13.06.2013 Views

Quattru cunti

Quattru cunti

Quattru cunti

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

TONIO INGROSSO<br />

QUATTRU CUNTI<br />

(Scritti dialettali)


A ttie ca stai luntanu<br />

cu nnu’ te scordi mai<br />

te ‘stu paese.


Ricercare le radici di un popolo attraverso<br />

favolose dicerie e arcane leggende sublima<br />

l’animo nostro, che compie un viaggio a<br />

ritroso nei meandri del passato.<br />

Antonio Nahi


NOTE DELL’AUTORE<br />

Perchè “quattru <strong>cunti</strong>” quando in questa raccolta ne<br />

sono presenti nove più tre appena iniziati? Perchè il numero<br />

quattro in molte espressioni viene riportato per indicare un<br />

numero impreciso, e comunque di piccola quantità (quattro<br />

chiacchiere, quattro case, quattro passi, quattro risate, quattro<br />

gatti, ecc.ecc).<br />

Quindi questi “quattru <strong>cunti</strong>” riportati dal sottoscritto,<br />

in realtà non sono altro che alcuni delle centinaia di “<strong>cunti</strong>”<br />

che la tradizione orale matinese ci ha tramandato per raccontare,<br />

tra storia e leggenda (realtà e fantasia), la vita di una<br />

volta, alcune usanze scomparse appartenenti alla nostra civiltà<br />

contadina. Dico alcune perchè, se è vero che molte usanze<br />

si sono trasformate o addirittura sparite, è pure vero<br />

che molte altre hanno restitito al tempo. Le tradizioni gastronomiche,<br />

per esempio, che non ammettono modernità di<br />

sorta, resistono, eccome! Basta pensare a pasti antichissimi<br />

che connotano tuttora la nostra cucina, (ciceri-ttrìa, pittule<br />

cu llu cottu, rape ffucate, purceḍḍuzzi, gnommareḍḍi,<br />

minchiareḍḍi cu lla ricotta scanta, pitteḍḍe, sagne ritorte<br />

fatte a casa, cozze piccinne fatte cu llu sucu, ecc. ecc.) o le<br />

tradizioni religiose (caratteristiche processioni del venerdì<br />

santo, confraternite ancora con abiti riccamente barocchi,<br />

“focareḍḍe” in onore di alcuni santi, costumanza” te Santu<br />

7


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

Lazzaru”, quella dei presepi, ecc. ecc)<br />

Cosa sono i <strong>cunti</strong>? I “<strong>cunti</strong>” sono racconti popolari,<br />

fatti accaduti e tramandati da padre in figlio (modificati, arricchiti,<br />

nel corso del tempo) che venivano narrati in un angolo<br />

della strada o nelle corti durante le serate d’estate, e intorno<br />

al focolare d’inverno. Appartengono al nostro patrimonio<br />

culturale che va assolutamente salvaguardato.<br />

8


PRESENTAZIONE<br />

Con entusiasmo ho scritto queste parole sparse per presentare<br />

la pregevole fatica dell’amico Tonio Ingrosso, testimonianza<br />

di amore e di affetto per la sua Matino e per tutti<br />

noi, a cui ha dato titolo “ <strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong>”.<br />

Il dialetto è la manifestazione della civiltà afferente ad<br />

una comunità, come la nostra Matino, formatasi mille anni fa<br />

circa dalla fuga di pochi uomini dalla vicino Alezio, cresciuta<br />

nel tempo sino ad essere un operoso centro urbano qual è<br />

oggi con circa 12.000 abitanti.<br />

Sino al 1950 quasi tutta la popolazione residente era analfabeta<br />

ed il linguaggio dialettale era la sola ed unica comunicazione<br />

fra di noi, annullata dall’avvento della televisione<br />

- la vera artefice, nel tempo, dell’unità d’Italia soltanto<br />

nel linguaggio parlato, poichè il campanilismo esiste ancora,<br />

residuo medievale delle diverse dominazioni subite: dai Fenici,<br />

ai Cartaginesi, ai Romani, Arabi, Spagnoli e Francesi; il<br />

nostro dialetto è un mixer di queste dominazioni che hanno<br />

lasciato la loro impronta in sostantivi dialettali, esempio:<br />

“jussu” (diritto) romano; “sciarabbà” (carretto) lingua araba;<br />

“buttèja” (bottiglia) lingua francese, eccetera, eccetera;<br />

di questa civiltà dialettale Tonio Ingrosso, che conosco sin<br />

dal 1973, ne era ed è cultore; ne sono testimonianza tutte le<br />

9


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

produzioni dialettali pubblicate con notevole successo e consenso<br />

sin dal 1975 quando organizzò un concorso poetico in<br />

vernacolo in contrada “Lazzareḍḍ u”.<br />

Il lavoro di oggi, che ho l’onore di presentare, è una raccolta<br />

“<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong>”, allegoria di un tempo con significazione<br />

di brevità; è uno spaccato del tempo vissuto dal 1945,<br />

eccetto per “Fracciommu, ‘A Matonna t’u Càrmunu, ‘U<br />

Marchese te Matinu; “li <strong>cunti</strong>” tradizione orale delle favole<br />

che noi non conosciamo per duplice motivo: analfabetismo e<br />

povertà, avevano quasi sempre al termine insegnamenti di<br />

onestà, amore al lavoro, alla famiglia e il loro racconto pronunciato<br />

dagli anziani sollecitava e svegliava la fantasia dei<br />

bambini, tutti attenti alla trama del racconto ed ai suoi eroi<br />

protagonisti.<br />

“E’ un patrimonio culturale che va assolutamente<br />

salvaguardato”, questa affermazione di Tonio Ingrosso deve<br />

essere intesa come un appello a tutti noi matinesi per collaborare<br />

alla stesura in dialetto “te li <strong>cunti</strong>”, da raccogliere in<br />

volume e da consegnare quale eredità alle future generazioni;<br />

ma il vero patrimonio da salvare è il nostro dialetto, questa<br />

lingua morente; sostantivi di lingua inglese ed americana<br />

hanno inquinato la nostra lingua ed il dialetto. Il nostro dialetto<br />

nella pronuncia ha un id quid di dolcezza e musicalità<br />

di cui si ha conferma nella tradizione popolare di melomani<br />

ed amanti della buona musica.<br />

La funzione educatrice del pregevole lavoro dell’amico<br />

Ingrosso non è tanto il contenuto “te li <strong>cunti</strong>”, quanto<br />

l’averlo scritto in dialetto che va rivisitato.<br />

Da ex sindaco e cittadino ultra ottuagenario rivolgo un<br />

appello ai signori amministratori pro tempore del nostro<br />

Comune: non sciupate le risorse disponibili della cultura in<br />

piccoli rivoli con il patrocinio economico del Comune nella<br />

10


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

proliferazione di manifestazioni pseudo culturali. Avete il<br />

dovere di sostenere la vera cultura, e questo è il nostro dialetto:<br />

sostantivi come “musuranza” (calore umano), “mafuru”<br />

(turacciolo), ecc. era il linguaggio dei nostri avi sino al 1950<br />

e le radici, come si legge in prefazione del lavoro, debbono<br />

essere sempre presenti in noi e tenere in alto il nostro dialetto<br />

quale migliore eredità da affidare ai giovani.<br />

E’ questa la ratio del lavoro di Tonio Ingrosso al quale<br />

debbo un affettuoso grazie per aver tenuto acceso ed alimentato<br />

con amore e sacrificio la fiammella della cultura dialettale<br />

e delle radici - oasi benefica nel deserto della giungla telematica<br />

ed interplanetaria.<br />

L’augurio che abbia a continuare, attraverso la sua “Associazione<br />

Autori Matinesi”, l’azione rigeneratrice della lingua<br />

dialettale, unica testimonianza della civiltà contadina,<br />

civiltà di lavoro, di sacrificio, di conquiste.<br />

11<br />

Antonio Primiceri


LU CUNTU TE LE MACARE<br />

Una volta i “<strong>cunti</strong>” si raccontavano nel periodo estivo<br />

per strada, nelle corti o intorno ai “caseḍḍi”, d’inverno, invece,<br />

in casa davanti al camino. Trattavasi di fatti accaduti<br />

molti anni prima tramandati oralmente da padre in figlio;<br />

quasi tutti affascinanti e i più coinvolgenti erano quelli che<br />

narravano storie di morti, di “macàre“, di “acchiature”<br />

(tesori nascosti svelati da parenti defunti) e di “moniceḍḍi”<br />

(spiritelli).<br />

I ”<strong>cunti</strong>” si raccontavano anche nelle osterie e nelle sale<br />

da barba. Quelli delle osterie potevano essere seriosi o spiritosi<br />

a seconda del vino consumato, se annacquato o mischiato<br />

con la gassosa. Nelle sale da barba si raccontavano “<strong>cunti</strong>”<br />

vietati ai ragazzi; lì dentro circolavano incipriati calendarietti<br />

di donne nude.<br />

Davanti la mia casa dove abitavo da fanciullo, vi era un<br />

grande piazzale denominato “Fera”, dove attualmente vi è<br />

la villa comunale, sul quale noi giocavamo scalzi tutto il<br />

giorno e la sera, stanchi, seduti in cerchio per terra, ascoltavamo<br />

con attenzione e paura i misteriosi “<strong>cunti</strong>” raccontati<br />

quasi sempre da un vecchio che noi chiamavamo “u cunta<strong>cunti</strong>”e<br />

