La crap pe Vătafu! . Sfinţi martiri în grădina Maicii Domnului ... - Acum

Recommendations

Info

Triunghiul sfânt din Nordul Dobrogei Cel ce se îndreaptã spre Delta Dunãrii ºi, bine cãlãuzit, trece întâi prin triunghiul sfânt din marginea ei (dupã cum a fost numitã zona mãnãstirilor foarte apropiate ca distanþã de la Celic-Dere, Cocoºu ºi Saon) pãtrunde mai bine o parte din înþelesul expresiei „România, grãdinã a Maicii Domnului”! Drumul dintre mãnãstiri, lipit de buza pãdurilor de tei ºi a viilor nesfârºite, este frumos în orice anotimp pentru ochii omului, chiar dacã nu întotdeauna agreabil roþilor maºinii. Cele douã aºezãminte monahale de mãicuþe (Celic ºi Saon) ºi cea de cãlugãri (Cocoº) au parte de mulþi oaspeþi la sfârºiturile de sãptãmânã ºi de multã tihnã în restul zilelor. Frumuseþea caldã a locurilor ºi pacea împãcãrii cu sine ºi cu lumea dintre zidurile lor atrag oamenii la aceste mãnãstiri iar ºi iar, astfel cã cine a fost o datã, va reveni, cu siguranþã. Cãci e un magnetism anume în triunghiul sfânt de la marginea deltei, care vine dintr-o istorie zbuciumatã ºi profundã, tenebroasã ºi încã nu pe deplin dezvãluitã, peste care, însã, sa aºternut ca un zâmbet creºtin prim- Cripta martiricã În primãvara anului 1971, la N i cu li þel, în nordul judeþului Tulcea, ploile mari ºi inundaþiile au descoperit, pe pro prietatea localnicului Botea Mitu, în locul numit „La Plãcintã”, partea superioarã a unei cupole de cãrãmidã. Oamenii, sperând în comori, au spart cupola, constatând cã înãuntru se aflau doar niºte oseminte. Arheologii au început imediat cercetãrile care s-au extins pe parcursul mai multor ani în diverse etape. Ele au stabilit cã apele au scos la suprafaþã „un monument u nic în Europa, atât prin concepþia sa ar hitectonicã, ce realizeazã prima tran spunere în arhitectura creºtinã a mo numentelor greco-romane, cât ºi prin numãrul mare al martirilor aflaþi în in teriorul sãu” (Victor Henrich Bau mann, Sângele martirilor - Constanþa, 2004; Editura Arhiepiscopiei To mi su lui). Cercetãtorii au descoperit cu în fri gu rare ºi uimire cã volumul criptei era îm pãrþit, pe verticalã, în douã compartimente. În cel superior se aflau întinse osemintele a patru bãrbaþi, trei dintre ei cu vârste cuprinse între 45 ºi 55 de ani ºi al patrulea, care nu depãºise vârsta de 35 de ani. S-au constatat semne vizibile de martiraj, dar nu decapitãri, zdrobiri sau tãieri de membre. De asemenea, aspectele ca ren þi a le ale osemintelor descoperite do ve deau un trai ascetic. Cele patru trupuri fuseserã aºezate într-un sicriu comun, lipsite de veºminte ºi fãrã vreun obiect alãturi. Pe peretele din stânga se afla, scrisã în alfabet grecesc, inscripþia „Martirii lui Hristos”, însoþitã de mo no gra ma lui Hristos, formatã prin a ta ºa rea unui P pe partea superioarã a has tei verticale a unei cruci simple (crucea monogramatã). Pe peretele din dreapta, sub aceeaºi monogramã a Mân tu i to rului, se afla inscripþia „Martirii/ Zo ti kos/ Attalos/ Kamasis/ Filippos”. În compartimentul inferior, la rândul sãu compartimentat, pe orizontalã, se a flau osemintele mãrunþite ºi a mes te ca te cu pãmânt ale altor doi bãrbaþi, mar tirizaþi cu certitudine cu mult înaintea celorlalþi patru, prin ardere. Deºi a ces tora nu le erau specificate numele, in trarea în încãperea în care se aflau era acoperitã cu o lespede pe care se a fla urmãtoarea