizare celulară
Impulsul electric va deschide
în butonul terminal canalele de
Ca 2+ care vor determina
fuzionarea veziculei sinaptice
cu membrana presinaptică şi
eliberarea neuromediatorului
în fanta sinaptică
SEMNAL ELECTRIC
(impuls nervos)
SEMNAL CHIMIC
(neuromediatori)
Dopamină
Serotonină
Noradrenalină
Acetilcolină
GABA
Glutamat

NEUROMODULAREA
se realizează prin:
heteroreceptor
α2
MAO
COMT autoreceptor
α2
1. Recaptarea neuromdiatorului
din fanta sinaptică de către
pompe de recaptare
2. Distrugerea
neuromediatorului în fanta
sinaptică (de către enzimele
COMT) sau în neuron (de către
enzimele MAO)
Distrugerea neuromediatorului
în fanta sinaptică (de către
enzimele COMT) sau în neuron
(de către enzimele MAO)
3. Inhibarea eliberării de
neuromediator aflat în exces,
prin fixarea acestuia pe
autoreceptorii α2 presinaptici
4. Intervenţia unui alt
neuromediator pe
heteroreceptorii α2 presinaptici

EXERCIŢIU...

NEUROMEDIATORII
DOPAMINA
NORADRENALINA
SEROTONINA
ACETILCOLINA
GABA
ACIDUL GLUTAMIC

CIRCUITELE NEUROMDEDIATORILOR
DA
5HT
GABA
GLU
ARIA
TEGMENTALĂ
VENTRALĂ
RAFEUL
MEZENCEFALIC

Cale dopaminergică
nigro-striată
Cale dopaminergică
mezo-corticală
DOPAMINA (DA)
Cale dopaminergică
mezo-limbică
CĂILE DOPAMINERGICE:
Cale dopaminergică
tubero-infundibulară

SCHIZOFRENIA
SIMPLĂ: hipoactivitate
dopaminergică în
cortexul prefrontal:
retragere socială
neglijarea igienei
personale şi vestimentare
tocire afectivă
alogie
abulie
SCHIZOFRENIE PARANOIDĂ:
hiperactivitate dopaminergică în
sistemul limbic responsabilă de
halucinaţii, delir
TOXICOMANII: descărcare de
dopamină în nucleul accumbens
DOPAMINA
SINDROM EXTRAPIRAMIDAL
după tratament neuroleptic care
blochează receptorii dopaminici
la nivelul ganglionilor bazali
SINDROM AMENOREE-
GALACTOREE după tratament
neuroleptic care blochează receptorii
dopaminici în sistemul hipotalamohipofizar

SEROTONINA (5HT)
Cale serotoninergică
rafeu- ganglioni bazali
Cale serotoninergică
rafeu- cortex prefrontal
Cale serotoninergică
rafeu-sistem limbic
CĂILE SEROTONINERGICE:
Cale serotoninergică
rafeu- hipotalamus

DEFICITUL DE SEROTONINĂ
TULBURAREA
OBSESIV-
COMPULSIVĂ
DEPRESIE CU RISC
SUICIDAR
TULBURAREA
ATACURILOR DE
PANICĂ
este implicat în
BULIMIA NERVOSA

ANTIDEPRESIVELE- MECANISME DE ACŢIUNE
INHIBAREA ENZIMELOR
MAO
irev. Iproniazid, Fenelzină
rev. Moclobemid (Aurorix)
BLOCHEAZĂ RECAPTAREA
•neselectiv
SEROTONINĂ +
NORADRENALINĂ
ADT (antidepresive triciclice)
Venlafaxina
•selectiv SEROTONINĂ
SSRI:Prozac, Zoloft,
Seroxat, Fevarin
•selectiv
NORADRENALINĂ
Reboxetina (Edronax)
Maprotilina (Ludiomil)
TYR NA
TRP 5HT
(precursori neuromediatori)
ANTAGONISM
2 ADRENERGIC
Mianserina
Mirtazapina(Remeron)
BLOCAREA
RECEPTORILOR
NA, ACH, H1 dă
efecte secundare