alcune volte da “Nzinu Scamàle”, un altro anziano<br />

che abitava là vicino, padre di dodici figli, dotato di<br />

13


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

grande senso dell’humour. Noi eravamo: io, Mario Nuzzaci,<br />

Rosario Bove, Giulio Scarlino, Augusto Costantino e Totò<br />

Foscarini, tutti ragazzi svegli che però nel sentire quei fatti<br />

ce la facevamo addosso per la paura.<br />

Ci sbudellavamo, invece, dalle risate quando vedevamo<br />

uscire dalla “putèca te lu Ricciotti, nunni mbriachi a stozze<br />

ca ndarluttavane e mminavane crosse roffe (sputi) ca te sbutàvane<br />

lu stòmmucu”. Quante litigate, quante bestemmie in<br />

quella“putèca”; si giocava a morra e a “patrunu e ssutta”.<br />

Ci si divertiva anche con “mèšcia Giacinta”, una donna devota<br />

a Santa Rita che indossava perennemente l’abito nero<br />

con cintura di cuoio, la quale ai nostri insulti rispondeva<br />

sempre -“Tte vìsciu santu, fiju, ‘tte vìsciu santu!...mortu però!”-<br />

e che abitava anche lei nei dintorni.<br />

E i “<strong>cunti</strong>”, adesso che ricordo, si raccontavano anche<br />

nella cartoleria di mio zio, “mèšciu Ntoni Masella” (altro<br />

personaggio dotato di grande spirito di osservazione e sempre<br />

pronto alla battuta), sita vicino alla “Fera” sulla “via<br />

nova” (attuale via Roma), dove si potevano acquistare quaderni<br />

e pennini, ma anche le prime gomme da masticare<br />

(“gingomme”) e pesciolini di liquirizia.<br />

E visto che mi trovo, voglio raccontarvi “nu cuntu” che<br />

sentii raccontare da un grande conoscitore e narratore di culacchi,<br />

“mèšciu Querinu Stìfani”, proprio in detta cartoleria.<br />

Questo signore, che era un grande ebanista, aveva la falegnameria<br />

proprio lì vicino,(attigua alla casa della maestra<br />

Ròchira), dove mio zio e Ginu Nassisi, gestori di esercizi<br />

privi di bagno, si recavano per usufruire della “fòggia”<br />

(pozzo nero) per le urgenti deiezioni; per le minzioni, invece,<br />

si servivano delle bottiglie e lattine vuote di olio di motore.<br />

Quella sera erano presenti, oltre al sottoscritto e a mio zio,<br />

Ginu Nassisi, gestore del chiosco della benzina Caltex che<br />

14


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

trovavasi sul marciapiede di fronte, suo figlio Luciano e<br />

“mèšciu Cuntinu Uttàru”. Io mi recavo spesso da “zzìuma<br />

Ntoni” per leggere gratis i giornalini di Capitan Miki e<br />

Grande Blek o Blek Macigno..<br />

“Mèšciu Querinu” ci raccontò “nu cuntu te macàre”. Le<br />

“macàre”, verso la metà degli anni cinquanta, stavano già<br />

scomparendo, ma a Matino si diceva che ce n’erano ancora.<br />

Mia madre diceva sempre che per conoscere una “macàra”,<br />

che a prima vista sembrava una persona normale, bastava<br />

disegnare per terra con un gessetto una croce e quella nel<br />

vederla cambiava subito strada. Le “macàre” scappavano<br />

anche di frontre a due spilli disposti a croce. Per poterle,<br />

poi, vedere tutte assieme, occorreva, la notte di S.Giovanni,<br />

mettere un bicchiere d’acqua con dentro il bianco dell’uovo<br />

sulla finestra e aspettare che passassero tutte a processione<br />

quando si recavano, passando prima dal cimitero, alla “casa<br />

t’e macàre”, una casa mezza diroccata, ubicata sulla<br />

strada di “Culìne” (zona agricola a confine col feudo di Alezio)<br />

dove dovevano ballare fino all’alba. Si raccontava, allora,<br />

che di notte, da quella casa uscivano strani rumori e<br />

forti suoni di tamburi. Noi ragazzi che andavamo al mare in<br />

bicicletta, quando passavamo per di là, pedalavamo più forte<br />

perchè avevamo paura; io, addirittura, incrociavo l’indice<br />

col pollice contro il malocchio, gesto che mi veniva spontaneo<br />

anche quando incontravo per strada una zingara.<br />

Mèšciu Querinu incominciò a raccontare premettendo<br />

che si trattava di un fatto veramente accaduto:<br />

“Iti ssapìre ca anni rretu, allu quarantacinque, aḍḍà vanna<br />

‘a Massaria, nnanzi ‘u campu, abbitava ‘u patrunu Saru e dde<br />

frunte a iḍḍu ìa cchiata casa nu certu Nardu, nu pòuru cristu<br />

furastieru ca vanìa t’intru ‘u capu e ca s’ìa unitu cu nna certa<br />

Nzina; nu furese vèduvu ca campava facennu farche sciurna-<br />

15


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

ta a ffore te paru a fijusa, nu caruseḍḍu te ticiassete, ticiottu<br />

anni ca l’ìa utu t’a vecchia mujère. ‘Sta Nzina, mmèce, facìa<br />

sarvìzzie alla mujère te lu patrunu Saru... nsomma facìa ‘a<br />

serva a casa te la signura Lucia, na fimmanazza ca cumannava<br />

lu maritu a bacchetta e ca ne facìa le corne cu nn’ufficiale<br />

pulaccu ca tie mèšciu Ntoni canusci bbona!<br />

‘Sti signuri, chiamàmuli cusìne, tanìane na fija ggià carùsa<br />

ca stutiava a Bbari e ca scìa ‘bbanìa te casa na fiata allu<br />

mese. Era na bbeḍḍa vagnùna ... tutti ticìane ca ssamijava a<br />

Santa Cisaria, e llu fiju te lu Nardu ne minàu l’occhiu. ‘A verità,<br />

puru iḍḍu era nu bbeḍḍu ggiòvine. Eh.... tanìa certi occhi<br />

nìuri ca nu’ be ticu... e poi, era ertu e sveju... ma però, nc’era<br />

nu ma: era nu menzu affabbèta... pe’ nu ddire tuttu! Alla vagnùna<br />

ne piacìu lu stessu e sse zziccàra ‘ulìre scusi pe’ nnu<br />

saccu te tiempu, ma poi la signura Lucia li scuprìu e... aprite<br />

cielu! ‘U Saru, quantu quantu, ma iḍḍa, na marescialla nata,<br />

era cuntraria a ‘stu fattu e ffice te tuttu cu bbite ci lli lluntana<br />

ḍḍi vagnuni.<br />

Ne nne facìa te tutti i culuri, ma nu’ se bbuscava nenzi<br />

percè parìa propiu ca erane fatti l’unu pe’ l’aḍḍu. Nu’ sapìa<br />

cci ìa ffare, mise tanta ggente an menzu e šcìu ‘sse cunfitàu<br />

puru cu Papa Pànfilu, ‘u prèvate t’a Matonna Ndulurata. Iḍḍu<br />

ne rispuse ca nu’ putìa fare nenzi e ca la cosa stìa alli mani te<br />

lu Signore. Allora, tutta raggiata, tisse ca era costretta ‘bbaje<br />

a nna macàra. Papa Pànfilu, e farcheccùnu te ui lu sape ca<br />

nunn era tantu bbeḍḍu, cci ffice? Nu’ filu ca la sviàu, no...<br />

ansi... se tice an giru ca lu nume te la macàra ne lu tese propiu<br />

iḍḍu. E’ bberu? Nunn è bberu? Ennàh? Nsomma allu crai<br />

scìu ‘àcchia ‘sta macàra c’abbitava suse ‘e màcchie intra nnu<br />

caseḍḍu, ḍḍa vanna alla Massaria Giannella, prima t’a carcàra<br />

te lu Carichinu. Mèšciu Querinu raccontava questo “cuntu”<br />

rivolgendosi quasi sempre a noi due ragazzi presenti che<br />

16


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

eravamo i più sbalorditi e i più curiosi.<br />

Era te vèspara e sta cchiuvìa a celi perti, te su ‘e màcchie<br />

scinnìane acqua russa, petre e munti, ma iḍḍa senza ‘ttime<br />

nenzi, pijàu ‘a via te Santa Parmèta, mmarcàu te menzu alli<br />

cippuḍḍazzi e intra quattru quattrottu sciù e l’acchiàu. Era na<br />

vecchia tutta scapiḍḍisciata, senza tenti, cu lli musi pittati, ca<br />

stìa ssattata susu nnu vancuteḍḍu e ca sta cuntava cu nna<br />

cuccuàscia mmaestrata. ‘A macàra prima ntise comu stìane li<br />

fatti, poi ne ddummannàu cci fattura n’ìa ffare a ḍḍu carùsu,<br />

percè ci nn’erane te tanti tipi: fatture te morte, fatture te paccìa<br />

o te mmalazzamentu te sangu. ’A signura rispùse ca noni<br />

te morte, ca bbastava cu nne vene na malatìa te quiḍḍe ca nu’<br />

sani cchiui. Allora ‘a macàra ne tisse ca ìa bbisognu te na<br />

mutanda o te nu maccatùru te ḍḍu ggiòvine ca l’era llavare<br />

cu la lassìa te nu còfunu fattu cu ccìnnere t’osse te morti.<br />

Oppuru bastava ‘nne porta nu litrattu. ‘A signura Lucia tisse<br />

va bbene e se nne scìu.<br />

Se mise t’accordu cu llu maritu, ma nu’ ci fose mezzu cu<br />

nne rrùbbane le rrobbe a ḍḍu vagnone percè màmmasa, la<br />

Nzina, quannu essìa te casa nzerrava sempre ‘a porta a<br />

cchiave.<br />

Passàu farche mese e la signura nu’ pijava riggettu, nu’<br />

sapìa cchiui cci ìa ffare; sapìa ca li vagnuni secutàvane cu sse<br />

òlene scusi e allora, nu bbeḍḍu ggiurnu, tecise cu bbaje a<br />

nn’aḍḍa macàra, ca facìa casa susu Ppeppiceḍḍu, ma puru<br />

quista ne tisse ca ìa bbisognu te farche cosa te lu zzitu te fìjasa;<br />

bastava puru nu fioccu te capiḍḍi o nu stozzu t’ugna.<br />

Se nne turnàu a casa scuraggiata, ma topu ddò misi riturnàu<br />

cu nna francata te capiḍḍi ca nu’ se sape comu l’ìa uti.<br />

‘A macàra cci ffice? Li nturtijàu, fice ddò gnòmmari, a ognetunu<br />

ne nficcàu nu chiou ruggiato schiuvatu te nu chiaùtu e<br />

17


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

poi nne minau susu ddò nziḍḍi t’acqua gialla ca parìa pisciatùru;<br />

unu ne lu tese alla signura e nne tisse cu llu minte intra<br />

lu saccune te lu zzitu, l’aḍḍu, nciarficiannu palore ca nu’ se<br />

capìane, lu precàu ḍḍa fore sutta nn’argulu te sita.<br />

‘A signura Lucìa se pìjau ‘sti capiḍḍi e se nne turnàu a<br />

casa. Mo’ nu’ sapìa comu ìa ffare cu lli minte intra ‘llu lettu<br />

te ḍḍu vagnòne... ‘a casa stìa sempre chiusa. Le pensàu tutte<br />

e alla fine tantu fice ca rrivešcìu. Se canciàu lu crinu te li matarazzi<br />

e sse fice jutare te la Nzina, e alla fine poi, siccomu<br />

nn’era rrumastu tantu (iḍḍa n’ìa ccattatu amposta te cchiui)<br />

ne lu rricalàu alla serva cu llu minte allu saccùne te lu vagnone<br />

ca sapìa ca era te cacchiàme e intra ‘llu crinu ne ccucciàu<br />

‘u gnòmmaru t’a macàra.<br />

‘A Nzina, tutta presciata, ne inchìu ‘u saccùne allu fìju e<br />

quistu, topu ‘a prima notte, ppena se źźàu ‘lla mmane, se<br />

zziccàu sentire fiaccu; jancu an facce comu nu mortu, sculava<br />

te sutùre a ppilu a ppilu e nne scuppiava ‘a capu e llu<br />

stòmmacu. ‘U Nardu e la Nzina se mparuàra e chiamàra te<br />

pressa Don Giuliu, ma nu’ ficera nenzi.<br />

Passara li giurni, ‘u vagnone, pareḍḍu, scìa sempre pèsciu;<br />

critava sempre comu nu pàcciu e a ffiate nu’ mbulìa ‘bbite<br />

ciuveḍḍi; poi alla fine, a ḍḍe condizioni, spicciàu cu sse lassa<br />

puru cu lla zzita. Iḍḍa topu nu picchi te tiempu se nne<br />

cchiàu n’aḍḍu e... bbonanotte sunatùri! Pare ca puru quistu<br />

era nu pulaccu comu l’amante te màmmasa: nu surdatu ca<br />

stutiava cquài alla scola lementare, alla scola t’i pulacchi. Intantu<br />

lu vagnone scìa retu pe’ rretu; chiamàra tuttori furastieri,<br />

ma tutti ticìane ca nu’ c’era nenzi te fare parcè era<br />

ddaventatu scemu, e poi llu purtàra puru allu spetale te<br />

Caḍḍipuli.<br />

Màmmasa, pareḍḍa, nu’ sapìa cchiui cci ffare e lu Nardu<br />

nu‘ se tìa pace; cercava sempre cu llu ncorda, cu llu pija cu<br />

18


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

llu bbonu, ma iḍḍu ne rispunnìa fiaccu e ncerte fiate se nne<br />

scìa te casa pe’ ddò, ttre ggiurni.<br />

’A Nzina, puru iḍḍa scìa ‘sse cunfita cu Papa Pànfilu, e<br />

ḍḍu tiscrazziatu, ca sapìa tuttu, ne ticìa sempre - Nzina, sìa!<br />

Fazza Ddiu! Prega, prega che tuo figlio un giorno guarirà;<br />

cerca di portarlo ogni tanto in chiesa e vedrai.-<br />

Na sira, sutta ‘u cumentu, ‘u Nardu sta cercava sciurnata<br />

pe’ llu crai e nn’amicu ne tisse - Nardu, percè nu’ bà<br />

‘ddummanni na macàra? E ffanni ca a ffìjuta n’ànnu fatta na<br />

fattura?- ‘U Nardu ne lu tisse alla mujère e nu giurnu, tutti e<br />

ttrete, te paru cu llu fiju, scèra a Sulìtu. Tannu ‘e macàre te<br />

Sulìtu scìane pe’ nnuminata! E bbannu ncora moi! E’ bberu<br />

mèšciu Cuntinu?<br />

Cchiara na macàra ca sapìa fare fatture e contrufatture. Se<br />

chiamava Settìmia percè era ‘a settima te sette soru nate tutte<br />

e ssette lu sette t’ogne mese te nascita; tanìa lu sciummu comu<br />

quiḍḍu te lu N. Crapàru e l’ugne nìure e llonghe, longhe;<br />

brutta te toccu, ssamijava alla morte e l’acchiàra ca sta cernìa<br />

na specie te cranu nìuru cu nnu farnàru vecchiu te<br />

cent’anni.<br />

Ppena vitte lu vagnòne capìu ca n’erane fatta na macarìa e<br />

nne zziccàu ffare nu saccu te ddummanne. Ne ddummannàu<br />

pe’ pprimu ci canuscìa farchetunu ca ne ulìa male, poi, ci ìa<br />

mai nduratu farche ffiuru siccatu, ci ìa persu farche fiata farche<br />

patulinu o maccatùru, ci era statu mai fiatatu te na sacàra<br />

o ci intra ccasa ìa vistu mai spilli, spìngule, chiovi rruggiati o<br />

pili nìuri te mùšcia.<br />

‘A Nzina rispuse ca tanìane sulu na crapa, mušci mai tanuti!<br />

Dḍa macàra, poi, ddummannàu ci allu purtune t’a rimesa<br />

nc’era ‘u cattàru e llu Nardu rispuse ca nu’ tanìane nnè<br />

purtune e nnè rrimesa... cavaḍḍi mai tanuti e ca a ffore scìane<br />

sempre all’ampète, ffarche ffiata cu lla mula t’u patrunu Sa-<br />

19


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

ru. Ne ddummannàu puru ci ìa vìpputu mai acqua trubba o<br />

sciòtta àcita o manciatu mile squajate te intra. ‘U vagnone<br />

tisse none e allora la macàra lu zziccàu ttantare a ffrunte, facennu<br />

cruci alla smersa e cercannu cu nne lleva la macarìa cu<br />

mijara te palore ca ciuveḍḍi capìa. Poi, te intra nna<br />

scatuleḍḍa pijàu nu picca te mmerda siccata e lla mise intra<br />

nnu biccheri t’acqua benatitta. Chiamàu t’u celu spiriti e<br />

ssanti; secondu iḍḍa l’acqua era farvìre cu sse nn’esse la<br />

fattura, ma alla fine, quannu vitte ca nu’ facìa nenzi, tisse ca<br />

ne servìa na chiave te na cisterna aḍḍunca s’era ffucatu farchetunu<br />

o na chiave te na chièsia sconzacrata ca surtantu cu<br />

quiḍḍe putìa scuprire cci nn’ìane fattu allu vagnòne.<br />

Allu crai lu Nardu ne purtàu na chiave ca nu’ sapìmu ḍḍu<br />

cazzu la cchiàu e sse nne scìu speranzosu. Passàra misi e llu<br />

vagnone nu’ sanava, ansi scìa rretu pe’ rretu, ggiurnu topu<br />

ggiurnu; jancu te facce, nu’ manciava cchiui nenzi. ‘A Nzina<br />

scìa e bbanìa t’a chièsia e Papa Pànfilu ne ticìa sempre- Stai<br />

calma, prega Dio; portalo in chiesa e vedrai che tuo figlio<br />

guarirà. Il Signore gli farà il miracolo. - Lu maràculu, mmèce,<br />

la Nzina lu cercàu alli Santi Metici e quannu rrivàu la festa<br />

purtàu lu fiju a Uscèntu. Se vìttera ddò misse, una rretu<br />

ll’aḍḍa, se ccattàra nu quartu te scapèce, ddò mantaji te Santu<br />

Cosimu e Ddamianu e sse nne turnàra a Matinu.<br />

Topu farche ggiurnu ‘a Nzina, te mmane mprima, scìu a<br />

Sulìtu alla macàra cu bbite ci nc’era nuḍḍa bbona nova e nne<br />

tisse ca era sciùta alla festa te Santu Cosimu a Uscèntu cu<br />

cerca na cràzzia e ca ìa ccattatu ddò mantaji te Santi Metici,<br />

quiḍḍi te cartune cu lle zacareḍḍe. ’A macàra ppena ntise ḍḍu<br />

fattu, ddevantàu janca te facce e tremulannu tutta ne cumannàu<br />

cu bbaje fuscennu a casa e ccu nne porta te pressa ḍḍi<br />

mantaji.<br />

‘A Nzina, proccupata, scìù e tturnàu ḍḍu stessu giurnu (la<br />

20


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

ccumpagnàu lu stessu cumpare ca l’ìa purtata cu llu travìnu<br />

alla mmane; nu vicinu te casa ca la purtava ogni annu alla festa<br />

t’a Matonna te Sanàrica), e lla macàra quannu vitte li<br />

mantaji se scapiḍḍisciàu tutta; tremulannu li pijàu an manu e<br />

cu lla chiave ca n’ìa purtata ‘u Nardu, ne fice susu na specie<br />

te cruce scerrata, poi, topu cercau ‘rristacca ‘e zacareḍḍe ca<br />

stiane ttaccate forte, forte a nnutu e quannu rrivescìu poi le<br />

bbrusciàu; zzuppannu mmenzu casa, tisse, poi, nu saccu te<br />

litanìe e sse fice cruci su cruci cu tutte ddòi le mani. Quistu<br />

pe’ cchiui te nu quartu t’ùra; quannu poi se carmàu, tutta<br />

squajata, minata su’ nna sèggia, tisse queta, queta -Vane, vane<br />

beḍḍa, la fattura l’imu sbrujata!- Mancu nu minutu... cu<br />

tanti t’occhi te fore, se scapiḍḍisciàu te capu... zzumpàu t’a<br />

sèggia, se mise mmenzu, mmenzu ‘ccasa, e rrazze an celu,<br />

comu na ndemuniata, critàu - Capiḍḍi erane, capiḍḍi!<br />

Capiḍḍi mbrujati!-<br />

