Cum mystica obscuritate - FedOA - Università degli Studi di Napoli ...
Cum mystica obscuritate - FedOA - Università degli Studi di Napoli ... Cum mystica obscuritate - FedOA - Università degli Studi di Napoli ...
o dulcis electe – Il titolo di electus conferito a Giovanni è già attestato con una certa frequenza nella letteratura di età antecedente ad Hildegard, in particolare nei sermoni e nei testi legati all‟officiazione liturgica 2 , oltre che nel medesimo Liber divinorum operum 3 . In poesia, l‟attribuzione di tale titolo all‟evangelista si riscontra prima di Hildegard unicamente, per quanto mi è dato conoscere, in un inno giuntoci attraverso fonti liturgiche del X sec. di area francese e spagnola, Iste electus Iohannes, appunto 4 : per il resto, le numerose attestazioni di tale espressione in poesia sembrano essere tutte posteriori al XII sec. 5 . Il concetto di dulcedo e quello di electio si trovano associati in un‟immagine piuttosto diffusa nella letteratura cristiana esegetica e dottrinale, quella della dulcis gratia della salvezza accordata agli electi, ai cristiani, di cui già beneficiano sulla terra grazie al Redentore, ma che giungerà al pieno compimento unicamente nel Regno dei cieli: una delle prime attestazioni di tale immagine è presente in Ambrogio, il quale indica l‟immagine del grex, “gregge”, presente nel Cantico dei cantici 6 , come immagine del grex ecclesiae che si pasce del cibo 2 Cfr. ad es. ELEUTHERIUS TORNACENSIS, Sermo seu confessio de SS. Trinitate, PLD 65, col. 85c; Breviarium, PLD 86, col. 984c; HEIRICUS AUTISSIODORENSIS, Homiliae per circulum anni, pars hiemalis, 11, ll. 388-96; OTHLONUS S. EMMERAMMI, Sermo in natali Apostolorum, PLD 146, col. 339c; Excerpta ex liturgicis codicibus Fontavellanensibus, Litaniae, PL 151, col. 925c; DROGO CARDINALIS, Sermo de sacramento Dominicae passionis, PLD 166, col. 1528a; GODEFRIDUS (IRIMBERTUS?) ADMONTENSIS, Homiliae festivales, 41, col. 830, ll. 53-7. Le attestazioni del titolo electe riferito a Giovanni nei testi di carattere ecclesiastico-giuridico sono forse debitrici dell‟uso liturgico di tale espressione, cfr. ad es. HINCMARUS RHEMENSIS, Capitula in synodo apud S. Macram, 5, PLD 125, col. 1076a; Acta conventus Carisiacensis, PLD 138, col. 645c-d; IVO CARNOTENSIS, Panormia, 5, 91, PLD 161, col. 1231d. Per altre attestazioni, cfr. ad es. LAMBERTUS TUITIENSIS, Vita Heriberti Coloniensis, pag. 751, ll. 48-9. 3 Cfr. LDO, 2, 1, 7, ll. 24sqq.: «[…] ut Iohannes electus meus in Apokalipsi uidit […]». 4 Cfr. Iste electus Iohannes, 1, v. 1-2, AH 2, 82 e AH 27, 197: «Iste electus Iohannes | diligendi promptior». 5 Cfr. ad es. IOH. GARL. epithal. 7,489: «Vir cum virginibus electus, virgo Iohannes […]». Per la poesia liturgica, cfr. ad es. Te dilecte consobrine, 40, v. 2, AH 3, 116; Orbis exsultet, 10, v. 2, AH 22, 141; Gaude coelestis curia, 5, v. 1, AH 23, 207; Sanctissimo in Christo, 58, v. 2, AH 29, 209; Summae fons iucunditatis, 11b, v. 1, AH 31, 10; Ave gemma claritatis, 2, v. 1, AH 33, 103; Congaudentes cantemus tibi, 2a, v. 2, AH 39, 180; Ad superna revolare, 2a, v. 1, AH 39, 180; Caelum laudes moduletur, 3a, v. 1, AH 40, 221; Vox respiret laude, 2b, v. 1, AH 40, 224; Laudes Deo concinamus, 8a, v. 1, AH 42, 233; Sublimem tui gloriam, 4, v. 1, AH 43, 194; Iohannes virgo clarior, 1, v. 3, AH 45b, 126; Ave frater Domini, 1a, v. 4, AH 48, 425; Manere vivere debes, v. 51, AH 49, 249; Flore vernat virginali, 2, v. 2, AH 55, 217. 