inscripþie: „Aici ºi a - co lo, sânge de martir”. Deoarece amãnuntele erau ne cu nos cute cercetãtorilor, doar despre Filippos ºtiindu-se cã a fost martirizat la data de 4 iunie, la Noviodunum (I sac cea) fãrã a se cunoaºte, însã, anul, s-a început cãutarea de informaþii scr i se. În Actele martirice cunoscute, care cu - prind copii ale proceselor verbale de ju decatã (ACTA) ºi care au fost în ma re parte distruse din ordinele îm pãr a þi lor Diocleþian ºi Galerius (303 - 305 p.Hr.), nu existau referiri. Documentele ha giografice, la rândul lor, nu se mai pãs treazã în forma originalã. Bre via - rum Syriacum (cel mai vechi marti ro lo giu rãsãritean, scris între anii 370 - 380 p.Hr.) este pãstrat în forma prescurtatã inclus în Martirologiul roman (latin), Martyrologium hieronymianum, o compilaþie apuseanã din secolul VII, stã la baza martirologiului roman, iar Sin axarium Ecclesiae Con stan ti - no po li ta nae, din secolul VIII, este o listã de sfinþi ºi stã la baza calendarului ortodox. Numele celor patru martiri de la Ni cu liþel erau cunoscute de Martiriologiul hieronymian care atesta, fãrã dubii, mar tirajul ca fiind sãvârºit la No vio dun um (Isaccea). Firul povestirii, odatã refãcut, este astfel depãnat de domnul Victor Hen rich Baumann, arheologul care, peste douã zeci de ani, s-a ocupat de cripta mar tiricã (redãm în rezumat): dovezile arheologice atestã construirea criptei martirice ºi a bazilicii, sub altarul cã re ia era amplasatã, la momente apropiate, sfârºitul secolului IV, începutul se co lului V; cripta a fost special construitã pentru cei patru sfinþi martiri, imediat dupã moartea lor, cãci atât dovezile arheologice cât ºi raportul antropologului, doctor Dardu Nicolãescu-Plo pºor, atestã faptul cã, în cazul acestora, este vorba despre o primã înhuma re, imediat dupã momentul martirajului, oricum înaintea descompunerii pã r þilor moi. În consecinþã, dupã martiraj, trupurile neînsufleþite au fost aduse de la Noviodunum la Niculiþel, pe proprietatea unui fermier, pe care se afla de ja un hipogeu (mormânt) ce conþinea o se mintele a doi martiri întru Hristos, mult mai vechi ºi ale cãror nume nu se mai cunoºteau; la construcþia criptei martirice s-au folosit materiale aflate în compunerea hipogeului, criptei revenindu-i rolul de depozitar atât al moaºtelor celor patru martiri „noi”, cât ºi celor doi „vechi”; pentru a fi ferite moaºtele de pângãrire, intrarea în criptã a fost ziditã ºi tencuitã, ceea ce sugereazã cã a fost ridicatã într-o perioadã de tulburãri ºi persecuþii anticreºtine. Toate acestea par a sprijini ipoteza cã Zoticos, Filippos, Atallos ºi Camasis au dus o viaþã asceticã ca mãrturisitori ai lui Hristos ºi au murit de moarte martiricã la Noviodunum, într-o perioadã de persecuþii anticreºtine, la sfârºitul secolului IV, cu o mare dozã de probabilitate în timpul persecuþiilor iniþiate de conducãtorul vizigoþilor pãgâni, Athanaric, care dupã 376-377 provoacã prãbuºirea în întregime a limesului dunãrean în Scythia Minor, actuala Dobroge. Basilica paleocreºtinã de la Niculiþel, sub al cãrei altar fusese construitã cripta martiricã a fost construitã ºi s-a extins (sec.IV-V) la dimensiuni impresionante: lungime aproximativ 40 m ºi lãþime 14, 70 m, ceea ce atestã importanþa ei zonalã ºi numãrul mare de creºtini trãitori în zonã. C M Y K C M Y K irea în nãdejde a aproape douã mii de prãznuiri ale