Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
TONIO INGROSSO<br />
QUATTRU CUNTI<br />
(Scritti dialettali)
A ttie ca stai luntanu<br />
cu nnu’ te scordi mai<br />
te ‘stu paese.
Ricercare le radici di un popolo attraverso<br />
favolose dicerie e arcane leggende sublima<br />
l’animo nostro, che compie un viaggio a<br />
ritroso nei meandri del passato.<br />
Antonio Nahi
NOTE DELL’AUTORE<br />
Perchè “quattru <strong>cunti</strong>” quando in questa raccolta ne<br />
sono presenti nove più tre appena iniziati? Perchè il numero<br />
quattro in molte espressioni viene riportato per indicare un<br />
numero impreciso, e comunque di piccola quantità (quattro<br />
chiacchiere, quattro case, quattro passi, quattro risate, quattro<br />
gatti, ecc.ecc).<br />
Quindi questi “quattru <strong>cunti</strong>” riportati dal sottoscritto,<br />
in realtà non sono altro che alcuni delle centinaia di “<strong>cunti</strong>”<br />
che la tradizione orale matinese ci ha tramandato per raccontare,<br />
tra storia e leggenda (realtà e fantasia), la vita di una<br />
volta, alcune usanze scomparse appartenenti alla nostra civiltà<br />
contadina. Dico alcune perchè, se è vero che molte usanze<br />
si sono trasformate o addirittura sparite, è pure vero<br />
che molte altre hanno restitito al tempo. Le tradizioni gastronomiche,<br />
per esempio, che non ammettono modernità di<br />
sorta, resistono, eccome! Basta pensare a pasti antichissimi<br />
che connotano tuttora la nostra cucina, (ciceri-ttrìa, pittule<br />
cu llu cottu, rape ffucate, purceḍḍuzzi, gnommareḍḍi,<br />
minchiareḍḍi cu lla ricotta scanta, pitteḍḍe, sagne ritorte<br />
fatte a casa, cozze piccinne fatte cu llu sucu, ecc. ecc.) o le<br />
tradizioni religiose (caratteristiche processioni del venerdì<br />
santo, confraternite ancora con abiti riccamente barocchi,<br />
“focareḍḍe” in onore di alcuni santi, costumanza” te Santu<br />
7
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
Lazzaru”, quella dei presepi, ecc. ecc)<br />
Cosa sono i <strong>cunti</strong>? I “<strong>cunti</strong>” sono racconti popolari,<br />
fatti accaduti e tramandati da padre in figlio (modificati, arricchiti,<br />
nel corso del tempo) che venivano narrati in un angolo<br />
della strada o nelle corti durante le serate d’estate, e intorno<br />
al focolare d’inverno. Appartengono al nostro patrimonio<br />
culturale che va assolutamente salvaguardato.<br />
8
PRESENTAZIONE<br />
Con entusiasmo ho scritto queste parole sparse per presentare<br />
la pregevole fatica dell’amico Tonio Ingrosso, testimonianza<br />
di amore e di affetto per la sua Matino e per tutti<br />
noi, a cui ha dato titolo “ <strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong>”.<br />
Il dialetto è la manifestazione della civiltà afferente ad<br />
una comunità, come la nostra Matino, formatasi mille anni fa<br />
circa dalla fuga di pochi uomini dalla vicino Alezio, cresciuta<br />
nel tempo sino ad essere un operoso centro urbano qual è<br />
oggi con circa 12.000 abitanti.<br />
Sino al 1950 quasi tutta la popolazione residente era analfabeta<br />
ed il linguaggio dialettale era la sola ed unica comunicazione<br />
fra di noi, annullata dall’avvento della televisione<br />
- la vera artefice, nel tempo, dell’unità d’Italia soltanto<br />
nel linguaggio parlato, poichè il campanilismo esiste ancora,<br />
residuo medievale delle diverse dominazioni subite: dai Fenici,<br />
ai Cartaginesi, ai Romani, Arabi, Spagnoli e Francesi; il<br />
nostro dialetto è un mixer di queste dominazioni che hanno<br />
lasciato la loro impronta in sostantivi dialettali, esempio:<br />
“jussu” (diritto) romano; “sciarabbà” (carretto) lingua araba;<br />
“buttèja” (bottiglia) lingua francese, eccetera, eccetera;<br />
di questa civiltà dialettale Tonio Ingrosso, che conosco sin<br />
dal 1973, ne era ed è cultore; ne sono testimonianza tutte le<br />
9
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
produzioni dialettali pubblicate con notevole successo e consenso<br />
sin dal 1975 quando organizzò un concorso poetico in<br />
vernacolo in contrada “Lazzareḍḍ u”.<br />
Il lavoro di oggi, che ho l’onore di presentare, è una raccolta<br />
“<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong>”, allegoria di un tempo con significazione<br />
di brevità; è uno spaccato del tempo vissuto dal 1945,<br />
eccetto per “Fracciommu, ‘A Matonna t’u Càrmunu, ‘U<br />
Marchese te Matinu; “li <strong>cunti</strong>” tradizione orale delle favole<br />
che noi non conosciamo per duplice motivo: analfabetismo e<br />
povertà, avevano quasi sempre al termine insegnamenti di<br />
onestà, amore al lavoro, alla famiglia e il loro racconto pronunciato<br />
dagli anziani sollecitava e svegliava la fantasia dei<br />
bambini, tutti attenti alla trama del racconto ed ai suoi eroi<br />
protagonisti.<br />
“E’ un patrimonio culturale che va assolutamente<br />
salvaguardato”, questa affermazione di Tonio Ingrosso deve<br />
essere intesa come un appello a tutti noi matinesi per collaborare<br />
alla stesura in dialetto “te li <strong>cunti</strong>”, da raccogliere in<br />
volume e da consegnare quale eredità alle future generazioni;<br />
ma il vero patrimonio da salvare è il nostro dialetto, questa<br />
lingua morente; sostantivi di lingua inglese ed americana<br />
hanno inquinato la nostra lingua ed il dialetto. Il nostro dialetto<br />
nella pronuncia ha un id quid di dolcezza e musicalità<br />
di cui si ha conferma nella tradizione popolare di melomani<br />
ed amanti della buona musica.<br />
La funzione educatrice del pregevole lavoro dell’amico<br />
Ingrosso non è tanto il contenuto “te li <strong>cunti</strong>”, quanto<br />
l’averlo scritto in dialetto che va rivisitato.<br />
Da ex sindaco e cittadino ultra ottuagenario rivolgo un<br />
appello ai signori amministratori pro tempore del nostro<br />
Comune: non sciupate le risorse disponibili della cultura in<br />
piccoli rivoli con il patrocinio economico del Comune nella<br />
10
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
proliferazione di manifestazioni pseudo culturali. Avete il<br />
dovere di sostenere la vera cultura, e questo è il nostro dialetto:<br />
sostantivi come “musuranza” (calore umano), “mafuru”<br />
(turacciolo), ecc. era il linguaggio dei nostri avi sino al 1950<br />
e le radici, come si legge in prefazione del lavoro, debbono<br />
essere sempre presenti in noi e tenere in alto il nostro dialetto<br />
quale migliore eredità da affidare ai giovani.<br />
E’ questa la ratio del lavoro di Tonio Ingrosso al quale<br />
debbo un affettuoso grazie per aver tenuto acceso ed alimentato<br />
con amore e sacrificio la fiammella della cultura dialettale<br />
e delle radici - oasi benefica nel deserto della giungla telematica<br />
ed interplanetaria.<br />
L’augurio che abbia a continuare, attraverso la sua “Associazione<br />
Autori Matinesi”, l’azione rigeneratrice della lingua<br />
dialettale, unica testimonianza della civiltà contadina,<br />
civiltà di lavoro, di sacrificio, di conquiste.<br />
11<br />
Antonio Primiceri
LU CUNTU TE LE MACARE<br />
Una volta i “<strong>cunti</strong>” si raccontavano nel periodo estivo<br />
per strada, nelle corti o intorno ai “caseḍḍi”, d’inverno, invece,<br />
in casa davanti al camino. Trattavasi di fatti accaduti<br />
molti anni prima tramandati oralmente da padre in figlio;<br />
quasi tutti affascinanti e i più coinvolgenti erano quelli che<br />
narravano storie di morti, di “macàre“, di “acchiature”<br />
(tesori nascosti svelati da parenti defunti) e di “moniceḍḍi”<br />
(spiritelli).<br />
I ”<strong>cunti</strong>” si raccontavano anche nelle osterie e nelle sale<br />
da barba. Quelli delle osterie potevano essere seriosi o spiritosi<br />
a seconda del vino consumato, se annacquato o mischiato<br />
con la gassosa. Nelle sale da barba si raccontavano “<strong>cunti</strong>”<br />
vietati ai ragazzi; lì dentro circolavano incipriati calendarietti<br />
di donne nude.<br />
Davanti la mia casa dove abitavo da fanciullo, vi era un<br />
grande piazzale denominato “Fera”, dove attualmente vi è<br />
la villa comunale, sul quale noi giocavamo scalzi tutto il<br />
giorno e la sera, stanchi, seduti in cerchio per terra, ascoltavamo<br />
con attenzione e paura i misteriosi “<strong>cunti</strong>” raccontati<br />
quasi sempre da un vecchio che noi chiamavamo “u cunta<strong>cunti</strong>”e<br />
alcune volte da “Nzinu Scamàle”, un altro anziano<br />
che abitava là vicino, padre di dodici figli, dotato di<br />
13
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
grande senso dell’humour. Noi eravamo: io, Mario Nuzzaci,<br />
Rosario Bove, Giulio Scarlino, Augusto Costantino e Totò<br />
Foscarini, tutti ragazzi svegli che però nel sentire quei fatti<br />
ce la facevamo addosso per la paura.<br />
Ci sbudellavamo, invece, dalle risate quando vedevamo<br />
uscire dalla “putèca te lu Ricciotti, nunni mbriachi a stozze<br />
ca ndarluttavane e mminavane crosse roffe (sputi) ca te sbutàvane<br />
lu stòmmucu”. Quante litigate, quante bestemmie in<br />
quella“putèca”; si giocava a morra e a “patrunu e ssutta”.<br />
Ci si divertiva anche con “mèšcia Giacinta”, una donna devota<br />
a Santa Rita che indossava perennemente l’abito nero<br />
con cintura di cuoio, la quale ai nostri insulti rispondeva<br />
sempre -“Tte vìsciu santu, fiju, ‘tte vìsciu santu!...mortu però!”-<br />
e che abitava anche lei nei dintorni.<br />
E i “<strong>cunti</strong>”, adesso che ricordo, si raccontavano anche<br />
nella cartoleria di mio zio, “mèšciu Ntoni Masella” (altro<br />
personaggio dotato di grande spirito di osservazione e sempre<br />
pronto alla battuta), sita vicino alla “Fera” sulla “via<br />
nova” (attuale via Roma), dove si potevano acquistare quaderni<br />
e pennini, ma anche le prime gomme da masticare<br />
(“gingomme”) e pesciolini di liquirizia.<br />
E visto che mi trovo, voglio raccontarvi “nu cuntu” che<br />
sentii raccontare da un grande conoscitore e narratore di culacchi,<br />
“mèšciu Querinu Stìfani”, proprio in detta cartoleria.<br />
Questo signore, che era un grande ebanista, aveva la falegnameria<br />
proprio lì vicino,(attigua alla casa della maestra<br />
Ròchira), dove mio zio e Ginu Nassisi, gestori di esercizi<br />
privi di bagno, si recavano per usufruire della “fòggia”<br />
(pozzo nero) per le urgenti deiezioni; per le minzioni, invece,<br />
si servivano delle bottiglie e lattine vuote di olio di motore.<br />
Quella sera erano presenti, oltre al sottoscritto e a mio zio,<br />
Ginu Nassisi, gestore del chiosco della benzina Caltex che<br />
14
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
trovavasi sul marciapiede di fronte, suo figlio Luciano e<br />
“mèšciu Cuntinu Uttàru”. Io mi recavo spesso da “zzìuma<br />
Ntoni” per leggere gratis i giornalini di Capitan Miki e<br />
Grande Blek o Blek Macigno..<br />
“Mèšciu Querinu” ci raccontò “nu cuntu te macàre”. Le<br />
“macàre”, verso la metà degli anni cinquanta, stavano già<br />
scomparendo, ma a Matino si diceva che ce n’erano ancora.<br />
Mia madre diceva sempre che per conoscere una “macàra”,<br />
che a prima vista sembrava una persona normale, bastava<br />
disegnare per terra con un gessetto una croce e quella nel<br />
vederla cambiava subito strada. Le “macàre” scappavano<br />
anche di frontre a due spilli disposti a croce. Per poterle,<br />
poi, vedere tutte assieme, occorreva, la notte di S.Giovanni,<br />
mettere un bicchiere d’acqua con dentro il bianco dell’uovo<br />
sulla finestra e aspettare che passassero tutte a processione<br />
quando si recavano, passando prima dal cimitero, alla “casa<br />
t’e macàre”, una casa mezza diroccata, ubicata sulla<br />
strada di “Culìne” (zona agricola a confine col feudo di Alezio)<br />
dove dovevano ballare fino all’alba. Si raccontava, allora,<br />
che di notte, da quella casa uscivano strani rumori e<br />
forti suoni di tamburi. Noi ragazzi che andavamo al mare in<br />
bicicletta, quando passavamo per di là, pedalavamo più forte<br />
perchè avevamo paura; io, addirittura, incrociavo l’indice<br />
col pollice contro il malocchio, gesto che mi veniva spontaneo<br />
anche quando incontravo per strada una zingara.<br />
Mèšciu Querinu incominciò a raccontare premettendo<br />
che si trattava di un fatto veramente accaduto:<br />
“Iti ssapìre ca anni rretu, allu quarantacinque, aḍḍà vanna<br />