6 Cfr. Cant. 4,1-2: «Capilli tui sicut greges caprarum quae ascenderunt de monte Galaad dentes tui sicut greges tonsarum quae ascenderunt de lavacro omnes gemellis fetibus et sterilis non est inter eas»; 6,4-5: «Capilli tui sicut grex caprarum quae apperuerunt de Galaad dentes tui sicut grex ovium quae ascenderunt de lavacro omnes gemellis fetibus et sterilis non est in eis». 241
divino, cibus dulcior e fructus electior 7 . Il riferimento ad una dulcedo di cui gioiscono gli electi sulla terra come nel Regno dei cieli ritorna in particolare nelle opere esegetiche riguardanti il Cantico 8 , nelle opere di Goffredo di Admont e nel corpus sermonum a lui attribuito 9 , ma anche in altri contesti 10 . 7 AMBR. in psalm. 118, 16, 22, pag. 365, ll. 2-6: «Unde bene etiam in Canticis Christus dicit ad ecclesiam: dentes tui sicut grex tonsarum que ascenderunt a lauacro, quae omnes geminos creant et infecunda non est in eis. quod specie tenus de capris dicitur, mystice autem de ecclesiae grege»; ibi, 23, pag. 365, ll. 7-13: «Nec uilia tibi ista uideantur animalia. denique audi, quae de his sanctus loquatur spiritus: capillamentum tuum ut grex tonsarum quae reuelatae sunt a monte Galaad. dentes tui ut grex tonsarum quae ascenderunt a lauacro. uides quod in altis grex iste pascitur, audis in monte. itaque ubi aliis praecipitia, ibi capris nullum periculum, ubi aliis periculum, ibi gregis huius alimentum, ibi cibus dulcior, ibi fructus electior». 8 Cfr. ad es. BEDA, In Cantica canticorum libri vi, 5, 7, ll. 455-7: «Aspera est palma iuxta terram quia persecutionem patiuntur propter iustitiam electi, pulchra et dulcis in summo quia gaudent in pressuris et exultant scientes quoniam merces eorum copiosa est in caelis»; JUSTUS URGELLITANUS, Explicatio in Cantica canticorum, 2, 27, PLD 67, col. 969b: «[…] qui [scil. Christus] fructus sui dulcedine refectioneque electos incomparabili decore praecedit». Il passo di Ambrogio cit. supra è inoltre ripreso nel XII sec. nella raccolta di excerpta riguardanti il Cantico tratti dalle opere di Ambrogio, curata da Guillaume di Saint-Thierry, cfr. GUILLELMUS DE SANCTO THEODORICO, Excerpta de libris beati Ambrosii super Cantica Canticorum, 67, ll. 119-21: «Quid specie de capris dicitur mystice autem de ecclesiae grege. Nec uilia tibi ista uideantur animalia. Vides quod in altis grex iste pascitur audax in monte. Itaque ubi aliis praecipitia, ibi capris nullum periculum; ubi aliis periculum, ibi gregis huius alimentum, ibi cibus dulcior, ibi fructus electior». Su Guillaume di Saint-Thierry come esegeta, insieme con Bernardo di Chiaravalle, del Cantico, cfr. O speculum columbe, comm. vv. 8-9. 