Educatia sentimentala de Gustave Flaubert - CARTE BUNA

8 Eşti englez? (engl.)
9 Uniunea vamală era îndreptată împotriva iniţiativelor economice engleze care aduceau prejudicii comerţului francez.
10 Sub domnia lui Ludovic-Filip au activat numeroase societăţi secrete ca: Les Amis du Peuple, din care făceau parte
Cavaignac, Marrast, Raspail, Blanqui, Lamarque etc; La Société des Droits de L'Homme, avìnd printre membrii ei pe
Puyraveau, Trélat şi Guinard; La Société des Familles, devenită mai târziu La Société des Saisons, cea mai bine organizată
şi mai puternică, numărând printre membrii ei pe Blanqui, Barbès şi Martin Bernard.
11 George Pritchard (1796–1883), consul, negustor şi misionar englez stabilit în insulele Marchize, îi îndemnase pe indigeni
să se răscoale împotriva dominaţiei franceze. Autorităţile franceze îl închid, spre marea indignare a celor engleze, care cer
plata unor daune uriaşe. Primul ministru, Guizot, este în cele din urmă constrâns să-i plătească o indemnizaţie lui Pritchard,
votată în Cameră, spre marea indignare a opiniei publice franceze (1844). Flaubert comite aici un anacronism, situând
afacerea Pritchard în 1841.
12 Este vorba de Pierre Jean de Béranger (1780–1857), autor de cântece de inspiraţie patriotică ce i-a-u adus în epocă o
imensă popularitate.
13 Jacques Laffitte (1767–1844), om de finanţe francez care a jucat un rol important în revoluţia din 1830. Ministru de
finanţe până în 13 martie 1831. Era considerat unul din şefii opoziţiei împotriva lui Guizot.
14 Johan Joachim Winckelmann (1717–1768), celebru arheolog german, autor al unei Istorii a artei anticilor unde, pentru
prima oară, se încearcă a se studia Antichitatea în mod ştiinţific. Este unul dintre iniţiatorii unui nou clasicism.
15 Siabat Mater de Rossini tocmai se cânta la Paris (1841), după o îndelungată tăcere a compozitorului. A fost unul din
marile succese muzicale ale acelor ani în Franţa.
16 Jean-Jacques Pradier (zis James Pradier) (1795–1852), sculptor francez al cărui salon era un important loc de întâlnire
pentru un grup de artişti plastici şi scriitori ai timpului. Era foarte bun prieten cu familia Flaubert (făcuse portretul tatălui lui
Flaubert şi al surorii lui, Caroline). În acest salon Flaubert i-a întâlnit pentru prima oară, printre alţii, pe Victor Hugo şi pe
Louise Colet.
17 Intenţia guvernului lui Ludovic-Filip de a construi o centură de forturi în jurul oraşului Paris fusese interpretată de opinia
publică liberală drept o intenţie de a „îmbastilia" oraşul.
18 Votate după atentatul lui Fieschi (1835), legile din septembrie, în număr de trei, măreau împuternicirile guvernului.
19 Cf. nota 11.
20 Numit astfel în derâdere, ca o aluzie la servilismul primului ministru faţă de Anglia.
21 Armand Marrast (1801–1852), jurnalist şi om politic republican, adversar redutabil al lui Ludovic-Filip, membru al
guvernului provizoriu, director al ziarului Le National.
22 Théophile Marion Du Mersan (sau Dumersan, 1780–1849), autor dramatic şi numismat, cunoscut mai ales ca autor de
vodeviluri.
23 Les Annales romantíques, ce cuprindeau bucăţi literare semnate de cele mai celebre nume ale epocii, şi care s-au bucurat
vreme îndelungată de un mare succes de public, au apărut în fiecare an între 1828–1836, cu excepţia anului 1835.
24 Este vorba de o întrunire periodică a unor tineri avocaţi, unde fiecare pleda într-un proces fictiv, exersându-şi astfel
elocinţa.
25 Philippe Girard, zis Mondor, actor şi vânzător de leacuri din secolul al XVII-lea, ajuns la o mare prosperitate materială.
26 Camille Desmoulins (1760–1794), publicist şi om politic francez, una dintre figurile proeminente ale Revoluţiei franceze,
secretar al lui Danton.
27 Auguste Barthélemy (1796–1867), poet şi publicist francez, fondatorul ziarului de opoziţie (sub Ludovic-Filip) Némésis.
28 Cf. nota 11.
29 Armand Barbès (1809–1870) se afla atunci în închisoare pentru a patra oară de la venirea pe tron a lui Ludovic-Filip.
30 Aventurieră, amanta regelui Bavariei Ludovic I. A contribuit mult la impopularitatea acestuia în preajma revoluţiei de la
1848.
31 Textul, confirmat şi de unele scrisori ale lui Flaubert, atestă faptul că marele romancier se documenta în mod foarte
meticulos înainte de a începe să scrie.
32 Maximilien Foy, general francez (1775–1825), republican convins încă din tinereţe, a părăsit armata după cea de-a doua
Restauraţie. Deputat cu începere din 1819 şi în luptă cu ultraregaliştii, şi-a câştigat curând o mare popularitate. Funeraliile
sale au fost un adevărat doliu naţional şi au prilejuit o mare manifestare de opoziţie faţă de regim.
33 Osagii erau un trib de piei roşii, azi stins. Trăiau pe malurile râului cu acelaşi nume.
34 Domnul de Genoude era directorul publicaţiei La Gazette de France, de orientare legitimistă. Preconizase alianţa
partidului său cu cel al republicanilor, pentru a lupta împotriva monarhiei din Iulie.
35 Atentatul din 12 mai 1839, îndreptat împotriva Prefecturii şi a Palatului de Justiţie, şi organizat la instigaţia aşa-numitei
Société des Saisons, a degenerat într-o adevărată răscoală, în urma căreia Barbès a fost arestat, condamnat la moarte şi apoi
graţiat.
36 Antony este eroul piesei cu acelaşi nume de Dumas-tatăl. Este unul din marile succese ale teatrului romantic. Ca şi
Hernani sau Ruy Blas (căci pentru contemporani nu era cu nimic mai prejos decít aceşti eroi din piesele lui Hugo),