‘a Massaria, nnanzi ‘u campu, abbitava ‘u patrunu Saru e dde<br />
frunte a iḍḍu ìa cchiata casa nu certu Nardu, nu pòuru cristu<br />
furastieru ca vanìa t’intru ‘u capu e ca s’ìa unitu cu nna certa<br />
Nzina; nu furese vèduvu ca campava facennu farche sciurna-<br />
15
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
ta a ffore te paru a fijusa, nu caruseḍḍu te ticiassete, ticiottu<br />
anni ca l’ìa utu t’a vecchia mujère. ‘Sta Nzina, mmèce, facìa<br />
sarvìzzie alla mujère te lu patrunu Saru... nsomma facìa ‘a<br />
serva a casa te la signura Lucia, na fimmanazza ca cumannava<br />
lu maritu a bacchetta e ca ne facìa le corne cu nn’ufficiale<br />
pulaccu ca tie mèšciu Ntoni canusci bbona!<br />
‘Sti signuri, chiamàmuli cusìne, tanìane na fija ggià carùsa<br />
ca stutiava a Bbari e ca scìa ‘bbanìa te casa na fiata allu<br />
mese. Era na bbeḍḍa vagnùna ... tutti ticìane ca ssamijava a<br />
Santa Cisaria, e llu fiju te lu Nardu ne minàu l’occhiu. ‘A verità,<br />
puru iḍḍu era nu bbeḍḍu ggiòvine. Eh.... tanìa certi occhi<br />
nìuri ca nu’ be ticu... e poi, era ertu e sveju... ma però, nc’era<br />
nu ma: era nu menzu affabbèta... pe’ nu ddire tuttu! Alla vagnùna<br />
ne piacìu lu stessu e sse zziccàra ‘ulìre scusi pe’ nnu<br />
saccu te tiempu, ma poi la signura Lucia li scuprìu e... aprite<br />
cielu! ‘U Saru, quantu quantu, ma iḍḍa, na marescialla nata,<br />
era cuntraria a ‘stu fattu e ffice te tuttu cu bbite ci lli lluntana<br />
ḍḍi vagnuni.<br />
Ne nne facìa te tutti i culuri, ma nu’ se bbuscava nenzi<br />
percè parìa propiu ca erane fatti l’unu pe’ l’aḍḍu. Nu’ sapìa<br />
cci ìa ffare, mise tanta ggente an menzu e šcìu ‘sse cunfitàu<br />
puru cu Papa Pànfilu, ‘u prèvate t’a Matonna Ndulurata. Iḍḍu<br />
ne rispuse ca nu’ putìa fare nenzi e ca la cosa stìa alli mani te<br />
lu Signore. Allora, tutta raggiata, tisse ca era costretta ‘bbaje<br />
a nna macàra. Papa Pànfilu, e farcheccùnu te ui lu sape ca<br />
nunn era tantu bbeḍḍu, cci ffice? Nu’ filu ca la sviàu, no...<br />
ansi... se tice an giru ca lu nume te la macàra ne lu tese propiu<br />
iḍḍu. E’ bberu? Nunn è bberu? Ennàh? Nsomma allu crai<br />
scìu ‘àcchia ‘sta macàra c’abbitava suse ‘e màcchie intra nnu<br />
caseḍḍu, ḍḍa vanna alla Massaria Giannella, prima t’a carcàra<br />
te lu Carichinu. Mèšciu Querinu raccontava questo “cuntu”<br />
rivolgendosi quasi sempre a noi due ragazzi presenti che<br />
16
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
eravamo i più sbalorditi e i più curiosi.<br />
Era te vèspara e sta cchiuvìa a celi perti, te su ‘e màcchie<br />
scinnìane acqua russa, petre e munti, ma iḍḍa senza ‘ttime<br />
nenzi, pijàu ‘a via te Santa Parmèta, mmarcàu te menzu alli<br />
cippuḍḍazzi e intra quattru quattrottu sciù e l’acchiàu. Era na<br />
vecchia tutta scapiḍḍisciata, senza tenti, cu lli musi pittati, ca<br />
stìa ssattata susu nnu vancuteḍḍu e ca sta cuntava cu nna<br />
cuccuàscia mmaestrata. ‘A macàra prima ntise comu stìane li<br />
fatti, poi ne ddummannàu cci fattura n’ìa ffare a ḍḍu carùsu,<br />
percè ci nn’erane te tanti tipi: fatture te morte, fatture te paccìa<br />
o te mmalazzamentu te sangu. ’A signura rispùse ca noni<br />
te morte, ca bbastava cu nne vene na malatìa te quiḍḍe ca nu’<br />
sani cchiui. Allora ‘a macàra ne tisse ca ìa bbisognu te na<br />
mutanda o te nu maccatùru te ḍḍu ggiòvine ca l’era llavare<br />
cu la lassìa te nu còfunu fattu cu ccìnnere t’osse te morti.<br />
Oppuru bastava ‘nne porta nu litrattu. ‘A signura Lucia tisse<br />
va bbene e se nne scìu.<br />
Se mise t’accordu cu llu maritu, ma nu’ ci fose mezzu cu<br />
nne rrùbbane le rrobbe a ḍḍu vagnone percè màmmasa, la<br />
Nzina, quannu essìa te casa nzerrava sempre ‘a porta a<br />
cchiave.<br />
Passàu farche mese e la signura nu’ pijava riggettu, nu’<br />
sapìa cchiui cci ìa ffare; sapìa ca li vagnuni secutàvane cu sse<br />
òlene scusi e allora, nu bbeḍḍu ggiurnu, tecise cu bbaje a<br />
nn’aḍḍa macàra, ca facìa casa susu Ppeppiceḍḍu, ma puru<br />
quista ne tisse ca ìa bbisognu te farche cosa te lu zzitu te fìjasa;<br />
bastava puru nu fioccu te capiḍḍi o nu stozzu t’ugna.<br />
Se nne turnàu a casa scuraggiata, ma topu ddò misi riturnàu<br />
cu nna francata te capiḍḍi ca nu’ se sape comu l’ìa uti.<br />
‘A macàra cci ffice? Li nturtijàu, fice ddò gnòmmari, a ognetunu<br />
ne nficcàu nu chiou ruggiato schiuvatu te nu chiaùtu e<br />
17
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
poi nne minau susu ddò nziḍḍi t’acqua gialla ca parìa pisciatùru;<br />
unu ne lu tese alla signura e nne tisse cu llu minte intra<br />
lu saccune te lu zzitu, l’aḍḍu, nciarficiannu palore ca nu’ se<br />
capìane, lu precàu ḍḍa fore sutta nn’argulu te sita.<br />
‘A signura Lucìa se pìjau ‘sti capiḍḍi e se nne turnàu a<br />
casa. Mo’ nu’ sapìa comu ìa ffare cu lli minte intra ‘llu lettu<br />
te ḍḍu vagnòne... ‘a casa stìa sempre chiusa. Le pensàu tutte<br />
e alla fine tantu fice ca rrivešcìu. Se canciàu lu crinu te li matarazzi<br />
e sse fice jutare te la Nzina, e alla fine poi, siccomu<br />
nn’era rrumastu tantu (iḍḍa n’ìa ccattatu amposta te cchiui)<br />
ne lu rricalàu alla serva cu llu minte allu saccùne te lu vagnone<br />
ca sapìa ca era te cacchiàme e intra ‘llu crinu ne ccucciàu<br />
‘u gnòmmaru t’a macàra.<br />
‘A Nzina, tutta presciata, ne inchìu ‘u saccùne allu fìju e<br />
quistu, topu ‘a prima notte, ppena se źźàu ‘lla mmane, se<br />
zziccàu sentire fiaccu; jancu an facce comu nu mortu, sculava<br />
te sutùre a ppilu a ppilu e nne scuppiava ‘a capu e llu<br />
stòmmacu. ‘U Nardu e la Nzina se mparuàra e chiamàra te<br />
pressa Don Giuliu, ma nu’ ficera nenzi.<br />
Passara li giurni, ‘u vagnone, pareḍḍu, scìa sempre pèsciu;<br />
critava sempre comu nu pàcciu e a ffiate nu’ mbulìa ‘bbite<br />
ciuveḍḍi; poi alla fine, a ḍḍe condizioni, spicciàu cu sse lassa<br />
puru cu lla zzita. Iḍḍa topu nu picchi te tiempu se nne<br />
cchiàu n’aḍḍu e... bbonanotte sunatùri! Pare ca puru quistu<br />
era nu pulaccu comu l’amante te màmmasa: nu surdatu ca<br />
stutiava cquài alla scola lementare, alla scola t’i pulacchi. Intantu<br />
lu vagnone scìa retu pe’ rretu; chiamàra tuttori furastieri,<br />
ma tutti ticìane ca nu’ c’era nenzi te fare parcè era<br />
ddaventatu scemu, e poi llu purtàra puru allu spetale te<br />
Caḍḍipuli.<br />
Màmmasa, pareḍḍa, nu’ sapìa cchiui cci ffare e lu Nardu<br />
nu‘ se tìa pace; cercava sempre cu llu ncorda, cu llu pija cu<br />
18
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
llu bbonu, ma iḍḍu ne rispunnìa fiaccu e ncerte fiate se nne<br />
scìa te casa pe’ ddò, ttre ggiurni.<br />
’A Nzina, puru iḍḍa scìa ‘sse cunfita cu Papa Pànfilu, e<br />
ḍḍu tiscrazziatu, ca sapìa tuttu, ne ticìa sempre - Nzina, sìa!<br />
Fazza Ddiu! Prega, prega che tuo figlio un giorno guarirà;<br />
cerca di portarlo ogni tanto in chiesa e vedrai.-<br />
Na sira, sutta ‘u cumentu, ‘u Nardu sta cercava sciurnata<br />
pe’ llu crai e nn’amicu ne tisse - Nardu, percè nu’ bà<br />
‘ddummanni na macàra? E ffanni ca a ffìjuta n’ànnu fatta na<br />
fattura?- ‘U Nardu ne lu tisse alla mujère e nu giurnu, tutti e<br />
ttrete, te paru cu llu fiju, scèra a Sulìtu. Tannu ‘e macàre te<br />
Sulìtu scìane pe’ nnuminata! E bbannu ncora moi! E’ bberu<br />
mèšciu Cuntinu?<br />
Cchiara na macàra ca sapìa fare fatture e contrufatture. Se<br />
chiamava Settìmia percè era ‘a settima te sette soru nate tutte<br />
e ssette lu sette t’ogne mese te nascita; tanìa lu sciummu comu<br />
quiḍḍu te lu N. Crapàru e l’ugne nìure e llonghe, longhe;<br />
brutta te toccu, ssamijava alla morte e l’acchiàra ca sta cernìa<br />
na specie te cranu nìuru cu nnu farnàru vecchiu te<br />
cent’anni.<br />
Ppena vitte lu vagnòne capìu ca n’erane fatta na macarìa e<br />
nne zziccàu ffare nu saccu te ddummanne. Ne ddummannàu<br />
pe’ pprimu ci canuscìa farchetunu ca ne ulìa male, poi, ci ìa<br />
mai nduratu farche ffiuru siccatu, ci ìa persu farche fiata farche<br />
patulinu o maccatùru, ci era statu mai fiatatu te na sacàra<br />
o ci intra ccasa ìa vistu mai spilli, spìngule, chiovi rruggiati o<br />
pili nìuri te mùšcia.<br />
‘A Nzina rispuse ca tanìane sulu na crapa, mušci mai tanuti!<br />
Dḍa macàra, poi, ddummannàu ci allu purtune t’a rimesa<br />
nc’era ‘u cattàru e llu Nardu rispuse ca nu’ tanìane nnè<br />
purtune e nnè rrimesa... cavaḍḍi mai tanuti e ca a ffore scìane<br />
sempre all’ampète, ffarche ffiata cu lla mula t’u patrunu Sa-<br />
19
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
ru. Ne ddummannàu puru ci ìa vìpputu mai acqua trubba o<br />
sciòtta àcita o manciatu mile squajate te intra. ‘U vagnone<br />
tisse none e allora la macàra lu zziccàu ttantare a ffrunte, facennu<br />
cruci alla smersa e cercannu cu nne lleva la macarìa cu<br />
mijara te palore ca ciuveḍḍi capìa. Poi, te intra nna<br />
scatuleḍḍa pijàu nu picca te mmerda siccata e lla mise intra<br />
nnu biccheri t’acqua benatitta. Chiamàu t’u celu spiriti e<br />
ssanti; secondu iḍḍa l’acqua era farvìre cu sse nn’esse la<br />
fattura, ma alla fine, quannu vitte ca nu’ facìa nenzi, tisse ca<br />
ne servìa na chiave te na cisterna aḍḍunca s’era ffucatu farchetunu<br />
o na chiave te na chièsia sconzacrata ca surtantu cu<br />
quiḍḍe putìa scuprire cci nn’ìane fattu allu vagnòne.<br />
Allu crai lu Nardu ne purtàu na chiave ca nu’ sapìmu ḍḍu<br />
cazzu la cchiàu e sse nne scìu speranzosu. Passàra misi e llu<br />
vagnone nu’ sanava, ansi scìa rretu pe’ rretu, ggiurnu topu<br />
ggiurnu; jancu te facce, nu’ manciava cchiui nenzi. ‘A Nzina<br />
scìa e bbanìa t’a chièsia e Papa Pànfilu ne ticìa sempre- Stai<br />
calma, prega Dio; portalo in chiesa e vedrai che tuo figlio<br />
guarirà. Il Signore gli farà il miracolo. - Lu maràculu, mmèce,<br />
la Nzina lu cercàu alli Santi Metici e quannu rrivàu la festa<br />
purtàu lu fiju a Uscèntu. Se vìttera ddò misse, una rretu<br />
ll’aḍḍa, se ccattàra nu quartu te scapèce, ddò mantaji te Santu<br />
Cosimu e Ddamianu e sse nne turnàra a Matinu.<br />
Topu farche ggiurnu ‘a Nzina, te mmane mprima, scìu a<br />
Sulìtu alla macàra cu bbite ci nc’era nuḍḍa bbona nova e nne<br />
tisse ca era sciùta alla festa te Santu Cosimu a Uscèntu cu<br />
cerca na cràzzia e ca ìa ccattatu ddò mantaji te Santi Metici,<br />
quiḍḍi te cartune cu lle zacareḍḍe. ’A macàra ppena ntise ḍḍu<br />
fattu, ddevantàu janca te facce e tremulannu tutta ne cumannàu<br />
cu bbaje fuscennu a casa e ccu nne porta te pressa ḍḍi<br />
mantaji.<br />
‘A Nzina, proccupata, scìù e tturnàu ḍḍu stessu giurnu (la<br />
20
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
ccumpagnàu lu stessu cumpare ca l’ìa purtata cu llu travìnu<br />
alla mmane; nu vicinu te casa ca la purtava ogni annu alla festa<br />
t’a Matonna te Sanàrica), e lla macàra quannu vitte li<br />
mantaji se scapiḍḍisciàu tutta; tremulannu li pijàu an manu e<br />
cu lla chiave ca n’ìa purtata ‘u Nardu, ne fice susu na specie<br />
te cruce scerrata, poi, topu cercau ‘rristacca ‘e zacareḍḍe ca<br />
stiane ttaccate forte, forte a nnutu e quannu rrivescìu poi le<br />
bbrusciàu; zzuppannu mmenzu casa, tisse, poi, nu saccu te<br />
litanìe e sse fice cruci su cruci cu tutte ddòi le mani. Quistu<br />
pe’ cchiui te nu quartu t’ùra; quannu poi se carmàu, tutta<br />
squajata, minata su’ nna sèggia, tisse queta, queta -Vane, vane<br />
beḍḍa, la fattura l’imu sbrujata!- Mancu nu minutu... cu<br />
tanti t’occhi te fore, se scapiḍḍisciàu te capu... zzumpàu t’a<br />
sèggia, se mise mmenzu, mmenzu ‘ccasa, e rrazze an celu,<br />
comu na ndemuniata, critàu - Capiḍḍi erane, capiḍḍi!<br />
Capiḍḍi mbrujati!-<br />
‘A Nzina, tutta mparuata, se nne scappàu fuscennu. A<br />
Matinu rrivàu te notte e quannu trasìu intra ccasa cchiàu lu<br />
fiju bbeḍḍu, russu an facce comu na sita ca sta sse manciava<br />
na cosca te fanùcchiu. Tremulannu se lu mbrazzàu tuttu e<br />
bbitte ca era sanatu: ḍḍu fìju mmacarisciatu era turnatu meju<br />
te prima!”-<br />
E mèšciu Querinu terminò di raccontare questo “cuntu”<br />
come si usava dire allora – E llu cuntu nunn è cchiui, mo’<br />
cuntàtine n’aḍḍu ui!-<br />
21
LU CUNTU TE FRA CCIOMMU<br />
Prima di raccontarvi lu cuntu te Fra Cciommu vorrei<br />
far presente, per chi non lo sapesse che “Fra Cciommu” è<br />
una zona agricola sita ad ovest di Matino distante 3 Km. circa,<br />
e che, a detta della buonanima di mia madre, la sua denominazione<br />