‘A Nzina, tutta mparuata, se nne scappàu fuscennu. A<br />

Matinu rrivàu te notte e quannu trasìu intra ccasa cchiàu lu<br />

fiju bbeḍḍu, russu an facce comu na sita ca sta sse manciava<br />

na cosca te fanùcchiu. Tremulannu se lu mbrazzàu tuttu e<br />

bbitte ca era sanatu: ḍḍu fìju mmacarisciatu era turnatu meju<br />

te prima!”-<br />

E mèšciu Querinu terminò di raccontare questo “cuntu”<br />

come si usava dire allora – E llu cuntu nunn è cchiui, mo’<br />

cuntàtine n’aḍḍu ui!-<br />

21


LU CUNTU TE FRA CCIOMMU<br />

Prima di raccontarvi lu cuntu te Fra Cciommu vorrei<br />

far presente, per chi non lo sapesse che “Fra Cciommu” è<br />

una zona agricola sita ad ovest di Matino distante 3 Km. circa,<br />

e che, a detta della buonanima di mia madre, la sua denominazione<br />

deriva da un nomignolo che i matinesi appiopparono<br />

ad un monaco del Monastero di Sant’Eleuterio a seguito<br />

di un avvenimento accaduto molti secoli fa.<br />

Nel 1981 esercitavo la professione di vigile sanitario<br />

presso il Comune di Matino, quando un bel giorno si presentò<br />

in ufficio Benito Cataldo, l’allora custode del cimitero,<br />

per far presente che durante alcuni scavi per lavori di sistemazione<br />

del viale, nei pressi delle cappella gentilizia<br />

Paiano-Primiceri, erano state rinvenute delle ossa umane. A<br />

seguito dell’immediato intervento, l’ufficiale sanitario di allora,<br />

Dott. Donato Marsano, ordinò, non essendo in possesso<br />

di dati identificatori, di collocare detti resti mortali<br />

nell’ossario comunale (fossa comune). Si pensò fossero resti<br />

mortali di persone decedute durante la “ spagnola” del<br />

1918.<br />

Incuriosito, la sera, chiesi a mia madre, essendo ella nata<br />

nel 1903, se ricordava qualcosa di quel periodo in cui si verificò<br />

l’nfluenza spagnola che scatenò una pamdemia, con<br />

la morte di moltissime persone. E le raccontai del rinveni-<br />

22


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

mento dei resti mortali avvenuto la mattina. Al che, mia<br />

madre, spaventata, mi rispose: - Quale spagnola? Quiḍḍe,<br />

fiju meu, suntu l’osse te Fra Cciommu; quiḍḍe suntu l’osse<br />

ca cchiàra sutta Fra Cciommu seculi e sseculi rretu intra<br />

nnu casèḍḍu! Tie si’ bbagnone, fiju meu, ‘sta storia nu’ la<br />

poi sapire.-<br />

Io, incuriosito, chiesi - Mamma, quale storia?- - Quista è<br />

nna storia ca nu’ la cunta cchiui ciuveḍḍi, ma è nna storia<br />

vera. A mmie me la cuntàu ‘u benattàmina t’u nonnu Celestinu<br />

ca a iḍḍu ne l’era cuntata ‘u nonnu te mujèrasa ca facìa<br />

Carìzzulu te cugnume. Pensa te quanti anni ete ‘sta storia!-<br />

- E jeu nu’ la pozzu sapire?- le dissi a quel punto. E<br />

mia madre - Ci òi ‘tte la cuntu, prima famme ‘lleu ‘a farsùra<br />

te susu ‘u focu.-<br />

Dopo due minuti, seduti a fianco del caminetto,( io con i<br />

piedi sul bordo della “frascèra”) mi raccontò lu” cuntu te<br />

Fra Cciommu”.<br />

Ài ssapire, fiju meu, ca tanti anni arretu, seculi rretu oju<br />

‘ddicu, a Matinu, susu ‘e màcchie te Santu Lattèriu nc’era nu<br />

cumentu te monici e ssutta ffore nci nn’era n’aḍḍu... te moniche...<br />

cu nna chiesiceḍḍa te costi: ‘a chiesa te Santa Nastasìa<br />

ca se vitìa te tutte ‘e vanne percè era frabbicata susu nnu<br />

munte, propiu ḍḍunca zziccava ‘a šcisa cu bbai ‘lli Foggi.<br />

Pe’ quistu li ntichi ticìane ca “Santa Nastasìa te tutte ‘e vanne<br />

se vitìa” ca stìa allu ertu.<br />

Tannu, ‘u paese te Matinu era picciccu; picca case, quasi<br />

tutte sparpajate... ca poi, case? Oju ddicu case fatte te petre<br />

senza conza, cu llu bòliu, speciarmente susu ‘e màcchie... e<br />

ssutta ‘ffore nc’erane suppinne e pajàre. Tannu cusìne era!<br />

Erane tutte ulìe, vigne, terra pe’ ssimanare e scràscie. Se ticìa<br />

ca li monici cu lle moniche se jutavane tra dde iḍḍi.; na manu<br />

llava l’aḍḍa se tice; nsomma, se scanciàvane bbeni: ‘i monici<br />

23


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

ne purtàvane asche te susu ‘lle màcchie e lle moniche ne tìane<br />

acqua percè a mmanu ssutta nc’erane tanti puzzi subbràni.<br />

Na semana sì e nna semana no se vitìa nu monucu ca cu nnu<br />

ciùcciu scìa e bbanìa te Santa Nastasìa. Vi’ ca è rrumastu ‘u<br />

dettu “ ‘U ciùcciu te Santa Nastasìa, caricu scìa e ccaricu<br />

vanìa”.<br />

Nu giurnu te nuvembre, versu le ttrete te marìsciu, nu<br />

monucu carùsu, ca te picca era rrivatu allu cumentu, sta šcinnìa,<br />

cu llu ciùcciu caricu te lìune, sutta Ssanta Nastasìa,<br />

quannu allu cchiù bbellu, va sse ngira nu mmaletiempu, maah...<br />

ca è rrumastu alla storia! Lampi, troni, fùrmini, jentu...<br />

nu’ te ticu: intra ‘nnu fìatta se llacàu tutta ‘a “Motta” finu<br />

ssutta ‘a “Frasca”. I cristiani, specie quiḍḍi ca sta ffaticavane<br />

‘mmenzu ‘ffore, cercàra riparu; ci fuscìa te na vanna, ci te<br />

l’aḍḍa... ci se ccucciava sutta ll’àrguli, ci intra ‘e pajàre.<br />

Dḍu monucu ca se truvava topu lu ‘Puzzu nòu”,<br />

parèḍḍu, se ntise persu. Era ‘a prima fiata ca šcinnìa sutta<br />

Santa Nastasìa; nu’canuscìa bbona mancu ‘a via e cercannu<br />

nu postu cu sse rripara, pijàu na carràra sutta “Fra Cciommu”,<br />

na specie te stratone e šcìu spicciare intra a nnu<br />

casèḍḍu cu lla làmia a ccannizzi, menza catuta. Ca poi, fiju<br />

meu, te lu ticu topu percè ḍḍu postu l’ànnu chiamatu “Fra<br />

Cciommu”.<br />

Trasìu paru cu llu ciùcciu tuttu mparuatu... e nu’ mboi ca<br />

aḍḍintra scìu ‘tte àcchia na monaca? Era ‘a matre superiora<br />

te le moniche te “Santa Nastasìa”; lu cumentu stìa propiu<br />

aḍḍà nnanzi. Na bbeḍḍa carusa, tutta mmuḍḍata te capu alli<br />

peti! E puru iḍḍu scìa tuttu nquartarisciatu... sculava acqua te<br />

tutte ‘e vanne. Bbèh, allora se canuscèra e zziccàra ‘ccuntare.<br />

Lu monucu tisse ca era nou, ca vanìa t’a Grecia e ca se<br />

nn’era vanutu cquài in Italia percè allu paese sou era persequitatu<br />

te lu re ca scìa contru li santi, e poi ne tisse ca mentre<br />

24


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

sta šcinnìa allu cumentu cu nne porta l’asche l’ìa cchiappatu<br />

‘u mmaletiempu.<br />

‘A monaca, mmèce, ne tisse ca l’ìa pijata l’acqua propiu<br />

mentre sta riccuìja cicore creste cu aḍḍe ddò sorelle, ca a<br />

nna utàta t’occhiu nu’ ll’ìa viste cchiui... e iḍḍa, poi, siccomu<br />

s’ìa persa, ìa cercatu riparu aḍḍintra a ḍḍu casèḍḍu.<br />

A nnu certu puntu, ‘u monucu, siccomu ddarlampava a<br />

nnu’ finire, pijàu nu saccu e llu ttaccàu all’occhi te lu ciùcciu<br />

cu nnu’ se mpaura; intantu lu tiempu ndallujava, l’acqua šcinnìa<br />

a quartarùni.<br />

Ziccàu chianu, chianu a scurire e lla monaca, mo’, se<br />

zziccàu pproccupare; ulìa cu sse nne torna allu cumentu, ma<br />

comu putìa fare cu nnu mmaletiempu te quiḍḍa manèra? ‘U<br />

monucu, cu lla carma, ne ticìa- Nu’ te proccupare madre ca<br />

mo’ scampa, nu’ te proccupare... ssignurìa prea Ddiu!- Intantu<br />

cci ffice? Scaricàu l’asche te susu llu ciucciu e a<br />

nn’anguleḍḍu ddumàu nu picca te focu e tutti e ddoi, ticennu<br />

patarnòšci, cercara ‘sse ssùcane nu picchi.<br />

Intantu l’ure passàvane, lu jentu nu’ riggettava, fiscava e<br />

trasìa cu fforsa intra allu casèḍḍu percè nu’ c’era porta; aḍḍa<br />

ffore secutava ‘cchiuvire sempre cchiù forte. ‘A suora,<br />

chiancennu, ulìa cu sse ccùccia alla bbona e ccu sse nn’esse;<br />

nsomma ulìa cu sse nne torna allu cumentu, ma lu tiempu era<br />

propiu te quiḍḍi ca facìa paura. E llu monucu ca ne ticìa- Nu’<br />

te proccupare sorella, statte carma ca mo’ scampa e poi te<br />

ccumpagnu jeu cu llu ciùcciu.- E iḍḍa, tremulannu, secutava<br />

‘ddire rusari.<br />

Nsomma rrivàu ‘a notte e llu tiempu nu’ ne ulìu ‘ssapìre<br />

e allora se capacitàra ca erane rrumanìre aḍḍintra e unu a<br />

nn’àngulu e l’aḍḍa all’aḍḍu àngulu ncuàti se ccucciàra cu lle<br />

rrobbe loru stesse e chiusera l’occhi.<br />

Poi, a nna certa ura, fiju meu, quannu stìane tutti e ddòi<br />

25


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

citti citti, quasi cu mpànnane, rrivàu lu tiàulu e ssuccesse<br />

quiḍḍu ca successe -.<br />

Ed io- Cci ssuccesse ma’?- - Cci ssuccesse fìju meu?<br />

Successe ca fìcera paccatu! E cci sorta te paccatu! Erane carùsi<br />

tutti e ddòi e llu tiàulu li tentàu - Ed io -Teveru?-<br />

- Callora!! Quannu, poi, versu le toi, lu tiempu se carmàu,<br />

lassàra lu casèḍḍu. E ttie mo’ scummettu ca me ddummanni<br />

cci ffice ‘u monucu cu ll’asche, ci ne le purtàu alle<br />

monache oppuru no. E jeu te rispunnu no! Nu’ tanìa cchiui lu<br />

curaggiu cu sse presenta allu cumentu topu quiḍḍu ca era<br />

successu! Se nne turnàu a “Santu Lattèriu” e l’asche le lassàu<br />

intra a ḍḍu caseḍḍu.<br />

‘E mòniche... nu’ te ticu....tutte all’erta, cu llu pansieri,<br />

ma quannu la vìttera turnare allora se cquetàra e ringraziàra<br />

Santa Nastasìa cu nna salve recìna.<br />

Passàra ‘i giurni e la matre superiora pensava sempre a<br />

ḍḍu fattu te ḍḍa notte e quannu scuprìu ca era prena, ne catìu<br />

lu munnu susu. Topu farche semana, ḍḍu monucu šcise ntorna<br />

sutta a “Santa Nastasìa” cu porta l’asche e ‘sta fiata se<br />

ncuntràra tutti ddòi intra ‘a chiesiceḍḍa t’u cumentu. Iḍḍa,<br />

pareḍḍa, chiancennu ne tisse ca era prena e aḍḍu puntu puru<br />

iḍḍu zziccàu ‘cchiancìre.... nu’ sapìane cc’èrane ffare. Pensàra<br />

cu chiàmane scusi farche mmammana cu pozza bburtire,<br />

pensara puru allu petrusìnu farvutu, ma tutti e ddoi nu’ mbòsera<br />

‘ffannu ḍḍu paccatu.<br />

Nsomma te ḍḍa sira ḍḍài se zziccàra a ulìre... e scusi,<br />

scusi, te notte, ‘gnettantu se vìtiane propiu intra ḍḍu casèḍḍu,<br />

aḍḍunca s’èrane cchiati ‘a prima fiata.... e aḍḍunca n’ìa prutùta<br />

l’anima a tutti e ddòi.<br />

Intantu passàvane li misi, ‘a panza criscìa, iḍḍa cercava cu<br />

sse la ccùccia cu lla veste ca era bella larga, ma na tiscraziata<br />

26


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

te monaca ca turmìa vicinu a iḍḍa se nne ncorse; na notte la<br />

secutàu e scuprìu tuttu. Nu’ disse nenzi a cciuvèḍḍi, ma la<br />

tìnne t’occhiu.<br />

Passàra nove misi e quannu stìa cùcchia cu sgrava, ‘a superiora<br />

scìu te notte allu casèḍḍu aḍḍunca sta lla spattava lu<br />

monucu, l’amante. Iḍḍu scìa cu nn’aḍḍa criatura, na carùsa te<br />

quasi trent’anni, una ca era stata disonorata e llassata te nu<br />

telinquente te nu paese vicinu ca nu’ s’era fattu cchiui bbitìre;<br />

na carusèḍḍa ca tutti pijàvane an giru percè era stata cacciata<br />

te casa; parèḍḍa, scìa menza squartata e campava se pò<br />

ddire, sulu te lemòsina, te carità.<br />

‘U monucu l’ìa canusciuta nu ggiurnu e ll’ìa cunvinta cu<br />

sse pìja iḍḍa lu vagnone ca ìa nascìre... e ca poi ìa pensatu<br />

iḍḍu cu lli campa tutti e ddoi. E ḍḍa notte l’ìa purtata aḍḍà<br />

ssutta cu lla face canuscìre alla suora, e propiu ḍḍa notte, fiju<br />

meu, tuttu te paru se rumpèra l’acque e jutata, pe’ mmotu te<br />

tire, te ḍḍa carùsa, ‘a monaca sgravàu. Ma lu testinu nfame,<br />

propiu tannu, mentre staci essìa, fice murire ffucatu ḍḍu<br />

beḍḍu fìju. Nu’ te ticu quanti chianti... quanti chianti ca se<br />

fìcera; chianse puru ḍḍa carusa ca nu’ centrava a nnenzi.<br />

Mo’ nu’ ssapìane cc’ìane ‘ffare: ‘a monaca ulìa cchiama<br />

jutu, ‘u monucu la scunsijava e lla vagnùna, mparuata, tremulava<br />

tutta. Alla fine topu tantu tiempu tecìsera cu pprècane<br />

ḍḍ’animèḍḍa intra ḍḍu casèḍḍu. Fìcera na fòggia piccina,<br />

piccina a nn’angulèḍḍu e llu sutterràra.<br />

‘A monaca, pardennu sangu, se nne turnàu chianu, chianu<br />

allu cumentu e pe’ ttre ggiurni stese curcata e malata.<br />

Ciuvèḍḍi suspettàu nenzi, sulu ḍḍa tiscrazziata te monaca ca<br />

la spiava sapìa tuttu percè l’ìa secutata puru ḍḍa notte ca ìa<br />

parturùtu.<br />

‘U monucu, chiancennu, se nne turnàu a “Santu Latteriu”<br />

27


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

e ccumpagnàu cu llu ciùcciu ḍḍa carusa allu paese, ma nci<br />

fose ggente ca li vitte e dde pressa allu crammàne spargìu la<br />

uce intra tuttu Matinu. -L’ànnu vista cu nnu monucu ‘sta<br />

notte! Tiscrazziata, puru cu ll’òmmini te chièsia se la face!<br />

Quiḍḍa è nna ndemuniata! Quiḍḍa è nna sbergugnata!-<br />

Nsomma, ne nne tìssera te tutti ‘i culuri. E cusì, senza nuḍḍa<br />

curpa, ḍḍ’innucente scìu spicciare am mucca a tutti quanti.Tutti<br />

la nzurtàvane ḍḍa pòvara fìja e ‘i vagnuni la rravagnàvane<br />

e lla pijàvane a petre.<br />

Quannu lu sìppera li parenti, scèra ‘lla cchiara e iḍḍa tisse<br />

ca ḍḍu monucu nu’ lu canuscìa mancu, tisse ca l’ìa cchiatu<br />

scasularmente e ca n’ìa fatta la carità. Ma ḍḍi parenti, ca erane<br />

poi ddò cursupìni, cci ffìcera? Scèra lu stessu an cerca te<br />

ḍḍu monucu, lu cchiara propiu sutta a ḍḍu casèḍḍu ca ngianucchiatu<br />

sta preava e llu scutursàra bbonu, bbonu te mazzate.<br />

Nsomma lu fìcera a cciommu!<br />

‘Stu fattu lu vinne ssapìre tuttu lu paese e siccomu<br />

ciuveḍḍi sapìa comu se chiamava, quannu se cuntava te ḍḍu<br />

monucu lu chiamavane tutti Fra Cciommu. Ài capitu mò “Fra<br />

Cciommu” ci bbole ‘ddice? E puru ḍḍu casèḍḍu, poi, pe’ tutti<br />

fose lu “casèḍḍu te Fra Cciommu”.<br />

Sta tte ticìa ca ḍḍa vagnuna, parèḍḍa, passava le pene te<br />

lu nfiernu; cercava cu sse spieca cu palore soi, cercava cu<br />

ddice a tutti quanti ca iḍḍa nu’ centrava a nnenzi, ma<br />

ciuveḍḍi la critìa; ci cchiui la scansava. Comunque ‘stu fattu<br />

lu sìppera puru alli paesi vicini. Lu monucu topu tutte ḍḍe<br />

mazzate, stese stuccatu intra ‘llu lettu cchiui te nu mese e<br />

dopu nu’ se fice vitìre cchiui an giru.<br />

Intantu ‘a madre superiora, parèḍḍa, nu’ pìjava riggettu,<br />

suffrìa pe’ llu fìju mortu; timìa cunussìa se vanìa a ssapìre<br />

tuttu. Nu giurnu, quannu capìu ca era stata scuperta te ḍḍa<br />

28


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

monaca ca turmìa te costi, tecise cu sse nne scappa t’u cumentu.<br />

E cusì fice. ‘A notte ca vinne, te paru allu monucu,<br />

sparìu te Matinu.<br />

Dḍa monaca, poi, topu nu picca, tuttu spumpàu e nci fose<br />

nu scandalu, maah! Tisse ca l’amanti se nn’erane fusciuti e<br />

ca lu piccinnu mortu te sicuru l’erane precatu intra ḍḍu<br />

caseḍḍu!<br />

Pe’ tantu tiempu lu casèḍḍu te “Fra Cciommu” rrumase<br />

bbandunatu, poi ‘a porta fose chiusa cu lli cuzzetti e ogne<br />

notte, quannu lu tiempu era stiḍḍatu, cu lla luna china, te<br />

ḍḍ’intra essìane lamenti; tutti ticìane ca era l’arma te ḍḍu<br />

picciccheḍḍu ca nunn era statu vattisciàtu.<br />

Passara l’anni, ansi seculi, ḍḍu casèḍḍu zziccàu ccatire<br />

morsi, morsi e lli monici se nne scera te Matinu percè<br />

ciuveḍḍi cchiui li putìa vitìre ca erane ddevantati ricchi<br />

spunnati. Puru ‘e moniche se nne scera. Sparèra ḍḍi ddò cumenti<br />

te paru cu lle chièsie. Susu “Santu Lattèriu” nu’ rumase<br />

nenzi, sulu farche stozzu te parìte te petre, na cisterna e<br />

nna spece te crutta sgarrata; sutta “Ssanta Nastasìa”, poi, topu<br />

tant’anni ficèra ntorna na chiesiceḍḍa nova ca ete quiḍḍa<br />

ca nc’ete moi.<br />

Poi, cu llu passare te lu tiempu, lu paese se ngrandìu; se<br />

zziccàra ‘ffare nu saccu te case su’ ‘a “Matonna t’u Càrmunu”<br />

e ssusu ‘a chiazza te San Giorgi e allu cinquecentu Matinu<br />

rrivàu cu sorpassa, saccherà, mille abitanti; fìcera puru ‘a<br />

chiesia t’u Rusariu cu llu cumentu percè rrivara li patri domenicani<br />

e poi se zziccàra frabbicare case puru sutta ffore.<br />

E allu seicentu rrivàu lu mumentu ca li patruni te ḍḍu<br />

casèḍḍu te sutta “Fra Cciommu”, aḍḍunca tutti ticìane ca<br />

nc’era l’acchiatura e llu tamòniu, ulèra cu llu sgàrrane ca ulìane<br />

