aria ole, re i rire nte gno tiva per nto mii ici, e de . l îşi vin ului tivă tru ...

Un sogno di felicità La cooperazione sociale italiana in Romaniasemnificativă a acestor minori devin orfani albi în virtuteamigrării unuia sau ambilor părini către patria noastră.ulburarea psihicăevolutivă la care sunt supui aceti copiia fost documentată în profunzime în cadrul mai multorstudii i cercetări desfăurate pe mai multe zone afectate.Paradoxul este acela al unei mame care, pentru a îngriji copiiisau bătrânii unor familii străine, îi abandonează copiiii bătrânii proprii.Acest fenomen, mai mult decât altele, chiar prin caracteristicilesale, scoate în relief alte aspecte semnificative ale etapeiactuale de dezvoltare a ării. Pe de o parte, funcionarea însine a aparatului instituional i anumite consideraii de naturăculturală, pe de altă parte interconexiunea dintre problematicilesociale ale ării i raporturile socio-economiceexistente la nivel internaional.Sistemul instituțional și de valorin legătură cu funcionarea instituională a autorităilor iserviciilor dedicate asistenei sociale, trebuie să evideniemcă istoria ultimilor zececincisprezece ani a fost martoraefortului colectiv de amploare pe care ara l-a făcut pentrureformarea i modernizarea unor structuri i practicineadecvate noilor problematici sociale. n special faza depre-adeziune la niunea Europeană a fost caracterizată dereforme în aproape toate sectoarele vieii sociale.Problema de faă nu privete atât aspectul normativ, similarîn sine multor altor ări europene, ci mai degrabă aspectulimplementării normelor în vigoare.uncionarea reelei instituionale se caracterizează adeseaprin inerie la nivel local i prin lipsa funcionării lanivel sistemic prin proceduri i practici stabile i sigure.Rămâne notabilă atitudinea discreionară a instituiilor înceea ce privete punerea în practică a sistemelor de drepturi.uncionarea mai mult sau mai puin eficientă i eficace aserviciilor depinde, adesea, de caracteristicile persoanelorcare ocupă, în general, rolurile cheie în interiorul diverselororganigrame instituionale.Această incertitudine a practicilor este influenată parialde dinamicile de transformare culturală care au străbătut,efectiv, ara în perioada postdecembristă. Prevalena valorilortipic individualiste i orientate pe obinerea succesuluimaterial, individual sau de clan, au dus la degradarea sentimentuluide bun sau destin comun pentru elite i claselesociale emergente ale ării (renunând, paradoxal, la rolul deleadership i conducere a proceselor de schimbare curentespre beneficiul întregii colectivităi).Clasele i categoriile cele mai precare i fragile au fost împinseadesea pe acelai traseu de evoluie socială de necesitateade a-i asigura mijloacele de existenă sau, cel puin, unnivel de trai demn.ltimii trei ani de criză economică globală au determinatdispariia efectivă a multor reforme i programe dezvoltateîn ultimul deceniu. Acestea au dispărut nu doar în practică(din lipsa resurselor care să le susină funcionarea), ci i dinagenda politică publică, cu toate efectele negative ce derivădin acest lucru. După 00, adică o dată obinută integrareadeplină în niunea Europeană, este puternică senzaia căara nu are o direcie i o viziune strategică privind propriadezvoltare. Provocarea viitorului apropiat va fi, probabil, capacitateasocietăii româneti de a dezvolta o linie concretăde dezvoltare autohtonă prin mobilizarea resurselor enorme(mai ales umane) pe care ara le deine.Dimensiunea internațională, o oportunitatenerealizată deplinEfectele pernicioase ale acestei evoluii istorice a ării nu s-audatorat, desigur, doar factorilor endogeni. Influena provocatăde prezena agenilor economici, dar i politici i culturali,externi a întărit i asistat adesea dinamicile interne. Multedin problematicile trecutului recent i prezentului românescnu au beneficiat de acele oportunităi pe care le-ar fi pututproduce interaciunea crescândă cu sistemul politico-economicextern. Oportunităile reprezentate de ară, ca produciei consum, au accentuat comportamentele de pur oportunismi interes momentan i subit, în defavoarea relaiilor stabilecare să poată favoriza integrarea sistemului de drepturi icetăenie pentru populaia ării. Aceasta din urmă reprezintăo condiie a dezvoltării omogene i incluzive pe termen lung.i în ceea ce privete utilizarea fondurilor de pre-aderare,înainte de intrarea în E, i a fondurilor structurale saufondului social european, după aderare, rămâne pregnantăsenzaia unei oportunităi nefructificate pe deplin.Dificultăile societăii româneti în a cunoate i înelegediversele programe puse la dispoziie i modalităile de accesla fonduri se adaugă la dificultăile instituiilor administrativededicate gestionării acestor fonduri pentru a produceuna din cele mai scăzute rate de absorbie din toată istorianiunii Europene.Dar i pe această temă, factorii intrinseci se adaugă celorexterni ării. n special în faza de pre-aderare, în privinaprogramelor Phare, s-a evideniat că măsurile propuse deniunea Europeană nu au corespuns caracteristicilor contextuluilocal i fazei istorice pe care o traversa ara. Programelei axele de intervenie importate din afară i superficialadaptate la condiiile interne, care au limitat ara, mai ales înpartea sa cea mai dinamică, societatea civilă, la rolul de simpluuzufructuar (beneficiar) al diverselor programe, în loc săse concentreze pe o implicare mai activă, i, prin urmare, peresponsabilizare în toate etapele de viaă ale programelor decooperare. Rezultatele, chiar dacă la început semnificative,nu au corespuns ateptărilor, astfel că, pe termen mediu, laîncheierea diverselor programe, efectele produse s-au arătatpuin sustenabile i foarte puin eficace. Din investiia enormărealizată, o mică parte este încă activă, iar fragilitateastructurală a societăii civile a ării, provocată i de crizaeconomică izbucnită aproape în acelai timp cu intrarea înE, rămâne aproape neschimbată.92A naliza sintetica a contex tu lu i social romanesc