deriva da un nomignolo che i matinesi appiopparono<br />
ad un monaco del Monastero di Sant’Eleuterio a seguito<br />
di un avvenimento accaduto molti secoli fa.<br />
Nel 1981 esercitavo la professione di vigile sanitario<br />
presso il Comune di Matino, quando un bel giorno si presentò<br />
in ufficio Benito Cataldo, l’allora custode del cimitero,<br />
per far presente che durante alcuni scavi per lavori di sistemazione<br />
del viale, nei pressi delle cappella gentilizia<br />
Paiano-Primiceri, erano state rinvenute delle ossa umane. A<br />
seguito dell’immediato intervento, l’ufficiale sanitario di allora,<br />
Dott. Donato Marsano, ordinò, non essendo in possesso<br />
di dati identificatori, di collocare detti resti mortali<br />
nell’ossario comunale (fossa comune). Si pensò fossero resti<br />
mortali di persone decedute durante la “ spagnola” del<br />
1918.<br />
Incuriosito, la sera, chiesi a mia madre, essendo ella nata<br />
nel 1903, se ricordava qualcosa di quel periodo in cui si verificò<br />
l’nfluenza spagnola che scatenò una pamdemia, con<br />
la morte di moltissime persone. E le raccontai del rinveni-<br />
22
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
mento dei resti mortali avvenuto la mattina. Al che, mia<br />
madre, spaventata, mi rispose: - Quale spagnola? Quiḍḍe,<br />
fiju meu, suntu l’osse te Fra Cciommu; quiḍḍe suntu l’osse<br />
ca cchiàra sutta Fra Cciommu seculi e sseculi rretu intra<br />
nnu casèḍḍu! Tie si’ bbagnone, fiju meu, ‘sta storia nu’ la<br />
poi sapire.-<br />
Io, incuriosito, chiesi - Mamma, quale storia?- - Quista è<br />
nna storia ca nu’ la cunta cchiui ciuveḍḍi, ma è nna storia<br />
vera. A mmie me la cuntàu ‘u benattàmina t’u nonnu Celestinu<br />
ca a iḍḍu ne l’era cuntata ‘u nonnu te mujèrasa ca facìa<br />
Carìzzulu te cugnume. Pensa te quanti anni ete ‘sta storia!-<br />
- E jeu nu’ la pozzu sapire?- le dissi a quel punto. E<br />
mia madre - Ci òi ‘tte la cuntu, prima famme ‘lleu ‘a farsùra<br />
te susu ‘u focu.-<br />
Dopo due minuti, seduti a fianco del caminetto,( io con i<br />
piedi sul bordo della “frascèra”) mi raccontò lu” cuntu te<br />
Fra Cciommu”.<br />
Ài ssapire, fiju meu, ca tanti anni arretu, seculi rretu oju<br />
‘ddicu, a Matinu, susu ‘e màcchie te Santu Lattèriu nc’era nu<br />
cumentu te monici e ssutta ffore nci nn’era n’aḍḍu... te moniche...<br />
cu nna chiesiceḍḍa te costi: ‘a chiesa te Santa Nastasìa<br />
ca se vitìa te tutte ‘e vanne percè era frabbicata susu nnu<br />
munte, propiu ḍḍunca zziccava ‘a šcisa cu bbai ‘lli Foggi.<br />
Pe’ quistu li ntichi ticìane ca “Santa Nastasìa te tutte ‘e vanne<br />
se vitìa” ca stìa allu ertu.<br />
Tannu, ‘u paese te Matinu era picciccu; picca case, quasi<br />
tutte sparpajate... ca poi, case? Oju ddicu case fatte te petre<br />
senza conza, cu llu bòliu, speciarmente susu ‘e màcchie... e<br />
ssutta ‘ffore nc’erane suppinne e pajàre. Tannu cusìne era!<br />
Erane tutte ulìe, vigne, terra pe’ ssimanare e scràscie. Se ticìa<br />
ca li monici cu lle moniche se jutavane tra dde iḍḍi.; na manu<br />
llava l’aḍḍa se tice; nsomma, se scanciàvane bbeni: ‘i monici<br />
23
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
ne purtàvane asche te susu ‘lle màcchie e lle moniche ne tìane<br />
acqua percè a mmanu ssutta nc’erane tanti puzzi subbràni.<br />
Na semana sì e nna semana no se vitìa nu monucu ca cu nnu<br />
ciùcciu scìa e bbanìa te Santa Nastasìa. Vi’ ca è rrumastu ‘u<br />
dettu “ ‘U ciùcciu te Santa Nastasìa, caricu scìa e ccaricu<br />
vanìa”.<br />
Nu giurnu te nuvembre, versu le ttrete te marìsciu, nu<br />
monucu carùsu, ca te picca era rrivatu allu cumentu, sta šcinnìa,<br />
cu llu ciùcciu caricu te lìune, sutta Ssanta Nastasìa,<br />
quannu allu cchiù bbellu, va sse ngira nu mmaletiempu, maah...<br />
ca è rrumastu alla storia! Lampi, troni, fùrmini, jentu...<br />
nu’ te ticu: intra ‘nnu fìatta se llacàu tutta ‘a “Motta” finu<br />
ssutta ‘a “Frasca”. I cristiani, specie quiḍḍi ca sta ffaticavane<br />
‘mmenzu ‘ffore, cercàra riparu; ci fuscìa te na vanna, ci te<br />
l’aḍḍa... ci se ccucciava sutta ll’àrguli, ci intra ‘e pajàre.<br />
Dḍu monucu ca se truvava topu lu ‘Puzzu nòu”,<br />
parèḍḍu, se ntise persu. Era ‘a prima fiata ca šcinnìa sutta<br />
Santa Nastasìa; nu’canuscìa bbona mancu ‘a via e cercannu<br />
nu postu cu sse rripara, pijàu na carràra sutta “Fra Cciommu”,<br />
na specie te stratone e šcìu spicciare intra a nnu<br />
casèḍḍu cu lla làmia a ccannizzi, menza catuta. Ca poi, fiju<br />
meu, te lu ticu topu percè ḍḍu postu l’ànnu chiamatu “Fra<br />
Cciommu”.<br />
Trasìu paru cu llu ciùcciu tuttu mparuatu... e nu’ mboi ca<br />
aḍḍintra scìu ‘tte àcchia na monaca? Era ‘a matre superiora<br />
te le moniche te “Santa Nastasìa”; lu cumentu stìa propiu<br />
aḍḍà nnanzi. Na bbeḍḍa carusa, tutta mmuḍḍata te capu alli<br />
peti! E puru iḍḍu scìa tuttu nquartarisciatu... sculava acqua te<br />
tutte ‘e vanne. Bbèh, allora se canuscèra e zziccàra ‘ccuntare.<br />
Lu monucu tisse ca era nou, ca vanìa t’a Grecia e ca se<br />
nn’era vanutu cquài in Italia percè allu paese sou era persequitatu<br />
te lu re ca scìa contru li santi, e poi ne tisse ca mentre<br />
24
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
sta šcinnìa allu cumentu cu nne porta l’asche l’ìa cchiappatu<br />
‘u mmaletiempu.<br />
‘A monaca, mmèce, ne tisse ca l’ìa pijata l’acqua propiu<br />
mentre sta riccuìja cicore creste cu aḍḍe ddò sorelle, ca a<br />
nna utàta t’occhiu nu’ ll’ìa viste cchiui... e iḍḍa, poi, siccomu<br />
s’ìa persa, ìa cercatu riparu aḍḍintra a ḍḍu casèḍḍu.<br />
A nnu certu puntu, ‘u monucu, siccomu ddarlampava a<br />
nnu’ finire, pijàu nu saccu e llu ttaccàu all’occhi te lu ciùcciu<br />
cu nnu’ se mpaura; intantu lu tiempu ndallujava, l’acqua šcinnìa<br />
a quartarùni.<br />
Ziccàu chianu, chianu a scurire e lla monaca, mo’, se<br />
zziccàu pproccupare; ulìa cu sse nne torna allu cumentu, ma<br />
comu putìa fare cu nnu mmaletiempu te quiḍḍa manèra? ‘U<br />
monucu, cu lla carma, ne ticìa- Nu’ te proccupare madre ca<br />
mo’ scampa, nu’ te proccupare... ssignurìa prea Ddiu!- Intantu<br />
cci ffice? Scaricàu l’asche te susu llu ciucciu e a<br />
nn’anguleḍḍu ddumàu nu picca te focu e tutti e ddoi, ticennu<br />
patarnòšci, cercara ‘sse ssùcane nu picchi.<br />
Intantu l’ure passàvane, lu jentu nu’ riggettava, fiscava e<br />
trasìa cu fforsa intra allu casèḍḍu percè nu’ c’era porta; aḍḍa<br />
ffore secutava ‘cchiuvire sempre cchiù forte. ‘A suora,<br />
chiancennu, ulìa cu sse ccùccia alla bbona e ccu sse nn’esse;<br />
nsomma ulìa cu sse nne torna allu cumentu, ma lu tiempu era<br />
propiu te quiḍḍi ca facìa paura. E llu monucu ca ne ticìa- Nu’<br />
te proccupare sorella, statte carma ca mo’ scampa e poi te<br />
ccumpagnu jeu cu llu ciùcciu.- E iḍḍa, tremulannu, secutava<br />
‘ddire rusari.<br />
Nsomma rrivàu ‘a notte e llu tiempu nu’ ne ulìu ‘ssapìre<br />
e allora se capacitàra ca erane rrumanìre aḍḍintra e unu a<br />
nn’àngulu e l’aḍḍa all’aḍḍu àngulu ncuàti se ccucciàra cu lle<br />
rrobbe loru stesse e chiusera l’occhi.<br />
Poi, a nna certa ura, fiju meu, quannu stìane tutti e ddòi<br />
25
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
citti citti, quasi cu mpànnane, rrivàu lu tiàulu e ssuccesse<br />
quiḍḍu ca successe -.<br />
Ed io- Cci ssuccesse ma’?- - Cci ssuccesse fìju meu?<br />
Successe ca fìcera paccatu! E cci sorta te paccatu! Erane carùsi<br />
tutti e ddòi e llu tiàulu li tentàu - Ed io -Teveru?-<br />
- Callora!! Quannu, poi, versu le toi, lu tiempu se carmàu,<br />
lassàra lu casèḍḍu. E ttie mo’ scummettu ca me ddummanni<br />
cci ffice ‘u monucu cu ll’asche, ci ne le purtàu alle<br />
monache oppuru no. E jeu te rispunnu no! Nu’ tanìa cchiui lu<br />
curaggiu cu sse presenta allu cumentu topu quiḍḍu ca era<br />
successu! Se nne turnàu a “Santu Lattèriu” e l’asche le lassàu<br />
intra a ḍḍu caseḍḍu.<br />
‘E mòniche... nu’ te ticu....tutte all’erta, cu llu pansieri,<br />
ma quannu la vìttera turnare allora se cquetàra e ringraziàra<br />
Santa Nastasìa cu nna salve recìna.<br />
Passàra ‘i giurni e la matre superiora pensava sempre a<br />
ḍḍu fattu te ḍḍa notte e quannu scuprìu ca era prena, ne catìu<br />
lu munnu susu. Topu farche semana, ḍḍu monucu šcise ntorna<br />
sutta a “Santa Nastasìa” cu porta l’asche e ‘sta fiata se<br />
ncuntràra tutti ddòi intra ‘a chiesiceḍḍa t’u cumentu. Iḍḍa,<br />
pareḍḍa, chiancennu ne tisse ca era prena e aḍḍu puntu puru<br />
iḍḍu zziccàu ‘cchiancìre.... nu’ sapìane cc’èrane ffare. Pensàra<br />
cu chiàmane scusi farche mmammana cu pozza bburtire,<br />
pensara puru allu petrusìnu farvutu, ma tutti e ddoi nu’ mbòsera<br />
‘ffannu ḍḍu paccatu.<br />
Nsomma te ḍḍa sira ḍḍài se zziccàra a ulìre... e scusi,<br />
scusi, te notte, ‘gnettantu se vìtiane propiu intra ḍḍu casèḍḍu,<br />
aḍḍunca s’èrane cchiati ‘a prima fiata.... e aḍḍunca n’ìa prutùta<br />
l’anima a tutti e ddòi.<br />
Intantu passàvane li misi, ‘a panza criscìa, iḍḍa cercava cu<br />
sse la ccùccia cu lla veste ca era bella larga, ma na tiscraziata<br />
26
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
te monaca ca turmìa vicinu a iḍḍa se nne ncorse; na notte la<br />
secutàu e scuprìu tuttu. Nu’ disse nenzi a cciuvèḍḍi, ma la<br />
tìnne t’occhiu.<br />
Passàra nove misi e quannu stìa cùcchia cu sgrava, ‘a superiora<br />
scìu te notte allu casèḍḍu aḍḍunca sta lla spattava lu<br />
monucu, l’amante. Iḍḍu scìa cu nn’aḍḍa criatura, na carùsa te<br />
quasi trent’anni, una ca era stata disonorata e llassata te nu<br />
telinquente te nu paese vicinu ca nu’ s’era fattu cchiui bbitìre;<br />
na carusèḍḍa ca tutti pijàvane an giru percè era stata cacciata<br />
te casa; parèḍḍa, scìa menza squartata e campava se pò<br />
ddire, sulu te lemòsina, te carità.<br />
‘U monucu l’ìa canusciuta nu ggiurnu e ll’ìa cunvinta cu<br />
sse pìja iḍḍa lu vagnone ca ìa nascìre... e ca poi ìa pensatu<br />
iḍḍu cu lli campa tutti e ddoi. E ḍḍa notte l’ìa purtata aḍḍà<br />
ssutta cu lla face canuscìre alla suora, e propiu ḍḍa notte, fiju<br />
meu, tuttu te paru se rumpèra l’acque e jutata, pe’ mmotu te<br />
tire, te ḍḍa carùsa, ‘a monaca sgravàu. Ma lu testinu nfame,<br />
propiu tannu, mentre staci essìa, fice murire ffucatu ḍḍu<br />
beḍḍu fìju. Nu’ te ticu quanti chianti... quanti chianti ca se<br />
fìcera; chianse puru ḍḍa carusa ca nu’ centrava a nnenzi.<br />
Mo’ nu’ ssapìane cc’ìane ‘ffare: ‘a monaca ulìa cchiama<br />
jutu, ‘u monucu la scunsijava e lla vagnùna, mparuata, tremulava<br />
tutta. Alla fine topu tantu tiempu tecìsera cu pprècane<br />
ḍḍ’animèḍḍa intra ḍḍu casèḍḍu. Fìcera na fòggia piccina,<br />
piccina a nn’angulèḍḍu e llu sutterràra.<br />
‘A monaca, pardennu sangu, se nne turnàu chianu, chianu<br />
allu cumentu e pe’ ttre ggiurni stese curcata e malata.<br />
Ciuvèḍḍi suspettàu nenzi, sulu ḍḍa tiscrazziata te monaca ca<br />
la spiava sapìa tuttu percè l’ìa secutata puru ḍḍa notte ca ìa<br />
parturùtu.<br />
‘U monucu, chiancennu, se nne turnàu a “Santu Latteriu”<br />
27
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
e ccumpagnàu cu llu ciùcciu ḍḍa carusa allu paese, ma nci<br />
fose ggente ca li vitte e dde pressa allu crammàne spargìu la<br />
uce intra tuttu Matinu. -L’ànnu vista cu nnu monucu ‘sta<br />
notte! Tiscrazziata, puru cu ll’òmmini te chièsia se la face!<br />
Quiḍḍa è nna ndemuniata! Quiḍḍa è nna sbergugnata!-<br />
Nsomma, ne nne tìssera te tutti ‘i culuri. E cusì, senza nuḍḍa<br />
curpa, ḍḍ’innucente scìu spicciare am mucca a tutti quanti.Tutti<br />
la nzurtàvane ḍḍa pòvara fìja e ‘i vagnuni la rravagnàvane<br />
e lla pijàvane a petre.<br />
Quannu lu sìppera li parenti, scèra ‘lla cchiara e iḍḍa tisse<br />
ca ḍḍu monucu nu’ lu canuscìa mancu, tisse ca l’ìa cchiatu<br />
scasularmente e ca n’ìa fatta la carità. Ma ḍḍi parenti, ca erane<br />
poi ddò cursupìni, cci ffìcera? Scèra lu stessu an cerca te<br />
ḍḍu monucu, lu cchiara propiu sutta a ḍḍu casèḍḍu ca ngianucchiatu<br />
sta preava e llu scutursàra bbonu, bbonu te mazzate.<br />
Nsomma lu fìcera a cciommu!<br />
‘Stu fattu lu vinne ssapìre tuttu lu paese e siccomu<br />
ciuveḍḍi sapìa comu se chiamava, quannu se cuntava te ḍḍu<br />
monucu lu chiamavane tutti Fra Cciommu. Ài capitu mò “Fra<br />
Cciommu” ci bbole ‘ddice? E puru ḍḍu casèḍḍu, poi, pe’ tutti<br />
fose lu “casèḍḍu te Fra Cciommu”.<br />
Sta tte ticìa ca ḍḍa vagnuna, parèḍḍa, passava le pene te<br />
