La crap pe Vătafu! . Sfinţi martiri în grădina Maicii Domnului ... - Acum

Raza de luminã
Dupã noua descoperire din primãvara
anului 1971, moaºtele celor
patru sfinþi martiri de la Niculiþel au
fost duse spre cercetare antropolo -
gicã eminentului specialist doctor
Dardu Nico lãescu-Plopuºor. În 1974
Patriarhul Iustinian a binecuvântat
ridicarea moaºtelor ºi aºezarea lor la
Mâ nãstirea Cocoº, un centru monahal
puternic, aflat la câþiva kilometri
de Tulcea ºi pãstorit, pe atunci, de
Prea Sfinþitul Gherasim. În biserica
mânãstirii Cocoº, moaºtele au fost
aºezate în patru sicriaºe expuse ve -
derii credincioºilor, sub un baldachin.
Dupã treizeci de ani, dupã instalarea
ca Episcop al Tomisului a Înalt
Prea Sfinþitului Teodosie, s-a fãcut
prima procesiune a acestor sfinte
moaºte ºi anume în data de 3 iunie
2001. De atunci au fost sãvârºite astfel
de procesiuni, cu sfintele moaºte
ale Sfinþilor Martiri Filippos, Zoticos,
Attalos ºi Camasis în fiecare an.
Procesiunile se petrec astfel: în data
de 3 iunie, ajunul sãrbãtoririi lor, sfintele
moaºte pleacã în procesiune
într-o cãruþã trasã de cai spre
Isaccea, însoþitã de credincioºii care
vin din toate colþurile þãrii. Dupã
oficierea unei slujbe la Isaccea, locul
martirizãrii lor, cortegiul se îndreaptã
spre cripta din biserica pa le ocreºtinã,
unde au fost descoperite ºi unde sunt
reintroduse, dupã care se mai face o
slujbã. Lumea pleacã apoi ºi, pe timpul
nopþii, rãmân doar câþiva cãlugãri
care fac rugãciuni pânã dimineaþã,
atunci când, în faþa clãdirii de
protecþie a criptei ºi bi sericii pa le -
ocreºtine are loc slujba cea mare a
Sfinþilor Patru Martiri de la Niculiþel,
Sâmbãtã, 18 iunie 2005, când românii
sãrbãtoreau Moºii de varã ºi se pregãteau,
pentru a doua zi, de praznicul marii sãrbãtori
a Pogorârii Sfântului Duh, la paraclisul
mãnãstirii de la Celic, din judeþul Tulcea,
lucruri neobiºnuite urmau sã se petreacã.
ªase persoane, pe care întâmplarea (sau,
poate, nu întâmplarea!) le-a alãturat la ora
16.30 în paraclis, aveau sã fie martorii unui
fapt aparent inexplicabil.
Valeriu Leonov, muzeograf la Institutul de
Cercetãri Eco-Muzeale (ICEM) Tulcea,
Johnny O’ Brien (25 de ani, Irlanda), soþia sa,
Anne O’ Brien (Franþa, 24 de ani), Nick Dent
(Anglia, 40 de ani), Celine Ecobichon
(Franþa, 29 de ani) ºi mãicuþa Arsenia de la
mãnãstire, au fost martorii unei extraordinare
întâmplãri: în timp ce mãicuþa Arsenia depãna
povestea unei icoane mai puþin obiºnuite,
care se curãþã singurã, iar Valeriu Leonov traducea
în limba englezã pentru cei patru
turiºti, un zgomot asurzitor însoþit de o
luminã orbitoare au inundat biserica, preþ de
câteva fracþiuni de secundã, ca rezultat al
apariþiei incredibile ºi inexplicabile a unei
coloane de foc ce a unit tavanul cu podeaua.
Dupã mãrturiile celor prezenþi, coloana de
foc a apãrut din dreptul picturii-medalion de
pe tavanul paraclisului, picturã ce îl înfãþiºa
pe Sfântul Evanghelist Matei, pe verticalã,
pânã la podeaua acoperitã cu mochetã.
Deplasându-ne atunci la faþa locului, am
constatat cã nici pe tavan ºi nici pe mochetã
nu existã nici un fel de semn de arsurã, de
stâlcire, de zgâriere. Deasupra bisericuþei (o
încãpere cu tavanul drept, obiºnuit) se aflã o
altã încãpere, în care nu existã, de asemenea,
nici un semn de arsurã sau de alt fel. De
asemenea, instalaþia electricã nu a fost în nici
un fel afectatã.
Dacã cei ºase au vãzut un fulger (ceea ce
este puþin probabil!) în bisericã, semne fizice
ale trecerii lui pe acolo nu sunt!
Ce spune Valeriu Leonov
„Sâmbãtã, în 18 iunie, cu o zi înaintea
marii sãrbãtori creºtine a Pogorârii Sfântului
Duh, m-am hotãrât sã plec cu bicicleta spre
pãdure, ca sã culeg niºte scumpie. Pe drum
am întâlnit niºte turiºti. Am cules împreunã
scumpie, ne-am întâlnit ºi cu pãdurarul ºi
pentru cã ei îmi spuneau cã ar dori sã vadã
ceva românesc, le-am propus sã îi duc la
mãnãstirea Celic.
Am plecat spre mãnãstire, unde am ajuns
pe la trei ºi jumãtate. La aceastã orã era
închis ºi muzeul ºi paraclisul în care se afla
icoana Mântuitorului, cea care se curãþã singurã,
icoana pe care doream sã le-o arãt. Am
vorbit cu maica Arsenia, care ne-a deschis
dupã care urmeazã transportul sfintelor
moaºte la Mânãstirea Cocoº ºi
praznicul sãrbãtorii.