9 Cfr. ad es. GODEFRIDUS ADMONTENSIS, De benedictionibus Iacob patriarchae, 2, col. 1136, ll. 45-51: «[…] quia ex ipsa quam in Dominum habet confidentia, ea quae sunt super se, coelestis videlicet dulcedinis gratiam, quae solis electis et dilectis filiis Dei reservatur, violenta quadam quotidiani laboris constantia rapere, id est apud Deum obtinere nititur»; ID. Liber de decem oneribus Isaiae, 1, col. 1162, ll. 22-7: «Eumdem etiam furorem adhuc quotidie in cordibus electorum infusionis suae dulcedine suscitat et accendit, dum eos in praesenti bene furentes feliciter contra vitia saevientes facit […]»; GODEFRIDUS (sive IRIMBERTUS?) ADMOTENSIS, Homiliae dominicales, 13, col. 89, ll. 19-22: «[…] Anna vero divinam signat gratiam, qua electorum suorum corda dulciter Dominus consuevit invisere»; 57, col. 378, ll. 58sqq.: «[…] Fuistis sane aliquando civitates meae, civitates, inquam, electae, civitates dulces, nimium que acceptae, dum mortali adhuc corpore praegravati contra hostem antiquum forti virtutum acie dimicastis […]»; 62, col. 425, ll. 41-5: «Ad coenam magnam aeternae dulcedinis vocavit Deus omnipotens electos suos primo ante legem, secundo sub lege, tertio sub gratia, quia singulis his temporibus semper erant aliqui, qui ad gustandam aeternae dulcedinis coenam anhaelabant»; 82, col. 580, ll. 22-5: «[…] scilicet post finem hujus vitae Divinitatis et humanitatis Christi dulcedine electos quosque aeternaliter satiare»; 84, col. 586, ll. 19sqq.: «Sed quia unicus iste filius desiderabilis divinae dulcedinis fervor, plerumque in electis exstinguitur, quasi defunctum extra portam efferunt, quando expergefacti aliquando ad vocem praedicatoris miserabiliter deplorant, quod per affectionem dulcedinis internae illum non sapiunt, pro cujus amore praesentis saeculi dulcedinem parvipendunt atque despiciunt»; ID. Homiliae festivales, 26, col. 744, ll. 41-5: «Aeterna quippe Dei Patris sapientia, quae in diebus carnis suae apostolos suos per dulcem vocationem electionis suae ad se traxit […]»; 52, col. 892, ll. 38-44: «Venit omnipotens Trinitas hic ad electos suos quos gratia dulcedinis suae visitat, sed non manet apud eos, quia gratia ista quasi in raptu quodam fit, et non durat; in futura vero vita mansionem apud eos faciet, quod nunquam deseret, sed in aeterna dulcedine semper erunt, ubi Patrem in Filio, Filium in Patre cum Spiritu sancto sine fine videbunt». 10 Cfr. ad es. GREG. M. in I reg. 4, 174, ll. 3584-96: «[…] dixisset fortasse, si uellet, humana quomodo locutione dici posset illius tertii caeli pulchritudinem intimae illius claritatis lucem referret, angelorum fulgorem inenarrabilem et inaccessibilem claritatem, quam dulciter de 242
- Page 191 and 192: sentimenti come in uno speculum 58
- Page 193 and 194: propria scelta di realizzare pienam
- Page 195 and 196: l‟altro anche la figura della spo
- Page 197 and 198: in uno specchio luminoso, nel quale
- Page 199 and 200: Bernardo Silvestre raffiguri il Noy
- Page 201 and 202: Questa rappresentazione della carit
- Page 203 and 204: fondazione è in effetti il fine ul
- Page 205 and 206: cecidisti), che sembra essere scars
- Page 207 and 208: nell‟uomo e riconducono l‟uomo
- Page 209 and 210: Dunque i vv. 5-6 si riferiscono, a
- Page 211 and 212: come plantator et rigator, sulla ba
- Page 213 and 214: vv. 8-9: o suavissima quies-solis L
- Page 215 and 216: sponsi sono invece immagine rispett