lu nfiernu; cercava cu sse spieca cu palore soi, cercava cu<br />
ddice a tutti quanti ca iḍḍa nu’ centrava a nnenzi, ma<br />
ciuveḍḍi la critìa; ci cchiui la scansava. Comunque ‘stu fattu<br />
lu sìppera puru alli paesi vicini. Lu monucu topu tutte ḍḍe<br />
mazzate, stese stuccatu intra ‘llu lettu cchiui te nu mese e<br />
dopu nu’ se fice vitìre cchiui an giru.<br />
Intantu ‘a madre superiora, parèḍḍa, nu’ pìjava riggettu,<br />
suffrìa pe’ llu fìju mortu; timìa cunussìa se vanìa a ssapìre<br />
tuttu. Nu giurnu, quannu capìu ca era stata scuperta te ḍḍa<br />
28
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
monaca ca turmìa te costi, tecise cu sse nne scappa t’u cumentu.<br />
E cusì fice. ‘A notte ca vinne, te paru allu monucu,<br />
sparìu te Matinu.<br />
Dḍa monaca, poi, topu nu picca, tuttu spumpàu e nci fose<br />
nu scandalu, maah! Tisse ca l’amanti se nn’erane fusciuti e<br />
ca lu piccinnu mortu te sicuru l’erane precatu intra ḍḍu<br />
caseḍḍu!<br />
Pe’ tantu tiempu lu casèḍḍu te “Fra Cciommu” rrumase<br />
bbandunatu, poi ‘a porta fose chiusa cu lli cuzzetti e ogne<br />
notte, quannu lu tiempu era stiḍḍatu, cu lla luna china, te<br />
ḍḍ’intra essìane lamenti; tutti ticìane ca era l’arma te ḍḍu<br />
picciccheḍḍu ca nunn era statu vattisciàtu.<br />
Passara l’anni, ansi seculi, ḍḍu casèḍḍu zziccàu ccatire<br />
morsi, morsi e lli monici se nne scera te Matinu percè<br />
ciuveḍḍi cchiui li putìa vitìre ca erane ddevantati ricchi<br />
spunnati. Puru ‘e moniche se nne scera. Sparèra ḍḍi ddò cumenti<br />
te paru cu lle chièsie. Susu “Santu Lattèriu” nu’ rumase<br />
nenzi, sulu farche stozzu te parìte te petre, na cisterna e<br />
nna spece te crutta sgarrata; sutta “Ssanta Nastasìa”, poi, topu<br />
tant’anni ficèra ntorna na chiesiceḍḍa nova ca ete quiḍḍa<br />
ca nc’ete moi.<br />
Poi, cu llu passare te lu tiempu, lu paese se ngrandìu; se<br />
zziccàra ‘ffare nu saccu te case su’ ‘a “Matonna t’u Càrmunu”<br />
e ssusu ‘a chiazza te San Giorgi e allu cinquecentu Matinu<br />
rrivàu cu sorpassa, saccherà, mille abitanti; fìcera puru ‘a<br />
chiesia t’u Rusariu cu llu cumentu percè rrivara li patri domenicani<br />
e poi se zziccàra frabbicare case puru sutta ffore.<br />
E allu seicentu rrivàu lu mumentu ca li patruni te ḍḍu<br />
casèḍḍu te sutta “Fra Cciommu”, aḍḍunca tutti ticìane ca<br />
nc’era l’acchiatura e llu tamòniu, ulèra cu llu sgàrrane ca ulìane<br />
‘ffannu, saccherà, na massarìa. Ma quannu scèra cu llu<br />
29
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
mìnane an terra, allu primu corpu te zzoccu, se ntìsera uci ca<br />
vanìane te sutta ‘a terra. Se ntìsera chianti e lamenti e lli<br />
frabbicatori se nne scappàra tutti pe’ lla paura.<br />
Allora turnàu an galla ḍḍu fattu te tanti seculi prima. Ognetunu<br />
lu cuntava a motu sou; nc’era cinca ticìa ca ḍḍi lamenti<br />
erane te ḍḍu piccinnu ca nu’ truvava pace... ci ticìa ca<br />
aḍḍintra nc’erane anime, spiriti, macàre. Nsomma, quannu se<br />
mmantuàva ḍḍu caseḍḍu ognetunu se facìa ‘a cruce alla<br />
smersa.<br />
Ma nci fose na càpura te pàcciu ca nu’ timìa ciuveḍḍi ca<br />
nu giurnu scìu cu ddò turchi, ddò schiavi ca l’era ccattati allu<br />
portu te Caḍḍipuli e sgarràu ḍḍi pariti. Quannu zziccàu<br />
‘smuvire ‘e petre te terra, sutta a nnu muntùne cchiàu ddò<br />
scheletri, ddò morti, unu mbrazzatu all’aḍḍu; ognetunu tanìa<br />
ttaccata am piettu na cruce te fierru rruggiàtu. E quannu<br />
sprecàra cchiù nnanzi, acchiàra quantu na francata te<br />
ossiceḍḍe e capèra ca erane osse te nu picciccheḍḍu.<br />
Allora se scuprìu ca ‘a monaca e llu monucu, ḍḍa notte,<br />
nu’ se nn’erane scappati te Matinu, ma parèḍḍi, erane sciuti<br />
cu mmòrene te costi allu fiju loru. Nsomma pe’ llu paccatu<br />
ca erane fattu s’èrane ccisi; saccherà ca s’èrane pijatu lu<br />
valenu? Ennàh! Immaggina, mo’, fiju meu, cci scumpìju ca<br />
nci fose.<br />
Tutti ‘i matinesi curiusitùsi šcìsera sutta “Fra Cciommu”<br />
cu bbìtene ḍḍi morti. Mo’, quiḍḍ’osse nu’ sapìane aḍḍu<br />
l’ìane pprecare...tannu ‘i morti li precàvane intra ‘e chièsie,<br />
ma l’arcipreite te tannu ca lu chiamavane Dracone, nu’<br />
mbulìa ḍḍ’osse sconsacrate te nu monucu e dde na monaca<br />
ca erane fattu nu paccatu murtale...e poi nc’erane puru<br />
quiḍḍe t’u piccinnu ca era mortu senza cu èggia vattisciatu.<br />
Nci fose, comunque, nu monucu domenicanu ca se ti-<br />
30
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
spiacìu e ca scusi, scusi, senza ‘ddice nenzi a cciuveḍḍi, te<br />
notte, scìu, mise ḍḍ’osse intra nna cašcetta te tàula e se le<br />
purtàu allu cumentu e siccomu nu’ rivescìu ‘lle preca intra<br />
lla chièsia, le ccucciàu intra nnu stipu t’a cella aḍḍunca iḍḍu<br />
turmìa. Ansi ḍḍu stipu lu chiuse propiu cu lli ccuzzetti!<br />
Allu crammàne, quannu turnàra li frabbicatori nu’ chiàra<br />
cchiui l’osse e tutti tìssera ca era statu lu tiàulu ca se l’era pijate<br />
percè erane osse te tannati e nne ttuccavane a iḍḍu. Nci<br />
fose, poi, na macàra ca tisse ca l’anima te li tannati nu’ pò<br />
pijàre mai riggettu.<br />
Allora minàra an terra ḍḍu casèḍḍu, puliźźàra tuttu quantu<br />
e ffìcera nu casùne nou, cranne, cranne... saccherà na massarìa...<br />
nu’ sàcciu! E tte ḍḍu giurnu nu’ se ntìsera cchiui lamenti.<br />
Ma alli primi anni te l’ ottucentu ‘i monici domenicani se<br />
nne scera te Matinu percè lu cuvernu francese ne li cacciàu.<br />
Tannu, se tisse ca a cquà ssutta nnui chiusèra cchiui te centu<br />
cumenti. I monici se nne scera e llu cumentu se lu pijàu ‘a<br />
Comune ca llu nfittàu a case e a puteche.<br />
Poi, topu tant’anni quannu ‘a Comune tecise cu fface Porta<br />
Carrese, ttuccàu cu mmina an terra menze case te lu cumentu.<br />
Nu frabbicatore mentre sta sgarrava nu parite truvàu<br />
intra nnu stipu ḍḍa cašcetta ca era stata ccucciata tanti anni<br />
rretu te ḍḍu domenicanu e pensannu ca ḍḍ’intra nc’era<br />
n’acchiatùra, turnàu te notte e senza cu llu vite ciuveḍḍi se la<br />
purtàu a casa; ma quannu l’aprìu, ‘u fessa, mmèce cu ttrova<br />
li sordi, cchiàu l’osse t’i ttre morti. Mparuàtu, nu’ sapìa cci ìa<br />
ffare... ulìa cu lle porta ntorna allu cumentu o alla chièsia, ma<br />
timìa cunussìa lu piscavane. Allora cci ffice? Fice n’aḍḍa cašcetta<br />
te tàula cchiù cranne, quiḍḍa la mise intra e la nchiuvàu<br />
tutta; poi la ccucciàu sutta ‘a cantina... fice na fòggia su’<br />
ll’àšciucu, calàu ‘a cašcetta e susu ne mpuggiàu na utte te<br />
31
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
vinu te quiḍḍe cranni, cranni.<br />
Topu farche annu ‘stu nunnu se nzuràu e quannu ‘a mujère<br />
šcise ‘a prima fiata sutta ‘a cantina, ntise scàzzachi, lamenti,<br />
chianti te vagnone e, mparuàta, se nne salìu fuscennu<br />
susu ccasa. N’u tisse allu maritu, ma iḍḍu, bballatrone, ticìa<br />
ca nu’ putìa essere veru e ca iḍḍa staci essìa pàccia. Pareḍḍa,<br />
alla notte nu’ durmìa cchiui, pensava sempre aḍḍài; ogne<br />
giurnu se llitacava cu llu maritu e ssutta ‘a cantina nu’ šcinnìa<br />
ca timìa. Poi topu, te veru se mmalazzàu.. te ciriveḍḍu<br />
oju ddicu, e allora se nne scappàu te casa.<br />
Passàu ‘u tiempu e a Matinu ìa te picca ca erane zziccatu<br />
ffare ‘u campusantu... e nna notte ḍḍu nunnu cci ffice? Pijàu<br />
ḍḍa cašcetta te l’osse, la purtàu allu campusantu e lla precàu<br />
an terra, quasi all’entrata, senza cu mminte susu nuḍḍu segnu...<br />
mancu na cruce te tàula mise! Cusì finarmente se libberàu.<br />
E pare ca topu se nzuràu ntorna cu nna furastiera te nu<br />
paese vicinu.<br />
Quiste osse ca ui iti cchiate stammàne nu’ tanìane nuḍḍa<br />
cruce susu, no? E quiḍḍe suntu! Nu’ ll’iti cchiate aḍḍunca<br />
prima zziccava ‘u cimiteru vecchiu, aḍḍunca moi ànnu fatta<br />
‘a chièsia t’a Comune?- -Sì- dissi io- a fianco.- - E quiḍḍe<br />
suntu! L’osse ca ìti cchiate suntu quiḍḍe te “Fra Cciommu”!<br />
Viti, fiju meu, comu suntu le cose? Ticìa bbonu ḍḍa macàra:<br />
l’anime te li tannati nu’ pìjane mai riggettu...e cusìne è<br />
statu! Quarda ḍḍ’osse... topu tanti anni ncora nu’ trovane nu<br />
postu sicuru cu ndafrìscane am pace.-<br />
Quistu è lu cuntu te Fra Cciommu; mava cusìne me l’aje<br />
cuntàtu e jeu senza scamiḍḍu te na vìrgula bbe l’àggiu tau.<br />
32
‘U CICI CCÙJA<br />
Nc’era na fiata a Matinu, tant’anni rretu, nu nunnu curiosu<br />
pe’ ccomu se vestìa e pe’ comu campava. Se chiamava<br />
Luigi Panarella, ma tanìa tante nciùrite. Ci lu chiamava “Cici<br />
Ccùja”, ci “Frate”, ci “Pupu” e cci “U pupu t’u frate”.<br />
Era canusciutu te tutti; scìa an giru cu nnu maccaturu an<br />
canna ttaccatu a nnocca comu li zzìngari; purtava tre-quattru<br />
neḍḍi alli mani, unu era na càpura te morte t’argentu fintu;<br />
susu ‘e razze tanìa li segni te li carcerati (tatuaggi) e allu<br />
puźźu na źacareḍḍa te santu Roccu. An capu, a ffiate, purtava<br />
na pajetta.<br />
Ticìane ca la mujère l’era lassatu e sse nn’era sciuta luntana;<br />
ticìane puru ca tanìa nu fiju tuttore e ca stìa a Napuli.<br />
Ne piacìane l’annimali, spece ‘i cani e cu lli cani facìa puru<br />
teatru. Mpannìa na tenda te saccu alla porta te casa e quannu<br />
l’aprìa se nfacciàvane ddò cani: ‘a Brèscia e lla Màuse, tutti<br />
e ddoi mmaestrati. Quannu, poi, ne murìa n’annimale ne facìa<br />
nu funerale comu cristu cumanna. Lu benaticìa, lu precava<br />
e ssusu ne mpizzava na cruce cu llu nume....e nnu mazzu<br />
te fiuri. Ssamijava a ḍḍi persunaggi te circulu ca te fannu ritire.<br />
Ah! Sta mme riscurdava ‘bbe ticu ca tanìa nu bastone cu<br />
llu pumu, ca parìa t’argento, nu bastone tuttu chinu te smaraje<br />
ca facìa sciochi te prestìggiu; lu facìa fitare cu nnu tìsciutu<br />
33
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
e spitava i caruseḍḍi spiritosi ca era capace cu nne zzumpa ‘a<br />
sicaretta te ucca sprisciannu nasu e facce senza ‘nne face<br />
male.<br />
Quasi tutti ne ulìane bene, speciarmente ‘i vagnuni; ogne<br />
ttantu, però, nc’era farche ffessa ca lu nzurtava; quannu<br />
sfrecciava susu ‘a via Roma cu nna vecchia bicicretta te corsa<br />
cu llu manùbbiu chinu te źacareḍḍe tutti ne bbattìane ‘i<br />
mani, ma nc’era ffarche disbellatu ne minava l’acqua an facce.<br />
Na fiata lu fìcera catìre e sse fracassàu lu nasu.<br />
Jeu l’àggiu canusciutu quannu iḍḍu era oramai cranne; jeu<br />
era piccinnu, scìa ncora alla mèšcia. Lu canuscèi quannu oramai<br />
vivìa propiu te misareḍḍu, quannu scìa an giru pe’ llu<br />
paese tirannu nu carrellu (na crossa càšcia su quattru rote fatta<br />
te iḍḍu stessu) e scìa vinnennu llavatùri, mmenatùri, cruci,<br />
castillò e monopattini fatti cu lle tàule ca rispicava allu Narducciu<br />
te Mèšciu Cici Primiceri. Scìa casa-casa cu cconza<br />
segge e vancuteḍḍi.<br />
Mo’ bbe cuntu nu fattu ca me ccappàu a mmie nu giurnu.<br />
Era te state, na mmane, versu le ùnnici, jeu sta sciucava a<br />
paḍḍi cu nn’amicu mmenzu ‘a fera, quannu vìttime rrivare<br />
‘stu Cici Ccùja ca se farmava nnanzi ‘ccasa t’a Niculetta,<br />
quiḍḍa ca facìa cosatuci. Scìa cu nna cannuttiera russa, cu<br />
nnu maccatùru an canna a ffiuri e cu nnu paru te caźźi ggialli.<br />
S’ìa farmatu ca n’ìa ccunzare ddò segge.<br />
Topu farche minutu, mentre sta nne nbicinàvane, curiosi,<br />
cu spiàmu intra ḍḍa càscia, lu sire te l’amicu meu, ca sta turnava<br />
tannu te fore, chiamàu l’Aucùstu e jeu rrumasi sulu cu<br />
quardu tutte ḍḍe stròfule ca nc’erane ḍḍintra mmassate: tàule,<br />
taulèḍḍe, mpanavite, tanaja, cruciere e nc’erane puru nu<br />
vancuteḍḍu pe’ bbagnuni e nnnu monupattinu. Jeu rrumasi<br />
bbabbatu te frunte a ḍḍu monupattinu... (nunn ìa mai tenutu<br />
34
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
unu) e mme misi a ngirare le rote ca erane ddò cuscinetti; me<br />
piacìa ‘ssentu ḍḍu rùsciu!<br />
‘U Cici Ccùja mpizzava chiovi, me quardava e nnu’ dicìa<br />
nenzi. Poi, tuttuteparu me fice cu nzardu - Vuèi vagliò!<br />
Quiḍḍu nunn è ppe’ ttie, stàttete quetu! Ansi no, sai cci ffanni?<br />
Tamme, tamme ḍḍa tanàja ca nc’è ḍḍintra! - Jeu ne la pijài<br />
e nne la tesi. Iḍḍu, allora, me tisse - Oi ‘tte nne vèi cu<br />
mmie ‘mme faci te tiscìpulu?- Jeu nu’ rispusi percè me nne<br />
scurnava.<br />
Spicciatu te ccunzare ‘e segge cci ffice? Pijàu t’intra ḍḍa<br />
càšcia nu castillò e mme llu rricalàu e jeu ne tissi - E lla<br />
mazza?- Iḍḍu, ncazzatu, me rispuse - Vuèi vagliò, ‘u sai ca<br />