EFECTUL ANTIDEPRESIV apare după 2 săptămâni de la administrarea
antidepresivului, timp în care se produce scăderea numărului şi afinităţii
receptorilor postsinaptici
NEUROMEDIATOR
EFECTUL
IMEDIAT
RECEPTORI
POSTSINAPTICI
EFECTUL
ANTIDEPRESIV
După 2 săptămâni

LC- nc.bazal Meynert
LC- hipotalamus
LC- talamus
LC-cortex prefrontal
LC- amigdală
NORADRENALINA (NA)
LC- nuclei vegetativi sau
ai reflexelelor
CĂILE NORADRENERGICE (cu
originea în LOCUS COERULEUS):
LC- cerebel
Excesul de
noradrenalină în
fanta sinaptică
apare în:
MANIE,
ATACUL DE
PANICĂ

ROL ÎN :
STARE DE TREZIRE,
VIGILITATE
DENIVELAREA
CÂMPULUI ACTUAL
DE CONŞTIINŢĂ
apare în STAREA
CONFUZIONALĂ
(DELIRIUM)
ABOLIREA
CÂMPULUI ACTUAL
DE CONŞTIINŢĂ
apare în COMĂ
ACETILCOLINA (ACH)
nc.bazal
Meynert
HIPOCAMP
ROL ÎN FUNCŢIILE
COGNITIVE:
ATENŢIA ŞI
MEMORIA
Moartea
neuronilor din
Nc Meynert şi
din hipocamp
în DEMENŢA
ALZHEIMER
determină
amnezie de
fixare

ANTICOLINESTERAZICELE: mecanism de acţiune
ACETILCOLINA
ACETILCOLINESTERAZĂ
INHIBITOR DE
ACETILCOLINESTERAZĂ

ACIDUL GAMMA AMINO BUTIRIC
(GABA)
Circuite locale corticale
(interneuroni inhibitori):
controlul excitabilităţii
corticale)
Căi GABAergice din
ganglionii bazali:
mişcări involuntare
Circuite locale hipotalamice
(interneuroni inhibitori):
somn
Căi GABAergice din
cerebel:coordonare
motorie
Hipofuncţia
GABA-ergică
apare în:
Anxietate
Alcoolism
Epilepsie

RECEPTORUL GABA
BARBITURIC
GABA
CLOR
BENZODIAZEPINĂ
INTRAREA SARCINILOR NEGATIVE DE CLOR HIPERPOLARIZEAZĂ
CELULA CARE DEVINE HIPOEXCITABILĂ

BARBITURICE ŞI BENZODIAZEPINE: mecanism de acţiune
GABA
CLOR
BENZODIAZEPINĂ
BARBITURIC
BARBITURICELE
CRESC DURATA
DE DESCHIDERE
A CANALELOR
DE CLOR GABA
DEPENDENTE
PĂTRUNDEREA
IONILOR NEGATIVI
DE CLOR
HIPERPOLARIZEAZĂ
CELULA FĂCÂND-O
NERESPONSIVĂ LA O
EVENTUALĂ
STIMULARE
BENZODIAZEPINELEC
RESC AFINITATEA
RECEPTORILOR
PENTRU GABA

Este neuromediatorul care se găseşte în
cantitatea cea mai mare în SNC şi are
efect STIMULATOR
Rol în:
GLUTAMATUL (GLU)
memoria de scurtă durată prin
fenomenul de potenţare pe termen
lung (are la bază circuitele
reverberante implicate în fixarea
informaţiilor în depozite temporare)
plasticitatea sinaptică (în patologie,
prin exces de stimulare=
excitotoxicitate distruge neuronii)