Naºterii, Botezului, Pãtimirilor ºi Învierii! Cãci pe aici, prin nordul Dobrogei, a trecut Sfântul Apostol Andrei, cel dintâi chemat, venind din Asia prin Sciþia Mare (sudul Ucrainei) ºi coborând prin Sciþia Micã, prin cetãþile litorale ale Pontului Euxin ºi tot pe aici, dupã cum ne încre - dinþeazã preot profesor doctor Mircea Pãcurariu (Istoria Bisericii Ortodoxe Române/ Editura Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române - acum în Delta Dunării 14 - 20 mai 2009 Bucureºti, 2006, pg. 18) a trecut ºi Sfântul Apostol Filip, predicând ºi aducând mulþi localnici la credinþa creºtinã ºi rânduind pentru ei episcopi, preoþi ºi diaconi. ªi tot aici, în Dobrogea, pe marginea Dunãrii ºi Deltei Dunãrii, creºtinismul propovãduit de Apostolii lui Iisus Hristos nu a rãmas o amintire dupã trecerea lor, ci a fost hrãnit secole de-a rândul cu pãtimiri ºi morþi martirice mãrturisitoare ale credinþei, mult mai mult decât în alte locuri. Certitudinea în acest sens a apărut odată cu marea descoperire de la Niculiţel. Cripta martirică de la Niculiţel, sub altarul vechii biserici episcopale. Sicriaşele cu moaştele celor patru martiri în criptă, cu prilejul sărbătoririi lor la 4 iunie 2008. 8
Raza de luminã Dupã noua descoperire din primãvara anului 1971, moaºtele celor patru sfinþi martiri de la Niculiþel au fost duse spre cercetare antropolo - gicã eminentului specialist doctor Dardu Nico lãescu-Plopuºor. În 1974 Patriarhul Iustinian a binecuvântat ridicarea moaºtelor ºi aºezarea lor la Mâ nãstirea Cocoº, un centru monahal puternic, aflat la câþiva kilometri de Tulcea ºi pãstorit, pe atunci, de Prea Sfinþitul Gherasim. În biserica mânãstirii Cocoº, moaºtele au fost aºezate în patru sicriaºe expuse ve - derii credincioºilor, sub un baldachin. Dupã treizeci de ani, dupã instalarea ca Episcop al Tomisului a Înalt Prea Sfinþitului Teodosie, s-a fãcut prima procesiune a acestor sfinte moaºte ºi anume în data de 3 iunie 2001. De atunci au fost sãvârºite astfel de procesiuni, cu sfintele moaºte ale Sfinþilor Martiri Filippos, Zoticos, Attalos ºi Camasis în fiecare an. Procesiunile se petrec astfel: în data de 3 iunie, ajunul sãrbãtoririi lor, sfintele moaºte pleacã în procesiune într-o cãruþã trasã de cai spre Isaccea, însoþitã de credincioºii care vin din toate colþurile þãrii. Dupã oficierea unei slujbe la Isaccea, locul martirizãrii lor, cortegiul se îndreaptã spre cripta din biserica pa le ocreºtinã, unde au fost descoperite ºi unde sunt reintroduse, dupã care se mai face o slujbã. Lumea pleacã apoi ºi, pe timpul nopþii, rãmân doar câþiva cãlugãri care fac rugãciuni pânã dimineaþã, atunci când, în faþa clãdirii de protecþie a criptei ºi bi sericii pa le - ocreºtine are loc slujba cea mare a Sfinþilor Patru Martiri de la Niculiþel, Sâmbãtã, 18 iunie 2005, când românii sãrbãtoreau Moºii de varã ºi se pregãteau, pentru a doua zi, de praznicul marii sãrbãtori a Pogorârii Sfântului Duh, la paraclisul mãnãstirii de la Celic, din judeþul Tulcea, lucruri neobiºnuite urmau sã se petreacã. ªase persoane, pe care întâmplarea (sau, poate, nu întâmplarea!) le-a alãturat la ora 16.30 în paraclis, aveau sã fie martorii unui fapt aparent inexplicabil. Valeriu Leonov, muzeograf la Institutul de Cercetãri Eco-Muzeale (ICEM) Tulcea, Johnny O’ Brien (25 de ani, Irlanda), soþia sa, Anne O’ Brien (Franþa, 24 de ani), Nick Dent (Anglia, 40 de ani), Celine