si’ spruntatu? Poi ritennu - Comunque a mmie me piàcune li<br />
vagnuni sveji! Comu te chiami?- Ne rispusi -Toniu - E iḍḍu -<br />
Allora Toniu, jeu mo’ sta mme riccòju ‘ccasa, ci òi la mazza<br />
veni a casa mia ca te la rricalu; ne tegnu una fatta te nu<br />
mmenatùru ca ca propiu jeri l’àggiu spicciata te pittare.- Se<br />
pijàu ddò mustazzòli ca ne tese ‘a Niculetta, ddoi propiu a<br />
nnumeru, se li mise intra ‘lla bbòscia te li caźźi e ngirannu<br />
t’a via t’u Roccu Furnaru, se mbiàu versu ‘a chiazza.<br />
Jeu lu secutai. Sutta ‘a via nova cchiamme ‘u Benitu Spaliggia<br />
ca sta purtava nu scencu allu macellu; lu nzurtàu e nne<br />
mise lu bastone an menzu all’anche! Nnanzi ‘u putichinu t’a<br />
Ggisa De Salve, poi, lu farmàu ‘a mujere t’u Carotta ca sta<br />
scinnìa te via Del Tufu e nne tisse - Cici, tocca cu ssali a casa<br />
cu mme cconzi ‘a piattèra ca sta mme còtula tutta; bbasta<br />
‘mme minti ddò chiovi! - ‘U Cici Ccùja rispuse - Te nne<br />
mintu puru quattru e ffranchi puru, ma ‘a piattèra me l’ài<br />
scinnìre acqua ssutta –<br />
E ppercè? Tai, sciamu, nu minutu nci ole! - - Nu’ si’<br />
mmancu fessa! Lu sai ca ḍḍa via a mmie nu’ me piace; aḍḍài<br />
nc’è ‘a casa te carèmme e jeu nu’ mbòju ‘bbìsciu nnè ca-<br />
35
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
rèmme e nnè macàre! A’ ci nu’ passu te ḍḍa via te lu trentasette,<br />
te quannu fici lu spazzinu, a mmanu ‘llu potestà!-<br />
Susu ḍḍa via abbitavane ddò sorellastre soi ca cu iḍḍu<br />
stìane a curteḍḍi.- Ci nu’ mboi ‘lla scinni, allora fammela<br />
purtare a casa.- - Va bbene va’, mo’ vìsciu ci capàcitu marìtuma;<br />
stàttete bbonu.- rispuse ‘a mujere t’u Carotta e se nne<br />
scìu.<br />
‘U Cici Ccùja a ḍḍu mentre trasìu intra ‘u putichinu e sse<br />
nne ssìu cu ddò pesciulini te liquirizzia; unu se lu mise an<br />
mucca e l’aḍḍu me lu tese a mmie - Nà, fatte ‘a ucca!- Critannu<br />
poi se mise ‘ccantare na canzune te Lucianu Tajoli ca<br />
ssìa te intra l’artuparlante t’u bbarra t’u Spunsiellu!<br />
Salemme, poi, susu ‘a chiazza, scìu tarittu tarittu alla puteca<br />
t’a Sara Mmammineḍḍu e nne futtìu na francate te pastìje.<br />
Iḍḍa, quasi ritennu, lu critàu - Tie la mmesti ca nu’ c’è lu<br />
Santu ca sinò...- ‘I vecchi ca stìane nnanzi alla putèca t’u<br />
Mastizza ne critàra - Attenzione pupu, ca quiḍḍa te trova<br />
l’acqua!-<br />
Tirannu ḍḍu carrellu salemme, poi, susu Mmatinu vecchiu<br />
e trasìu intra ‘llu furnu t’u Ciaḍḍuzzu, ma te ḍḍài se nne ssìu<br />
castimannu (nunn erane tata ‘a cuḍḍura te pane) e critannu. -<br />
A bbui era bbanìre ‘u moniceḍḍu e nnu’ a ḍḍu pouru cristu!-<br />
Poi se ngiràu a mmie e mme tisse - Tie sai cci gg’è ‘u<br />
moniceḍḍu?- Jeu rispusi -No- E iḍḍu -‘U moniceḍḍu ete<br />
l’arma te nu vagnone ca è mortu senz’ èggia vattisciatu; è<br />
nn’anima ca se tiverte te notte cu bba fface scherzi, se minte<br />
susu lu piettu e carca li fiacchi cristiani... e puru li bboni; veramente<br />
ḍḍu tiscrazziatu puru l’annimali nzurta... pensa ca ne<br />
ttacca ‘a cuta alli cavaḍḍi. Eh, ci vanìa a casa mia... facìa jeu<br />
‘bba bbonu, sapìa jeu comu n’ìa ffuttìre ḍḍu ccoppulinu russu<br />
ca tene an capu. E ccomu me l’ìa ddire a ḍḍu staje<br />
36
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
l’acchiatura!!!<br />
Tie sai cci gg’è l’acchiatura? - - No - rispusi jeu. - Ma allora<br />
tie nu’ sai nenzi; e jeu ticìa ca si’ nnu vagnone sveju?<br />
L’acchiatura, beḍḍu, ete nu tesoru, suntu li sordi ca se ccucciàvane<br />
li ricchi; li ricchi, na fiata, li sordi li mintìane intra<br />
ccapaseḍḍe e lli precàvane an terra o intra lli parìti.<br />
L’acchiatura se pò ncora cchiare ci nc’è farche parente mortu<br />
ca te vene an sonnu e tte tice ‘u postu aḍḍunca tie la poi truvare;<br />
però nc’è nna cosa: ca cinca l’àcchia tocca ‘sse vinne<br />
l’anima allu tiàulu. Tie lu canusci ‘u tiàulu?- Jeu, prontu, ne<br />
rispusi -Sine, lu canuscu !- - Lu canusci? Bbrau! E ddici ca<br />
nu’ sai nenzi? Timme, timme, ma ‘u tiàulu è bberu ca tene ‘a<br />
cuta? - Sì, è bberu; e gg’ete puru longa!- -Ài capitu tie?- tisse<br />
quardannu an celu. - Quistu te sàtana ne sape cchiui te<br />
mie!-<br />
Poi, topu ca sorpassamme ‘a casa te Papa Nicetu, me<br />
mmušciàu nu trappìtu ca stìa suttafunnu. -Tutti tìcune ca acquassutta<br />
nc’è nn’acchiatura e mmèce l’acchiatura sàcciu jeu<br />
aḍḍu sta. Aḍḍa ssusu sta, viti? aḍḍa ssusu!- Critava e mme<br />
mmušciava a casa t’a Chella-llà.<br />
Cchiù nnanzi, poi, rrivati allu Sparpaja me tisse ; Ài ssapire<br />
fiju meu ca Matinu vecchiu è tuttu chinu te trappiti, na fiata<br />
se macinava notte e giurnu, moi ne su’ rrumasti picca e<br />
nu’ c’è cchiui nu fessa ca te rricala nu litru t’oju!- E llu Maurizziu<br />
te nanzi ‘ccasa - Vuèhi Cì, veni cquài, veni... ca cquài<br />
sordi nu’ ci nnè, ma patroju quantu nn’oi!- E iḍḍu mmèce<br />
pensava ‘rravagna ‘a Maria Llolla ca stìa te frunte. -Eh, jata a<br />
ttie ca nu’ capisci nenzi!- Ne ticìa.<br />
Ne mbiàmme, poi, versu lu “riale” e cchiamme nnanzi ‘e<br />
moniche ‘u Roccu Putenza cu llu ttrerrote ca sta bbinnìa gelati;<br />
se ngiràu a mmie e mme ddummannàu- Nu coppulinu<br />
l’oi?- Topu ca se nfilàu ‘i mani intra lle bbòsce tisse- Paccatu<br />
37
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
ca tegnu sordi sani sinò te lu cattava!-<br />
Passamme, poi,nnanzi ccasa t’u Gginu Nciccu, salèmme te<br />
susu ‘a via Santa Rosalia e alla fine rrivàmme a casa te lu<br />
Cici Ccùja. Na casa frabbicata mmenzu alle scale ca scìnnene<br />
sutta ‘a via nova, quiḍḍe ca nci suntu prima t’i calipsi,<br />
nnanzi ccasa t’u Muzzune, vicinu allu focularu! Era na casa<br />
piccinna, piccinna e quannu rrivàmme, ‘u cane ca stìa ttaccatu<br />
a ḍḍa ffore vicinu alla porta t’u cessu, se mise a zzumpare<br />
e a bbajare pe’ lli presci.<br />
‘U Cici lu vasàu susu lu musu e nne tese na pastìja t’a Sara.<br />
Trasennu intra ccasa se presentàra ddò mušci, unu jancu<br />
e unu nìuru. -A bbui nenzi! Nu’ su’ cose pe’ bbui!- Intra ḍḍa<br />
casa nc’era: nu lettu, nu saccùne te sbrìje cu susu nu chiasciùne<br />
tuttu rrignatu e nzivatu; a nna ripata nu cantru e nnu<br />
rinale; susu a nna tàula senza tuvaja nc’erane ddò cannìle e<br />
dde costi na sèggia e nnu vancutèḍḍu. A nn’àngulu na bicicretta<br />
te corsa vecchia, menza rruggiata, an terra ddò coppi<br />
pe’ lli mùšci e nnenzi aḍḍu.<br />
Me quardàu ritennu e mme tisse – Viti, quistu è llu palazzu<br />
meu! E quista è la mazza!- topu ca l’ìa pìjata te sutta ‘u<br />
lettu. -Tamme, tamme ḍḍù castillò ca t’àggiu tatu prima.- Jeu<br />
ne lu tesi. - Quarda, su’ fatti tutti e ddoi te fàggiu, te tàula<br />
tosta... assivoja cu bbinchi cu quista!! Te piàcune?-<br />
Aḍḍu mentre te ḍḍa ffore na nunna se mise a ccritare - Cici,<br />
Cici, si’ turnatu?- E ttrasìu na vicina te casa cu nnu piattu<br />
te pasùli an manu e llu mpuggiàu susu ‘a bbanca mentre ncora<br />
cacciava fumu. Prima cu sse nn’esse ‘u Cici Ccùja ne tisse-<br />
Bbona sorta, cummare! - Poi, cci ffice? Essìu ḍḍa fore e<br />
turnàu cu nnu sicchiettu t’acqua ca l’ìa tirata tannucitannu t’a<br />
cisterna, (cu llu nzartu ncora ttaccatu), inchìu ḍḍi coppi te<br />
terra, poi pijàu ḍḍu piattu te pasùli e lli spartìu: ne tese nu<br />
picca allu cane e nnu picca alli mušci.<br />
38
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
-Sta bbiti? A mmie m’è rrumastu sulu ‘stu cucchiàru.- Poi<br />
cu ll’ucca menza china -Senti, e mmo’ nu’ te nne vai? Cci sta<br />
spetti? ‘A mazza te l’àggiu ggià data!- -Jeu rispusi - Sì, ma<br />
mo’ nu’ sàcciu ‘a via cu tornu a casa; - - Ah fiju te bbona<br />
mamma, m’ài futtutu!- Tisse ritennu - Comu? Nu’ sai ‘tte<br />
nne torni a casa? Toccu! Nu’ sai ‘ttorni ‘rretu ‘a fera? Te ci<br />
si’ ffìju?- - Jeu ne tissi - T’a Ggina Masella, t’a mèšcia tu<br />
tabbaccu!- - Ah, t’u Tunatucciu si’ ffiju? T’u picciuttaru?<br />
Senti, allora facìmu na cosa, mo’ spetta picca, picca, ssèttate<br />
a ‘stu vancuteḍḍu, fanni cu mme spìcciu ‘stu restu te pasùli<br />
ca sinò mo’ se ndafrìddane.-<br />
Cu ddò ccuni se pulizzàu ḍḍu piattu, poi cacciàu ḍḍi ddò<br />
mustazzòli ca tanìa intra ‘a bbòscia. -Eh, osci è festa, osci tanìmu<br />
puru lu cosatuce!- Me nne tese unu a mmie e unu a<br />
iḍḍu. -Nà, fàttete ‘a ucca! E mmo’ sciamu ca te portu a casa.-<br />
Pijàu ḍḍa bicicretta tutta china te stampini e dde<br />
źacareḍḍe, la scise an coḍḍi sutta ‘a via nova, me fice nchianare<br />
susu ‘u telaiu e dde corsa alla scisa versu casa mia.<br />
Rrivatu nnanzi ccasa me fice scinnìre e mentre ticìa- Mìnchia<br />
cci ndoru t’òrgiu bbrustulitu nc’è acquavanna!- cacciàu<br />
t’e bbòsce ddò cuscinetti -Nà, tànneli a ssìrata, cu quisti fatte<br />
fare nu monupàttinu ca m’àggiu ncortu ca prima, nnanzi ‘a<br />
Niculetta, sta tte lu manciavi cu l’occhi.- Ma mentre sta mme<br />
li tìa se fermàu.- Ansi no, vistu ca si’ nnu vagnone ca me<br />
piaci, tàmmeli, tàmmeli a mmie ca lu monupàttinu te lu fazzu<br />
jeu!<br />
39
‘A CHIESA T’U CRUCIFISSU<br />
Nònnuma se chiamava Giovanni Maselli, ma te nciùrita<br />
facìa “Masella o Giuvanni Caroppaciucci” pe’ llu mestieri<br />
ca facìa.. E pe’ llu mestieri ca facìa era canusciutu te tuttu lu<br />
paese.<br />
Era nu tipu furbu e nu’ timìa ciuveḍḍi. Ficuràtibbe ca<br />
quiḍḍu, te notte, scìa, sulu, intra ‘llu campusantu cu rriccoje<br />
foje creste. Era scherzusu cu tutti e a tutti ne nne facìa te tutti<br />
i culuri.<br />
Na fiata, poi, ne cumbinàu una tantu crossa ca scìu an<br />
mucca a tuttu Matinu. A nnu cumpare sou ne murìu nu<br />
ciucciareḍḍu propiu topu ca nònnuna l’ìa caruppatu. ‘U patrunu<br />
era cunvintu ca era mortu te tispiacire percè secondu<br />
iḍḍu era statu caruppatu fiaccu; ”era statu caruppatu sanni,<br />
sanni” cusì ddicìa. Allora scèra allu vetrinariu e quistu tisse<br />
nvèce ca era mortu te na malatia nfettiva e ca quiḍḍa carne<br />
nu’ se putìa vinnire mancu a prezzu te vàscia macelleria;<br />
ansi obblicàu lu patrunu cu ssuttèrra l’annimale sutta ‘nnu<br />
metru e mmenzu te terra.<br />
Nònnuma, ḍḍu triscrazziatu, pe’ dispiettu cci ffice? Allu<br />
crainnotte scìu e sprecàu lu ciucciu, lu fice morsi morsi e lu<br />
spartìu a tutti li parenti ca se lu mìsera intra ‘lle capase e llu<br />
‘źźara cu llu citu cu nu’ bbaje a mmale. Tannu pe’ lla fame<br />
40
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
ca nc’era se facìa quistu e aḍḍu!<br />
Topu n’ annu, fìjusa lu Celestinu, zzìuma, ca era nu menzu<br />
pueta, scrisse na posìa su’ ‘stu fattu, na posìa ca scìu an<br />
giru a tuttu lu paese e cusì lu cumpare, nu’ sulu fose<br />
rrubbatu, ma fose puru pijatu an giru.<br />
Sta bbe ticìa ca nònnuma, siccomu canuscìa tanta ggente,<br />
canuscìa puru tanti culacchi, sapìa tante storie, tanti fatti ca<br />
scìa cuntannu all’amici intra alle putèche e intra allu<br />
bbarbieri, o mentre caruppava... e lli cuntava puru a casa<br />
quannu stìa te cornu. Na sira a mmàva ne cuntàu ‘stu fattu:<br />
Nc’era na fiata, allu milleottucentuottantanove nu sìnnucu<br />
ca se chiamava Mmemmi ca ordinàu cu mmìnane an terra<br />
tuttu ‘u fruntìle t’a chiesa t’u Crucifissu, chiesia oramai<br />
sconsacrata, percè erane llargare ‘a via nova. Allora quiddi<br />
t’a Comune cumannàra ddò travinieri cu ccàricane tuttu lu<br />
matriàle te sgarru. Unu se chiamava Serafinu e l’aḍḍu Curratu.<br />
‘U Serafinu tanìa casa e staḍḍa sutta ‘e “Càmmere” e ‘u<br />
Curratu abbitava susu ‘a “Matonna t’u Càrmunu”.<br />
Tuttu ‘stu matriàle l’ìane purtare e scaricare allu largu<br />
“San Bbiaggiu” aḍḍunca se facìa la fera. Pare ca ‘u Serafinu,<br />
an menzu a ttanti jaggi se nne fice unu pe’ cuntu sou; se purtàu<br />
scusi a ffore nu travinu te cuzzetti, i meju-meju, percè<br />
ulìa cu sse llarga ‘a staḍḍa.<br />
Comunque ḍḍu giurnu ca sta sgarravane,‘stu Serafinu vitte<br />
vicinu allu trappìtu ca nc’era te frunte alla chiesia na<br />
bbeḍḍa carùsa cu l’occhi verdi e lli capiḍḍi nìuri, cu ddò fiette<br />
longhe longhe. Ne zzumpàu lu core e tannucitannu se ne<br />
nnamuràu. Alla sira, topu scapulàtu, se ndarizzàu e dde pressa<br />
turnàu allu paese, ma ḍḍa carùsa nu’ c’era cchiui.<br />
Alla notte nu’ pijàu riggettu e allu crammane nu’ scìu<br />
‘ffatica, ma scìu ‘ddummanna an giru ci farchencunu canuscìa<br />
ḍḍa vagnuna. Tutti rispunnìane ca ḍḍà bbicinu nu’ abbi-<br />
41
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
