aria ole, re i rire nte gno tiva per nto mii ici, e de . l îşi vin ului tivă tru ...

programe europene. nseamnă i să se dea glas celor carecunosc realitatea românească numai făcând un efort deînelegere putem iei cu adevărat din retorica ce mai ales întrecut a însoit deseori prezentarea relaiei noastre cu aceastăară i care poate fi foarte bine definită în zicala face maimult zgomot un copac ce cade decât toate pădurea care creteîn tăcere. Această publicaie dorete cu adevărat să dea glaspădurii care crete.Este o imagine care mă ajută să reamintesc cel de-al doileaobiectiv al acestei publicaii, pe care îl consider la fel deambiios ca i primul recunoaterea influenei pozitive pecare aceste asociaii o exercită în procesul de transformare asocietăii româneti, prin împărtăirea propriei experiene însectorul social i construirea permanentă a unui dialog structuratcu interlocutorii sociali i instituionali locali. Sarcinaambiioasă pe care ONG-urile noastre care activează înRomânia i-au propus-o astăzi este, într-adevăr, aceea de aridica tacheta, promovând parametrii români de asistenăsocială până când vor atinge pragurile europene, în specialcele impuse de două directive. Prima, mai apropiată i maipuin vizibilă, este aceea de a continua aciunea în unelegrupuri marginalizateexcluse social, unde nevoile sunt maimari. Cea de-a doua, privită în perspectivă, este aceea de aface vizibile în exterior valorile europene de împărtăit, încercândsensibilizarea realităii româneti asupra problemelorcopiilor, integrării tinerilor în lumea muncii i dezvoltăriisustenabile. Inclusiv din aceste motive i pentru a împărtăiobiectivele i a optimiza resursele, în anul 00 s-a constituit mulumită i impulsionării Ambasadei noastre C.I.A.O.Pe lângă faptul că a încurajat aciunea, Ambasada a i stimulatforme de colaborare cu lumea oamenilor de afaceri dinară, promovând de asemenea imaginea i funciile C.I.A.O.pe lângă instituiile locale.Volumul îi propune de asemenea să atingă i un al treileaobiectiv, acela de a scoate la lumină participanii la programelede asistenă copii aflai în dificultate, bătrânii, bolnavii,romii. i vorbesc despre participani i nu despredestinatari nu întâmplător, deoarece, reprezentând situaiaactuală a activităilor sociale având proveniena italiană saudemarate din iniiativă italiană în România, nu putem neglijaevoluia conceptuală pe care aceste activităi au suferit-ode la tradiionala cooperare pentru dezvoltare din anii 90 lacombaterea excluderii, la programele de incluziune socialăi, în final, la răspunderea socială a societăilor. De la invizibilitatela incluziune este un pas important, care permiteevaluarea maturităii unei naiuni. n acest sens, am dorit sădedicăm o parte a acestui volum activităilor de răspunderesocială implementate de unele societăi italiene înRomânia, sau toate acele activităi care decurg din integrareade bunăvoie a preocupărilor de natură etică i socială înviziunea strategică a unei societăi, respectând prevederileConstituiei noastre care, la art. , unete strâns iniiativaeconomică privată i utilitatea socială. ilanul rezultateste încurajator, deoarece indică nivelul de înrădăcinare asocietăilor noastre în ară i o atenie crescândă faă de nevoilesocietăii care le găzduiete. Dar se dorete a fi i un stimulentpentru a lega dezvoltarea economică de dezvoltareasocială, făcând cât se poate de pregnantă contribuia noastrăla transformarea societăii româneti.Acest volum are, în final, un ultim scop ambiios acela de aîncepe să reflecteze asupra rezultatelor parcursului de douăzecide ani demarat de asociaionismul italian în România,asupra succeselor obinute chiar din punctul de vedere alprogresului social. nseamnă să ne concentrăm atenia penumeroii pai mici pe care aceste asociaii le-au făcut cătreschimbarea culturală fiecare din intele atinse poate,într-adevăr, să devină o parte a unui parcurs de transformaresocială pentru ca acest lucru să se întâmple, este nevoieca intele să fie recunoscute, scoase la lumină, valorificate.De aceea, într-o perspectivă viitoare, consider că cea maiimportantă provocare cu care România se va confrunta vafi tocmai ducerea la bun sfârit a procesului de construirea unei democraii mature, care să pună în centrul proprieiaciuni apărarea celor slabi i să urmărească bunul comun,transpunând în primul rând seria complexă de texte delege pe care le-a acumulat de-a lungul anilor într-o alegereîmpărtăită a colectivităii. Capacitatea pe care ara o vaavea de a răspunde cerinelor acestui segment al populaieiva fi de aceea determinată i de voina de a însoi exactdesăvârirea societăii, în interiorul căreia se situează ceislabi, cei marginalizai, cei bolnavi.n concluzie, a dori să menionez câteva cuvinte despre legăturaItaliei cu România i despre recunotina noastră faăde acei cetăeni români care i-au părăsit propriile case icare contribuie în fiecare zi la bunăstarea ării noastre, îndeplinindsarcini fundamentale în viaa de zi cu zi a familiiloritaliene. otalitatea activităilor cărora le este dedicatacest volum nu descrie pur i simplu o aciune spontanăde solidaritate a unei naiuni faă de o alta în opinia mea,povestete multe i despre noi italienii i despre rupturile pecare, cu aproape un secol în urmă, noi înine le-am trăit ide care încă ne amintim, când muli dintre strămoii notriau emigrat în cele două Americi i, apoi, în nordul Europei,găsind acolo un viitor mai bun i mai prosper. Capacitateademonstrată de societatea italiană de a-i păstra, chiar dacăs-a confruntat cu o emigrare atât de mare, propria integritatei de a evita excluderea, este o bogăie pe care trebuie săreuim să o transmitem celor care se află acum în aceastăetapă a propriei dezvoltări. mi place să cred că exact aceaItalie care în cazul bietului tefan Ciurea i-a fost materă,va putea contribui la reînflorirea acelui copac, martor mutal unei drame ce nu-i aparine i la redarea unui surâs i larevenirea primăverii pentru mii de români micui.Mario C ospitoI ntrod u cerea D omnu lu i A mb asad or al I taliei î n Româ nia, Mario C ospito7