‘ffannu, saccherà, na massarìa. Ma quannu scèra cu llu<br />

29


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

mìnane an terra, allu primu corpu te zzoccu, se ntìsera uci ca<br />

vanìane te sutta ‘a terra. Se ntìsera chianti e lamenti e lli<br />

frabbicatori se nne scappàra tutti pe’ lla paura.<br />

Allora turnàu an galla ḍḍu fattu te tanti seculi prima. Ognetunu<br />

lu cuntava a motu sou; nc’era cinca ticìa ca ḍḍi lamenti<br />

erane te ḍḍu piccinnu ca nu’ truvava pace... ci ticìa ca<br />

aḍḍintra nc’erane anime, spiriti, macàre. Nsomma, quannu se<br />

mmantuàva ḍḍu caseḍḍu ognetunu se facìa ‘a cruce alla<br />

smersa.<br />

Ma nci fose na càpura te pàcciu ca nu’ timìa ciuveḍḍi ca<br />

nu giurnu scìu cu ddò turchi, ddò schiavi ca l’era ccattati allu<br />

portu te Caḍḍipuli e sgarràu ḍḍi pariti. Quannu zziccàu<br />

‘smuvire ‘e petre te terra, sutta a nnu muntùne cchiàu ddò<br />

scheletri, ddò morti, unu mbrazzatu all’aḍḍu; ognetunu tanìa<br />

ttaccata am piettu na cruce te fierru rruggiàtu. E quannu<br />

sprecàra cchiù nnanzi, acchiàra quantu na francata te<br />

ossiceḍḍe e capèra ca erane osse te nu picciccheḍḍu.<br />

Allora se scuprìu ca ‘a monaca e llu monucu, ḍḍa notte,<br />

nu’ se nn’erane scappati te Matinu, ma parèḍḍi, erane sciuti<br />

cu mmòrene te costi allu fiju loru. Nsomma pe’ llu paccatu<br />

ca erane fattu s’èrane ccisi; saccherà ca s’èrane pijatu lu<br />

valenu? Ennàh! Immaggina, mo’, fiju meu, cci scumpìju ca<br />

nci fose.<br />

Tutti ‘i matinesi curiusitùsi šcìsera sutta “Fra Cciommu”<br />

cu bbìtene ḍḍi morti. Mo’, quiḍḍ’osse nu’ sapìane aḍḍu<br />

l’ìane pprecare...tannu ‘i morti li precàvane intra ‘e chièsie,<br />

ma l’arcipreite te tannu ca lu chiamavane Dracone, nu’<br />

mbulìa ḍḍ’osse sconsacrate te nu monucu e dde na monaca<br />

ca erane fattu nu paccatu murtale...e poi nc’erane puru<br />

quiḍḍe t’u piccinnu ca era mortu senza cu èggia vattisciatu.<br />

Nci fose, comunque, nu monucu domenicanu ca se ti-<br />

30


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

spiacìu e ca scusi, scusi, senza ‘ddice nenzi a cciuveḍḍi, te<br />

notte, scìu, mise ḍḍ’osse intra nna cašcetta te tàula e se le<br />

purtàu allu cumentu e siccomu nu’ rivescìu ‘lle preca intra<br />

lla chièsia, le ccucciàu intra nnu stipu t’a cella aḍḍunca iḍḍu<br />

turmìa. Ansi ḍḍu stipu lu chiuse propiu cu lli ccuzzetti!<br />

Allu crammàne, quannu turnàra li frabbicatori nu’ chiàra<br />

cchiui l’osse e tutti tìssera ca era statu lu tiàulu ca se l’era pijate<br />

percè erane osse te tannati e nne ttuccavane a iḍḍu. Nci<br />

fose, poi, na macàra ca tisse ca l’anima te li tannati nu’ pò<br />

pijàre mai riggettu.<br />

Allora minàra an terra ḍḍu casèḍḍu, puliźźàra tuttu quantu<br />

e ffìcera nu casùne nou, cranne, cranne... saccherà na massarìa...<br />

nu’ sàcciu! E tte ḍḍu giurnu nu’ se ntìsera cchiui lamenti.<br />

Ma alli primi anni te l’ ottucentu ‘i monici domenicani se<br />

nne scera te Matinu percè lu cuvernu francese ne li cacciàu.<br />

Tannu, se tisse ca a cquà ssutta nnui chiusèra cchiui te centu<br />

cumenti. I monici se nne scera e llu cumentu se lu pijàu ‘a<br />

Comune ca llu nfittàu a case e a puteche.<br />

Poi, topu tant’anni quannu ‘a Comune tecise cu fface Porta<br />

Carrese, ttuccàu cu mmina an terra menze case te lu cumentu.<br />

Nu frabbicatore mentre sta sgarrava nu parite truvàu<br />

intra nnu stipu ḍḍa cašcetta ca era stata ccucciata tanti anni<br />

rretu te ḍḍu domenicanu e pensannu ca ḍḍ’intra nc’era<br />

n’acchiatùra, turnàu te notte e senza cu llu vite ciuveḍḍi se la<br />

purtàu a casa; ma quannu l’aprìu, ‘u fessa, mmèce cu ttrova<br />

li sordi, cchiàu l’osse t’i ttre morti. Mparuàtu, nu’ sapìa cci ìa<br />

ffare... ulìa cu lle porta ntorna allu cumentu o alla chièsia, ma<br />

timìa cunussìa lu piscavane. Allora cci ffice? Fice n’aḍḍa cašcetta<br />

te tàula cchiù cranne, quiḍḍa la mise intra e la nchiuvàu<br />

tutta; poi la ccucciàu sutta ‘a cantina... fice na fòggia su’<br />

ll’àšciucu, calàu ‘a cašcetta e susu ne mpuggiàu na utte te<br />

31


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

vinu te quiḍḍe cranni, cranni.<br />

Topu farche annu ‘stu nunnu se nzuràu e quannu ‘a mujère<br />

šcise ‘a prima fiata sutta ‘a cantina, ntise scàzzachi, lamenti,<br />

chianti te vagnone e, mparuàta, se nne salìu fuscennu<br />

susu ccasa. N’u tisse allu maritu, ma iḍḍu, bballatrone, ticìa<br />

ca nu’ putìa essere veru e ca iḍḍa staci essìa pàccia. Pareḍḍa,<br />

alla notte nu’ durmìa cchiui, pensava sempre aḍḍài; ogne<br />

giurnu se llitacava cu llu maritu e ssutta ‘a cantina nu’ šcinnìa<br />

ca timìa. Poi topu, te veru se mmalazzàu.. te ciriveḍḍu<br />

oju ddicu, e allora se nne scappàu te casa.<br />

Passàu ‘u tiempu e a Matinu ìa te picca ca erane zziccatu<br />

ffare ‘u campusantu... e nna notte ḍḍu nunnu cci ffice? Pijàu<br />

ḍḍa cašcetta te l’osse, la purtàu allu campusantu e lla precàu<br />

an terra, quasi all’entrata, senza cu mminte susu nuḍḍu segnu...<br />

mancu na cruce te tàula mise! Cusì finarmente se libberàu.<br />

E pare ca topu se nzuràu ntorna cu nna furastiera te nu<br />

paese vicinu.<br />

Quiste osse ca ui iti cchiate stammàne nu’ tanìane nuḍḍa<br />

cruce susu, no? E quiḍḍe suntu! Nu’ ll’iti cchiate aḍḍunca<br />

prima zziccava ‘u cimiteru vecchiu, aḍḍunca moi ànnu fatta<br />

‘a chièsia t’a Comune?- -Sì- dissi io- a fianco.- - E quiḍḍe<br />

suntu! L’osse ca ìti cchiate suntu quiḍḍe te “Fra Cciommu”!<br />

Viti, fiju meu, comu suntu le cose? Ticìa bbonu ḍḍa macàra:<br />

l’anime te li tannati nu’ pìjane mai riggettu...e cusìne è<br />

statu! Quarda ḍḍ’osse... topu tanti anni ncora nu’ trovane nu<br />

postu sicuru cu ndafrìscane am pace.-<br />

Quistu è lu cuntu te Fra Cciommu; mava cusìne me l’aje<br />

cuntàtu e jeu senza scamiḍḍu te na vìrgula bbe l’àggiu tau.<br />

32


‘U CICI CCÙJA<br />

Nc’era na fiata a Matinu, tant’anni rretu, nu nunnu curiosu<br />

pe’ ccomu se vestìa e pe’ comu campava. Se chiamava<br />

Luigi Panarella, ma tanìa tante nciùrite. Ci lu chiamava “Cici<br />

Ccùja”, ci “Frate”, ci “Pupu” e cci “U pupu t’u frate”.<br />

Era canusciutu te tutti; scìa an giru cu nnu maccaturu an<br />

canna ttaccatu a nnocca comu li zzìngari; purtava tre-quattru<br />

neḍḍi alli mani, unu era na càpura te morte t’argentu fintu;<br />

susu ‘e razze tanìa li segni te li carcerati (tatuaggi) e allu<br />

puźźu na źacareḍḍa te santu Roccu. An capu, a ffiate, purtava<br />

na pajetta.<br />

Ticìane ca la mujère l’era lassatu e sse nn’era sciuta luntana;<br />

ticìane puru ca tanìa nu fiju tuttore e ca stìa a Napuli.<br />

Ne piacìane l’annimali, spece ‘i cani e cu lli cani facìa puru<br />

teatru. Mpannìa na tenda te saccu alla porta te casa e quannu<br />

l’aprìa se nfacciàvane ddò cani: ‘a Brèscia e lla Màuse, tutti<br />

e ddoi mmaestrati. Quannu, poi, ne murìa n’annimale ne facìa<br />

nu funerale comu cristu cumanna. Lu benaticìa, lu precava<br />

e ssusu ne mpizzava na cruce cu llu nume....e nnu mazzu<br />

te fiuri. Ssamijava a ḍḍi persunaggi te circulu ca te fannu ritire.<br />

Ah! Sta mme riscurdava ‘bbe ticu ca tanìa nu bastone cu<br />

llu pumu, ca parìa t’argento, nu bastone tuttu chinu te smaraje<br />

ca facìa sciochi te prestìggiu; lu facìa fitare cu nnu tìsciutu<br />

33


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

e spitava i caruseḍḍi spiritosi ca era capace cu nne zzumpa ‘a<br />

sicaretta te ucca sprisciannu nasu e facce senza ‘nne face<br />

male.<br />

Quasi tutti ne ulìane bene, speciarmente ‘i vagnuni; ogne<br />

ttantu, però, nc’era farche ffessa ca lu nzurtava; quannu<br />

sfrecciava susu ‘a via Roma cu nna vecchia bicicretta te corsa<br />

cu llu manùbbiu chinu te źacareḍḍe tutti ne bbattìane ‘i<br />

mani, ma nc’era ffarche disbellatu ne minava l’acqua an facce.<br />

Na fiata lu fìcera catìre e sse fracassàu lu nasu.<br />

Jeu l’àggiu canusciutu quannu iḍḍu era oramai cranne; jeu<br />

era piccinnu, scìa ncora alla mèšcia. Lu canuscèi quannu oramai<br />

vivìa propiu te misareḍḍu, quannu scìa an giru pe’ llu<br />

paese tirannu nu carrellu (na crossa càšcia su quattru rote fatta<br />

te iḍḍu stessu) e scìa vinnennu llavatùri, mmenatùri, cruci,<br />

castillò e monopattini fatti cu lle tàule ca rispicava allu Narducciu<br />

te Mèšciu Cici Primiceri. Scìa casa-casa cu cconza<br />

segge e vancuteḍḍi.<br />

Mo’ bbe cuntu nu fattu ca me ccappàu a mmie nu giurnu.<br />

Era te state, na mmane, versu le ùnnici, jeu sta sciucava a<br />

paḍḍi cu nn’amicu mmenzu ‘a fera, quannu vìttime rrivare<br />

‘stu Cici Ccùja ca se farmava nnanzi ‘ccasa t’a Niculetta,<br />

quiḍḍa ca facìa cosatuci. Scìa cu nna cannuttiera russa, cu<br />

nnu maccatùru an canna a ffiuri e cu nnu paru te caźźi ggialli.<br />

S’ìa farmatu ca n’ìa ccunzare ddò segge.<br />

Topu farche minutu, mentre sta nne nbicinàvane, curiosi,<br />

cu spiàmu intra ḍḍa càscia, lu sire te l’amicu meu, ca sta turnava<br />

tannu te fore, chiamàu l’Aucùstu e jeu rrumasi sulu cu<br />

quardu tutte ḍḍe stròfule ca nc’erane ḍḍintra mmassate: tàule,<br />

taulèḍḍe, mpanavite, tanaja, cruciere e nc’erane puru nu<br />

vancuteḍḍu pe’ bbagnuni e nnnu monupattinu. Jeu rrumasi<br />

bbabbatu te frunte a ḍḍu monupattinu... (nunn ìa mai tenutu<br />

34


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

unu) e mme misi a ngirare le rote ca erane ddò cuscinetti; me<br />

piacìa ‘ssentu ḍḍu rùsciu!<br />

‘U Cici Ccùja mpizzava chiovi, me quardava e nnu’ dicìa<br />

nenzi. Poi, tuttuteparu me fice cu nzardu - Vuèi vagliò!<br />

Quiḍḍu nunn è ppe’ ttie, stàttete quetu! Ansi no, sai cci ffanni?<br />

Tamme, tamme ḍḍa tanàja ca nc’è ḍḍintra! - Jeu ne la pijài<br />

e nne la tesi. Iḍḍu, allora, me tisse - Oi ‘tte nne vèi cu<br />

mmie ‘mme faci te tiscìpulu?- Jeu nu’ rispusi percè me nne<br />

scurnava.<br />

Spicciatu te ccunzare ‘e segge cci ffice? Pijàu t’intra ḍḍa<br />

càšcia nu castillò e mme llu rricalàu e jeu ne tissi - E lla<br />

mazza?- Iḍḍu, ncazzatu, me rispuse - Vuèi vagliò, ‘u sai ca<br />

si’ spruntatu? Poi ritennu - Comunque a mmie me piàcune li<br />

vagnuni sveji! Comu te chiami?- Ne rispusi -Toniu - E iḍḍu -<br />

Allora Toniu, jeu mo’ sta mme riccòju ‘ccasa, ci òi la mazza<br />

veni a casa mia ca te la rricalu; ne tegnu una fatta te nu<br />

mmenatùru ca ca propiu jeri l’àggiu spicciata te pittare.- Se<br />

pijàu ddò mustazzòli ca ne tese ‘a Niculetta, ddoi propiu a<br />

nnumeru, se li mise intra ‘lla bbòscia te li caźźi e ngirannu<br />

t’a via t’u Roccu Furnaru, se mbiàu versu ‘a chiazza.<br />

Jeu lu secutai. Sutta ‘a via nova cchiamme ‘u Benitu Spaliggia<br />

ca sta purtava nu scencu allu macellu; lu nzurtàu e nne<br />

mise lu bastone an menzu all’anche! Nnanzi ‘u putichinu t’a<br />

Ggisa De Salve, poi, lu farmàu ‘a mujere t’u Carotta ca sta<br />

scinnìa te via Del Tufu e nne tisse - Cici, tocca cu ssali a casa<br />

cu mme cconzi ‘a piattèra ca sta mme còtula tutta; bbasta<br />

‘mme minti ddò chiovi! - ‘U Cici Ccùja rispuse - Te nne<br />

mintu puru quattru e ffranchi puru, ma ‘a piattèra me l’ài<br />

scinnìre acqua ssutta –<br />

E ppercè? Tai, sciamu, nu minutu nci ole! - - Nu’ si’<br />

mmancu fessa! Lu sai ca ḍḍa via a mmie nu’ me piace; aḍḍài<br />

nc’è ‘a casa te carèmme e jeu nu’ mbòju ‘bbìsciu nnè ca-<br />

35


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

rèmme e nnè macàre! A’ ci nu’ passu te ḍḍa via te lu trentasette,<br />

te quannu fici lu spazzinu, a mmanu ‘llu potestà!-<br />

Susu ḍḍa via abbitavane ddò sorellastre soi ca cu iḍḍu<br />

stìane a curteḍḍi.- Ci nu’ mboi ‘lla scinni, allora fammela<br />

purtare a casa.- - Va bbene va’, mo’ vìsciu ci capàcitu marìtuma;<br />

stàttete bbonu.- rispuse ‘a mujere t’u Carotta e se nne<br />

scìu.<br />

‘U Cici Ccùja a ḍḍu mentre trasìu intra ‘u putichinu e sse<br />

nne ssìu cu ddò pesciulini te liquirizzia; unu se lu mise an<br />

mucca e l’aḍḍu me lu tese a mmie - Nà, fatte ‘a ucca!- Critannu<br />

poi se mise ‘ccantare na canzune te Lucianu Tajoli ca<br />

ssìa te intra l’artuparlante t’u bbarra t’u Spunsiellu!<br />

Salemme, poi, susu ‘a chiazza, scìu tarittu tarittu alla puteca<br />

t’a Sara Mmammineḍḍu e nne futtìu na francate te pastìje.<br />

Iḍḍa, quasi ritennu, lu critàu - Tie la mmesti ca nu’ c’è lu<br />

Santu ca sinò...- ‘I vecchi ca stìane nnanzi alla putèca t’u<br />

Mastizza ne critàra - Attenzione pupu, ca quiḍḍa te trova<br />

l’acqua!-<br />

Tirannu ḍḍu carrellu salemme, poi, susu Mmatinu vecchiu<br />

e trasìu intra ‘llu furnu t’u Ciaḍḍuzzu, ma te ḍḍài se nne ssìu<br />

castimannu (nunn erane tata ‘a cuḍḍura te pane) e critannu. -<br />

A bbui era bbanìre ‘u moniceḍḍu e nnu’ a ḍḍu pouru cristu!-<br />

Poi se ngiràu a mmie e mme tisse - Tie sai cci gg’è ‘u<br />

moniceḍḍu?- Jeu rispusi -No- E iḍḍu -‘U moniceḍḍu ete<br />

l’arma te nu vagnone ca è mortu senz’ èggia vattisciatu; è<br />

nn’anima ca se tiverte te notte cu bba fface scherzi, se minte<br />

susu lu piettu e carca li fiacchi cristiani... e puru li bboni; veramente<br />

ḍḍu tiscrazziatu puru l’annimali nzurta... pensa ca ne<br />

ttacca ‘a cuta alli cavaḍḍi. Eh, ci vanìa a casa mia... facìa jeu<br />

‘bba bbonu, sapìa jeu comu n’ìa ffuttìre ḍḍu ccoppulinu russu<br />

ca tene an capu. E ccomu me l’ìa ddire a ḍḍu staje<br />

36


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

l’acchiatura!!!<br />

Tie sai cci gg’è l’acchiatura? - - No - rispusi jeu. - Ma allora<br />

tie nu’ sai nenzi; e jeu ticìa ca si’ nnu vagnone sveju?<br />

L’acchiatura, beḍḍu, ete nu tesoru, suntu li sordi ca se ccucciàvane<br />

li ricchi; li ricchi, na fiata, li sordi li mintìane intra<br />

ccapaseḍḍe e lli precàvane an terra o intra lli parìti.<br />

L’acchiatura se pò ncora cchiare ci nc’è farche parente mortu<br />

ca te vene an sonnu e tte tice ‘u postu aḍḍunca tie la poi truvare;<br />

però nc’è nna cosa: ca cinca l’àcchia tocca ‘sse vinne<br />

l’anima allu tiàulu. Tie lu canusci ‘u tiàulu?- Jeu, prontu, ne<br />

rispusi -Sine, lu canuscu !- - Lu canusci? Bbrau! E ddici ca<br />

nu’ sai nenzi? Timme, timme, ma ‘u tiàulu è bberu ca tene ‘a<br />

cuta? - Sì, è bberu; e gg’ete puru longa!- -Ài capitu tie?- tisse<br />

quardannu an celu. - Quistu te sàtana ne sape cchiui te<br />

mie!-<br />

Poi, topu ca sorpassamme ‘a casa te Papa Nicetu, me<br />

mmušciàu nu trappìtu ca stìa suttafunnu. -Tutti tìcune ca acquassutta<br />

nc’è nn’acchiatura e mmèce l’acchiatura sàcciu jeu<br />

aḍḍu sta. Aḍḍa ssusu sta, viti? aḍḍa ssusu!- Critava e mme<br />

mmušciava a casa t’a Chella-llà.<br />

Cchiù nnanzi, poi, rrivati allu Sparpaja me tisse ; Ài ssapire<br />

fiju meu ca Matinu vecchiu è tuttu chinu te trappiti, na fiata<br />

se macinava notte e giurnu, moi ne su’ rrumasti picca e<br />

nu’ c’è cchiui nu fessa ca te rricala nu litru t’oju!- E llu Maurizziu<br />

te nanzi ‘ccasa - Vuèhi Cì, veni cquài, veni... ca cquài<br />

sordi nu’ ci nnè, ma patroju quantu nn’oi!- E iḍḍu mmèce<br />

pensava ‘rravagna ‘a Maria Llolla ca stìa te frunte. -Eh, jata a<br />

ttie ca nu’ capisci nenzi!- Ne ticìa.<br />

Ne mbiàmme, poi, versu lu “riale” e cchiamme nnanzi ‘e<br />

moniche ‘u Roccu Putenza cu llu ttrerrote ca sta bbinnìa gelati;<br />

se ngiràu a mmie e mme ddummannàu- Nu coppulinu<br />

l’oi?- Topu ca se nfilàu ‘i mani intra lle bbòsce tisse- Paccatu<br />

37


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

ca tegnu sordi sani sinò te lu cattava!-<br />

Passamme, poi,nnanzi ccasa t’u Gginu Nciccu, salèmme te<br />

susu ‘a via Santa Rosalia e alla fine rrivàmme a casa te lu<br />

Cici Ccùja. Na casa frabbicata mmenzu alle scale ca scìnnene<br />

sutta ‘a via nova, quiḍḍe ca nci suntu prima t’i calipsi,<br />

nnanzi ccasa t’u Muzzune, vicinu allu focularu! Era na casa<br />