- Page 217 and 218: di opere e commenti circa tale libr
- Page 219 and 220: Cristo 158 - è presentata quale mo
- Page 221 and 222: ancora in riferimento al concetto d
- Page 223 and 224: composizione di tale simbolismo, su
- Page 225 and 226: sole 186 ; da Beda, che sembra tene
- Page 227 and 228: Ancora, la facoltà di aspicere in
- Page 229 and 230: istituzioni religiose, e si trova s
- Page 231 and 232: poesia l‟espressione specialis fi
- Page 233 and 234: attraverso la mediazione del Redent
- Page 235 and 236: Intendendo qui la electa amicitia c
- Page 237 and 238: iferito a Giovanni è attestato nel
- Page 239 and 240: Per quanto riguarda l‟attestazion
- Page 241: Commento vv. 1-3: O dulcis-radix L
- Page 245 and 246: vicinanza a Dio, concetto analogo a
- Page 247 and 248: dell‟Ecclesiasticus, in tre simil
- Page 249 and 250: nell‟epistola citata mi sembra id
- Page 251 and 252: virga Iesse, il cui frutto ultimo
- Page 253 and 254: Il verbo elucidare è introdotto ne
- Page 255 and 256: infusa - nel corpo sul piano microc
- Page 257 and 258: proprio animo a tale principio dell
- Page 259 and 260: comunità dei redenti, nella quale
- Page 261 and 262: L‟immagine dell‟intrare in cubi
- Page 263 and 264: conoscenza dei divini arcana verita
- Page 265 and 266: Per quanto riguarda l‟utilizzo de
- Page 267 and 268: attraverso l‟esercizio delle virt
- Page 269 and 270: Commentarium al medesimo libro neot
- Page 271 and 272: con l‟atto Redentivo, Ecclesia ch
- Page 273 and 274: all‟umiliazione cui il Redentore
- Page 275 and 276: praebe adiutorium - La richiesta di
- Page 277 and 278: proposta dalla Newman risulta piena
- Page 279 and 280: vv. 11-2: Tu enim auxisti-tuis Qui
- Page 281 and 282: quale simbolo della diffusione del
- Page 283 and 284: confortantur; hoc ideo est, quoniam
- Page 285 and 286: D‟altronde praecessor, nel latino
- Page 287 and 288: divina da parte dello Spirito 158 -
- Page 289 and 290: giudizio di Dio, come un profumiere
- Page 291 and 292: saluberrima pigmenta della dottrina
o dulcis electe – Il titolo <strong>di</strong> electus conferito a Giovanni è già attestato con una<br />
certa frequenza nella letteratura <strong>di</strong> età antecedente ad Hildegard, in particolare nei<br />
sermoni e nei testi legati all‟officiazione liturgica 2 , oltre che nel medesimo Liber<br />
<strong>di</strong>vinorum operum 3 .<br />
In poesia, l‟attribuzione <strong>di</strong> tale titolo all‟evangelista si riscontra prima <strong>di</strong><br />
Hildegard unicamente, per quanto mi è dato conoscere, in un inno giuntoci<br />
attraverso fonti liturgiche del X sec. <strong>di</strong> area francese e spagnola, Iste electus<br />
Iohannes, appunto 4 : per il resto, le numerose attestazioni <strong>di</strong> tale espressione in<br />
poesia sembrano essere tutte posteriori al XII sec. 5 .<br />
Il concetto <strong>di</strong> dulcedo e quello <strong>di</strong> electio si trovano associati in<br />
un‟immagine piuttosto <strong>di</strong>ffusa nella letteratura cristiana esegetica e dottrinale,<br />
quella della dulcis gratia della salvezza accordata agli electi, ai cristiani, <strong>di</strong> cui già<br />