O hipofuncţie GABA
determină un exces
de secreţie a GLU
care la rândul său va
produce
hiperactivitate
dopaminergică în
calea MEZO-
LIMBICĂ cu apariţia
HALUCINAŢIILOR,
ANXIETĂŢII ŞI
DELIRULUI
PARANOID
Probabil datorită unui exces de
5HT apare o hipoactivitate
dopaminergică în calea MEZO-
CORTICALĂ, deci în
CORTEXUL PREFRONTAL cu
apariţia SIMPTOMELOR
NEGATIVE ŞI
DISFUNCŢIILOR COGNITIVE
SCHIZOFRENIA
ARIA
TEGMENTALĂ
VENTRALĂ
RAFEUL
MEZENCEFALIC
CIRCUITUL
CORTICO-STRIO-
TALAMO-
CORTICAL
Funcţia talamusului
de filtru al
informaţiilor către
creier e afectată:, cu
exces de stimuli
nerelevanţi
DOPAMINĂ
SEROTONINĂ
GLUTAMAT
GABA

HIPOFUNCŢIE
NORADRENERGICĂ
Depresie cu
inhibiţie psiho-motorie
tulburări de atenţie şi
memorie
energie scăzută
HIPOFUNCŢIA
SEROTONINERGICĂ
Depresie cu anxietate
Risc suicidar
Insomnie de trezire
HIPOFUNCŢIA
DOPAMINERGICĂ:
Deficit motivaţional (lipsa de
interes, curiozitate, dorinţă,
pulsiuni)
anhedonie
DEPRESIA
LOCUS COERULEUS (NA)
RAFEU MEDIAN (5HT)
DOPAMINA (DA)

TULBURAREA AFECTIVĂ BIPOLARĂ ŞI FENOMENUL
DE KINDLING (“APRINDERE”)
KINDLING= fenomenul prin care după stimulrea subliminală repetată a creierului,
se produc crize epileptice. Acest fenomen explică de ce antiepilepticele (de tipul
carbamazepină, valproat) sunt folosite ca stabilizatori ai afectivităţii
stress psiho-social
Episoade
subdepresive Episoade
depresive
Episoade
hipomaniacale
Cicluri rapide
cu debut spontan
În evoluţie episoadele tind să apară după stresori din ce în ce mai slabi ce
sensibilizează sistemul limbic ducând în final la episoade ce apar spontan

STABILIZATORII AFECTIVITĂŢII- MECANISME DE
ACŢIUNE
CARBAMAZEPINĂ
VALPROAT
TOPIRAMAT
Inactivează canalele
de Na/Ca voltaj-
Ca
dependente
Na
Li Mesageri
secunzi
Cl
GLU
GABA
GABAPENTI
N
Stimulează
utilizarea
precursorului
GABA
LAMOTRIGIN
Inhibă eliberarea GLU

CORTEX
PREFRONTAL
MEDIAL ŞI
CINGULUM
(rol în atenuarea
stărilor emoţionale
intense: frica): în
TOC generează
ANXIETATE
TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVĂ (TOC)
CORTEX ORBITO-FRONTAL (rol în
inhibarea răspunsului la stimuli aversivi
sau plăcuţi, controlul coportamentului): în
TOC e responsabil de INCAPACITATEA
DE A CONTROLA COMPULSIILE
TALAMUS:
(rol în filtrarea informaţiilor destinate
cortexului) : în TOC perturbarea
circuitului cortico strio-talamo cortical
determină apariţia de GÂNDURI
INTRUZIVE (OBSESIILE)
GANGLIONII BAZALI
(rol în modularea activităţii
motorii şi a comportamentului):în
TOC generează COMPULSIILE

CORTEX
PREFRONTAL
MEDIAL ŞI
CINGULUM
Controlul
comportamentului
voluntar
CORTEX ORBITO-
FRONTAL:
Dorinţa irezistibilă de a
consuma drogul
TOXICOMANIILE
ARIA TEGMENTALĂ
VENTRALĂ
sursa de dopamină, locul
unde acţionează drogurile
GANGLIONII
BAZALI
Comportamentul
involuntar
NUCLEU
ACCUMBENS
Euforie,
recompensă
AMIGDALA
memoria
afectivă
HIPOCAMP
Stimuli contextuali