piccinna, piccinna e quannu rrivàmme, ‘u cane ca stìa ttaccatu<br />

a ḍḍa ffore vicinu alla porta t’u cessu, se mise a zzumpare<br />

e a bbajare pe’ lli presci.<br />

‘U Cici lu vasàu susu lu musu e nne tese na pastìja t’a Sara.<br />

Trasennu intra ccasa se presentàra ddò mušci, unu jancu<br />

e unu nìuru. -A bbui nenzi! Nu’ su’ cose pe’ bbui!- Intra ḍḍa<br />

casa nc’era: nu lettu, nu saccùne te sbrìje cu susu nu chiasciùne<br />

tuttu rrignatu e nzivatu; a nna ripata nu cantru e nnu<br />

rinale; susu a nna tàula senza tuvaja nc’erane ddò cannìle e<br />

dde costi na sèggia e nnu vancutèḍḍu. A nn’àngulu na bicicretta<br />

te corsa vecchia, menza rruggiata, an terra ddò coppi<br />

pe’ lli mùšci e nnenzi aḍḍu.<br />

Me quardàu ritennu e mme tisse – Viti, quistu è llu palazzu<br />

meu! E quista è la mazza!- topu ca l’ìa pìjata te sutta ‘u<br />

lettu. -Tamme, tamme ḍḍù castillò ca t’àggiu tatu prima.- Jeu<br />

ne lu tesi. - Quarda, su’ fatti tutti e ddoi te fàggiu, te tàula<br />

tosta... assivoja cu bbinchi cu quista!! Te piàcune?-<br />

Aḍḍu mentre te ḍḍa ffore na nunna se mise a ccritare - Cici,<br />

Cici, si’ turnatu?- E ttrasìu na vicina te casa cu nnu piattu<br />

te pasùli an manu e llu mpuggiàu susu ‘a bbanca mentre ncora<br />

cacciava fumu. Prima cu sse nn’esse ‘u Cici Ccùja ne tisse-<br />

Bbona sorta, cummare! - Poi, cci ffice? Essìu ḍḍa fore e<br />

turnàu cu nnu sicchiettu t’acqua ca l’ìa tirata tannucitannu t’a<br />

cisterna, (cu llu nzartu ncora ttaccatu), inchìu ḍḍi coppi te<br />

terra, poi pijàu ḍḍu piattu te pasùli e lli spartìu: ne tese nu<br />

picca allu cane e nnu picca alli mušci.<br />

38


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

-Sta bbiti? A mmie m’è rrumastu sulu ‘stu cucchiàru.- Poi<br />

cu ll’ucca menza china -Senti, e mmo’ nu’ te nne vai? Cci sta<br />

spetti? ‘A mazza te l’àggiu ggià data!- -Jeu rispusi - Sì, ma<br />

mo’ nu’ sàcciu ‘a via cu tornu a casa; - - Ah fiju te bbona<br />

mamma, m’ài futtutu!- Tisse ritennu - Comu? Nu’ sai ‘tte<br />

nne torni a casa? Toccu! Nu’ sai ‘ttorni ‘rretu ‘a fera? Te ci<br />

si’ ffìju?- - Jeu ne tissi - T’a Ggina Masella, t’a mèšcia tu<br />

tabbaccu!- - Ah, t’u Tunatucciu si’ ffiju? T’u picciuttaru?<br />

Senti, allora facìmu na cosa, mo’ spetta picca, picca, ssèttate<br />

a ‘stu vancuteḍḍu, fanni cu mme spìcciu ‘stu restu te pasùli<br />

ca sinò mo’ se ndafrìddane.-<br />

Cu ddò ccuni se pulizzàu ḍḍu piattu, poi cacciàu ḍḍi ddò<br />

mustazzòli ca tanìa intra ‘a bbòscia. -Eh, osci è festa, osci tanìmu<br />

puru lu cosatuce!- Me nne tese unu a mmie e unu a<br />

iḍḍu. -Nà, fàttete ‘a ucca! E mmo’ sciamu ca te portu a casa.-<br />

Pijàu ḍḍa bicicretta tutta china te stampini e dde<br />

źacareḍḍe, la scise an coḍḍi sutta ‘a via nova, me fice nchianare<br />

susu ‘u telaiu e dde corsa alla scisa versu casa mia.<br />

Rrivatu nnanzi ccasa me fice scinnìre e mentre ticìa- Mìnchia<br />

cci ndoru t’òrgiu bbrustulitu nc’è acquavanna!- cacciàu<br />

t’e bbòsce ddò cuscinetti -Nà, tànneli a ssìrata, cu quisti fatte<br />

fare nu monupàttinu ca m’àggiu ncortu ca prima, nnanzi ‘a<br />

Niculetta, sta tte lu manciavi cu l’occhi.- Ma mentre sta mme<br />

li tìa se fermàu.- Ansi no, vistu ca si’ nnu vagnone ca me<br />

piaci, tàmmeli, tàmmeli a mmie ca lu monupàttinu te lu fazzu<br />

jeu!<br />

39


‘A CHIESA T’U CRUCIFISSU<br />

Nònnuma se chiamava Giovanni Maselli, ma te nciùrita<br />

facìa “Masella o Giuvanni Caroppaciucci” pe’ llu mestieri<br />

ca facìa.. E pe’ llu mestieri ca facìa era canusciutu te tuttu lu<br />

paese.<br />

Era nu tipu furbu e nu’ timìa ciuveḍḍi. Ficuràtibbe ca<br />

quiḍḍu, te notte, scìa, sulu, intra ‘llu campusantu cu rriccoje<br />

foje creste. Era scherzusu cu tutti e a tutti ne nne facìa te tutti<br />

i culuri.<br />

Na fiata, poi, ne cumbinàu una tantu crossa ca scìu an<br />

mucca a tuttu Matinu. A nnu cumpare sou ne murìu nu<br />

ciucciareḍḍu propiu topu ca nònnuna l’ìa caruppatu. ‘U patrunu<br />

era cunvintu ca era mortu te tispiacire percè secondu<br />

iḍḍu era statu caruppatu fiaccu; ”era statu caruppatu sanni,<br />

sanni” cusì ddicìa. Allora scèra allu vetrinariu e quistu tisse<br />

nvèce ca era mortu te na malatia nfettiva e ca quiḍḍa carne<br />

nu’ se putìa vinnire mancu a prezzu te vàscia macelleria;<br />

ansi obblicàu lu patrunu cu ssuttèrra l’annimale sutta ‘nnu<br />

metru e mmenzu te terra.<br />

Nònnuma, ḍḍu triscrazziatu, pe’ dispiettu cci ffice? Allu<br />

crainnotte scìu e sprecàu lu ciucciu, lu fice morsi morsi e lu<br />

spartìu a tutti li parenti ca se lu mìsera intra ‘lle capase e llu<br />

‘źźara cu llu citu cu nu’ bbaje a mmale. Tannu pe’ lla fame<br />

40


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

ca nc’era se facìa quistu e aḍḍu!<br />

Topu n’ annu, fìjusa lu Celestinu, zzìuma, ca era nu menzu<br />

pueta, scrisse na posìa su’ ‘stu fattu, na posìa ca scìu an<br />

giru a tuttu lu paese e cusì lu cumpare, nu’ sulu fose<br />

rrubbatu, ma fose puru pijatu an giru.<br />

Sta bbe ticìa ca nònnuma, siccomu canuscìa tanta ggente,<br />

canuscìa puru tanti culacchi, sapìa tante storie, tanti fatti ca<br />

scìa cuntannu all’amici intra alle putèche e intra allu<br />

bbarbieri, o mentre caruppava... e lli cuntava puru a casa<br />

quannu stìa te cornu. Na sira a mmàva ne cuntàu ‘stu fattu:<br />

Nc’era na fiata, allu milleottucentuottantanove nu sìnnucu<br />

ca se chiamava Mmemmi ca ordinàu cu mmìnane an terra<br />

tuttu ‘u fruntìle t’a chiesa t’u Crucifissu, chiesia oramai<br />

sconsacrata, percè erane llargare ‘a via nova. Allora quiddi<br />

t’a Comune cumannàra ddò travinieri cu ccàricane tuttu lu<br />

matriàle te sgarru. Unu se chiamava Serafinu e l’aḍḍu Curratu.<br />

‘U Serafinu tanìa casa e staḍḍa sutta ‘e “Càmmere” e ‘u<br />

Curratu abbitava susu ‘a “Matonna t’u Càrmunu”.<br />

Tuttu ‘stu matriàle l’ìane purtare e scaricare allu largu<br />

“San Bbiaggiu” aḍḍunca se facìa la fera. Pare ca ‘u Serafinu,<br />

an menzu a ttanti jaggi se nne fice unu pe’ cuntu sou; se purtàu<br />

scusi a ffore nu travinu te cuzzetti, i meju-meju, percè<br />

ulìa cu sse llarga ‘a staḍḍa.<br />

Comunque ḍḍu giurnu ca sta sgarravane,‘stu Serafinu vitte<br />

vicinu allu trappìtu ca nc’era te frunte alla chiesia na<br />

bbeḍḍa carùsa cu l’occhi verdi e lli capiḍḍi nìuri, cu ddò fiette<br />

longhe longhe. Ne zzumpàu lu core e tannucitannu se ne<br />

nnamuràu. Alla sira, topu scapulàtu, se ndarizzàu e dde pressa<br />

turnàu allu paese, ma ḍḍa carùsa nu’ c’era cchiui.<br />

Alla notte nu’ pijàu riggettu e allu crammane nu’ scìu<br />

‘ffatica, ma scìu ‘ddummanna an giru ci farchencunu canuscìa<br />

ḍḍa vagnuna. Tutti rispunnìane ca ḍḍà bbicinu nu’ abbi-<br />

41


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

tava nuḍḍa caruseḍḍa cu ll’occhi verdi e cu lli capiḍḍi nìuri a<br />

ffiette. Ma ‘lla notte, ncapunìtu, turnàu a Matinu e ‘sta fiata<br />

la cchiàu ntorna nnanzi allu trappìtu, comu allu jeri. Se tisse<br />

ca ficèra all’amore intra ‘lla chiesia, nu paccatu mortale te<br />

quiḍḍi crossi, puru ca ḍḍa chiesia era menza sgarrata e sconsacrata.<br />

Allu crai lu Serafinu se źźau tuttu llesatu, scìa scaranfatu<br />

a tutte ‘e vanne e nu’ sapìa percè; comunque comu sempre<br />

pijàu lu travinu e scìu ‘ffatica. Alla sira ntorna riturnàu alla<br />

chiesia, ma la nnamurata nu’ la cchiàu. Turnàu pe’ sei -sette<br />

sire te fila, ma ḍḍa carùsa nu’ se fice bbitìre cchiui e iḍḍu allora<br />

la cercàu pe’ mmari e pe’ mmunti. Nu ‘se tìa pace, la<br />

cercàu pe’ anni, ansi pe’ tutta la vita. Se mmalazzàu te core e<br />

dde capu e tutti erane cunvinti ca n’ìane fatta na fattura. Sta<br />

te fattu ca ssìu pàcciu e ca lu chiùsera allu manicomiu te<br />

Lecce, aḍḍunca, poi, murìu.<br />

Susu ‘a staḍḍa ca era frabbicatu a ffore, na notte catìu nu<br />

furmine e nne ccise puru ‘a vacca ca nc’era aḍḍintra.<br />

Topu n’annu successe n’aḍḍu fattu: intra ḍḍu trappìtu ca<br />

nc’era te frunte alla chiesia faticava nu bbeḍḍu vagnone ca<br />

tutte le sire quannu ìa mmanciare essìa ḍḍa fore cu nne tà nu<br />

ccune te minèšcia a nna mùšcia nìura cu ll’occhi verdi ca<br />

sempre alla stessa ura se facìa truvare annanzi ḍḍa chiesa<br />

menza sgarrata.<br />

Ma passata la staggione te la màcina, ‘stu carùsu se perse<br />

t’a circulazione; lu cercàra a tutte ‘e vanne e llu cchiàra<br />

topu nu mese intra ‘lle tajate t’u marchese, intra llu sciardinu<br />

te l’anime, mortu; pare ca ìa catutu pe’ sbaju, te notte. Scìa<br />

tuttu scaranfatu te capu alli peti e tutti pensàra ca prima cu<br />

mmore, ìa caminatu, ci sape pe’ quantu tiempu, ‘mmenzu alle<br />

scràscie.<br />

Passàra l’anni e ḍḍa chiesia sconsacrata canciàu tanti pa-<br />

42


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

truni; unu te quisti ulìu cu lla sgarra tutta quanta, ma quannu<br />

zziccàu ‘bbinchiare cu llu zzoccu annanzi allu parite ca<br />

nc’era pittatu ‘u Crucifissu, ne vinne nu corpu e morse.<br />

Cinca sta ffaticava cu iḍḍu tisse ca ḍḍu giurnu ìa vistu a<br />

nn’àngulu t’a chiesia na mùšcia nìura cu ll’occhi verdi ca<br />

scamava.<br />

Dḍa chiesia, comunque, poi, rrumase vacante pe’ tant’<br />

anni e lli vicini ticìane ca te notte santìane sempre rusci e<br />

lamenti. Poi fose usata comu staḍḍa e nna notte cavaḍḍi e<br />

muli se nne scappàra tutti versu ‘a via te Tajanu. Allu crai<br />

nc’era ci tisse ca era stata opera te lu moniceḍḍu ca, tispiettusu<br />

com’era, n’ìa ttaccata a cuta all’annimali e ll’ìa fatti<br />

scappare tutti quanti... e nc’era ci tisse ca ggiurni prima,<br />

nnanzi alla chiesia, ìa vistu na mùšcia nìura cu ll’occhi verdi,<br />

e ca te sicuru era stata iḍḍa ca ìa scaranfatu alli peti<br />

l’annimali e l’ìa tutti sparpajati, percè sicuramente era na<br />

macàra... e quiḍḍu postu era sou; aḍḍintra iḍḍa facìa le macarìe!<br />

Nsomma ognetunu ticìa la sua; se nne ticìane te tutti i culuri.<br />

Dḍa chiesia, poi, rrumase vacante pe’ tantu tiempu e i<br />

vicini santìane sempre rusci te catine, scami te mušci, lamenti<br />

te piccinni; tuttu Matinu cuntava te anime, te moniceḍḍi, te<br />

acchiature... e nna fiata nci fose nu frabbicatore, nu menzu<br />

scumunicatu, ca na notte se sunnàu sìrasa mortu ca ne tisse<br />

ca ḍḍintra lla chiesia nc’era n’acchiatura; e iḍḍu fessa fessa<br />

scìu pe’ tre notti te fila, ma tutte ‘e fiate cchiava te frunte na<br />

mùšcia nìura ca cercava cu llu scaranfa. Perciò nu’ se bbuscàu<br />

nenzi e mmorse te crepacore.<br />

Topu, ḍḍa chiesia t’u Crucifissu canciàu tanti patruni, ma<br />

tutti fìcera na fiacca fine.<br />

‘Stu fattu ‘u nonnu Giuvanni ne lu cuntàu a mmava farche<br />

annu prima cu mmore.<br />

43


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

Poi all’anni cinquanta, ḍḍa chièsia la minàra an terra e<br />

nne fìcera una nova e dde tannu, sparèra macàre, moniceḍḍi<br />

e anime tannate.<br />

Comunque quannu jeu era vagnòne, santìa cuntare ncora<br />

te ‘sta mùšcia nìura ca ognettantu se facìa bbitire all’àngulu<br />

te ḍḍu trappìtu, sutta ‘a nicchia te Santu Vitu: na mùšcia<br />

nìura cu ll’occhi verdi! Mo’ nu’ se vite cchiui, ma nc’è ci tice<br />

ca te notte farche fiata se sèntene ncora scami.<br />

44


STORIE E CUNTI<br />

TE MÈšCIU ANGIULINU RAMARU<br />

In tutti i paesi sono esistiti personaggi bizzarri, macchiette<br />

che venivano derise dal popolo per il loro abbigliamento e<br />

per il loro comportamento comico forse, ma che erano comunque<br />

quasi tutte persone ricche di bontà d’animo.<br />

Chi non ricorda a Matino ‘u Pupu, ‘a Chella-llà, ‘u Tarzan,<br />

‘a Maria Llolla, ‘u Duca ta Lemma, ‘u Nzinu Càfiu,<br />

‘u Pumpìliu? e llu Nazzionale, spauracchio di noi bambini<br />

che al sol sentire pronunciare il suo nome ce la facevamo<br />

addosso. Tutta gente rimasta, e perchè no, nei nostri<br />

cuori come figure che ci hanno accompagnato durante parte<br />

della nostra vita<br />

Ci sono stati anche altri personaggi, sempre originali, di<br />

un’altra pasta però; come ‘u Cosimeḍḍu Tarluciàru, organista,<br />

dalla capigliatura alla Giuseppe Verdi, ‘u Zenu Tamborrini,<br />

anche lui organista ma persona colta, dotata di una<br />

memoria di ferro, così come mèšciu Rafeli che faceva contemporaneamente<br />

“benzinaru e sartòre”.<br />

Molti ricorderanno anche Don Gaetano Marsano, alias<br />

papa Caitanu, un prete buontempone ricco di umanità. Poi<br />

‘u Vitale Russo, uomo di chiesa, ‘u Nicola Chezza, cantore,<br />

mèšciu Vitu Palatini, un poetastro estemporaneo che faceva<br />

lo stagnino (ramàru) e poi l’Angiulinu Giudice, anche lui<br />

45


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

“ramàru”, un artigiano di talento deceduto da poco, amante<br />

della lirica (tutti lo ricordiamo, in bicicletta, rientrando da<br />

lavoro, che fischiettava arie famose di opere liriche), vecchio<br />

sodale della “Società Operaia”, instancabile lavoratore,<br />

persona dotata di grande spirito di osservazione, a conoscenza<br />

di molti “<strong>cunti</strong>” e di molte storie paesane che sapeva<br />

narrare con linguaggio molto colorito.<br />

A casa ho un suo caro ricordo: una “menziceḍḍa” fatta<br />

con perizia certosina che conservo sulla “cimanìa” del caminetto<br />

come soprammobile.<br />

E mèšciu Angiulinu Ramaru, negli ultimi anni della sua<br />

vita, (era già in pensione da un bel po’) mi raccontava, quasi<br />

sempre seduti su una panchina della villa comunale, tante<br />

di quelle “storie”, a detta di lui, tutte vere.<br />

- Ài ssapire, caru bbeḍḍu, ca jeu tegnu cchiui te 86 anni e<br />

ca sàcciu vita e maràculi te Matinu. N’àggiu viste e passate<br />

tante ca tie nu’ poi mancu ‘mmagginare.-<br />

E mme cuntava te quannu nc’erane i pulacchi a Matinu,<br />

te quiḍḍu ca facìane... ca scìane a mmissa alla chiesia t’u<br />

Cumentu, ca scìane allu ginnasiu, alla scola pulacca te lu<br />

Nazzariu Sauro, ca tanìane ḍḍà vanna ‘lla Carrozzini nu<br />

campu te pallone surtantu pe’ iḍḍi, ca tanìane puru ‘u cinema<br />

loru; me cuntava te quannu nci fose ḍḍa tiscràzzia te lu<br />

quarantacinque, ca nu pulaccu ccise ‘u Roccu Paianu sulla<br />

via te Casaranu.<br />

Na fiata me cuntàu te lu scioperu te lu quarantasei ca i<br />

matinesi an menzu ‘a chiazza t’u cumentu, fermàra ‘a corriera<br />

mentre ‘u secretariu comunale sta sse nne scappava...<br />

ca lu cchiappàra a ttiempu a ttiempu e llu scutursàra bellu<br />

bellu te mazzate... e ca tannu, pareḍḍu, carceràra ‘u Nzinu<br />

Scamàle ca era nnucente.<br />

N’aḍḍa fiata te quannu fallìu ‘a “Cassa Rurale S. Gior-<br />

46


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

gio”, quannu tania l’ufficiu ḍḍùnca moi nc’è ‘a Società Operaia,<br />

ca nci fose ggente ca se ccise... ca unu se minàu intra<br />

’u puzzu alla “Pèrgula”, n’aḍḍu se impicàu a nn’àrgulu te<br />

nèspula alli “Cucci”, e ca aḍḍa ggente, ca ìa persu tuttu,<br />

ttuccàu cu sse ne scappa te Matinu. Puru mèšciu Ronde perse<br />

sordi!<br />

N’aḍḍa vèspara me cuntàu ‘a storia te ḍḍu bitellu ca “per<br />

atti innominabili” a nna vagnuna te sei anni t’a scola elementare,<br />

fose tenunciatu e perse lu postu; quiḍḍa te nu carbinieri,<br />

(portaordini) ca se ccise te sulu, cu lla motocuzzi<br />

500 susu a curva t’a via te Casaranu, quiḍḍa te quannu allu<br />

Giorgi Carichinu ne mòrsera ddò cavaḍḍi ca catèra intra<br />

‘lle tajate te Taurisanu e quiḍḍa te quannu frabbacàra ‘u<br />

cumentu te Monache te Clausura.<br />

Nu giurnu mentre me cuntava <strong>cunti</strong> e storie te ggente ca<br />

iḍḍu canuscìa, me vinne te core cu nne ticu - Mèšciu Angiuli’,<br />

ma percè nu’ me <strong>cunti</strong> farche fattu ca t’è ccappatu a ssignurìa-<br />