tava nuḍḍa caruseḍḍa cu ll’occhi verdi e cu lli capiḍḍi nìuri a<br />
ffiette. Ma ‘lla notte, ncapunìtu, turnàu a Matinu e ‘sta fiata<br />
la cchiàu ntorna nnanzi allu trappìtu, comu allu jeri. Se tisse<br />
ca ficèra all’amore intra ‘lla chiesia, nu paccatu mortale te<br />
quiḍḍi crossi, puru ca ḍḍa chiesia era menza sgarrata e sconsacrata.<br />
Allu crai lu Serafinu se źźau tuttu llesatu, scìa scaranfatu<br />
a tutte ‘e vanne e nu’ sapìa percè; comunque comu sempre<br />
pijàu lu travinu e scìu ‘ffatica. Alla sira ntorna riturnàu alla<br />
chiesia, ma la nnamurata nu’ la cchiàu. Turnàu pe’ sei -sette<br />
sire te fila, ma ḍḍa carùsa nu’ se fice bbitìre cchiui e iḍḍu allora<br />
la cercàu pe’ mmari e pe’ mmunti. Nu ‘se tìa pace, la<br />
cercàu pe’ anni, ansi pe’ tutta la vita. Se mmalazzàu te core e<br />
dde capu e tutti erane cunvinti ca n’ìane fatta na fattura. Sta<br />
te fattu ca ssìu pàcciu e ca lu chiùsera allu manicomiu te<br />
Lecce, aḍḍunca, poi, murìu.<br />
Susu ‘a staḍḍa ca era frabbicatu a ffore, na notte catìu nu<br />
furmine e nne ccise puru ‘a vacca ca nc’era aḍḍintra.<br />
Topu n’annu successe n’aḍḍu fattu: intra ḍḍu trappìtu ca<br />
nc’era te frunte alla chiesia faticava nu bbeḍḍu vagnone ca<br />
tutte le sire quannu ìa mmanciare essìa ḍḍa fore cu nne tà nu<br />
ccune te minèšcia a nna mùšcia nìura cu ll’occhi verdi ca<br />
sempre alla stessa ura se facìa truvare annanzi ḍḍa chiesa<br />
menza sgarrata.<br />
Ma passata la staggione te la màcina, ‘stu carùsu se perse<br />
t’a circulazione; lu cercàra a tutte ‘e vanne e llu cchiàra<br />
topu nu mese intra ‘lle tajate t’u marchese, intra llu sciardinu<br />
te l’anime, mortu; pare ca ìa catutu pe’ sbaju, te notte. Scìa<br />
tuttu scaranfatu te capu alli peti e tutti pensàra ca prima cu<br />
mmore, ìa caminatu, ci sape pe’ quantu tiempu, ‘mmenzu alle<br />
scràscie.<br />
Passàra l’anni e ḍḍa chiesia sconsacrata canciàu tanti pa-<br />
42
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
truni; unu te quisti ulìu cu lla sgarra tutta quanta, ma quannu<br />
zziccàu ‘bbinchiare cu llu zzoccu annanzi allu parite ca<br />
nc’era pittatu ‘u Crucifissu, ne vinne nu corpu e morse.<br />
Cinca sta ffaticava cu iḍḍu tisse ca ḍḍu giurnu ìa vistu a<br />
nn’àngulu t’a chiesia na mùšcia nìura cu ll’occhi verdi ca<br />
scamava.<br />
Dḍa chiesia, comunque, poi, rrumase vacante pe’ tant’<br />
anni e lli vicini ticìane ca te notte santìane sempre rusci e<br />
lamenti. Poi fose usata comu staḍḍa e nna notte cavaḍḍi e<br />
muli se nne scappàra tutti versu ‘a via te Tajanu. Allu crai<br />
nc’era ci tisse ca era stata opera te lu moniceḍḍu ca, tispiettusu<br />
com’era, n’ìa ttaccata a cuta all’annimali e ll’ìa fatti<br />
scappare tutti quanti... e nc’era ci tisse ca ggiurni prima,<br />
nnanzi alla chiesia, ìa vistu na mùšcia nìura cu ll’occhi verdi,<br />
e ca te sicuru era stata iḍḍa ca ìa scaranfatu alli peti<br />
l’annimali e l’ìa tutti sparpajati, percè sicuramente era na<br />
macàra... e quiḍḍu postu era sou; aḍḍintra iḍḍa facìa le macarìe!<br />
Nsomma ognetunu ticìa la sua; se nne ticìane te tutti i culuri.<br />
Dḍa chiesia, poi, rrumase vacante pe’ tantu tiempu e i<br />
vicini santìane sempre rusci te catine, scami te mušci, lamenti<br />
te piccinni; tuttu Matinu cuntava te anime, te moniceḍḍi, te<br />
acchiature... e nna fiata nci fose nu frabbicatore, nu menzu<br />
scumunicatu, ca na notte se sunnàu sìrasa mortu ca ne tisse<br />
ca ḍḍintra lla chiesia nc’era n’acchiatura; e iḍḍu fessa fessa<br />
scìu pe’ tre notti te fila, ma tutte ‘e fiate cchiava te frunte na<br />
mùšcia nìura ca cercava cu llu scaranfa. Perciò nu’ se bbuscàu<br />
nenzi e mmorse te crepacore.<br />
Topu, ḍḍa chiesia t’u Crucifissu canciàu tanti patruni, ma<br />
tutti fìcera na fiacca fine.<br />
‘Stu fattu ‘u nonnu Giuvanni ne lu cuntàu a mmava farche<br />
annu prima cu mmore.<br />
43
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
Poi all’anni cinquanta, ḍḍa chièsia la minàra an terra e<br />
nne fìcera una nova e dde tannu, sparèra macàre, moniceḍḍi<br />
e anime tannate.<br />
Comunque quannu jeu era vagnòne, santìa cuntare ncora<br />
te ‘sta mùšcia nìura ca ognettantu se facìa bbitire all’àngulu<br />
te ḍḍu trappìtu, sutta ‘a nicchia te Santu Vitu: na mùšcia<br />
nìura cu ll’occhi verdi! Mo’ nu’ se vite cchiui, ma nc’è ci tice<br />
ca te notte farche fiata se sèntene ncora scami.<br />
44
STORIE E CUNTI<br />
TE MÈšCIU ANGIULINU RAMARU<br />
In tutti i paesi sono esistiti personaggi bizzarri, macchiette<br />
che venivano derise dal popolo per il loro abbigliamento e<br />
per il loro comportamento comico forse, ma che erano comunque<br />
quasi tutte persone ricche di bontà d’animo.<br />
Chi non ricorda a Matino ‘u Pupu, ‘a Chella-llà, ‘u Tarzan,<br />
‘a Maria Llolla, ‘u Duca ta Lemma, ‘u Nzinu Càfiu,<br />
‘u Pumpìliu? e llu Nazzionale, spauracchio di noi bambini<br />
che al sol sentire pronunciare il suo nome ce la facevamo<br />
addosso. Tutta gente rimasta, e perchè no, nei nostri<br />
cuori come figure che ci hanno accompagnato durante parte<br />
della nostra vita<br />
Ci sono stati anche altri personaggi, sempre originali, di<br />
un’altra pasta però; come ‘u Cosimeḍḍu Tarluciàru, organista,<br />
dalla capigliatura alla Giuseppe Verdi, ‘u Zenu Tamborrini,<br />
anche lui organista ma persona colta, dotata di una<br />
memoria di ferro, così come mèšciu Rafeli che faceva contemporaneamente<br />
“benzinaru e sartòre”.<br />
Molti ricorderanno anche Don Gaetano Marsano, alias<br />
papa Caitanu, un prete buontempone ricco di umanità. Poi<br />
‘u Vitale Russo, uomo di chiesa, ‘u Nicola Chezza, cantore,<br />
mèšciu Vitu Palatini, un poetastro estemporaneo che faceva<br />
lo stagnino (ramàru) e poi l’Angiulinu Giudice, anche lui<br />
45
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
“ramàru”, un artigiano di talento deceduto da poco, amante<br />
della lirica (tutti lo ricordiamo, in bicicletta, rientrando da<br />
lavoro, che fischiettava arie famose di opere liriche), vecchio<br />
sodale della “Società Operaia”, instancabile lavoratore,<br />
persona dotata di grande spirito di osservazione, a conoscenza<br />
di molti “<strong>cunti</strong>” e di molte storie paesane che sapeva<br />
narrare con linguaggio molto colorito.<br />
A casa ho un suo caro ricordo: una “menziceḍḍa” fatta<br />
con perizia certosina che conservo sulla “cimanìa” del caminetto<br />
come soprammobile.<br />
E mèšciu Angiulinu Ramaru, negli ultimi anni della sua<br />
vita, (era già in pensione da un bel po’) mi raccontava, quasi<br />
sempre seduti su una panchina della villa comunale, tante<br />
di quelle “storie”, a detta di lui, tutte vere.<br />
- Ài ssapire, caru bbeḍḍu, ca jeu tegnu cchiui te 86 anni e<br />
ca sàcciu vita e maràculi te Matinu. N’àggiu viste e passate<br />
tante ca tie nu’ poi mancu ‘mmagginare.-<br />
E mme cuntava te quannu nc’erane i pulacchi a Matinu,<br />
te quiḍḍu ca facìane... ca scìane a mmissa alla chiesia t’u<br />
Cumentu, ca scìane allu ginnasiu, alla scola pulacca te lu<br />
Nazzariu Sauro, ca tanìane ḍḍà vanna ‘lla Carrozzini nu<br />
campu te pallone surtantu pe’ iḍḍi, ca tanìane puru ‘u cinema<br />
loru; me cuntava te quannu nci fose ḍḍa tiscràzzia te lu<br />
quarantacinque, ca nu pulaccu ccise ‘u Roccu Paianu sulla<br />
via te Casaranu.<br />
Na fiata me cuntàu te lu scioperu te lu quarantasei ca i<br />
matinesi an menzu ‘a chiazza t’u cumentu, fermàra ‘a corriera<br />
mentre ‘u secretariu comunale sta sse nne scappava...<br />
ca lu cchiappàra a ttiempu a ttiempu e llu scutursàra bellu<br />
bellu te mazzate... e ca tannu, pareḍḍu, carceràra ‘u Nzinu<br />
Scamàle ca era nnucente.<br />
N’aḍḍa fiata te quannu fallìu ‘a “Cassa Rurale S. Gior-<br />
46
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
gio”, quannu tania l’ufficiu ḍḍùnca moi nc’è ‘a Società Operaia,<br />
ca nci fose ggente ca se ccise... ca unu se minàu intra<br />
’u puzzu alla “Pèrgula”, n’aḍḍu se impicàu a nn’àrgulu te<br />
nèspula alli “Cucci”, e ca aḍḍa ggente, ca ìa persu tuttu,<br />
ttuccàu cu sse ne scappa te Matinu. Puru mèšciu Ronde perse<br />
sordi!<br />
N’aḍḍa vèspara me cuntàu ‘a storia te ḍḍu bitellu ca “per<br />
atti innominabili” a nna vagnuna te sei anni t’a scola elementare,<br />
fose tenunciatu e perse lu postu; quiḍḍa te nu carbinieri,<br />
(portaordini) ca se ccise te sulu, cu lla motocuzzi<br />
500 susu a curva t’a via te Casaranu, quiḍḍa te quannu allu<br />
Giorgi Carichinu ne mòrsera ddò cavaḍḍi ca catèra intra<br />
‘lle tajate te Taurisanu e quiḍḍa te quannu frabbacàra ‘u<br />
cumentu te Monache te Clausura.<br />
Nu giurnu mentre me cuntava <strong>cunti</strong> e storie te ggente ca<br />
iḍḍu canuscìa, me vinne te core cu nne ticu - Mèšciu Angiuli’,<br />
ma percè nu’ me <strong>cunti</strong> farche fattu ca t’è ccappatu a ssignurìa-<br />
-A mmie? Eh, ci t’era cuntare quante n’àggiu ccappate<br />
jeu...-<br />
- Cùntame te ḍḍu fattu te lu quarantasei, quannu ulìane<br />
‘tte mìntene carceratu pe’ ḍḍu piccinnu ca murìu.- - Te quale<br />
fattu? Ah, te ḍḍu vagnone ca morse, te ḍḍu picciccheḍḍu?<br />
Sìne, ma jeu tannu nu’ c’entrava a nnenzi! Fose cusìne: Murìu<br />
nu vagnone te tùtici misi, ca pe’ mmie, ci oì ‘llu sai, era<br />
ggià menzu malatu; morse percè tìssera ca ìa pruàtu nu picca<br />
te zzambajone te màmmasa; zzambajone fattu a nna cucina<br />
te “l’UNRRA”. Nu’ te ticu lu scumpìju intra allu paese! Pensa<br />
ca le monache nu’ mbòsera cchiui cu ddannu te manciare<br />
alli vagnùni te l’asilu e a Matinu rrivara i carbinieri te Parabbita<br />
e quiḍḍi te Casaranu; poi vìnnera puru ddò dottori te<br />
Lecce cu llu Sanitariu, fìcera analisi susu analisi e cchiara<br />
47
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
mutu chiummu a nna caldaia ca ìa stagnatu jeu giurni prima.<br />
Pe’ quistu la curpa l’ulìane ‘mme la ncòḍḍane a mmie, ma<br />
jeu nu’ centrava a nnenzi!<br />
Tannu ‘u sinnucu era Don Giorgi Primiceri ca era statu<br />
votatu misi primi e l’assessore era ‘u professore Stefanu Espositu.<br />
Jeu ne tissi- Vuèi bbeḍḍi, ui nu’ siti mancu fessi! Jeu<br />
nu’ centru nenzi a ‘ste cose!- E šcèi ‘ccuntu a Papa Nicetu<br />
ca l’erane votatu all’urtime votazioni; e ḍḍu purpuratu sai cci<br />
mme rispuse? Ca iḍḍu nu’ centrava cchiui cu lla pulitica.<br />
Bèh, lassàmu perdere, và! Ài capitu, no? Poi, allu spetàle<br />
te Lecce fìcera ‘u sbaru allu vagnone, però nu’ me ricordu<br />
cci essìu.<br />
Topu stagnàra n’aḍḍa fiata ḍḍa caldaia e cu llu manciare<br />
se scìu nnanzi comu sempre; sàcciu però ca le monache fìcera<br />
casinu ca ulìane cu cucinane iḍḍe in propiu e nu’ alla<br />
“UNRRA”.<br />
Comunque nu’ me ricordu comu scìu spicciare, ma na cosa<br />
è certa ca jeu nu’ tanìa nuḍḍa, nuḍḍa curpa!-<br />
Me cuntava tanti fatti ca erane ccappati propiu a iḍḍu e<br />
tanti ca l’era ntisi te aḍḍi, ma a ccomu ticìa, tutti veri. Comunque<br />
veri o no, iḍḍu li sapìa cuntare... eccomu puru!<br />
Me ticia fatti te tanti amici soi; me cuntava te mèšciu Vituardu<br />
ca quannu sciù a Roma intra ‘llu bbarbieri t’a stazzione<br />
sputàu pe’ sbaju propriu intra ‘a sputacchiera; te mèšciu<br />
Ntoni Masella, ca facìa ‘u fiscularu e ca era capicàutu e<br />
ca na fiata se presentàu lu ticiannove te marzu alla taulàta<br />
te ciciri-ttrìa ca facìa ‘U Gginu Ngùsciu nnanzi ‘a putèca<br />
pe’ tutti i falegnami te Matinu, e ca lu Gginu ne tisse -<br />
Quarda mèšciu Ntoni ca tie a cquài nu’ centri, tìe fisculi faci<br />
- e iḍḍu rispuse - E’ bberu, fazzu fìsculi e nnu’ suntu falegname,<br />
ma sàcciu ffazzu chiaùti però!-<br />
Me cuntava fatti te mèšciu Pippi Marra, te mèšciu Ninu<br />
48
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
Fersini,‘u Curdella, t’u Luvici Angelè, quiḍḍu t’i liquori, t’u<br />
Giuvanninu Musìu ca susu ‘a società operaia nu’ mbulìa<br />
mai cu ppaca ‘a smazzatura te le carte te sciocu; te mèšciu<br />
Vitu cu llu Porru, te lu Ntoni Canìja ca cantava sempre “<br />
Ciceri simanàu la cuccuàscia susu li munti te Santa Parmeta...<br />
“, t’u Sparpaja e dd’u Ninu Lecci ca erane sperti ‘ssègnane<br />
‘i tebbiti susu ‘e librette; t’u Roccu Furnàru ca pare<br />
ca se futtìa ‘u casu, quiḍḍu ggiallu t’intra ‘e latte ca mmannavane<br />
l’americani e ca spartìa ‘a parrocchia; t’u Duca ta<br />
Lemma ca quannu turnàu te Milanu, a ccinca, comu sempre<br />
lu nzurtava, ne rispunnìa ca i matinesi su’ tutti gnuranti e ca<br />