Cu excepţia
amfetaminelor şi
cocainei,
DROGURILE
se fixează pe
receptorii
principalilor
neuromediatori
situaţi pe
neuroni
dopaminergici
din circuitul
mezo-limbic
acetilcolină
nicotină
NEURON DOPAMINERGIC
alcool
GABA
heroină
LSD
PCP
encefaline
serotonină
glutamat

COCAINA ŞI AMFETAMINELE
BLOCHEAZĂ POMPELE DE
RECAPTARE A DOPAMINEI
DETERMINÂND CREŞTEREA
DOPAMINEI ÎN FANTA SINAPTICĂ
COCAINĂ
AMFETAMINE
DOPAMINĂ
Butonul terminal al unui
neuron ARIA VENTRALĂ
TEGMENTALĂ
Neuron dopaminergic din NUCLEUL
ACCUMBENS

Conexiunea nucleului
talamic cu CORTEXUL
determină conştientizarea
fricii
CORTEXUL
PREFRONTAL inhibă
amigdala modulând
răspunsul emoţional
Conexiunea amigdalei cu
NUCLEUL TALAMIC
DORSOMEDIAL explică
frica inconştientă
AMIGDALA
Atribuie semnificaţie
emoţională unui eveniment
(context) având rol în
condiţionarea (învăţarea)
FRICII
AMIGDALA ŞI ANXIETATEA
Conexiunile amigdalei
cu HIPOTALAMUSUL
LATERAL declanşează
răspunsul vegetativ
simpatic sau
parasimptatic la un
stimul ameninţător
Conexiunile
amigdalei cu
NUCLEU L
BAZAL AL LUI
MEYNERT
(SRAA) explică
starea de vigilitate
crescută (alertă)
ce însoţeşte frica
Conexiunile
amigdalei cu
HIPOCAMPUL
explică memoria
emoţională
Conexiunile amigdalei
cu nucleul reticular
pontin caudal
determină reflexul de
tresărire

SEROTONINA (5HT) ŞI SOMNUL
HIPOTALAMUS
ANTERIOR:
ARIA
PREOPTICĂ
(GABA, galanină)
NUCLEU
SUPRACHIASMATIC
“ceasul biologic” care
controlează ritmul
circadian)
HIPOTALAMUS
LATERAL
(OREXINĂ)
HIPOTALAMUS
POSTERIOR
NUCLEU
TUBEROMAMILAR
(HISTAMINĂ)
RAFEU
MEDIAN
(5HT)

LOCUS COERULEUS şi RAFEUL
MEZENCEFALIC nu sunt activi în timpul
somnului REM (neuroni REM OFF). Aceşti
neuroni nu vor mai secreta noradrenalină şi
serotonină şi ca urmare cortexul cerebral nu va
mai fi capabil de a procesa stimuli externi ci
doar stimuli interni (informaţie din depozitele
mnezice) prin secreţia crescută de acetilcolină
ACH
NA, 5HT
VEGHE NON REM REM
SOMNUL ŞI SRAA
SUBSTANŢA RETICULATĂ
MEZOPONTINĂ (ACH)
LOCUS COERULEUS (NA)
RAFEU (5HT)

SISTEMUL RETICULAT ACTIVATOR ASCENDENT
Proiectţie difuză pe
cortex cu STARE
DE VEGHE, DE
TREZIRE SAU DE
ALERTĂ
CORTICALĂ
ROL ÎN SOMN
LOCUS COERULEUS (NA)
RAFEU MEDIAN (5HT)
SUBSTANŢA RETICULATĂ (ACH)

MEMORIA EXPLICITĂ,
DECLARATIVĂ
(ÎNVĂŢAREA
CONŞTIENTĂ)
HIPOCAMPUL ARE ROL ÎN MEMORIA
DECLARATIVĂ DE SCURTĂ DURATĂ
(FIXAREA INFORMAŢIILOR)
TIPURILE DE MEMORIE
ARIILE TEMPORALE LATERALE ŞI
INFERIOARE AU ROL ÎN MEMORIA
DECLARATIVĂ DE LUNGĂ DURATĂ
(EVOCAREA INFORMAŢIILOR)
MEMORIA IMPLICITĂ,
PROCEDURALĂ
(ÎNVĂŢAREA
INCONŞTIENTĂ)
GANGLIONII
BAZALI AU ROL ÎN
MEMORIA
PROCEDURALĂ
AMIGDALA ARE
ROL ÎN
CONDIŢIONAREA
(ÎNVĂŢAREA
FRICII) FRICII