Ecobichon (Franþa, 29 de ani) ºi mãicuþa Arsenia de la mãnãstire, au fost martorii unei extraordinare întâmplãri: în timp ce mãicuþa Arsenia depãna povestea unei icoane mai puþin obiºnuite, care se curãþã singurã, iar Valeriu Leonov traducea în limba englezã pentru cei patru turiºti, un zgomot asurzitor însoþit de o luminã orbitoare au inundat biserica, preþ de câteva fracþiuni de secundã, ca rezultat al apariþiei incredibile ºi inexplicabile a unei coloane de foc ce a unit tavanul cu podeaua. Dupã mãrturiile celor prezenþi, coloana de foc a apãrut din dreptul picturii-medalion de pe tavanul paraclisului, picturã ce îl înfãþiºa pe Sfântul Evanghelist Matei, pe verticalã, pânã la podeaua acoperitã cu mochetã. Deplasându-ne atunci la faþa locului, am constatat cã nici pe tavan ºi nici pe mochetã nu existã nici un fel de semn de arsurã, de stâlcire, de zgâriere. Deasupra bisericuþei (o încãpere cu tavanul drept, obiºnuit) se aflã o altã încãpere, în care nu existã, de asemenea, nici un semn de arsurã sau de alt fel. De asemenea, instalaþia electricã nu a fost în nici un fel afectatã. Dacã cei ºase au vãzut un fulger (ceea ce este puþin probabil!) în bisericã, semne fizice ale trecerii lui pe acolo nu sunt! Ce spune Valeriu Leonov „Sâmbãtã, în 18 iunie, cu o zi înaintea marii sãrbãtori creºtine a Pogorârii Sfântului Duh, m-am hotãrât sã plec cu bicicleta spre pãdure, ca sã culeg niºte scumpie. Pe drum am întâlnit niºte turiºti. Am cules împreunã scumpie, ne-am întâlnit ºi cu pãdurarul ºi pentru cã ei îmi spuneau cã ar dori sã vadã ceva românesc, le-am propus sã îi duc la mãnãstirea Celic. Am plecat spre mãnãstire, unde am ajuns pe la trei ºi jumãtate. La aceastã orã era închis ºi muzeul ºi paraclisul în care se afla icoana Mântuitorului, cea care se curãþã singurã, icoana pe care doream sã le-o arãt. Am vorbit cu maica Arsenia, care ne-a deschis dupã care urmeazã transportul sfintelor moaºte la Mânãstirea Cocoº ºi praznicul sãrbãtorii. În anul 2001, cu prilejul primei procesiuni, în noaptea de 3 spre 4 iunie, pe când un cãlugãr se ruga în faþa paraclisul. Ea a intrat ultima ºi a închis uºa, astfel încât încãperea în care ne aflam era, în acel moment, cu toate geamurile ºi cu singura uºã, cea de la intrare, închise. Între timp afarã ploua, dar pe mãsurã ce mãicuþa ne vorbea ºi eu traduceam în englezã, ploaia aproape s-a oprit. Nu mai þin minte când, la ce parte a povestirii, dar mã aflam cu spatele spre peretele din stânga al încãperii, care nu are ferestre, cu faþa spre peretele opus, cel cu ferestre, ºi cu umãrul stâng spre altar. Mãicuþa Arsenia era lângã mine, aproximativ orientatã la fel, iar cei patru strãini erau cu faþa spre mine, spre peretele fãrã ferestre, cu spatele spre peretele cu ferestre ºi cu umãrul drept spre altar. În acest moment, deodatã, în bisericã s-a auzit un zgomot puternic, ca de trãsnet, dar nu cu ecou foarte mare, un zgomot între trãsnet ºi prãvãlire, sau curgere, pe care îmi pare rãu cã nu pot sã-l descriu exact. În orice caz, un sunet foarte puternic, însoþit de o luminã foarte puternicã. Pentru cã mã ocup de fotografie, aº putea sã descriu aceastã luminã ca pe o luminã între cea de blitz ºi cea, puternicã, a soarelui, dar totuºi caldã, nu rece, ca cea de blitz! Prima mea reacþie - mi s-a ridicat pãrul pe mâini ºi pe cap, acelaºi lucru întâmplându-i-se ºi irlandezului care afirmase cã