allu spetàle te Milanu, iḍḍu lu chiamavane Signor Marsano,<br />
aḍḍu cca Duca ta Lemma.<br />
Poi me cuntava puru storie te topu ‘a querra ca jeu ggià<br />
canuscìa. E tannu, allora jeu ne ticia - Quarda mèšciu Angiulinu<br />
ca quiste le sàcciu puru jeu - - E iḍḍu me rispunnìa -<br />
Sìne, le sai, ma nu’ comu a mmie! Nu’ tte scurdare ca jeu<br />
su’ ggiudice te cugnume e dde fattu: le cose ca sàcciu le canuscu<br />
meju te l’aḍḍi e lle vau ticennu tutte quante precise e<br />
ggiuste.<br />
Na vèspara, alli primi te nu nuvembre, sempre intra ‘a<br />
villa comunale, topu ca m’ìa cuntàtu tanti fatti t’a bbanda te<br />
Matinu, t’u maestru Papatìa e te Don Faustinu Provenzanu,<br />
me cuntàu na storia te na fimmana matinese ca se fice mprenare<br />
te n’ufficiale pulaccu intra llu cessu, rretu ‘llu sciardinu<br />
te casa. Na storia longa ca nu’ tutti canuscune percè,<br />
comu me tisse iḍḍu, le cose fòsera fatte comu s’erane ffare,<br />
ca picca lu sìppera.<br />
Me tisse ca ‘sta carùsa cu sgrava ttuccàu ‘sse nne vaje<br />
fori te Matinu, e ca topu farche annu,(i polacchi ormai se<br />
nn’erane ggià šciuti), se nne turnàu spusata cu tre fiji; lu<br />
cranne era ‘u fiju t’u pulaccu, ma ciuveḍḍi lu sippe e<br />
49
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
ciuveḍḍi l’à mai saputu, tranne i parenti stritti; e mme tisse<br />
puru ca ‘stu cristianu stìa ncora a Matinu e gg’era puru<br />
nzuratu. - - E jeu ne ddummannài - E nu se pò sapire ci ete? -<br />
- No, no, nu’ lu poi sapire!-<br />
Allu crai cercai ntorna cu llu spròu ticennu - Ma jeu lu<br />
canuscu? Màmmasa ci ete? Ci era?- - E iḍḍu me rispuse quasi<br />
ncazzatu - Noni, nu’ li canusci! Nnè iḍḍu nnè mmàmmasa!<br />
Comu te l’àggiu ddire?- Nsomma mèšciu Angiulinu su’ stu<br />
fattu nu s’aje mai spumpatu. Ansi, na fiata se nne ssìu cu ‘ste<br />
palore - Teni ‘mmente ca lu paccatu se tice e nnu’ lu peccatore.<br />
Tie , mmèce a quantu sentu, òi ‘ssai paccatu, peccatore<br />
e fruttu te lu peccatore. Tie nn’òi mute, vagnone meu!<br />
Parole sagge dette da un uomo giusto ed onesto!<br />
50
LU MARCHESE TE MATINU<br />
Nc’era na fiata nu nunnu ca alla sira t’a viscìlia te Natale<br />
te lu 1700 sta sse riccujìa a casa, quannu, susu alli Grutti, a<br />
nn’àngulu t’a via, cchiàu, nturtijatu intra na pezza te lana,<br />
nu vagnunceḍḍu ppena natu; te pressa lu purtàu alla chiesia e<br />
llu prèvate, prima lu scarfàu bellu, bellu e poi lu fice llattare<br />
te na fìmmana te ḍḍa nnanzi ca ggìà llattava n’aḍḍa criatura<br />
te ddò misi.<br />
Allu crai tuttu Matinu sippe te ‘stu fattu; lu sìnnucu allora,<br />
comu usanza, ne tese ‘u cugnume sou e cercàu na famija cu<br />
sse lu pìja e fose propiu lu marchese ca se pijàu ḍḍu<br />
scettateḍḍu; lu chiamàu te nume Natalinu e nne lu tese allu<br />
cumpare Nardu cu llu crisce. Lu cumpare Nardu era ‘u capu<br />
pecuraru te la casa marchesale, era nzuratu cu lla Pumpea e<br />
ttanìa ggià na fija ca se chiamava Carmina; iḍḍu abbitava intra<br />
allu palazzu e nu’ alle massarie percè aḍḍintra cuarnava<br />
sei, sette pecure ... ‘e meju, meju, ca erane ffare ‘u latte sulu<br />
pe’ lla famija t’u marchese. Nu’ passara mancu ottu giurni e<br />
llu vagnone vinne vattisciatu alla chiesa matre; i cumpari fòsera<br />
lu marchese e lla sua mujere.<br />
Lu Natalinu cusì criscìu intra llu palazzu marchesale cu<br />
‘sta famìja te pecurari, na santa famìja ca scìa a mmissa tutte<br />
‘e tumìniche e ddicìa lu rusariu tutte le sire. Pensati ca lu<br />
51
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
Nardu era puru fratellu te la confraternita t’a Santa Maria te<br />
la Pietà.<br />
Criscìa te paru ‘lla Carmina ca era ddò anni cchiù ccranne<br />
te iḍḍu. Sciucàvane sutta ‘lle cantine te lu palazzu percè susu<br />
alli saloni nu’ putìane salire e ‘a mamma Pumpea se raccumannava<br />
cu stannu ncorti percè ḍḍa ssutta era pericolosu ca<br />
nc’erane tajate e traùcculi. Sciucàvane a scunnarèḍḍi e sse<br />
ccucciàvane intra pposti aḍḍunca nu’ trasìa mai ciuvèḍḍi. Na<br />
fiata ‘u Natalinu s’era persu e tutti pensara ca ìa pijatu a via<br />
secreta t’u marchese, quiḍḍa ca suttaterra scìa spicciare allu<br />
sciardinu te Lazzareḍḍu. Iḍḍu, mmèce, era salutu ‘e scale e<br />
ss’era ccucciatu rretu ll’artare te lu salone, n’artare ca stìa intra<br />
nnu cranne stipu ca se chiutìa cu nna porta. Lu piscàu lu<br />
marchese, lu critàu, ma siccomu era sciušcettu sou nu’ ne<br />
fice nenzi.<br />
‘Ppena se fice te sei anni, ‘u Natalinu ttuccàu ‘sse zzicca<br />
bbuscare lu pane te sulu; zziccàu purtannu le pecure allu pasculu<br />
te paru alla Carmina. Na fiata scìane sutta allu<br />
“Mmimmu”, n’aḍḍa a “Santumilianu”, ma quasi sempre li<br />
ttuccava susu ‘e màcchie, susu alli “Muḍḍoni”. Partìane alla<br />
manne mprima e turnavane prima cu scurisce.<br />
Tuttu lu giurnu quardavane le pecure, sciucàvane culli<br />
cipuḍḍazzi, cuntàvane, ritìane e quardavane lu mare versu la<br />
turre te lu “Pizzu” e poi a menzatìa se spartìane ḍḍu stozzu te<br />
pane tostu cu farche matura ca acchiavane an terra. Na fiata<br />
‘u Natalinu scanciàu nu pecurìnu pe’ nna ciaḍḍina e sta sse<br />
lu manciava... menu male ca lu farmàu ‘a Carmina; e dopu<br />
‘stu fattu, iḍḍa lu nzurtava sempre e nne ticìa ca era ncora<br />
cacanìtu percè nu’ canuscìa mancu ‘a cacca te le pecure.<br />
Se ulìane tantu bbene propiu comu frate e ssoru e lla<br />
Pumpea li trattava propiu comu ddò fìji. ‘U Natalinu era nu<br />
52
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
bbonu vagnone; ‘a staḍḍa la pulizzava quasi sempre iḍḍu e<br />
intra ccasa facìa tante sarvìzzie; riccuìja lìune pe’ llu focu e<br />
jutava ‘a mamma Pumpea quannu ìa llavare ‘a lana te le pecure.<br />
Scìa a mmissa alla Matonna t’u Carmunu e nne piacìane<br />
i cavaḍḍi te corsa ca tanìa lu marchese (saccherà ca ne<br />
tanìa na trentina); essìa pàcciu pe’ unu ca se chiamava<br />
“Lampu”.<br />
Tutte le sire quannu se riccuìja te le màcchie caricu te<br />
vinchi ca sarvìane allu frate t’a mamma Pumpea cu fface cisti<br />
e panareḍḍi, scìa cu sse quarda ḍḍu cavaḍḍu e ddicìa sempre<br />
intra te iḍḍu:- Quannu me fazzu cranne m’àggiu ccattare<br />
nu cavaḍḍu cu ssamija allu Lampu!-<br />
Passàu lu tiempu, ‘i vagnuni criscèra e llu Natalinu nu’<br />
sulu se nnamuràu sempre te cchiui te ḍḍa bbestia, ma perse<br />
la capu puru pe’ lla Carmina. Tutte ‘e notti se sunnava ca cu<br />
iḍḍa an cavaḍḍu allu “Lampu” trajàvane susu alle màcchie<br />
contru lu jentu, mentre ‘a luna li tincìa tutti t’argentu. Iḍḍa<br />
capìa tuttu, ma facìa la smurfiusa percè era cchiù cranne e<br />
gg’era ggià signurina.<br />
A ttrìtici anni, lu marchese lu llevàu te le pecure e llu<br />
mmannàu ‘ffatica intra ‘a staḍḍa te le sciumente. Iḍḍu, a ddire<br />
‘a verità, era ulutu meju cu ccuerna ‘i cavaḍḍi te corsa, ma<br />
allu marchese, puru ca era nunnu sou, nu’ tanìa ‘u curaggiu<br />
‘nne lu tice.<br />
Lu marchese parìa bbonu e bbrau, però era nu pijanculu te<br />
quiḍḍi ca...! Era patrunu te tuttu Matinu; “patrunu te la terra<br />
e dde li cristiani” cusì ddicìa ‘a mamma Pumpea, “e dde le<br />
fìmmane... speciarmente t’e carùse!” L’ìa mmannatu alla<br />
staḍḍa t’e sciumente percè erane aumentate te numeru. N’era<br />
rrivata una nova te Martina Franca ca se chiamava<br />
“Fiuriḍḍa”. Pe’ iḍḍu fose nu corpu te ccetta allu core. Nunn<br />
53
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
era capace cu sta luntanu t’a Carmina. Comunque, zziccàu<br />
ffare lu sciumentaru; stìa fiaccu tuttu lu giurnu e nnu’ bitìa<br />
l’ura cu rriva la sira cu lla vite. A verità puru ‘a Carmina<br />
patìu tantu percè puru iḍḍa s’era nnamurata te lu Natalinu.<br />
‘A Pumpea se nn’era ncorta... eccomu, te ‘sta cosa, ma nu’<br />
se mmušciava, gnuttìa e ddicìa rusari e avemarie alla Matonna<br />
t’u Carmunu cu lli juta iḍḍa ḍḍi ddò beḍḍi carusi.<br />
‘U tata Nardu, mmèce, nu’ suspettava nenzi! Comunque<br />
lu verme nu tardàu cu ttrase intra ‘llu casu e ḍḍe ddò anime<br />
se zziccara ulìre scusi. Se vitìane te notte sutta lle staḍḍe o<br />
sutta ‘lle cantine te lu palazzu marchesale.<br />
Riturnannu allu marchese, tutti sapìane ca era nu fimmanaru,<br />
ìa pijatu te lu nonnu e sse ticìa puru ca ‘a fimmana, ‘a<br />
prima notte te matrimoniu l’era passare cu iḍḍu; era ppacare,<br />
comusìa na specie te tassa. Ma ‘u Natalinu nu’ critìa a ‘ste<br />
puttanate; allu marchese ne ulìa bbene, certu nu’ comu alla<br />
mamma Pumpea e allu tata Saru ca l’erane crisciutu. Te<br />
cranne ìa saputa tuttu quanta ‘a storia sua, ìa saputu pe’ filu e<br />
pe’ segnu comu erane sciute le cose; nu’ ne putìa ulire male<br />
a unu ca bbene o male l’ìa riccotu allu palazzu. E poi nu’<br />
n’ìmu riscurdare ca era sempre ‘u sciušcettu sou, puru ca<br />
iḍḍu nu’ ll’ìa chiamatu mai nunnu.<br />
Ma nu giurnu piscàu lu nunnu marchese ca sta sse ppuntava<br />
i caźźi topu ca na serva era ssuta t’a staḍḍa ḍḍunca sgravàvane<br />
‘e sciumente. Rrumase....! Nu’ critìa a quiḍḍu ca era<br />
vistu! Era propiu veru quiḍḍu ca ticìa la ggente: iḍḍu se rascava<br />
tutte le fimmane ca ulìa! E tte ḍḍu giurnu nu’ lu potte<br />
cchiui vitìre. E quannu poi sippe te la Carmina ca ḍḍu porcu<br />
n’ìa minatu l’occhiu puru a iḍḍa, ca la quardava cu ntaresse,<br />
allora se ntise trapanare lu core pe’ la cialusìa. Ne vanìa cu<br />
bba ‘llu ccite.<br />
E dde tannu zziccara li quai; nu’ durmìa nné notte nné<br />
54
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
giurnu, stìa sempre all’erta e se raccumannava cu lla Carmina<br />
ticennu cu staje sempre luntana te ḍḍ’annimale.<br />
Ma rrivàu nu giurnu ca s’era šcire a Gravina alla fera te<br />
San Giorgi cu sse portane ottu cavaḍḍi te corsa; e siccomu<br />
unu te li quardiani vinne a mancare percè s’era mmalazzatu<br />
fose chiamatu lu Natalinu a ppostu sou. Aprite celu! Lu Natalinu<br />
nu’ mbulìa cu bbà; tisse ca puru iḍḍu tanìa la freve. Lu<br />
tata Nardu però cercàu cu llu pija cu llu bbonu ticennu- Sìa<br />
fiju meu, vane! Vane ca aḍḍài mpari tante cose, canusci tanta<br />
ggente, aḍḍài trovi cavaḍḍi ca su’ cchiù bbeḍḍi te lu Lampu.-<br />
Nsomma, poi, chianu, chianu se capacitàu e, mbrazzannu ‘a<br />
Carmina mentre la salutava, ne tisse:- Apri l’occhi, me raccumannu!- <br />
Partìu te paru all’aḍḍi e lu pansieri stìa sempre a Matinu;<br />
tanìa tanta paura te ḍḍu puttanieri te lu marchese percè sapìa<br />
ca ci quiḍḍu ulìa na cosa.....<br />
Turnàu topu tieci giurni e ppena quardàu an facce ‘a Carmina<br />
capìu. Capìu tuttu e partìu sparatu cu bbà ccite lu marchese,<br />
ma lu tata Nardu lu farmàu cu lla forza e lu tinne pe’<br />
tutta la notte ttaccatu cu nu rruvagnu allu lettu. Iḍḍu nu’ se<br />
tìa pace, sbattìa comu nu pàcciu e critava comu nu tannatu.<br />
Poi ‘a mamma Pumpea pe’ ddò giurni te fila ne fice vivìre<br />
na specie te cottu fattu te iḍḍa ca lu fice carmare, ansi lu<br />
bbabbàu propiu, lu fice ddevantare quetu comu nu<br />
pecureḍḍu... e ffice cu perde puru la palora; nu’ cuntava, nu’<br />
musciava e nu’ mbulìa ‘bbite cchiui ciuveḍḍi.<br />
Chiamara ‘u tuttore, ‘u marchese ne fice vanire puru unu<br />
te Napuli, ma nu’ ci fose nenzi te fare. ‘A Carmina, chiancìa<br />
e chiancìa, sicura ca era ddevantatu scemu pe’ llu tispiacìre.<br />
Cinca nu ‘sapìa comu erane sciuti li fatti ticìa, mmèce, ca lu<br />
carùsu era statu fiatatu te na sacàra. Ma le cose nu’ stìane<br />
55
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
propiu cusìne! Intra te iḍḍu, lu Natalinu pensava e ripensava<br />
a comu ìa ffare cu ccite lu marchese.<br />
E nna notte, alla securdàta, se presentàu allu marchese vastutu<br />
te fìmmana. Lu puttanieri sta spattava cu nne portane<br />
na carùsa ca s’ìa spusata ‘lla mmane. Ppena lu Natalinu trasìu,<br />
lu porcu se zziccàu a spujare e iḍḍu allora, cu tutta la<br />
ràggia ca tanìa an corpu, ne mmullàu tre corpi te pugnale am<br />
piettu e se nne scappàu, sicuru ca l’era ccisu. Ma lu marchese,<br />
tannucitannu parìu mortu, ma poi se sarvàu percè lu purtara<br />
te pressa allu spetàle te Napuli; però lu fessa, topu te<br />
ḍḍu fattu, le fìmmane ttuccàu cu sse le riscorda... e comu<br />
puru! Sta te fattu ca campàu n’aḍḍu annu, mancu, sempre intra<br />
nnu funnu te lettu, poi morse!<br />
‘U Natalinu intantu ḍḍa notte stessa sparìu! Nu’ se sippe<br />
cchiui nenzi te iḍḍu! Ci ticìa ca l’erane zziccatu e ll’erane<br />
