Educatia sentimentala de Gustave Flaubert - CARTE BUNA
Educatia sentimentala de Gustave Flaubert - CARTE BUNA
Educatia sentimentala de Gustave Flaubert - CARTE BUNA
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
secret invitate să organizeze banchete, prilej <strong>de</strong>-a se exprima anumite doleanţe <strong>de</strong> reformă. Şef al opoziţiei dinastice, îi<br />
succedase lui Guizot, în colaborare cu Thiers, sub presiunea opiniei publice.<br />
65 Joc <strong>de</strong> cuvinte: rouget = rândunică <strong>de</strong> mare.<br />
66 Contele <strong>de</strong> Alton-Shée (1810–1874), membru al Camerei Pairilor cu începere din 1836, trecuse <strong>de</strong> la conservatori la<br />
opoziţie, susţinând, cu prilejul evenimentelor din februarie 1848, pe republicanii cei mai înflăcăraţi.<br />
67 Organizat <strong>de</strong> mişcarea reformistă a celui <strong>de</strong> al XII-lea arondisment, banchetul urma să aibă loc pe data <strong>de</strong> 13 februarie<br />
1848. Este interzis <strong>de</strong>. către prefect, iar câteva zile mai târziu revoluţia izbucneşte.<br />
68 Cf. nota 64.<br />
69 Guvernul Guizot căzuse. Vezi şi nota prece<strong>de</strong>ntă.<br />
70 Contele Louis Mathieu <strong>de</strong> Mole (1781–1855), om politic francez, prim ministru (1836–1839) sub Ludovic-Filip. Membru<br />
al Aca<strong>de</strong>miei franceze. – Tuileries, veche reşedinţă a regilor Franţei (construcţia e începută în 1564 <strong>de</strong> către arhitectul<br />
Philibert Delorme), <strong>de</strong>vine, după revoluţia din 1789, sediul puterii executive, iar odată cu Imperiul, din nou reşedinţa<br />
suveranilor Franţei. Parţial incendiat în timpul Comunei din Paris (1871), palatul a fost complet dărâmat în 1882. O parte<br />
din actuala grădină publică Tuileries se întin<strong>de</strong> pe terenul vechii clădiri.<br />
71 Cf. nota 43.<br />
72 Thomas Bugeaud (1784–1849), marchiz <strong>de</strong> la Piconnerie, duce l'Isly, mareşal al Franţei. În calitate <strong>de</strong> guvernator (1810–<br />
1847), organizează cucerirea Algeriei.<br />
73 Cf. nota 70.<br />
74 Cf. nota 72.<br />
75 Cf. nota 70.<br />
76 Alexandre Auguste Ledru, zis Ledru-Rollin (1807–1874), avocat şi om politie francez. Ministru al afacerilor interne în<br />
guvernul provizoria din 1848, a fost unul din promotorii sufragiului universal.<br />
77 Nicolas Changarnier (1793–1877), general şi om politic francez, guvernator al Algeriei în 1848.<br />
78 Contele Fré<strong>de</strong>ric <strong>de</strong> Falloux (1811–1886), om politic francez, promotor al legii din 1850 prin care se proclamă principiul<br />
libertăţii în domeniu! învăţământului. Membru al Aca<strong>de</strong>miei franceze.<br />
79 Poetul Alphonse <strong>de</strong> Lamartine (1790–1869), celebru reprezentant al romantismului francez, este membru al guvernului<br />
provizoriu şi ministru al afacerilor străine în 1848. Cu prilejul aşa-numitelor „zile din Iunie" 1848 îşi pier<strong>de</strong> în parte<br />
popularitatea.<br />
80 Caussidière (1808–1861), agitator revoluţionar, încarcerat după insurecţia lioneză din 1834, apoi amnistiat în 1837. După<br />
revoluţia din Februarie, <strong>de</strong>vine prefect <strong>de</strong> poliţie.<br />
81 Cf. nota 79.<br />
82 Cf. nota 76.<br />
83 Jacques Charles Dupont <strong>de</strong> l'Eure (1767–1855), om politic francez, preşedinte al guvernului provizoriu din 1848.<br />
84 Louis Blanc (1811–1882), istoric si om politic francez, promotor al unor i<strong>de</strong>i socialist-utopice. Contribuie prin scrierile<br />
sale la că<strong>de</strong>rea monarhiei din Iulie. Membru al guvernului provizoriu în februarie 1948, e silit să se exileze după „zilele din<br />
Iunie". Întors în Franţa după 1870, este <strong>de</strong>putat <strong>de</strong> extrema stângă în Adunarea naţională.<br />
85 Louis Auguste Blanqui (1805–1881), revoluţionar francez cu i<strong>de</strong>i socialist-utopice. Este unul dintre şefii revoluţiei din<br />
1848. Îşi petrece mulţi ani din viaţă în închisoare. Cf. şi nota 10.<br />
86 Cf. nota 76.<br />
87 Flocon (1800–1866), jurnalist şi om politic, secretar al guvernului provizoriu din 1848.<br />
88 Cf. nota 79.<br />
89 Pierre Joseph Proudhon (1809–1865), important reprezentant al socialismului utopic.<br />
90 E vorba <strong>de</strong> Convenţiunea naţională, adunare revoluţionară ce a succedat Adunării legislative la 21 septembrie 1792 şi care<br />
a guvernat Franţa până la 26 octombrie 1795. Ea a proclamat republica şi l-a condamnat la moarte pe regele Ludovic al<br />
XVI-lea. A cuprins la început trei parti<strong>de</strong>: les Montagnards, les Girondins, la Plaine. Primii au fost eliminaţi la 2 iunie<br />
1793. Girondinii au încredinţat dictatura unui Comitet al salvării publice. Cad, la rândul lor, la 9 Termidor (27 iulie 1794,<br />
când sunt înlăturaţi Robespierre şi Saint-Just). Urmează o a treia perioadă, zisă termidoriană, în cursul căreia este zdrobită<br />
rezistenţa din interior (regaliştii din Ven<strong>de</strong>ea etc) precum şi coaliţia europeană îndreptată împotriva Franţei.<br />
91 Cf. nota 85.<br />
92 Cf. nota 12.<br />
93 Antoine Quentin Fouquier-Tinville (1740–1795), acuzatorul public al Tribunalului revoluţionar (1793). A fost executat în<br />
perioada „reacţiunii termidoriene".<br />
94 Cetăţeni! Apreciez mult cinstea pe care mi-o faceţi, iar dacă bunătatea voastră este mare, atenţia voastră este şi mai mare<br />
(span.).<br />
95 De când s-a proclamat constituţia din Cádix, acest Cod fundamental al libertăţilor spaniole, şi până la ultima revoluţie,<br />
patria noastră numără mulţi martiri eroici (span.).<br />
96 În luna martie va avea loc la biserica sfânta Magdalena un serviciu religios (span.).<br />
97 Şi tuturor spaniolilor le-ar plăcea să-i vadă acolo întruniţi pe reprezentanţii tuturor cluburilor şi miliţiei naţionale. Un