În anul 2001, cu prilejul primei procesiuni,
în noaptea de 3 spre 4 iunie,
pe când un cãlugãr se ruga în faþa
paraclisul. Ea a intrat ultima ºi a închis uºa,
astfel încât încãperea în care ne aflam era, în
acel moment, cu toate geamurile ºi cu singura
uºã, cea de la intrare, închise. Între timp
afarã ploua, dar pe mãsurã ce mãicuþa ne vorbea
ºi eu traduceam în englezã, ploaia
aproape s-a oprit. Nu mai þin minte când, la
ce parte a povestirii, dar mã aflam cu spatele
spre peretele din stânga al încãperii, care nu
are ferestre, cu faþa spre peretele opus, cel cu
ferestre, ºi cu umãrul stâng spre altar.
Mãicuþa Arsenia era lângã mine, aproximativ
orientatã la fel, iar cei patru strãini erau cu
faþa spre mine, spre peretele fãrã ferestre, cu
spatele spre peretele cu ferestre ºi cu umãrul
drept spre altar. În acest moment, deodatã, în
bisericã s-a auzit un zgomot puternic, ca de
trãsnet, dar nu cu ecou foarte mare, un zgomot
între trãsnet ºi prãvãlire, sau curgere, pe
care îmi pare rãu cã nu pot sã-l descriu exact.
În orice caz, un sunet foarte puternic, însoþit
de o luminã foarte puternicã. Pentru cã mã
ocup de fotografie, aº putea sã descriu
aceastã luminã ca pe o luminã între cea de
blitz ºi cea, puternicã, a soarelui, dar totuºi
caldã, nu rece, ca cea de blitz!
Prima mea reacþie - mi s-a ridicat pãrul pe
mâini ºi pe cap, acelaºi lucru întâmplându-i-se
ºi irlandezului care afirmase cã nu crede în
Dumnezeu. Mãicuþa Arsenia îºi fãcea cruci
tot timpul ºi se ruga, ceilalþi erau muþi ºi se
uitau unii la alþii ºi, în general, nici unul din
noi nu ºtiam ce sã credem! Totul s-a lãmurit,
oarecum, în urmãtoarele minute.
Johnny O’Brien, cel care a vãzut cel mai
bine ce s-a întâmplat, ne-a arãtat locul din
paraclis unde, între tavan ºi podea, se formase,
cu acel zgomot puternic, coloana de
foc, care a durat mai puþin de o secundã. În
poziþia în care mã aflam eu, eram cu spatele
ºi am vãzut doar lumina reflectatã de pânza
albã, strãlucitoare, de la intrarea în sfântul
altar. Ceilalþi trei turiºti vãzuserã coloana de
foc doar parþial, întrucât eu mã aflam între ei
ºi aceasta.
Johnny O’ Brien ne-a arãtat locul de pe
tavan din care a coborât coloana, anume pictura
medalion reprezentându-l pe Sfântul
Evanghelist Matei ºi locul de sub medalion,
pe podea, unde se afla mocheta. Lui, cel care
nu crede în Dumnezeu, i s-a arãtat cel mai
bine! Nu exista ºi nu existã nici un semn de
arsurã, de degradare materialã, nimic, nici pe
tavan, nici pe podea. Deasupra bisericuþei nu
este acoperiºul clãdirii, ci o altã încãpere în
care, la fel, nu este nimic degradat, nu existã
nici un semn. Mãicuþa Arsenia a intrat ºi în
altar, dar nici acolo nu exista nimic, nici un
semn”. Dan ARHIRE
C M Y K
Celebra fotografie cu raza de lumină.
criptei martirice cu Sfintele Moaºte,
un frate de al sãu a fãcut câteva
fotografii. Dupã developarea filmului
ºi facerea fotografiilor, a constatat cã
într-una dintre acestea o razã de
luminã cade oblic pe cãlugãrul
La Celic, fulger în paraclis
C M Y K
stãruitor în rugãciune, dupã care,
cuibãrindu-se, intrã sub forma unui
glob de luminã în criptã! Aceasta nu
s-a vãzut, însã, ºi cu ochiul liber.
Suntem convinºi cã existã ºi explicaþii
ºtiinþifice!
În loc de încheiere
Triunghiul sfânt de la Niculiþel a ascuns
moaºte, legende ºi întâmplãri uneori inexplicabile
ºi poate mai ascunde.
Acolo, pe sub poalele pãdurilor de tei,
cãlãtorul va avea senzaþia translatãrii în
dimensiuni paralele. Acolo, în tihna sme -
ritã a mânãstirilor Cocoº, Celic ºi Saon va
privi lumea aceasta aºa cum este, împãcându-se
cu acea razã de luminã curbatã ºi cu
acea coloanã tunãtoare de foc. Va simþi ca
pe un lucru firesc, explicabil, cã o bisericã
nu poate fi terminatã de 102 ani, pentru cã
încã nu vrea Dumnezeu ºi va cãpãta
acum
9
în Delta Dunării
14 - 20 mai 2009
Valeriu Leonov în paraclis, sub medalionul
cu Apostolul Matei.
convingerea cã este un lucru firesc ca,
dupã ºapte sute de ani, din toatã pictura
unei bisericuþe sã se pãstreze intactã doar o
scenã de martiraj.
La Niculiþel, unde au fost descoperiþi
sfinþii martiri. „Aici ºi acolo sânge de martir",
sunã textul inscripþiei de sub altarul
basilicii paleocreºtine.
Aici ºi acolo, în triunghiul sfânt de la
Niculiþel pare firesc ca toate acestea sã se
întâmple, cãci este loc binecuvântat de
Dumnezeu cu sânge sfinþit ºi multã frumuseþe.