nu crede în Dumnezeu. Mãicuþa Arsenia îºi fãcea cruci tot timpul ºi se ruga, ceilalþi erau muþi ºi se uitau unii la alþii ºi, în general, nici unul din noi nu ºtiam ce sã credem! Totul s-a lãmurit, oarecum, în urmãtoarele minute. Johnny O’Brien, cel care a vãzut cel mai bine ce s-a întâmplat, ne-a arãtat locul din paraclis unde, între tavan ºi podea, se formase, cu acel zgomot puternic, coloana de foc, care a durat mai puþin de o secundã. În poziþia în care mã aflam eu, eram cu spatele ºi am vãzut doar lumina reflectatã de pânza albã, strãlucitoare, de la intrarea în sfântul altar. Ceilalþi trei turiºti vãzuserã coloana de foc doar parþial, întrucât eu mã aflam între ei ºi aceasta. Johnny O’ Brien ne-a arãtat locul de pe tavan din care a coborât coloana, anume pictura medalion reprezentându-l pe Sfântul Evanghelist Matei ºi locul de sub medalion, pe podea, unde se afla mocheta. Lui, cel care nu crede în Dumnezeu, i s-a arãtat cel mai bine! Nu exista ºi nu existã nici un semn de arsurã, de degradare materialã, nimic, nici pe tavan, nici pe podea. Deasupra bisericuþei nu este acoperiºul clãdirii, ci o altã încãpere în care, la fel, nu este nimic degradat, nu existã nici un semn. Mãicuþa Arsenia a intrat ºi în altar, dar nici acolo nu exista nimic, nici un semn”. Dan ARHIRE C M Y K Celebra fotografie cu raza de lumină. criptei martirice cu Sfintele Moaºte, un frate de al sãu a fãcut câteva fotografii. Dupã developarea filmului ºi facerea fotografiilor, a constatat cã într-una dintre acestea o razã de luminã cade oblic pe cãlugãrul La Celic, fulger în paraclis C M Y K stãruitor în rugãciune, dupã care, cuibãrindu-se, intrã sub forma unui glob de luminã în criptã! Aceasta nu s-a vãzut, însã, ºi cu ochiul liber. Suntem convinºi cã existã ºi explicaþii ºtiinþifice! În loc de încheiere Triunghiul sfânt de la Niculiþel a ascuns moaºte, legende ºi întâmplãri uneori inexplicabile ºi poate mai ascunde. Acolo, pe sub poalele pãdurilor de tei, cãlãtorul va avea senzaþia translatãrii în dimensiuni paralele. Acolo, în tihna sme - ritã a mânãstirilor Cocoº, Celic ºi Saon va privi lumea aceasta aºa cum este, împãcându-se cu acea razã de luminã curbatã ºi cu acea coloanã tunãtoare de foc. Va simþi ca pe un lucru firesc, explicabil, cã o bisericã nu poate fi terminatã de 102 ani, pentru cã încã nu vrea Dumnezeu ºi va cãpãta acum 9 în Delta Dunării 14 - 20 mai 2009 Valeriu Leonov în paraclis, sub medalionul cu Apostolul Matei. convingerea cã este un lucru firesc ca, dupã ºapte sute de ani, din toatã pictura unei bisericuþe sã se pãstreze intactã doar o scenã de martiraj. La Niculiþel, unde au fost descoperiþi sfinþii martiri. „Aici ºi acolo sânge de martir", sunã textul inscripþiei de sub altarul basilicii paleocreºtine. Aici ºi acolo, în triunghiul sfânt de la Niculiþel pare firesc ca toate acestea sã se întâmple, cãci este loc binecuvântat de Dumnezeu cu sânge sfinþit ºi multã frumuseþe.
Page 1 and 2: Pescuit Vânătoare Turism Căl
Page 3 and 4: Delta Dunării La capătul unui dru
Page 5 and 6: Lumea Noua clădire oferă diorame
Page 7: Sub „Momeală Vie” SRL Tulcea.
Page 11 and 12: DELTA DUNÃRII ORIZONTAL: 1) Pasãr
Page 13 and 14: Premieră naţională Pe urmele nat
Page 15 and 16: COMPLEX TURISTIC MILA 35*** Complex

La crap pe Vătafu! . Sfinţi martiri în grădina Maicii Domnului ... - Acum

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?