-A mmie? Eh, ci t’era cuntare quante n’àggiu ccappate<br />

jeu...-<br />

- Cùntame te ḍḍu fattu te lu quarantasei, quannu ulìane<br />

‘tte mìntene carceratu pe’ ḍḍu piccinnu ca murìu.- - Te quale<br />

fattu? Ah, te ḍḍu vagnone ca morse, te ḍḍu picciccheḍḍu?<br />

Sìne, ma jeu tannu nu’ c’entrava a nnenzi! Fose cusìne: Murìu<br />

nu vagnone te tùtici misi, ca pe’ mmie, ci oì ‘llu sai, era<br />

ggià menzu malatu; morse percè tìssera ca ìa pruàtu nu picca<br />

te zzambajone te màmmasa; zzambajone fattu a nna cucina<br />

te “l’UNRRA”. Nu’ te ticu lu scumpìju intra allu paese! Pensa<br />

ca le monache nu’ mbòsera cchiui cu ddannu te manciare<br />

alli vagnùni te l’asilu e a Matinu rrivara i carbinieri te Parabbita<br />

e quiḍḍi te Casaranu; poi vìnnera puru ddò dottori te<br />

Lecce cu llu Sanitariu, fìcera analisi susu analisi e cchiara<br />

47


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

mutu chiummu a nna caldaia ca ìa stagnatu jeu giurni prima.<br />

Pe’ quistu la curpa l’ulìane ‘mme la ncòḍḍane a mmie, ma<br />

jeu nu’ centrava a nnenzi!<br />

Tannu ‘u sinnucu era Don Giorgi Primiceri ca era statu<br />

votatu misi primi e l’assessore era ‘u professore Stefanu Espositu.<br />

Jeu ne tissi- Vuèi bbeḍḍi, ui nu’ siti mancu fessi! Jeu<br />

nu’ centru nenzi a ‘ste cose!- E šcèi ‘ccuntu a Papa Nicetu<br />

ca l’erane votatu all’urtime votazioni; e ḍḍu purpuratu sai cci<br />

mme rispuse? Ca iḍḍu nu’ centrava cchiui cu lla pulitica.<br />

Bèh, lassàmu perdere, và! Ài capitu, no? Poi, allu spetàle<br />

te Lecce fìcera ‘u sbaru allu vagnone, però nu’ me ricordu<br />

cci essìu.<br />

Topu stagnàra n’aḍḍa fiata ḍḍa caldaia e cu llu manciare<br />

se scìu nnanzi comu sempre; sàcciu però ca le monache fìcera<br />

casinu ca ulìane cu cucinane iḍḍe in propiu e nu’ alla<br />

“UNRRA”.<br />

Comunque nu’ me ricordu comu scìu spicciare, ma na cosa<br />

è certa ca jeu nu’ tanìa nuḍḍa, nuḍḍa curpa!-<br />

Me cuntava tanti fatti ca erane ccappati propiu a iḍḍu e<br />

tanti ca l’era ntisi te aḍḍi, ma a ccomu ticìa, tutti veri. Comunque<br />

veri o no, iḍḍu li sapìa cuntare... eccomu puru!<br />

Me ticia fatti te tanti amici soi; me cuntava te mèšciu Vituardu<br />

ca quannu sciù a Roma intra ‘llu bbarbieri t’a stazzione<br />

sputàu pe’ sbaju propriu intra ‘a sputacchiera; te mèšciu<br />

Ntoni Masella, ca facìa ‘u fiscularu e ca era capicàutu e<br />

ca na fiata se presentàu lu ticiannove te marzu alla taulàta<br />

te ciciri-ttrìa ca facìa ‘U Gginu Ngùsciu nnanzi ‘a putèca<br />

pe’ tutti i falegnami te Matinu, e ca lu Gginu ne tisse -<br />

Quarda mèšciu Ntoni ca tie a cquài nu’ centri, tìe fisculi faci<br />

- e iḍḍu rispuse - E’ bberu, fazzu fìsculi e nnu’ suntu falegname,<br />

ma sàcciu ffazzu chiaùti però!-<br />

Me cuntava fatti te mèšciu Pippi Marra, te mèšciu Ninu<br />

48


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

Fersini,‘u Curdella, t’u Luvici Angelè, quiḍḍu t’i liquori, t’u<br />

Giuvanninu Musìu ca susu ‘a società operaia nu’ mbulìa<br />

mai cu ppaca ‘a smazzatura te le carte te sciocu; te mèšciu<br />

Vitu cu llu Porru, te lu Ntoni Canìja ca cantava sempre “<br />

Ciceri simanàu la cuccuàscia susu li munti te Santa Parmeta...<br />

“, t’u Sparpaja e dd’u Ninu Lecci ca erane sperti ‘ssègnane<br />

‘i tebbiti susu ‘e librette; t’u Roccu Furnàru ca pare<br />

ca se futtìa ‘u casu, quiḍḍu ggiallu t’intra ‘e latte ca mmannavane<br />

l’americani e ca spartìa ‘a parrocchia; t’u Duca ta<br />

Lemma ca quannu turnàu te Milanu, a ccinca, comu sempre<br />

lu nzurtava, ne rispunnìa ca i matinesi su’ tutti gnuranti e ca<br />

allu spetàle te Milanu, iḍḍu lu chiamavane Signor Marsano,<br />

aḍḍu cca Duca ta Lemma.<br />

Poi me cuntava puru storie te topu ‘a querra ca jeu ggià<br />

canuscìa. E tannu, allora jeu ne ticia - Quarda mèšciu Angiulinu<br />

ca quiste le sàcciu puru jeu - - E iḍḍu me rispunnìa -<br />

Sìne, le sai, ma nu’ comu a mmie! Nu’ tte scurdare ca jeu<br />

su’ ggiudice te cugnume e dde fattu: le cose ca sàcciu le canuscu<br />

meju te l’aḍḍi e lle vau ticennu tutte quante precise e<br />

ggiuste.<br />

Na vèspara, alli primi te nu nuvembre, sempre intra ‘a<br />

villa comunale, topu ca m’ìa cuntàtu tanti fatti t’a bbanda te<br />

Matinu, t’u maestru Papatìa e te Don Faustinu Provenzanu,<br />

me cuntàu na storia te na fimmana matinese ca se fice mprenare<br />

te n’ufficiale pulaccu intra llu cessu, rretu ‘llu sciardinu<br />

te casa. Na storia longa ca nu’ tutti canuscune percè,<br />

comu me tisse iḍḍu, le cose fòsera fatte comu s’erane ffare,<br />

ca picca lu sìppera.<br />

Me tisse ca ‘sta carùsa cu sgrava ttuccàu ‘sse nne vaje<br />

fori te Matinu, e ca topu farche annu,(i polacchi ormai se<br />

nn’erane ggià šciuti), se nne turnàu spusata cu tre fiji; lu<br />

cranne era ‘u fiju t’u pulaccu, ma ciuveḍḍi lu sippe e<br />

49


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

ciuveḍḍi l’à mai saputu, tranne i parenti stritti; e mme tisse<br />

puru ca ‘stu cristianu stìa ncora a Matinu e gg’era puru<br />

nzuratu. - - E jeu ne ddummannài - E nu se pò sapire ci ete? -<br />

- No, no, nu’ lu poi sapire!-<br />

Allu crai cercai ntorna cu llu spròu ticennu - Ma jeu lu<br />

canuscu? Màmmasa ci ete? Ci era?- - E iḍḍu me rispuse quasi<br />

ncazzatu - Noni, nu’ li canusci! Nnè iḍḍu nnè mmàmmasa!<br />

Comu te l’àggiu ddire?- Nsomma mèšciu Angiulinu su’ stu<br />

fattu nu s’aje mai spumpatu. Ansi, na fiata se nne ssìu cu ‘ste<br />

palore - Teni ‘mmente ca lu paccatu se tice e nnu’ lu peccatore.<br />

Tie , mmèce a quantu sentu, òi ‘ssai paccatu, peccatore<br />

e fruttu te lu peccatore. Tie nn’òi mute, vagnone meu!<br />

Parole sagge dette da un uomo giusto ed onesto!<br />

50


LU MARCHESE TE MATINU<br />

Nc’era na fiata nu nunnu ca alla sira t’a viscìlia te Natale<br />

te lu 1700 sta sse riccujìa a casa, quannu, susu alli Grutti, a<br />

nn’àngulu t’a via, cchiàu, nturtijatu intra na pezza te lana,<br />

nu vagnunceḍḍu ppena natu; te pressa lu purtàu alla chiesia e<br />

llu prèvate, prima lu scarfàu bellu, bellu e poi lu fice llattare<br />

te na fìmmana te ḍḍa nnanzi ca ggìà llattava n’aḍḍa criatura<br />

te ddò misi.<br />

Allu crai tuttu Matinu sippe te ‘stu fattu; lu sìnnucu allora,<br />

comu usanza, ne tese ‘u cugnume sou e cercàu na famija cu<br />

sse lu pìja e fose propiu lu marchese ca se pijàu ḍḍu<br />

scettateḍḍu; lu chiamàu te nume Natalinu e nne lu tese allu<br />

cumpare Nardu cu llu crisce. Lu cumpare Nardu era ‘u capu<br />

pecuraru te la casa marchesale, era nzuratu cu lla Pumpea e<br />

ttanìa ggià na fija ca se chiamava Carmina; iḍḍu abbitava intra<br />

allu palazzu e nu’ alle massarie percè aḍḍintra cuarnava<br />

sei, sette pecure ... ‘e meju, meju, ca erane ffare ‘u latte sulu<br />

pe’ lla famija t’u marchese. Nu’ passara mancu ottu giurni e<br />

llu vagnone vinne vattisciatu alla chiesa matre; i cumpari fòsera<br />

lu marchese e lla sua mujere.<br />

Lu Natalinu cusì criscìu intra llu palazzu marchesale cu<br />

‘sta famìja te pecurari, na santa famìja ca scìa a mmissa tutte<br />

‘e tumìniche e ddicìa lu rusariu tutte le sire. Pensati ca lu<br />

51


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

Nardu era puru fratellu te la confraternita t’a Santa Maria te<br />

la Pietà.<br />

Criscìa te paru ‘lla Carmina ca era ddò anni cchiù ccranne<br />

te iḍḍu. Sciucàvane sutta ‘lle cantine te lu palazzu percè susu<br />

alli saloni nu’ putìane salire e ‘a mamma Pumpea se raccumannava<br />

cu stannu ncorti percè ḍḍa ssutta era pericolosu ca<br />

nc’erane tajate e traùcculi. Sciucàvane a scunnarèḍḍi e sse<br />

ccucciàvane intra pposti aḍḍunca nu’ trasìa mai ciuvèḍḍi. Na<br />

fiata ‘u Natalinu s’era persu e tutti pensara ca ìa pijatu a via<br />

secreta t’u marchese, quiḍḍa ca suttaterra scìa spicciare allu<br />

sciardinu te Lazzareḍḍu. Iḍḍu, mmèce, era salutu ‘e scale e<br />

ss’era ccucciatu rretu ll’artare te lu salone, n’artare ca stìa intra<br />

nnu cranne stipu ca se chiutìa cu nna porta. Lu piscàu lu<br />

marchese, lu critàu, ma siccomu era sciušcettu sou nu’ ne<br />

fice nenzi.<br />

‘Ppena se fice te sei anni, ‘u Natalinu ttuccàu ‘sse zzicca<br />

bbuscare lu pane te sulu; zziccàu purtannu le pecure allu pasculu<br />

te paru alla Carmina. Na fiata scìane sutta allu<br />

“Mmimmu”, n’aḍḍa a “Santumilianu”, ma quasi sempre li<br />

ttuccava susu ‘e màcchie, susu alli “Muḍḍoni”. Partìane alla<br />

manne mprima e turnavane prima cu scurisce.<br />

Tuttu lu giurnu quardavane le pecure, sciucàvane culli<br />

cipuḍḍazzi, cuntàvane, ritìane e quardavane lu mare versu la<br />

turre te lu “Pizzu” e poi a menzatìa se spartìane ḍḍu stozzu te<br />

pane tostu cu farche matura ca acchiavane an terra. Na fiata<br />

‘u Natalinu scanciàu nu pecurìnu pe’ nna ciaḍḍina e sta sse<br />

lu manciava... menu male ca lu farmàu ‘a Carmina; e dopu<br />

‘stu fattu, iḍḍa lu nzurtava sempre e nne ticìa ca era ncora<br />

cacanìtu percè nu’ canuscìa mancu ‘a cacca te le pecure.<br />

Se ulìane tantu bbene propiu comu frate e ssoru e lla<br />

Pumpea li trattava propiu comu ddò fìji. ‘U Natalinu era nu<br />

52


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

bbonu vagnone; ‘a staḍḍa la pulizzava quasi sempre iḍḍu e<br />

intra ccasa facìa tante sarvìzzie; riccuìja lìune pe’ llu focu e<br />

jutava ‘a mamma Pumpea quannu ìa llavare ‘a lana te le pecure.<br />

Scìa a mmissa alla Matonna t’u Carmunu e nne piacìane<br />

i cavaḍḍi te corsa ca tanìa lu marchese (saccherà ca ne<br />

tanìa na trentina); essìa pàcciu pe’ unu ca se chiamava<br />

“Lampu”.<br />

Tutte le sire quannu se riccuìja te le màcchie caricu te<br />

vinchi ca sarvìane allu frate t’a mamma Pumpea cu fface cisti<br />

e panareḍḍi, scìa cu sse quarda ḍḍu cavaḍḍu e ddicìa sempre<br />

intra te iḍḍu:- Quannu me fazzu cranne m’àggiu ccattare<br />

nu cavaḍḍu cu ssamija allu Lampu!-<br />

Passàu lu tiempu, ‘i vagnuni criscèra e llu Natalinu nu’<br />

sulu se nnamuràu sempre te cchiui te ḍḍa bbestia, ma perse<br />

la capu puru pe’ lla Carmina. Tutte ‘e notti se sunnava ca cu<br />

iḍḍa an cavaḍḍu allu “Lampu” trajàvane susu alle màcchie<br />

contru lu jentu, mentre ‘a luna li tincìa tutti t’argentu. Iḍḍa<br />

capìa tuttu, ma facìa la smurfiusa percè era cchiù cranne e<br />

gg’era ggià signurina.<br />

A ttrìtici anni, lu marchese lu llevàu te le pecure e llu<br />

mmannàu ‘ffatica intra ‘a staḍḍa te le sciumente. Iḍḍu, a ddire<br />

‘a verità, era ulutu meju cu ccuerna ‘i cavaḍḍi te corsa, ma<br />

allu marchese, puru ca era nunnu sou, nu’ tanìa ‘u curaggiu<br />

‘nne lu tice.<br />

Lu marchese parìa bbonu e bbrau, però era nu pijanculu te<br />

quiḍḍi ca...! Era patrunu te tuttu Matinu; “patrunu te la terra<br />

e dde li cristiani” cusì ddicìa ‘a mamma Pumpea, “e dde le<br />

fìmmane... speciarmente t’e carùse!” L’ìa mmannatu alla<br />

staḍḍa t’e sciumente percè erane aumentate te numeru. N’era<br />

rrivata una nova te Martina Franca ca se chiamava<br />

“Fiuriḍḍa”. Pe’ iḍḍu fose nu corpu te ccetta allu core. Nunn<br />

53


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

era capace cu sta luntanu t’a Carmina. Comunque, zziccàu<br />

ffare lu sciumentaru; stìa fiaccu tuttu lu giurnu e nnu’ bitìa<br />

l’ura cu rriva la sira cu lla vite. A verità puru ‘a Carmina<br />

patìu tantu percè puru iḍḍa s’era nnamurata te lu Natalinu.<br />

‘A Pumpea se nn’era ncorta... eccomu, te ‘sta cosa, ma nu’<br />

se mmušciava, gnuttìa e ddicìa rusari e avemarie alla Matonna<br />

t’u Carmunu cu lli juta iḍḍa ḍḍi ddò beḍḍi carusi.<br />

‘U tata Nardu, mmèce, nu’ suspettava nenzi! Comunque<br />

lu verme nu tardàu cu ttrase intra ‘llu casu e ḍḍe ddò anime<br />

se zziccara ulìre scusi. Se vitìane te notte sutta lle staḍḍe o<br />

sutta ‘lle cantine te lu palazzu marchesale.<br />

Riturnannu allu marchese, tutti sapìane ca era nu fimmanaru,<br />

ìa pijatu te lu nonnu e sse ticìa puru ca ‘a fimmana, ‘a<br />

prima notte te matrimoniu l’era passare cu iḍḍu; era ppacare,<br />

comusìa na specie te tassa. Ma ‘u Natalinu nu’ critìa a ‘ste<br />

puttanate; allu marchese ne ulìa bbene, certu nu’ comu alla<br />

mamma Pumpea e allu tata Saru ca l’erane crisciutu. Te<br />

cranne ìa saputa tuttu quanta ‘a storia sua, ìa saputu pe’ filu e<br />

pe’ segnu comu erane sciute le cose; nu’ ne putìa ulire male<br />

a unu ca bbene o male l’ìa riccotu allu palazzu. E poi nu’<br />

n’ìmu riscurdare ca era sempre ‘u sciušcettu sou, puru ca<br />

iḍḍu nu’ ll’ìa chiamatu mai nunnu.<br />

Ma nu giurnu piscàu lu nunnu marchese ca sta sse ppuntava<br />

i caźźi topu ca na serva era ssuta t’a staḍḍa ḍḍunca sgravàvane<br />

‘e sciumente. Rrumase....! Nu’ critìa a quiḍḍu ca era<br />

vistu! Era propiu veru quiḍḍu ca ticìa la ggente: iḍḍu se rascava<br />

tutte le fimmane ca ulìa! E tte ḍḍu giurnu nu’ lu potte<br />

cchiui vitìre. E quannu poi sippe te la Carmina ca ḍḍu porcu<br />

n’ìa minatu l’occhiu puru a iḍḍa, ca la quardava cu ntaresse,<br />

allora se ntise trapanare lu core pe’ la cialusìa. Ne vanìa cu<br />

bba ‘llu ccite.<br />

E dde tannu zziccara li quai; nu’ durmìa nné notte nné<br />

54


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

giurnu, stìa sempre all’erta e se raccumannava cu lla Carmina<br />

ticennu cu staje sempre luntana te ḍḍ’annimale.<br />

Ma rrivàu nu giurnu ca s’era šcire a Gravina alla fera te<br />

San Giorgi cu sse portane ottu cavaḍḍi te corsa; e siccomu<br />

unu te li quardiani vinne a mancare percè s’era mmalazzatu<br />

fose chiamatu lu Natalinu a ppostu sou. Aprite celu! Lu Natalinu<br />

nu’ mbulìa cu bbà; tisse ca puru iḍḍu tanìa la freve. Lu<br />

tata Nardu però cercàu cu llu pija cu llu bbonu ticennu- Sìa<br />

fiju meu, vane! Vane ca aḍḍài mpari tante cose, canusci tanta<br />

ggente, aḍḍài trovi cavaḍḍi ca su’ cchiù bbeḍḍi te lu Lampu.-<br />

Nsomma, poi, chianu, chianu se capacitàu e, mbrazzannu ‘a<br />

Carmina mentre la salutava, ne tisse:- Apri l’occhi, me raccumannu!- <br />

Partìu te paru all’aḍḍi e lu pansieri stìa sempre a Matinu;<br />

tanìa tanta paura te ḍḍu puttanieri te lu marchese percè sapìa<br />

ca ci quiḍḍu ulìa na cosa.....<br />

Turnàu topu tieci giurni e ppena quardàu an facce ‘a Carmina<br />

capìu. Capìu tuttu e partìu sparatu cu bbà ccite lu marchese,<br />

ma lu tata Nardu lu farmàu cu lla forza e lu tinne pe’<br />

tutta la notte ttaccatu cu nu rruvagnu allu lettu. Iḍḍu nu’ se<br />

tìa pace, sbattìa comu nu pàcciu e critava comu nu tannatu.<br />

Poi ‘a mamma Pumpea pe’ ddò giurni te fila ne fice vivìre<br />

na specie te cottu fattu te iḍḍa ca lu fice carmare, ansi lu<br />

bbabbàu propiu, lu fice ddevantare quetu comu nu<br />

pecureḍḍu... e ffice cu perde puru la palora; nu’ cuntava, nu’<br />

musciava e nu’ mbulìa ‘bbite cchiui ciuveḍḍi.<br />

Chiamara ‘u tuttore, ‘u marchese ne fice vanire puru unu<br />

te Napuli, ma nu’ ci fose nenzi te fare. ‘A Carmina, chiancìa<br />

e chiancìa, sicura ca era ddevantatu scemu pe’ llu tispiacìre.<br />

Cinca nu ‘sapìa comu erane sciuti li fatti ticìa, mmèce, ca lu<br />

carùsu era statu fiatatu te na sacàra. Ma le cose nu’ stìane<br />

55


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

propiu cusìne! Intra te iḍḍu, lu Natalinu pensava e ripensava<br />

a comu ìa ffare cu ccite lu marchese.<br />

E nna notte, alla securdàta, se presentàu allu marchese vastutu<br />

te fìmmana. Lu puttanieri sta spattava cu nne portane<br />

na carùsa ca s’ìa spusata ‘lla mmane. Ppena lu Natalinu trasìu,<br />

lu porcu se zziccàu a spujare e iḍḍu allora, cu tutta la<br />

ràggia ca tanìa an corpu, ne mmullàu tre corpi te pugnale am<br />

piettu e se nne scappàu, sicuru ca l’era ccisu. Ma lu marchese,<br />

tannucitannu parìu mortu, ma poi se sarvàu percè lu purtara<br />

te pressa allu spetàle te Napuli; però lu fessa, topu te<br />

ḍḍu fattu, le fìmmane ttuccàu cu sse le riscorda... e comu<br />

puru! Sta te fattu ca campàu n’aḍḍu annu, mancu, sempre intra<br />

nnu funnu te lettu, poi morse!<br />

‘U Natalinu intantu ḍḍa notte stessa sparìu! Nu’ se sippe<br />

cchiui nenzi te iḍḍu! Ci ticìa ca l’erane zziccatu e ll’erane<br />

minatu viu intra ‘lle tajate t’u palazzu, ci ticìa ca l’erane vistu<br />

