Educatia sentimentala de Gustave Flaubert - CARTE BUNA

secret invitate să organizeze banchete, prilej de-a se exprima anumite doleanţe de reformă. Şef al opoziţiei dinastice, îi
succedase lui Guizot, în colaborare cu Thiers, sub presiunea opiniei publice.
65 Joc de cuvinte: rouget = rândunică de mare.
66 Contele de Alton-Shée (1810–1874), membru al Camerei Pairilor cu începere din 1836, trecuse de la conservatori la
opoziţie, susţinând, cu prilejul evenimentelor din februarie 1848, pe republicanii cei mai înflăcăraţi.
67 Organizat de mişcarea reformistă a celui de al XII-lea arondisment, banchetul urma să aibă loc pe data de 13 februarie
1848. Este interzis de. către prefect, iar câteva zile mai târziu revoluţia izbucneşte.
68 Cf. nota 64.
69 Guvernul Guizot căzuse. Vezi şi nota precedentă.
70 Contele Louis Mathieu de Mole (1781–1855), om politic francez, prim ministru (1836–1839) sub Ludovic-Filip. Membru
al Academiei franceze. – Tuileries, veche reşedinţă a regilor Franţei (construcţia e începută în 1564 de către arhitectul
Philibert Delorme), devine, după revoluţia din 1789, sediul puterii executive, iar odată cu Imperiul, din nou reşedinţa
suveranilor Franţei. Parţial incendiat în timpul Comunei din Paris (1871), palatul a fost complet dărâmat în 1882. O parte
din actuala grădină publică Tuileries se întinde pe terenul vechii clădiri.
71 Cf. nota 43.
72 Thomas Bugeaud (1784–1849), marchiz de la Piconnerie, duce l'Isly, mareşal al Franţei. În calitate de guvernator (1810–
1847), organizează cucerirea Algeriei.
73 Cf. nota 70.
74 Cf. nota 72.
75 Cf. nota 70.
76 Alexandre Auguste Ledru, zis Ledru-Rollin (1807–1874), avocat şi om politie francez. Ministru al afacerilor interne în
guvernul provizoria din 1848, a fost unul din promotorii sufragiului universal.
77 Nicolas Changarnier (1793–1877), general şi om politic francez, guvernator al Algeriei în 1848.
78 Contele Fréderic de Falloux (1811–1886), om politic francez, promotor al legii din 1850 prin care se proclamă principiul
libertăţii în domeniu! învăţământului. Membru al Academiei franceze.
79 Poetul Alphonse de Lamartine (1790–1869), celebru reprezentant al romantismului francez, este membru al guvernului
provizoriu şi ministru al afacerilor străine în 1848. Cu prilejul aşa-numitelor „zile din Iunie" 1848 îşi pierde în parte
popularitatea.
80 Caussidière (1808–1861), agitator revoluţionar, încarcerat după insurecţia lioneză din 1834, apoi amnistiat în 1837. După
revoluţia din Februarie, devine prefect de poliţie.
81 Cf. nota 79.
82 Cf. nota 76.
83 Jacques Charles Dupont de l'Eure (1767–1855), om politic francez, preşedinte al guvernului provizoriu din 1848.
84 Louis Blanc (1811–1882), istoric si om politic francez, promotor al unor idei socialist-utopice. Contribuie prin scrierile
sale la căderea monarhiei din Iulie. Membru al guvernului provizoriu în februarie 1948, e silit să se exileze după „zilele din
Iunie". Întors în Franţa după 1870, este deputat de extrema stângă în Adunarea naţională.
85 Louis Auguste Blanqui (1805–1881), revoluţionar francez cu idei socialist-utopice. Este unul dintre şefii revoluţiei din
1848. Îşi petrece mulţi ani din viaţă în închisoare. Cf. şi nota 10.
86 Cf. nota 76.
87 Flocon (1800–1866), jurnalist şi om politic, secretar al guvernului provizoriu din 1848.
88 Cf. nota 79.
89 Pierre Joseph Proudhon (1809–1865), important reprezentant al socialismului utopic.
90 E vorba de Convenţiunea naţională, adunare revoluţionară ce a succedat Adunării legislative la 21 septembrie 1792 şi care
a guvernat Franţa până la 26 octombrie 1795. Ea a proclamat republica şi l-a condamnat la moarte pe regele Ludovic al
XVI-lea. A cuprins la început trei partide: les Montagnards, les Girondins, la Plaine. Primii au fost eliminaţi la 2 iunie
1793. Girondinii au încredinţat dictatura unui Comitet al salvării publice. Cad, la rândul lor, la 9 Termidor (27 iulie 1794,
când sunt înlăturaţi Robespierre şi Saint-Just). Urmează o a treia perioadă, zisă termidoriană, în cursul căreia este zdrobită
rezistenţa din interior (regaliştii din Vendeea etc) precum şi coaliţia europeană îndreptată împotriva Franţei.
91 Cf. nota 85.
92 Cf. nota 12.
93 Antoine Quentin Fouquier-Tinville (1740–1795), acuzatorul public al Tribunalului revoluţionar (1793). A fost executat în
perioada „reacţiunii termidoriene".
94 Cetăţeni! Apreciez mult cinstea pe care mi-o faceţi, iar dacă bunătatea voastră este mare, atenţia voastră este şi mai mare
(span.).
95 De când s-a proclamat constituţia din Cádix, acest Cod fundamental al libertăţilor spaniole, şi până la ultima revoluţie,
patria noastră numără mulţi martiri eroici (span.).
96 În luna martie va avea loc la biserica sfânta Magdalena un serviciu religios (span.).
97 Şi tuturor spaniolilor le-ar plăcea să-i vadă acolo întruniţi pe reprezentanţii tuturor cluburilor şi miliţiei naţionale. Un