MEMORIA DE SCURTĂ DURATĂ
HIPOCAMP
Medicaţia anxiolitică
poate afecta
circuitele
reverberante cu
amnezie secundară
Hipocampul are un rol important
în procesul
fixării informaţiei tranzitorii
înainte ca ea să fie consolidată,
fixarea informaţiei se face cu
ajutorul circuitelor reverberante

MEMORIA DE LUNGĂ DURATĂ
fenomentul de consolidare a informaţiilor
Consolidarea informaţiilor însă,
implică modificări structurale la
nivelul sinapselor

SINDROMUL AMNESTIC ORGANIC
CIRCUITUL LUI PAPEZ
format din:
CORPII MAMILARI
TALAMUS
HIIPOCAMP
ORICE NOXĂ CARE AFECTEAZĂ
ACESTE REGIUNI
Deficit de vitamina B1 la alcoolicii cronici
Traumatisme
Encefalite (herpes)
AVC (artera cerebrală posterioară)
Hipoglicemie
Anoxie
Sindrom amnestic

DEPRESIA ŞI AXELE HIPOTALAMNO HIPOFIZARE
AXUL HIPOTALAMO-
HIPOFIZO-TIROIDIAN
neresponsiv la
stimularea cu TRH
HORMONI
TIROIDIENI
TSH
TRH
CRH
ACTH
CORTIZOL
AXUL
HIPOTALAMO-
HIPOFIZO- CSR
neresponsiv
la inhibiţia cu
DEXAMETAZONĂ
DEXAMETAZONĂ
(glucocorticoid)

STARE DE
ANXIETATE
GENERALIZATĂ CU
INSOMNIE ŞI
HIPERVIGILITATE
AMNEZIE DE
EVOCARE A
EVENIMENTULUI
TRAUMATIC
REACŢIA DE STRESS POSTTRAUMATIC
CORTIZOL
GLANDE
SUPRARENALE
CRH
LOCUS
COERULEUS
NA
Psihotrauma determină
secreţia de cortizol şi
noradrenalină cu efecte
nocive asupra
hipocampului (aria CA3)

FACTORII PSIHO-SOCIALI

NORMALITATE
COPILĂRIE MATURITATE
RELAŢIE
SUPORTIVĂ
DE
ATAŞAMENT
PERSONOGENEZA
STIMULARE
EXPLORAREA
MEDIULUI
EDUCAŢIE
FAMILIA DE
ORIGINE
FAMILIA
PROPRIE
REŢEAUA
SOCIALĂ
INTERES
CURIOZITATE
ASPIRAŢII
VALORICE
SUPORT
EMOŢIONAL ŞI
INSTRUMENTAL

FACTORII PSIHO-SOCIALI DE VULNERABILITATE
COPILĂRIE MATURITATE
ATAŞAMENT NESIGUR
-AMBIVALENT
-EVITANT
EVENIMENTE
STRESANTE DE VIAŢĂ
AFECTAREA PERSONOGENEZEI
EXPLORAREA
MEDIULUI REDUSĂ
LIPSĂ DE
STIMULARE
CARENŢE EDUCAŢIONALE
TULBURĂRI DE
RELAŢIONARE
SOCIALĂ
VULNERABILITATE
PSIHOLOGICĂ
PERFORMANŢE
COGNITIVE
MODESTE
EVENIMENTE
STRESANTE DE VIAŢĂ
BOALĂ
PSIHICĂ