sutta ‘lle “Càmmere”, spreggiatu an facce... . nc’erane,<br />

poi, quiḍḍi ca ticìane ca s’era ccisu sulu. E llu bbellu fose ca<br />

nu’ sparìu surtantu lu Natalinu, ma puru ‘a Carmina! A<br />

pprincipu tìssera ca s’era ccisa puru iḍḍa; poi essìu ‘a uce ca<br />

l’erane cchiati morti tutti ddoi intra a nnu canale, vicinu alla<br />

ora te la “Motta”, ma nunn era veru. ‘Nci fose puru ci tisse<br />

ca se nn’erane scappati alla “Vetrana” alli parenti t’a Pumpea.<br />

Nsomma, se nne tìssera te tutti i culuri!<br />

Na cosa è certa: ca ‘a fine ca fìcera ḍḍi carùsi nu’ la sippe<br />

mai ciuveḍḍi!<br />

56


‘A MATONNA T’U CARMUNU<br />

(‘A Matonna senza nume)<br />

Quannu jeu era vagnone, vicinu a casa mia nc’era nu<br />

vecchiu ca se chiamava Pantaleu ca me cuntava tanti <strong>cunti</strong><br />

te macàre, t’acchiature e dde anime e tanti aḍḍi fatti ca<br />

iḍḍu ticìa ca erane tutti veri. Ne piacìa poi cu mme cunta te<br />

quannu s’ìa tiratu a surdatu e dde quannu ìa fattu ‘a cuerra..<br />

L’urtimu cuntu ca me cuntàu prima ‘mmore fose quiḍḍu<br />

t’a Matonna senza nume. Ssattati tutti e ddoi nnanzi ‘llu focalire,<br />

lu Pantaleu zziccàu te cusìne:<br />

A’ ssapire, fiju meu, ca cinque seculi ‘rretu a Matinu<br />

scuppiàu na querra tra Matinu Cranne e Matinu Piccinnu ca<br />

turàu cchiui te cent’anni.<br />

Matinu Cranne fose ca zziccàu e Matinu Piccinnu nu’ šcìu<br />

pe’ curtu! Tannu a Matinu, ssutta ffore era chinu te vigne e<br />

dde cranu, mentre susu ‘lle màcchie nc’erane surtantu scràscie<br />

e spine. ‘E màcchie erane abbitate t’i matinesi te Matinu<br />

Cranne, cristiani furbi, tutti pecurari e macchialuri; ssutta<br />

ffore nc’era, mmèce, Matinu Piccinnu abbitatu oramai surtantu<br />

te picca cristiani quasi tutti furesi ca erane chiamati<br />

brusciapajàre e cucuzzari. Susu ‘e màcchie nc’erane le pecure<br />

e sse facìa lu casu, sutta, mmèce, se facìa lu pane.<br />

I ddò paesi scìane te cuncertu, se scanciavane pane e casu,<br />

57


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

puru ca ognettantu nc’era farche fessa ca se llitacava e se<br />

vattìa. Susu Matinu Cranne nc’erane ddò chiesie: una cranne<br />

ca era ‘a chiesa te San Giorgi, nu’ quidda te moi, e nn’aḍḍa<br />

cchiù piccinna, ca tìcune ca era ‘a chiesa te Santu Elìa cu lla<br />

làmia a ìrmici e ccannizzi. Matinu Piccinnu tanìa na chiesia<br />

ntica, ntica, menza catuta sutta a Santa Nastasia e ddò chiesie<br />

piccinne frabbicate vicine allu paese: una te Santu Lìggiu e<br />

saccherà l’adda te San Bbiaggiu. Poi c’erane aḍḍe chièsie an<br />

mezzu ffore, tutte picciccheḍḍe, te sicuru sconzacrate, ca nu<br />

se’ sape aḍḍu stìane te precisu.<br />

Comunque tutti i matinesi erane bboni cristiani; tutti scìane<br />

alla chiesia cu pprèane Ddiu, li santi e la Matonna, e propiu<br />

pe’ nna Matonna ca cchiara precata suttaterra zziccàra na<br />

vera querra.<br />

Zziccàu cusìne: ddò cucuzzari, a ttiempu te vinnìgna, scera<br />

an càccia susu ‘e màcchie te Matinu Cranne. Unu se<br />

chiamava Culonna, nu cristianu forte, crossu e ertu comu<br />

n’armàtiu, l’aḍḍu, mmèce, era finu, finu, ca la ggente lu<br />

nciurava “Tennarume”.<br />

Era te vèspara e cercannu la malogna se spartèra: unu scìu<br />

te na vanna e l’aḍḍu te l’aḍḍa. A nnu certu puntu ‘u Culonna<br />

ttuppàu a nna petra, ‘mmenzu alle scràscie; era na chianca<br />

crossa, crossa te laccìsu ca stìa precata menza an terra e<br />

menza te fore e susu ‘sta chianca nc’era pittata na Matonna.<br />

Lu Culonna quannu la vitte rrumase bbabbatu: minàu lu fucile<br />

an terra e sse ngianucchiàu! Tremulannu, critàu e chiamàu<br />

lu Tennarume.<br />

‘U Tennarume quannu vitte ḍḍa Matonna nciarfisciàu -<br />

Matonna, quanta è bbeḍḍa! Pare ’a Matonna Ndolurata; ansi<br />

no, quista à dd’essere ‘a Matonna Mmaculata!- - Cci ddici<br />

armènu- tisse lu Culonna- nu’ biti ca tene lu piccinnu? E poi<br />

nu’ stare ḍḍài mpalatu comu nu baccalà; cchiuttostu fatte ‘a<br />

58


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

cruce e ddamme ‘u ggiàccu cu nne stùsciu ‘a facce!- E llu<br />

Tennarume allora ne tese ‘u giaccu, se ngenucchiàu e se nne<br />

fice ttrete te cruci. Topu ca ‘u Culonna la stuscìau alla bbona-<br />

Quarda ‘sta facce, ete propiu ‘a mamma te Gesù<br />

Mmamminu! Ca nu’ sapìmu cci Matonna ete nu’ nne face<br />

nenzi, sempre Matonna ete e gg’ete tantu bbeḍḍa!<br />

Topu nu picca te scuncertu, tècisara cu sse la pòrtane a<br />

Matinu Piccinnu, ma timìane cunussìa li piscavane i matinesi<br />

te Matinu Cranne e allora pensara meju cu ttòrnane te notte<br />

quannu tutti turmìane.<br />

E cusì ffìcera: a menzanotte spaccata turnara e ccitti, citti,<br />

cu nna pala sprecàra ḍḍa Matonna , la mìsera tisa, la cuprèra<br />

cu ddò vasazze e sse la caricara an coḍḍi; ma allu cchiù bbellu<br />

se truvara te nanzi quattru pecurari ca ne ncarnara li cani.<br />

Nu cane lupu mozzacàu ‘u Culonna a nn’anca e la Matonna<br />

ne scappàu te coḍḍi. Allora zziccàra le mazzate: ddòi contru<br />

quattru; o meju, unu contru quattru; nu’ te ticu...’u Culonna<br />

se vattìa comu nu leone, ‘u Tennarume, mmèce, timìa e se<br />

ccucciava rretu a iḍḍu, ma a nnu certu puntu se bbuscàu nu<br />

corpu te mazza an capu e scuppàu! Allora lu Culonna nu’<br />

bitte cchiui: ccacciàu ‘u curteḍḍu, tese ttre corpi a nnu pecuraru<br />

e poi sse nne fuscìu.<br />

Dḍi pecurari, tannu stessu, purtara ḍḍa Matonna intra alla<br />

chiesia cu lla làmia a ccanizzi e allu crammàne fìcera na<br />

cranne festa! Misse susu misse e poi nne sparara puru i fochi<br />

a ḍḍa Matonna senza nume! Lu Culonna, te sutta Mmatinu<br />

Piccinnu, vitennu ḍḍi fochi an celu giuràu vandetta pe’<br />

ll’amicu Tennarume e tutti i paesani ggiurara paru cu iḍḍu!<br />

E fose propiu tannu ca scuppiàu la querra tra Matinu<br />

Cranne e Matinu Piccinnu! Nuḍḍu matinese putìa scinnire<br />

sutta a ffore e nuḍḍu putìa salire susu ‘e macchie. Era pericolosu,<br />

pe’ nnenzi putìa scappare ‘u mortu! Sulu alle purgis-<br />

59


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

sioni stìane mmiscati percè nc’erane ‘e quardie t’u Barone ca<br />

li tanìane t’occhiu!<br />

Lu Barone ulìa la pace e nnu ggiurnu tecise cu fface na<br />

chiesia a cunfine te lli ddò paesi e ccu minte intra ḍḍa Matonna,<br />

pensannu ca ci ḍḍa Matonna ‘ppartenìa a tutti, allora<br />

le cose se mintìane appostu te sule.<br />

Pensa, fiju meu, ca fice vanìre puru li monaci Domenicani.<br />

Fice cumentu e chiesia, ma nu’ cumbinàu nenzi! Lu capu<br />

te li macchialuri scìa vinnisciannu: -Te cquài ‘a Matonna<br />

nòšcia nu’ se move, scinnisse lu Patreternu!- E cusì la querra<br />

secutàu!<br />

Ài ssapire ca tannu a Matinu ognettantu rrivava na brutta<br />

carestìa; nc’era fame e miseria e la miseria purtava lu “morbu”.<br />

Nci fose muta ggente ca murìu e murìu puru lu Culonna...e<br />

tannu, tutti se ricordara puru te lu Tennarume e cusì<br />

aumentàu la ràggia contru Matinu Cranne. I ddò paesi stìane<br />

sempre a curteḍḍi; ‘u macchialùru nu’ putìa spusare na fìja te<br />

nu cucuzzaru e nuḍḍu furese se putìa nzurare cu nna fìja te<br />

nu pecuraru.<br />

Però nu giurnu na carùsa ca se chiamava Sara, fija te lu<br />

Manimpise ca era napùte t’u capu te li macchialuri, quiḍḍu<br />

ca nu’ mbulìu cu sposta la Matonna, se nnamuràu te nu certu<br />

Tore ca era napùte te lu Culonna. ’Stu Manimpise era però<br />

nu santu cristianu; nunn era filu comu ‘u nonnu, iḍḍu nunn<br />

era cuntrariu ci la fìja se spusava cu llu Tore, ma sapìa ca li<br />

paesani soi te Matinu Cranne ne scìane contru; pe’ iḍḍi lu<br />

Tore era sempre nu cucuzzaru, era sempre nu namicu. Tuccàu<br />

pe’ forza cu ddice none a ḍḍu matrimoniu.<br />

Se mise an menzu ntorna lu Barone cu bbite ci i ddò paesi<br />

fannu pace, ma nu’ ci fose versu. La Sara però era na carùsa<br />

tosta te capu, e dde notte, mentre tutti turmìane, se aźźava e<br />

60


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

scinnìa sutta alla chiesia te li Domenicani e intra alla sacristìa<br />

se vitìa cu llu Tore; nsomma se vitìa scusi cu llu zzitu.<br />

‘U rufianu era ‘u sacristanu ca era pacatu te lu Manimpise cu<br />

nnu’ dice nenzi a ciuveḍḍi. Lu Manimpise preava lu Signore<br />

cu nnu’ se scoprene l’artarini percè sapìa ca ci li paesani soi<br />

scuprìane lu fattu lu ccitìane. Preava sempre- Signore jùtame,<br />

jùtame Tie!-<br />

Ma na notte lu sacristanu nu’ se presentàu cu apre la sacristìa<br />

percè s’ìa mmalazzatu e lla Sara rrumase pe’ tantu<br />

tiempu ḍḍà ffore alla porta cu spetta lu Tore. Ma ppena iḍḍu<br />

rrivàu, propiu te ḍḍà nnanzi s’acchiàu passare nu cristianu e<br />

lli vitte.<br />

Allu crammnàne tutti lu sìppera e tutti i matinesi te Matinu<br />

Cranne scera te pressa a casa te lu Manimpise, tutti contru<br />

lu tratitore. ‘A Sara, pareḍḍa, pe’ lla paura se mmalazzàu te<br />

bruttu! ‘U Manimpise nu’ ‘ssìu cchiui te casa pe’ llu scornu<br />

e llu Tore, puru iḍḍu, se nne scappàu te Matinu.<br />

Passara l’anni e lla carestìa turnàu tecapu; ‘a Sara stìa<br />

sempre ggiuncata intra ’llu lettu e llu Manimpise chiancìa e<br />

preava lu Patreternu pe’ ḍḍa fìja sbenturata.<br />

Rrivàu nu giurnu ca puru iḍḍu mmalazzàu; ne vinne nu<br />

corpu e zzoppacàu te n’anca. Dḍu fattu allora tuccàu lu core<br />

te la ggente; tutti pardunara lu Manimpise e la pace, se cusì<br />

se pò ddire, riturnàu a lli ddò paesi.<br />

Cusì i matinesi turnàra ogne ttantu ‘sse scànciane lu casu<br />

cu llu pane e l’acqua cu lle lìune, percè sutta ffore nc’erane ‘i<br />

puzzi e ssusu ‘e màcchie l’asche.<br />

Lu Manimpise, poi, cu llu tiempu stese meju e tutti ‘i<br />

giurni, chianu, chianu, zziccàu šcire alla chiesia, preannu<br />

ḍḍa Matonna senza nume cu nne face na cràzzia alla fìja -<br />

Matonna mia, ci me sarvi la Sara mia, te mprumìntu ca te<br />

fazzu na chiesia nova e nn’artare tuttu te oru!-<br />

61


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

Na sira, topu la nuvena, turnannu a casa, cchiàu la Sara tisa<br />

annanzi ‘u lettu ca critava -Maràculu! Maràculu!- Chiancìa<br />

e sse strincìa la smeràja t’a Matonna am piettu. Allora lu<br />

Manimpise se la mbrazzàu e poi, presciatu, ssìu ḍḍa ffore e<br />

critannu fice sapìre a tuttu lu paese ca la Matonna, ḍḍa Matonna<br />

cchiata susu ‘lle macchie te lu Culonna e dde lu Tennarume,<br />

n’ìa fattu nu maràculu! N’ìa sarvata la fija!<br />

Allora tutti ‘i Matinesi, quiḍḍi te Matinu Cranne e quiḍḍi<br />

te Matinu Piccinnu fìcera festa, ficera sciochi e sparara ‘i fochi<br />

pe’ ttre giurni te sècutu. Allu quartu giurnu sgarrara la<br />

chiesia e ccu llu jutu te lu barone ne zziccara a frabbicare<br />

una nova, mutu cchiù cranne e mutu cchiù bbeḍḍa.<br />

Quannu ‘stu fattu lu sippe ‘u Tore, te pressa turnàu allu paese<br />

e sciu se mbrazza la Sara maraculata! Passàu n’annu, era lu<br />

quinnici te luju, nnanzi ‘lla porta te la chiesia nova nc’era nu carùsu<br />

ca sta spattava cu rriva la sposa! Era ‘u Tore ca s’ìa spusare<br />

cu lla Sara! Dḍa ffore nc’era na fuḍḍa mai vista!<br />

I ddò carùsi, ḍḍu giurnu, se spusara te frunte alla Matonna<br />

e ḍḍu giurnu stessu li matinesi finarmente tèsera lu nume a<br />

ḍḍa Matonna senza nume. La chiamara “Matonna t’u Carmunu”<br />

percè l’erane cchiata mmenzu ‘lle màcchie, susu lu<br />

munte Carmelu.<br />

Cusì, topu quasi cent’anni, i matinesi fìcera la pace; spiccìau<br />

la querra e Matinu ddevantàu nu sulu paese! Matinu<br />

Piccinnu te ḍḍu giurnu sparìu!-<br />

E’ bberu ‘stu cuntu? E’ bbera ‘sta storia? Ennàh! Comunque<br />

na cosa è certa ca Matinu Piccinnu è esistitu teveru<br />

e puru ‘a Matonna t’u Càrmunu è stata cchiata an terra,<br />

susu lle màcchie!<br />

62


‘A MMELA TARANTATA<br />

A Matino, 50 anni rretu nc’era na famìja te quattru parsùni<br />

ca abbitava susu ‘a “Matonna t’u Carmunu” topu ‘a casa<br />

te papa Nicetu. ‘U sire se chiamava Nardu e ‘a mamma, Cristina;<br />

‘a fìja, ca tanìa si e no 15-16 anni, se chiamava Carmela<br />

e llu frate cchiù piccinnu ca tanìa 5 anni, Tumasinu. Turmìane<br />

e manciàvane tutti intra nna casiceḍḍa aḍḍunca nc’era<br />

‘u focalire, ‘a bbanca, ttre sèggie mpajate e nnu vancuteḍḍu.<br />

Sutta ’llu lettu cranne tanìane ‘u cantru e llu rinale pe’ lli bisogni<br />

te la notte; te giurnu scìane alla foggia ca nc’era ḍḍà<br />

ffore. Era na famìja povera ca scìa nnanzi comu meju putìa.<br />

‘U Nardu facìa ‘u furese e faticava sutta ‘u patrunu Saru; era<br />

nu cristianu te quiḍḍi onesti; timìa puru cu sse riccoje ‘e mature<br />

te rispìcu, mmagginàtibbe nu picca. Cristianu te carbu e<br />

cranne lavoratore, era na specie te fattore, ticu na specie, ca<br />

lu fattore veru e propiu era te Parabbita e abbitava alla massarìa.<br />

‘U patrunu Saru era nu patrunale senza scole, ma riccu,<br />

ca tanìa tanti fondi, tanta terra e a Matinu abbitava intra ‘nnu<br />

palazzu.<br />

‘A mamma Cristina, puru iḍḍa, se tìa te fare; puru iḍḍa<br />

scìa a ffore a sciurnata, ma sulu quannu se cuìjane ulìe o se<br />

vinnimava; ‘u restu te l’annu stìa a casa cu fface sarvìzzie.<br />

63


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

‘A vagnuna, mmèce, menza ffabbèta (ìa fattu surtantu ‘a<br />

prima lementare), scìa sempre a ffore cu llu sire. Casa e ffore,<br />

fore e ccasa; essìa sulu ci ìa šcire alla chiesia o ci ìa ppìjare<br />

l’acqua t’a funtana e ffarche fiata ci scappava allu Sparpàja<br />

cu ccatta nu quintu te ricotta scanta per li minchiareḍḍi ca<br />

ne piacìane allu tata. Scìa sempre cu lla libretta an manu percè<br />

ccattava tuttu a critènzia.<br />

Tutte ‘e tumìniche, poi, topu la missa scìa allu palazzu<br />

t’u patrunu cu fface sarvìzzie a Donna Ppina e aḍḍài cchiava<br />

‘u fiju t’a signura, farche annu cchiù cranne te iḍḍa, ca tutti<br />

chiamavane ‘u signurinu. Iḍḍa, mmèce, lu putìa chiamare<br />

Ninettu percè te vagnuna ìa sciucatu tante fiate cu iḍḍu intra<br />

‘llu sciardinu.<br />

‘U Tumasinu scìa alla scola te le monache ca stìa propiu<br />

ḍḍà nnanzi; vanìa cu mmie a Suor Clara: jeu e ssòruma ogne<br />

giurnu, all’ampete, ne scaffàvane te ḍḍà vanna a fera,<br />

aḍḍunca abbitavane, finu aḍḍài, percè mava ticìa ca le scole<br />

te le moniche erane mejiu te quiḍḍe te la Comune.<br />

Alle suore tutti canuscìane ‘u Tumasinu e tutti lu chiamavane<br />

‘u “Tumasinu t’a Mmela tarantata”. Era nu vagnone<br />

sveju, sempre an menzu ‘a via; mute fiate lu vitivi sciucare<br />

nnanzi ‘a funtana vicinu ‘ccasa t’u Benitu Maurìzziu, quiddu<br />

ca vinnìa petroju.<br />

Nsomma quista era na famìja povareḍḍa, comu tante<br />

aḍḍe; tannu, cuntati erane li ricchi. Tutta ggente ca se ccuntentava<br />

te picca, ca passava la vita faticannu mmenzu a ffore<br />

te sule an sule e ca ‘lla sira, topu nu ccune te foje, o te pignata,<br />

sguariava nnanzi casa o intra lla curte te paru alli vicini,<br />

cuntannu culacchi; cuntannu storie te santi, te anime morte o<br />

te acchiatùre.<br />

I cranni quasi sempre se scujavane te risi, ma i piccinni,<br />

ssattati an terra e rrunchiati, chiancìane pe’ lla paura. Tannu<br />

64


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

cusì era!<br />

Nu giurnu, te tumìnaca ‘lla mmanne, ‘u Tata Nardu, mentre<br />

sta sse vestìa cu bbà ‘mmissa, (‘a campana t’a chiesia t’u<br />

Carmunu ìa fattu ggià ‘u terzu sonu) ddummannàu alla mujere-<br />

Vuèi Cristina, timme na cosa; percè stanotte te ngiravi e<br />

te sbutavi intra llu lettu e nu’ pijavi mai sonnu?- Iḍḍa ne rispuse<br />

ca stìa proccupata pe’ lla vagnuna percè ìa nu picca te<br />

tiempu ca nu’ la vitìa filu bbona. Ticìa ca la vitìa sempre mara<br />

e scuntrusa.- Se mmòšcia sempre fiacca, si e nno te rispunne.<br />

Te ḍḍu giurnu ca ne vinne maccanza a ffore nunn ete<br />

cchiui iḍḍa; sta sempre nervosa e poi nu’ biti ca nu mància<br />

cchiui comu na fiata? Pe’ mmie sta ssuttija puru! Ennàh! tice<br />

sempre ca ne tole ‘a capu e llu stommacu.-<br />

- Sine,- rispuse ‘u Nardu- nu’ te proccupare! Ca cci tte<br />

criti ca ccappàu ḍḍu giurnu ‘menzu ‘ffore? Ne ngiràu pe’<br />