beneficiano sulla terra grazie al Redentore, ma che giungerà al pieno compimento<br />
unicamente nel Regno dei cieli: una delle prime attestazioni <strong>di</strong> tale immagine è<br />
presente in Ambrogio, il quale in<strong>di</strong>ca l‟immagine del grex, “gregge”, presente nel<br />
Cantico dei cantici 6 , come immagine del grex ecclesiae che si pasce del cibo<br />
2<br />
Cfr. ad es. ELEUTHERIUS TORNACENSIS, Sermo seu confessio de SS. Trinitate, PLD 65, col. 85c;<br />
Breviarium, PLD 86, col. 984c; HEIRICUS AUTISSIODORENSIS, Homiliae per circulum anni, pars<br />
hiemalis, 11, ll. 388-96; OTHLONUS S. EMMERAMMI, Sermo in natali Apostolorum, PLD 146, col.<br />
339c; Excerpta ex liturgicis co<strong>di</strong>cibus Fontavellanensibus, Litaniae, PL 151, col. 925c; DROGO<br />
CARDINALIS, Sermo de sacramento Dominicae passionis, PLD 166, col. 1528a; GODEFRIDUS<br />
(IRIMBERTUS?) ADMONTENSIS, Homiliae festivales, 41, col. 830, ll. 53-7. Le attestazioni del titolo<br />
electe riferito a Giovanni nei testi <strong>di</strong> carattere ecclesiastico-giuri<strong>di</strong>co sono forse debitrici dell‟uso<br />
liturgico <strong>di</strong> tale espressione, cfr. ad es. HINCMARUS RHEMENSIS, Capitula in synodo apud S.<br />
Macram, 5, PLD 125, col. 1076a; Acta conventus Carisiacensis, PLD 138, col. 645c-d; IVO<br />
CARNOTENSIS, Panormia, 5, 91, PLD 161, col. 1231d. Per altre attestazioni, cfr. ad es.<br />
LAMBERTUS TUITIENSIS, Vita Heriberti Coloniensis, pag. 751, ll. 48-9.<br />
3<br />
Cfr. LDO, 2, 1, 7, ll. 24sqq.: «[…] ut Iohannes electus meus in Apokalipsi ui<strong>di</strong>t […]».<br />
4<br />
Cfr. Iste electus Iohannes, 1, v. 1-2, AH 2, 82 e AH 27, 197: «Iste electus Iohannes | <strong>di</strong>ligen<strong>di</strong><br />
promptior».<br />
5<br />
Cfr. ad es. IOH. GARL. epithal. 7,489: «Vir cum virginibus electus, virgo Iohannes […]». Per la<br />
poesia liturgica, cfr. ad es. Te <strong>di</strong>lecte consobrine, 40, v. 2, AH 3, 116; Orbis exsultet, 10, v. 2, AH<br />
22, 141; Gaude coelestis curia, 5, v. 1, AH 23, 207; Sanctissimo in Christo, 58, v. 2, AH 29, 209;<br />
Summae fons iucun<strong>di</strong>tatis, 11b, v. 1, AH 31, 10; Ave gemma claritatis, 2, v. 1, AH 33, 103;<br />
Congaudentes cantemus tibi, 2a, v. 2, AH 39, 180; Ad superna revolare, 2a, v. 1, AH 39, 180;<br />
Caelum laudes moduletur, 3a, v. 1, AH 40, 221; Vox respiret laude, 2b, v. 1, AH 40, 224; Laudes<br />
Deo concinamus, 8a, v. 1, AH 42, 233; Sublimem tui gloriam, 4, v. 1, AH 43, 194; Iohannes virgo<br />
clarior, 1, v. 3, AH 45b, 126; Ave frater Domini, 1a, v. 4, AH 48, 425; Manere vivere debes, v. 51,<br />
AH 49, 249; Flore vernat virginali, 2, v. 2, AH 55, 217.<br />
6<br />
Cfr. Cant. 4,1-2: «Capilli tui sicut greges caprarum quae ascenderunt de monte Galaad dentes tui<br />
sicut greges tonsarum quae ascenderunt de lavacro omnes gemellis fetibus et sterilis non est inter<br />
eas»; 6,4-5: «Capilli tui sicut grex caprarum quae apperuerunt de Galaad dentes tui sicut grex<br />
ovium quae ascenderunt de lavacro omnes gemellis fetibus et sterilis non est in eis».<br />
241