PSIHOTRAUMA
CONFLICTE
(INTRAPSIHICE SAU
INTERPERSONALE)
EVENIMENTE
STRESANTE DE VIAŢĂ
SCHIMBĂRI DE VIAŢĂ
EŞEC
FRUSTRARE
FACTORI PSIHO-SOCIALI DE STRES:
TIPURI ŞI SURSE
FAMILIA DE ORIGINE
LOCUINŢĂ, VECINI
FAMILIA PROPRIE
LOCUL DE MUNCĂ

ÎNVĂŢARE PATOLOGICĂ PRIN
CONDIŢIONARE CLASICĂ
Subiectul asociază unui stimul
necondiţionat aversiv, care produce în
mod normal un răspuns (frică), un
stimul NEUTRU care va fi însă
condiţionat să producă frică (stimulul
condiţionat) devenind astfel OBIECT
FOBOGEN
Rolul învăţării patologice în FOBII
ÎNVĂŢARE PATOLOGICĂ PRIN
CONDIŢIONARE OPERANTĂ
Comportamentul maladaptativ de
evitare a pericolului are ca şi
consecinţă anularea fricii şi deci va fi
repetat ori de câte ori subiectul va
întâlni obiectul fobogen confirmând
faptul că doar în acest mod frica
dispare
FOBIE

EVENIMENTE
similare cu cele care
au fost prezente în
timpul dezvoltării
schemelor
distorsionate
activează
ÎNVĂŢAREA PATOLOGICĂ duce la apariţia
SCHEMELOR COGNITVE DISTORSIONATE
EMOŢII
REACŢII
VEGETATIVE
COMPORTAMENT
MALADAPTATIV
GÂNDURI AUTOMATE (preconştiente)
PRESUPUNERI ERONATE
SCHEME COGNITIVE (inconştiente)
= structuri cognitive care organizează informaţia
recepţionată şi o îi dă un sens favorizând procesul de
învăţare şi adaptare (sunt stocate în memoria semantică)
Confirmă
schema

PALPITAŢII
DISPNEE
SENZAŢIE DE
LEŞIN
PRESUPUNERI ERONATE ŞI CERCUL VICIOS ÎN
ATACUL DE PANICĂ
ACCENTUAREA
SENZAŢIILOR PERCEPTIVE
CORPORALE
INTERPRETAREA ERONATĂ A
SIMPTOMELOR CA FIIND CELE ALE
UNEI BOLI DE INIMĂ (IMA)
FRICĂ INTENSĂ

DISTORSIUNILE DE GÂNDIRE ŞI CERCUL VICIOS DIN
DEPRESIE
TRIADA COGNITIVĂ A LUI BECK:
1. AUTODEVALORIZARE
2. INTERPRETAREA NEGATIVĂ A
EVENIMENTELOR DE VIAŢĂ
3. EXPECTANŢĂ NEGATIVĂ ÎN
CEEA CE PRIVEŞTE VIITORUL
DEPRESIE CU
AUTODEPRECIERE
TULBURĂRI DE
ATENŢIE ŞI MEMORIE
LENTOARE PSIHICĂ ŞI
MOTORIE
IDEI DE INCAPACITATE, ŞI
IINUTILITATE CONFIRMÂND
AUTODEPRECIEREA
SCĂDEREA
RANDAMENTULUI

ROLUL FAMILIEI ÎN VULNERABILIZAREA PSIHOLOGICĂ A
INDIVIDULUI
COMUNICARE INTRAFAMILIALĂ
PATOLOGICĂ (double bind =mesaje
echivoce, expresie emoţională crescută
în familie)
MODELE PATOLOGICE DE
EDUCAŢIE( supraprotecţie,
supraimplicare, rejecţie, umilire
punitivitate, stimulare)
ÎNVĂŢARE PRIN IMITAREA UNUI
MODEL PARENTAL PATOLOGIC DE
EDUCAŢIE (consumul parental de
alcool cu certuri şi agresivitate,
perfecţionismul impus de unul din
părinţi)
TRANSMITEREA
TRANSGENERAŢIONALĂ A
MODELULUI FAMILIAL