nnu minutu ‘a capu e ippe sbotamentu te stommacu! Cose ca<br />

ccàppane le fimmane! Nu’ mm’ài tittu ca tiempu rretu ‘a<br />

Mmela è ddevantata signurìna? E allora? Quiḍḍu ete! Nu ‘te<br />

proccupare ca chianu chianu viti ca ne passa.-<br />

Allu crai mentre sire e fìja stìane a ffore, passàu te casa<br />

‘lla Cristina, ‘a cummare Tetta, ‘a cummare ca ìa vattisciatu<br />

‘a Mmela, na pittecula ca scìa pe’ nnuminata; ìa passata ca<br />

ulìa ‘ssape cci gg’è ca ìa ccappatu la sciušcètta percè l’ìa vista<br />

a mmissa e ll’ìa cchiata ssuttijata e janca te facce.<br />

‘A Cristina ne cuntàu tuttu e allora la Tetta sentenziàu ca<br />

la Mmela era stata pizzacata te nu tarantune ḍḍu giurnu ca a<br />

ffore nu’ s’era ntisa bbona. Ne cunsijàu cu fface na prova; ne<br />

tisse cu bba’ chiama mèšciu Giorgi Barbieri, quinnu ca sunava<br />

‘u tammurreḍḍu, ca era spertu te ‘ste cose, e ccu bbite<br />

ci la vagnuna allu santire te la musica bballava o no. Ci se<br />

mintìa ‘bballare ulìa ‘ddice ca era ddaventata na tarantata, se<br />

nvece nu’ se scazzacava allora l’èrane purtare a farche dotto-<br />

65


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

re o a farche macàra percè a ffiate putìa essere puru ca<br />

n’èrane fatta na fattura.<br />

Ppena ‘a cummare se nne scìu, ‘a Cristina se mise<br />

‘cchiancìre- Focu meu, focu meu! Cci sbentura intra ‘sta casa!<br />

Povera fija mia, povera fìja mia!- Quannu poi turnàu ‘u<br />

Nardu, scusi te la fìja, ne cuntàu tuttu pe’ ffilu e pe’ segnu.<br />

Lu Nardu se ncazzàu forte, forte: aźźava le mani an celu<br />

e castimava contru la mujere.- E ttie a ḍḍa bbaccalà criti? A<br />

ḍḍa pittecula? Nu’ sai ca quiḍḍa nu’ tene nenzi te fare e bba’<br />

mminte nzurti alle famije, nu’ lu sai? E poi, cci ccazzu ne<br />

capisce iḍḍa te ‘ste cose? Ma ‘a ràggia mia ete ca tie te<br />

mmucchi tuttu quiḍḍu ca te tìcune! T’àggiu tittu ca quiste su’<br />

cose te carùse e ca se ggiustane te sule! Nu te proccupare!-.<br />

La lassàu e sse nne ssiù te casa ncazzatu. Però intra te<br />

iḍḍu farche suspettu lu tanìa; timìa cunussìa ‘a Mmela, fessa<br />

comu era, era rrumasta gravida te farche cagnulastru. Eppuru<br />

nunn ìa mai vistu carùsi ca ne ngiravane ntornu.<br />

Passara ddò giurni e tuttu ‘u paese sippe te ‘sta cosa. Ia<br />

pansatu a cummare Tetta cu sparge la uce casa, casa. Naturalmente<br />

lu sippe puru lu patrunu Saru e fìjusa lu signurinu<br />

se presentàu te pressa a casa t’a Cristina cu ddummanna ci<br />

era vera ḍḍa notizia. Iḍḍu ne ulìa bbene alla Mmela; n’ìa<br />

sempre piaciuta, te vagnuna, te quannu sciucavane te paru<br />

intra ‘u sciardinu, ma ‘ste cose ciuveḍḍi le sapìa.<br />

‘A Cristina ne cuntàu tuttu - Signurinu meu, Don Ninu<br />

meu, ‘a Mmela à ccappatu na tiscrazzia! L’à pizzacata na taranta<br />

e gg’è ddevantata tarantata. Nu’ cunta, nu’ mància,<br />

ssuttija giurnu pe’ giurnu e poi è scuntrusa cu tutti. Cusì tìcune<br />

ca fannu le tarantate quannu le zzicca lu male. E mmo’<br />

tocca cu chiamamu mèšciu Giorgi Barbieri cu...-<br />

Don Ninu, tuttu saputu, la fermàu e nne tisse in italianu.-<br />

Ma che stai dicendo Nunna Cristina? Non dare retta a ciò che<br />

66


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

ti dicono. Tua figlia forse sarà ammalata, ma non di tarantismo;<br />

si tratta di una malattia non dovuta al morso della taranta,<br />

ma ad altre cause. La Mmela non ha bisogno del tamburo<br />

di mèšciu Giorgi Barbieri; ha bisogno di un dottore, di<br />

un buon medico. Stai calma e non ti preoccuapre; io domani<br />

parto (stutiava a Pisa) e son sicuro che quando tornerò la<br />

prossima volta la troverò già guarita.-<br />

Passavane ‘i giurni e la Mmela scìa sempre pèsciu, la purtàra<br />

allu tuttore, ma nu’ fìcera nenzi e allora ‘a Cristina scìu<br />

‘bbà ccunta cu Papa Nicetu. L’arcipreite ne rispuse cu ttene<br />

pacienza, cu nu’ se proccupa ca iḍḍu canuscìa n’amicu ca era<br />

spertu te ‘ste cose- Non ti preoccupare Cristina, lo faccio venire<br />

a Matino apposta per la Mmela. Statte carma! E poi ricordate<br />

ca ci nu’ facimu nenzi cu st’amicu meu e la Mmela<br />

risulta essere davvero na taratanta, nc’è sempre Santu Paulu<br />

a Galatina prontu cu nne face la crazzia! Tie prea e spera!-<br />

-Crazzie, crazzie.- ne rispuse ‘a Cristina- Ssignurìa sì ca<br />

si’ nnu santu!<br />

Topu tieci giurni rrivàu te Milanu ‘stu cristianu e intra alla<br />

sacrestìa te paru alla Cristina, a llu Nardu, a mèšciu Giorgi<br />

Barbieri e a nn’aḍḍu paru sou ca sunava ‘u mandulinu, se ficera<br />

li patti. -Domenica quando la signorina trovasi in chiesa<br />

per la messa, lei signora Cristina dovrà addobbare tutta la casa<br />

di panni rossi e verdi.- Cusì tìa cumanni lu milanese. -Il<br />

signor Nardo dovrà tenere pronto un cuscino per proteggere<br />

la testa di sua figlia se dovesse cadere per terra o urtare contro<br />

le suppellettili. Bisognerebbe preparare una bacinella<br />

d’acqua fresca in caso la signorina Mmela ne avesse bisogno.<br />

Lei, signor Barbieri, insieme al suo amico, dovrà essere<br />

pronto per quando io darò il via per la musica. D’accordo?<br />

L’aspetteremo nascosti dietro la porta e mi raccomando,<br />

dobbiamo preparare tutto con scrupolosità.-<br />

67


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

Rrivàu la tumìnaca, ‘a Mmela scìu alla missa te le ùnnici,<br />

iḍḍi sistemara tutto intra casa e la spettara citti citti ccucciati<br />

rretu ‘a porta. Papa Nicetu nu’ ci scìu.<br />

Topu n’ura ‘a Mmela turnàu e mentre staci trasìa a casa,<br />

tuttu teparu mèšciu Giorgi Barbieri se mise ‘ssunare lu tammùrru:<br />

iḍḍa a principiu se mparuàu , rrumase pe’ nnu picca<br />

te tiempu bbabbata cu quarda fissa intra ll’occhi tutta ḍḍa<br />

gente, ma quannu ntise sunare puru lu mandulinu se mise<br />

chianu, chianu a ballare e quannu, poi, aumentàu ‘u ritmu se<br />

scatenàu comu na ndemuniata; sartava susu ‘u lettu, sturtijava<br />

an terra e se lamentava critannu.<br />

Ballaù per cchiui te nn’ura e quannu poi nu’ la fice<br />

cchiui, tutta squajata, scuppàu an terra e menu male<br />

pe’sìrasa, prontu cu llu cuscinu, ca sinò s’era pututu scašciare<br />

la capu. Stese an terra pe’ nnu picca te tiempu, ndafriscàu<br />

e poi la stìsera susu ‘llu lettu. Allora tutti se cunvinsera ca<br />

era teveru na tarantata e ca ḍḍu giurnu a ffore era stata pizzacata<br />

te na taranta.<br />

Rrivàu la festa te Santu Paulu e la purtàra a Galatina;<br />

aḍḍài truvàu tanti aḍḍi comu a iḍḍa e paru all’aḍḍi scìu cu<br />

bbive allu puzzu maraculatu ca nc’era vicinu alla chiesia.<br />

Tutti ticìane ca ḍḍ’acqua, puru ca era mpuzzunata, era acqua<br />

santa pe’ ḍḍi poveri sbenturati.<br />

Poi intra chiesia ‘a Mmela scìu prima a ngianucchiuni<br />

versu Santu Paulu e poi, strisciannu an terra, versu l’artare.<br />

Spicciata missa, essèra tutti ḍḍà ffore e se mìsera bballare susu<br />

alla chiazza; balli strani: certi stutijavane an terra comu<br />

scursùni, menzi se nficcavane intra ‘i fusticiḍḍi t’e sèggie;<br />

aḍḍi ballavane cu lle źacareḍḍe an manu e critavane; sutati,<br />

stracchi e morti, a turnu, catìane an terra, poi te pressa se<br />

źźavane e ntorna se scatenavane.<br />

Nu saccu te ggente a ccìrchiu, gente cu lli tammùrri e cu<br />

68


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

lli mandulini ca sunava, e tutti l’aḍḍi ca battìane ‘i mani secutannu<br />

‘a musica. Nc’erane puru furastieri te fori provincia;<br />

cinque o sei cristiani ca facìane litratti e nnu tuttore ca ìa<br />

scrivìre nu libbru su’ stu fenomenu.<br />

A Galatina, ḍḍu giurnu nc’era n’aḍḍu te Matinu, nu certu<br />

Tunatu ca iḍḍa nu’ canuscìa; quistu era nu tarantatu te<br />

tant’anni e ḍḍa fiata sciù ‘bballaù susu l’artare te Santu Paulu;<br />

cu lli peti susu l’artare critava e zzuppava cu lli cannilieri<br />

an manu.<br />

Turnàra a casa e allu crai ‘a vagnuna stese bbona. An capu<br />

all’annu ntorna ne turnàu ḍḍu male e ntorna ballàu<br />

mmenzu ‘ccasa e ‘u giurnu t’a festa scìu tecapu a Santu Paulu.<br />

Pe’ mmuti anni, quannu rrivava maggiu, giugnu se santìa<br />

fiacca, cu llu ballu stìa meju e topu ca scìa a Galatina stìa tecapu<br />

bbona. Don Ninu tutte ‘e fiata ca riturnava a Matinu<br />

scìa ‘lla truvava.<br />

Nsomma ‘sta malatia turàu pe’ mmuti anni, poi, nu sapìmu<br />

comu, la Mmela sanàu, se nzuràu e ippe ddò fiji; nu’ sapìmu<br />

però ci se spusàu cu llu Ninettu o cu farchetunu aḍḍu.<br />

Moi te ‘ste cose nu’ se sente cchiui cuntare; lu munnu è<br />

canciatu. Prima i tarantati bballavane a pizzaca percè erane<br />

malati, osci a pìzzaca se bballa pe’ divertimentu!<br />

69


DDÒ MARACULI INTRA UNU<br />

Nci su’ c<strong>cunti</strong> longhi e c<strong>cunti</strong> curti; quistu ete nu cuntu curtu,<br />

curtu. Me lu cuntàu nu zziu meu na sira nnanzi ‘llu focalire;<br />

tisse ca na fiata a Matinu lu Patreternu fice ddò maràculi intra<br />

unu. Se ddumàu la pippa e zziccàu ‘ccuntare:<br />

-Tant’anni rretu, nci fose n’annu ca vinne sìccitu, saccherà<br />

ca fose allu 1903; n’annata te quiḍḍe ca su’ rrumaste alla storia!<br />

Li furesi chiancìane notte e giurnu parcè a ffore tuttu sta siccava:<br />

cranu, pummatori, ua, tuttu an siccu. Tutti li cristiani preavane<br />

Ddiu cu cchiove e intra ‘lle chièsie se ticìane misse su<br />

misse e alla purgissione te San Giorgi an mucca allu santu<br />

n’erane misa na sarda.<br />

Ài ssapire, caru napùte, ca tannu, a Matinu erane tutti furesi,<br />

picca l’artieri e farchencunu facìa lu travinieri. An menzu alli<br />

travinieri nc’era nu certu Nardu ca tanìa nu fiaccu vìzziu: castimava<br />

t’a mmane alla sira ‘a Matonna Ndolurata. Pe’ ogni cosa<br />

te nenzi ne scuḍḍava ‘a Matonna e llu bbellu era ca la castimava<br />

cu tanta ràggia ca li cristiani ca stìane te costi se uḍḍavane<br />

le rìcchie cu nnu’ lu sèntene. Era, nsomma, unu ca facìa schifu,<br />

era propiu nu sbuccatu!<br />

Sta tte ticìa ca lu state te quiḍḍ’annu minàu focu ca nci fòsera<br />

puru morti; i cchiù bbecchi se li purtàu quasi tutti.<br />

‘Stu Nardu facìa jaggi, caricava e scaricava frìcciu, bricciulina,<br />

terra e petre e nnu giurnu lu Patreternu fice ddò maràculi<br />

70


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

intra unu, propiu mentre iḍḍu sta turnava te le tajate te<br />

Caḍḍipuli caricu te cuzzetti. Era menzatìa spaccata quannu lu<br />

celu s’aprìu e finarmente rrivàu l’acqua ca tutti spattavane; rrivàu<br />

però puru nnu bruttu mmaletiempu: troni, lampi, jentu e<br />

acqua a quartarùni. Ndallujava ca facìa paura!<br />

Iḍḍu era rrivatu ggià a Matinu; propiu tannu sta passava te<br />

nanzi ‘llu campusantu e sse mmuḍḍàu tuttu te capu alli peti.<br />

Mo’ eri utu ssantìre lu Nardu ca castimava la Matonna tuttu<br />

ncazzatu e ca tìa corpi te scurisciatu allu cavaḍḍu cu bbàje<br />

cchiù dde pressa; ma ‘u cavaḍḍu scìa straccu e cu lli lampi se<br />

mparuava.<br />

E mentre tutti ‘i matinesi, presciati, cu ll’occhi an celu, preavane<br />

e ringrazziavane Ddiu, iḍḍu secutava ddare corpi te scurisciatu,<br />

castimannu comu sempre la Matonna. Nu corpu, na càstimata...<br />

nu corpu, na càstimata!<br />

Quannu rrivàu nnanzi allu Mmemmi, ‘u cavaḍḍu se farmàu<br />

te quartu e nu’ mbose cu bbaje cchiùi nnanzi. Bbèh! Mo’ vitisti<br />

zzumpare lu Nardu te susu ‘llu travinu critannu e castimannu<br />

comu nu tàmoniu.- Ah! Ah! Fiju te puttana, ài ‘u curaggiu puru<br />

cu tte fermi? Ah! Ah! Ci à ccappatu? Cu bbutti lu sangu, camina!-<br />

Ma lu cavaḍḍu nu’ se smuvìa!<br />

- Sangu te... e castimannu la Matonna, -Osci te ccìu, osci te<br />

ccìu!- A ḍḍu mentre se ncorse ca te nanzi allu cavaḍḍu a nna<br />

distanza te nu metru, nc’era na fimmana vastuta tutta te nìuru.<br />

Allora ne scìu nnanzi critannu- Vuèi bbeḍḍa, cci sta ffaci<br />

acquài? Lle’ te nanzi, nu bi’ cci maletiempu? - Iḍḍa nu se<br />

mosse!- Lle’ te nanzi ca sinò va ffinire ca nu corpu te scurisciatu<br />

t’u mmollu puru a ttie!- Ma ḍḍa cristiana nu’ cuntava e nnu’<br />

se muvìa. Ncazzatu a morte lu Nardu -T’àggiu tittu cu tte llevi<br />

te nanzi, ài capitu o no?-<br />

Se ncorse però te na cosa: ca iḍḍu scìa tuttu nquartarisciatu e<br />

71


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

mmece iḍḍa scìa ssutta, ssutta; tuttuncotu zziccàu tremulare, se<br />

ntise passare susu la morte piccinna e nne ddummannàu -Ma ci<br />

sinti nsomma?- Iḍḍa allora, carma, carma, rispuse -Jeu suntu la<br />

Matonna Ndolurata! Quiḍḍa ca tie castìmi sempre!-<br />

A ḍḍu mentre lu cavaḍḍu se scianucchiàu. Titte ‘ste palore<br />

rrivàu nu lampu e la Matonna sparìu. A ‘stu puntu allu Nardu<br />

ne vinne nu corpu e scuppàu an terra te quartu! Lu pìjàu ‘a freve<br />

a quaranta e stese ggiuncatu intra a nnu lettu pe’ tantu tiempu.<br />

Poi an capu ‘ll’annu murìu!-<br />

Quannu zzìuma spicciàu te cuntare ‘stu cuntu jeu ne ddummannài<br />

- Ehi zziu, ma nunn ài tittu ca lu Patreternu à fattu ddò<br />

maràculi intra unu? Unu ete quiḍḍu c’à fattu cu cchiove e<br />

l’aḍḍu quale è statu?-<br />

Zìuma rispuse - Comu quale è statu? Lu primu è statu<br />

quiḍḍu c’à fattu chiuvire e lu secunnu è statu quiḍḍu ca à fattu<br />

sparire te susu ‘sta terra ḍḍ’anima tannata te lu Nardu, ḍḍu satanassu<br />

sbuccatu!-<br />

72


PAPA NDIEGU - NU RICCU MATINESE -<br />

‘U NTONICEU SENZA PAURA<br />

Sàcciu nu cuntu ca te vagnòne me lu cuntàu ‘u nunnu Pippi<br />

Sergiu, mio padrino di battesimo. “Nunnu Pippi” spesso<br />

pronunciava questa frase “Jata a ḍḍa casa ḍḍunca nc’ete<br />

na chìraca rasa”. Io non capendo il significato, un giorno<br />

gli chiesi cosa intendesse per chìraca rasa e lui mi rispose :<br />

“E’ fortunata quella casa in cui uno dei familiari abbraccia la<br />

carriera ecclesiastica”. Ed io: “Cos’è la carriera ecclesiastica?”<br />

-.<br />

“Ete quannu unu se face prèvate!- me rispuse - Na famija<br />

ca tene nu prèvate a casa acquista prestigio e vantaggi economici;<br />

ma tie si’ ncora vagnòne, nu’ le capisci certe cose;<br />

comunque spetta ca mo’ te cuntu nu fattu: “Ài ssapire, fiju<br />

meu, ca prima, tant’anni rretu a ogni paese nc’erane cchiui te<br />

vinti prèvati. Matinu rrivava puru a trenta. Tutti prèvati, ma<br />

nu’ tutti struìti. Nc’erane sempre quiḍḍi quattru, cinque ca<br />

s’erane fatti prèvati nu’ pe’ diuzione, ma pe’ ntaressi. Menzi<br />

erane puru gnuranti; ‘u latinu se l’erane mparatu alle scole<br />

serali e farchetunu, poi, era puru scapestratu: se nne futtìa te<br />

la chiesia e sse facìa li cazzi soi! Unu te quisti era nu certu<br />

papa Ndiegu ca tese nu saccu te fastìtiu te viu e dde mortu.”<br />

‘U nunnu Pippi cuntannu ‘stu fattu me ticìa ca te mortu,<br />

73


<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />

l’arma te ‘stu scumunicatu facìa tispietti alli matinesi, nzurtava<br />

cranni e bbagnùni, facìa cose.... cose ca a mmie nu’<br />

me coḍḍa moi cu bbe le cuntu.<br />

Poi sàcciu n’aḍḍu cuntu: quiḍḍu te ḍḍu matinese riccu,<br />

pisirchi e cialùsu ca prima cu parte ‘nguerra chiuse intra<br />

nna crutta le ddò fije te paru a nna capasa te sordi; quiste,<br />

poi, mòrsera precate vive percè iḍḍu nu’ turnàu cchiui.<br />

E ssàcciu puru lu cuntu t’u “Ntoniceḍḍu senza paura”<br />

quiḍḍu ca nu’ timìu cu face la nchianata.........<br />

ma ‘sti <strong>cunti</strong>, cari amici , bbe li cuntu n’aḍḍa fiata!<br />

74


INDICE<br />

Note dell’autore pag 7<br />

Presentazione “ 9<br />

Lu cuntu te le macàre ” 13<br />

Lu cuntu te Fra Cciommu ” 22<br />

‘U Cici Ccùja ” 33<br />

‘A chiesia t’u Crucifissu ” 40<br />

Storie e <strong>cunti</strong> te mèsciu Angiulinu Ramaru ” 45<br />

Lu marchese te Matinu ” 51<br />

‘A Matonna t’u Càrmunu ” 57<br />

‘A Mmela Tarantata ” 63<br />

Ddò maràculi intra unu ” 70<br />

Papa Ndiegu - Nu riccu matinese - Lu<br />

Ntoniceḍḍu senza paura ” 73


Fabbricatu rurale con torre (contrada Fra Cciommu)<br />

77


Ex abitazione di Cici Ccùja<br />

78


Chiesa del Cocefisso - San Donato - (Affresco del 1807 dopo il restauro)<br />

79


Tamburello - collezione privata Francesco De Donatis (Gli Arcuevi)<br />

80

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!