security a la italiana sicurezza all'italiana securitate a la italiana

94
ITALY REPORT
respectivă este închisă pe o perioadă mai mare de doi ani. O astfel de prevedere este ilegală
şi încalcă Directiva UE 38/2004/CE în trei privinţe:
Ø Directiva stipulează, în mod explicit, că condamnările penale nu pot constitui, prin
ele însele, motive de expulzare 24 . Or, în cazul decretului de lege, acţiunile sunt contrare
prevederilor directivei, pentru că persoanele cu condamnări penale şi cu o pedeapsă cu
închisoarea mai mare de doi ani pot fi, în general, expulzate.
Ø Decretul vizează expulzarea unui număr extrem de mare de personae, cei care au executat
pedepse cu închisoarea de minimum 2 ani, incluzând astfel şi pe cei care au comis fapte
mai puţin grave. În acest sens, nu este respectat principiul proporţionalităţii impus de
directivă, fiind o diferenţă mare între expulzarea şi condamnarea unei persoane la doi
ani de închisoare.
Ø O cerinţă fundamentală stabilită prin directivă este existenţa unei ameninţări reale, prezente
şi suficient de grave faţă de un interes fundamental al societăţii. Mai mult, directiva
interzice măsurile generale, discreţionare şi abuzive. Iar expulzarea unei întregi categorii
de persoane cu condamnări de peste 2 ani de închisoare este generală, discreţionară şi
abuzivă. Această reglementare nu ţine cont de toate circumstanţele concrete ale faptei
sau dacă fapta constituie o ameninţare serioasă pentru statul italian şi pentru societatea
italiană (deşi directiva cere acest lucru în mod expres). În plus, această reglementare are
la bază premise generale şi include, după cum s-a demonstrat mai sus, o categorie mare
de persoane şi este insuficient legată proporţional de un pericol real pentru societate. În
acest sens, este incorect să se afirme, aşa cum se face în decretul-lege, că orice persoană care
a executat o pedeapsă cu închisoarea mai mare de doi ani reprezintă o ameninţare reală,
prezentă şi suficient de gravă pentru unul dintre interesele societăţii italiene.
În sfârşit, decretul amendează articolul 61 al Codului Penal al Italiei cu noi circumstanţe
agravante, adică imigraţia ilegală. 25 Această reglementare este discriminatorie prin luarea în
considerare a acestui fapt, de vreme ce gradul de ameninţare socială nu are nicio legătură cu
cetăţenia făptaşului. Rolul circumstanţelor agravante este să stabilească, cât se poate de exact,
gradul de ameninţare socială al fiecărei fapte, pentru a asigura o sancţionare mai eficientă
şi a nu “încrimina”, în mod arbitrar, categorii sociale nedorite. 26
Multe dintre aceste evenimente au fost criticate de Parlamentul European, de Comisia
Europeană, state membre UE, precum România şi Spania, şi oficiali de rang înalt ai Consiliului
Europei, pe lângă zeci de reprezentanţi ai societăţii civile şi alţi actori din Europa şi nu numai.
24 Art. 27, alineatul 2 al directivei 38/2004 face referire la restricţionarea dreptului de şedere în baza politicilor
publice, siguranţa publică şi sănătatea publică. Concret, articolul stipulează: “Măsurile întreprinse în baza politicilor
publice sau securităţii publice trebuie să concorde cu principiul proporţionalităţii şi să aibă la bază exclusiv
conduita personală a persoanei vizate. Pedepsele penale anterioare nu constituie, prin ele însele, premise
pentru a adopta astfel de măsuri. Conduita personală a persoanei vizate trebuie să reprezinte o ameninţare reală,
prezentă şi suficient de gravă faţă de unul dintre interesele fundamentale ale societăţii”. Nu pot fi acceptate
motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de consideratii de prevenţie generală.
25 Vezi art. 1, punctul 1, lit. f) al decretului-lege 92/2008.
26 Pentru o analiză detaliată a actelor normative recente în domeniul securităţii, vezi L’Associazione per gli
Studi Giuridici sull’Immigrazione. http://www.asgi.it/content/documents/dl08061200.asgi.pacchetto.s
icurezza.2008.pdf.