minatu viu intra ‘lle tajate t’u palazzu, ci ticìa ca l’erane vistu<br />
sutta ‘lle “Càmmere”, spreggiatu an facce... . nc’erane,<br />
poi, quiḍḍi ca ticìane ca s’era ccisu sulu. E llu bbellu fose ca<br />
nu’ sparìu surtantu lu Natalinu, ma puru ‘a Carmina! A<br />
pprincipu tìssera ca s’era ccisa puru iḍḍa; poi essìu ‘a uce ca<br />
l’erane cchiati morti tutti ddoi intra a nnu canale, vicinu alla<br />
ora te la “Motta”, ma nunn era veru. ‘Nci fose puru ci tisse<br />
ca se nn’erane scappati alla “Vetrana” alli parenti t’a Pumpea.<br />
Nsomma, se nne tìssera te tutti i culuri!<br />
Na cosa è certa: ca ‘a fine ca fìcera ḍḍi carùsi nu’ la sippe<br />
mai ciuveḍḍi!<br />
56
‘A MATONNA T’U CARMUNU<br />
(‘A Matonna senza nume)<br />
Quannu jeu era vagnone, vicinu a casa mia nc’era nu<br />
vecchiu ca se chiamava Pantaleu ca me cuntava tanti <strong>cunti</strong><br />
te macàre, t’acchiature e dde anime e tanti aḍḍi fatti ca<br />
iḍḍu ticìa ca erane tutti veri. Ne piacìa poi cu mme cunta te<br />
quannu s’ìa tiratu a surdatu e dde quannu ìa fattu ‘a cuerra..<br />
L’urtimu cuntu ca me cuntàu prima ‘mmore fose quiḍḍu<br />
t’a Matonna senza nume. Ssattati tutti e ddoi nnanzi ‘llu focalire,<br />
lu Pantaleu zziccàu te cusìne:<br />
A’ ssapire, fiju meu, ca cinque seculi ‘rretu a Matinu<br />
scuppiàu na querra tra Matinu Cranne e Matinu Piccinnu ca<br />
turàu cchiui te cent’anni.<br />
Matinu Cranne fose ca zziccàu e Matinu Piccinnu nu’ šcìu<br />
pe’ curtu! Tannu a Matinu, ssutta ffore era chinu te vigne e<br />
dde cranu, mentre susu ‘lle màcchie nc’erane surtantu scràscie<br />
e spine. ‘E màcchie erane abbitate t’i matinesi te Matinu<br />
Cranne, cristiani furbi, tutti pecurari e macchialuri; ssutta<br />
ffore nc’era, mmèce, Matinu Piccinnu abbitatu oramai surtantu<br />
te picca cristiani quasi tutti furesi ca erane chiamati<br />
brusciapajàre e cucuzzari. Susu ‘e màcchie nc’erane le pecure<br />
e sse facìa lu casu, sutta, mmèce, se facìa lu pane.<br />
I ddò paesi scìane te cuncertu, se scanciavane pane e casu,<br />
57
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
puru ca ognettantu nc’era farche fessa ca se llitacava e se<br />
vattìa. Susu Matinu Cranne nc’erane ddò chiesie: una cranne<br />
ca era ‘a chiesa te San Giorgi, nu’ quidda te moi, e nn’aḍḍa<br />
cchiù piccinna, ca tìcune ca era ‘a chiesa te Santu Elìa cu lla<br />
làmia a ìrmici e ccannizzi. Matinu Piccinnu tanìa na chiesia<br />
ntica, ntica, menza catuta sutta a Santa Nastasia e ddò chiesie<br />
piccinne frabbicate vicine allu paese: una te Santu Lìggiu e<br />
saccherà l’adda te San Bbiaggiu. Poi c’erane aḍḍe chièsie an<br />
mezzu ffore, tutte picciccheḍḍe, te sicuru sconzacrate, ca nu<br />
se’ sape aḍḍu stìane te precisu.<br />
Comunque tutti i matinesi erane bboni cristiani; tutti scìane<br />
alla chiesia cu pprèane Ddiu, li santi e la Matonna, e propiu<br />
pe’ nna Matonna ca cchiara precata suttaterra zziccàra na<br />
vera querra.<br />
Zziccàu cusìne: ddò cucuzzari, a ttiempu te vinnìgna, scera<br />
an càccia susu ‘e màcchie te Matinu Cranne. Unu se<br />
chiamava Culonna, nu cristianu forte, crossu e ertu comu<br />
n’armàtiu, l’aḍḍu, mmèce, era finu, finu, ca la ggente lu<br />
nciurava “Tennarume”.<br />
Era te vèspara e cercannu la malogna se spartèra: unu scìu<br />
te na vanna e l’aḍḍu te l’aḍḍa. A nnu certu puntu ‘u Culonna<br />
ttuppàu a nna petra, ‘mmenzu alle scràscie; era na chianca<br />
crossa, crossa te laccìsu ca stìa precata menza an terra e<br />
menza te fore e susu ‘sta chianca nc’era pittata na Matonna.<br />
Lu Culonna quannu la vitte rrumase bbabbatu: minàu lu fucile<br />
an terra e sse ngianucchiàu! Tremulannu, critàu e chiamàu<br />
lu Tennarume.<br />
‘U Tennarume quannu vitte ḍḍa Matonna nciarfisciàu -<br />
Matonna, quanta è bbeḍḍa! Pare ’a Matonna Ndolurata; ansi<br />
no, quista à dd’essere ‘a Matonna Mmaculata!- - Cci ddici<br />
armènu- tisse lu Culonna- nu’ biti ca tene lu piccinnu? E poi<br />
nu’ stare ḍḍài mpalatu comu nu baccalà; cchiuttostu fatte ‘a<br />
58
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
cruce e ddamme ‘u ggiàccu cu nne stùsciu ‘a facce!- E llu<br />
Tennarume allora ne tese ‘u giaccu, se ngenucchiàu e se nne<br />
fice ttrete te cruci. Topu ca ‘u Culonna la stuscìau alla bbona-<br />
Quarda ‘sta facce, ete propiu ‘a mamma te Gesù<br />
Mmamminu! Ca nu’ sapìmu cci Matonna ete nu’ nne face<br />
nenzi, sempre Matonna ete e gg’ete tantu bbeḍḍa!<br />
Topu nu picca te scuncertu, tècisara cu sse la pòrtane a<br />
Matinu Piccinnu, ma timìane cunussìa li piscavane i matinesi<br />
te Matinu Cranne e allora pensara meju cu ttòrnane te notte<br />
quannu tutti turmìane.<br />
E cusì ffìcera: a menzanotte spaccata turnara e ccitti, citti,<br />
cu nna pala sprecàra ḍḍa Matonna , la mìsera tisa, la cuprèra<br />
cu ddò vasazze e sse la caricara an coḍḍi; ma allu cchiù bbellu<br />
se truvara te nanzi quattru pecurari ca ne ncarnara li cani.<br />
Nu cane lupu mozzacàu ‘u Culonna a nn’anca e la Matonna<br />
ne scappàu te coḍḍi. Allora zziccàra le mazzate: ddòi contru<br />
quattru; o meju, unu contru quattru; nu’ te ticu...’u Culonna<br />
se vattìa comu nu leone, ‘u Tennarume, mmèce, timìa e se<br />
ccucciava rretu a iḍḍu, ma a nnu certu puntu se bbuscàu nu<br />
corpu te mazza an capu e scuppàu! Allora lu Culonna nu’<br />
bitte cchiui: ccacciàu ‘u curteḍḍu, tese ttre corpi a nnu pecuraru<br />
e poi sse nne fuscìu.<br />
Dḍi pecurari, tannu stessu, purtara ḍḍa Matonna intra alla<br />
chiesia cu lla làmia a ccanizzi e allu crammàne fìcera na<br />
cranne festa! Misse susu misse e poi nne sparara puru i fochi<br />
a ḍḍa Matonna senza nume! Lu Culonna, te sutta Mmatinu<br />
Piccinnu, vitennu ḍḍi fochi an celu giuràu vandetta pe’<br />
ll’amicu Tennarume e tutti i paesani ggiurara paru cu iḍḍu!<br />
E fose propiu tannu ca scuppiàu la querra tra Matinu<br />
Cranne e Matinu Piccinnu! Nuḍḍu matinese putìa scinnire<br />
sutta a ffore e nuḍḍu putìa salire susu ‘e macchie. Era pericolosu,<br />
pe’ nnenzi putìa scappare ‘u mortu! Sulu alle purgis-<br />
59
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
sioni stìane mmiscati percè nc’erane ‘e quardie t’u Barone ca<br />
li tanìane t’occhiu!<br />
Lu Barone ulìa la pace e nnu ggiurnu tecise cu fface na<br />
chiesia a cunfine te lli ddò paesi e ccu minte intra ḍḍa Matonna,<br />
pensannu ca ci ḍḍa Matonna ‘ppartenìa a tutti, allora<br />
le cose se mintìane appostu te sule.<br />
Pensa, fiju meu, ca fice vanìre puru li monaci Domenicani.<br />
Fice cumentu e chiesia, ma nu’ cumbinàu nenzi! Lu capu<br />
te li macchialuri scìa vinnisciannu: -Te cquài ‘a Matonna<br />
nòšcia nu’ se move, scinnisse lu Patreternu!- E cusì la querra<br />
secutàu!<br />
Ài ssapire ca tannu a Matinu ognettantu rrivava na brutta<br />
carestìa; nc’era fame e miseria e la miseria purtava lu “morbu”.<br />
Nci fose muta ggente ca murìu e murìu puru lu Culonna...e<br />
tannu, tutti se ricordara puru te lu Tennarume e cusì<br />
aumentàu la ràggia contru Matinu Cranne. I ddò paesi stìane<br />
sempre a curteḍḍi; ‘u macchialùru nu’ putìa spusare na fìja te<br />
nu cucuzzaru e nuḍḍu furese se putìa nzurare cu nna fìja te<br />
nu pecuraru.<br />
Però nu giurnu na carùsa ca se chiamava Sara, fija te lu<br />
Manimpise ca era napùte t’u capu te li macchialuri, quiḍḍu<br />
ca nu’ mbulìu cu sposta la Matonna, se nnamuràu te nu certu<br />
Tore ca era napùte te lu Culonna. ’Stu Manimpise era però<br />
nu santu cristianu; nunn era filu comu ‘u nonnu, iḍḍu nunn<br />
era cuntrariu ci la fìja se spusava cu llu Tore, ma sapìa ca li<br />
paesani soi te Matinu Cranne ne scìane contru; pe’ iḍḍi lu<br />
Tore era sempre nu cucuzzaru, era sempre nu namicu. Tuccàu<br />
pe’ forza cu ddice none a ḍḍu matrimoniu.<br />
Se mise an menzu ntorna lu Barone cu bbite ci i ddò paesi<br />
fannu pace, ma nu’ ci fose versu. La Sara però era na carùsa<br />
tosta te capu, e dde notte, mentre tutti turmìane, se aźźava e<br />
60
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
scinnìa sutta alla chiesia te li Domenicani e intra alla sacristìa<br />
se vitìa cu llu Tore; nsomma se vitìa scusi cu llu zzitu.<br />
‘U rufianu era ‘u sacristanu ca era pacatu te lu Manimpise cu<br />
nnu’ dice nenzi a ciuveḍḍi. Lu Manimpise preava lu Signore<br />
cu nnu’ se scoprene l’artarini percè sapìa ca ci li paesani soi<br />
scuprìane lu fattu lu ccitìane. Preava sempre- Signore jùtame,<br />
jùtame Tie!-<br />
Ma na notte lu sacristanu nu’ se presentàu cu apre la sacristìa<br />
percè s’ìa mmalazzatu e lla Sara rrumase pe’ tantu<br />
tiempu ḍḍà ffore alla porta cu spetta lu Tore. Ma ppena iḍḍu<br />
rrivàu, propiu te ḍḍà nnanzi s’acchiàu passare nu cristianu e<br />
lli vitte.<br />
Allu crammnàne tutti lu sìppera e tutti i matinesi te Matinu<br />
Cranne scera te pressa a casa te lu Manimpise, tutti contru<br />
lu tratitore. ‘A Sara, pareḍḍa, pe’ lla paura se mmalazzàu te<br />
bruttu! ‘U Manimpise nu’ ‘ssìu cchiui te casa pe’ llu scornu<br />
e llu Tore, puru iḍḍu, se nne scappàu te Matinu.<br />
Passara l’anni e lla carestìa turnàu tecapu; ‘a Sara stìa<br />
sempre ggiuncata intra ’llu lettu e llu Manimpise chiancìa e<br />
preava lu Patreternu pe’ ḍḍa fìja sbenturata.<br />
Rrivàu nu giurnu ca puru iḍḍu mmalazzàu; ne vinne nu<br />
corpu e zzoppacàu te n’anca. Dḍu fattu allora tuccàu lu core<br />
te la ggente; tutti pardunara lu Manimpise e la pace, se cusì<br />
se pò ddire, riturnàu a lli ddò paesi.<br />
Cusì i matinesi turnàra ogne ttantu ‘sse scànciane lu casu<br />
cu llu pane e l’acqua cu lle lìune, percè sutta ffore nc’erane ‘i<br />
puzzi e ssusu ‘e màcchie l’asche.<br />
Lu Manimpise, poi, cu llu tiempu stese meju e tutti ‘i<br />
giurni, chianu, chianu, zziccàu šcire alla chiesia, preannu<br />
ḍḍa Matonna senza nume cu nne face na cràzzia alla fìja -<br />
Matonna mia, ci me sarvi la Sara mia, te mprumìntu ca te<br />
fazzu na chiesia nova e nn’artare tuttu te oru!-<br />
61
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
Na sira, topu la nuvena, turnannu a casa, cchiàu la Sara tisa<br />
annanzi ‘u lettu ca critava -Maràculu! Maràculu!- Chiancìa<br />
e sse strincìa la smeràja t’a Matonna am piettu. Allora lu<br />
Manimpise se la mbrazzàu e poi, presciatu, ssìu ḍḍa ffore e<br />
critannu fice sapìre a tuttu lu paese ca la Matonna, ḍḍa Matonna<br />
cchiata susu ‘lle macchie te lu Culonna e dde lu Tennarume,<br />
n’ìa fattu nu maràculu! N’ìa sarvata la fija!<br />
Allora tutti ‘i Matinesi, quiḍḍi te Matinu Cranne e quiḍḍi<br />
te Matinu Piccinnu fìcera festa, ficera sciochi e sparara ‘i fochi<br />
pe’ ttre giurni te sècutu. Allu quartu giurnu sgarrara la<br />
chiesia e ccu llu jutu te lu barone ne zziccara a frabbicare<br />
una nova, mutu cchiù cranne e mutu cchiù bbeḍḍa.<br />
Quannu ‘stu fattu lu sippe ‘u Tore, te pressa turnàu allu paese<br />
e sciu se mbrazza la Sara maraculata! Passàu n’annu, era lu<br />
quinnici te luju, nnanzi ‘lla porta te la chiesia nova nc’era nu carùsu<br />
ca sta spattava cu rriva la sposa! Era ‘u Tore ca s’ìa spusare<br />
cu lla Sara! Dḍa ffore nc’era na fuḍḍa mai vista!<br />
I ddò carùsi, ḍḍu giurnu, se spusara te frunte alla Matonna<br />
e ḍḍu giurnu stessu li matinesi finarmente tèsera lu nume a<br />
ḍḍa Matonna senza nume. La chiamara “Matonna t’u Carmunu”<br />
percè l’erane cchiata mmenzu ‘lle màcchie, susu lu<br />
munte Carmelu.<br />
Cusì, topu quasi cent’anni, i matinesi fìcera la pace; spiccìau<br />
la querra e Matinu ddevantàu nu sulu paese! Matinu<br />
Piccinnu te ḍḍu giurnu sparìu!-<br />
E’ bberu ‘stu cuntu? E’ bbera ‘sta storia? Ennàh! Comunque<br />
na cosa è certa ca Matinu Piccinnu è esistitu teveru<br />
e puru ‘a Matonna t’u Càrmunu è stata cchiata an terra,<br />
susu lle màcchie!<br />
62
‘A MMELA TARANTATA<br />
A Matino, 50 anni rretu nc’era na famìja te quattru parsùni<br />
ca abbitava susu ‘a “Matonna t’u Carmunu” topu ‘a casa<br />
te papa Nicetu. ‘U sire se chiamava Nardu e ‘a mamma, Cristina;<br />
‘a fìja, ca tanìa si e no 15-16 anni, se chiamava Carmela<br />
e llu frate cchiù piccinnu ca tanìa 5 anni, Tumasinu. Turmìane<br />
e manciàvane tutti intra nna casiceḍḍa aḍḍunca nc’era<br />
‘u focalire, ‘a bbanca, ttre sèggie mpajate e nnu vancuteḍḍu.<br />
Sutta ’llu lettu cranne tanìane ‘u cantru e llu rinale pe’ lli bisogni<br />
te la notte; te giurnu scìane alla foggia ca nc’era ḍḍà<br />
ffore. Era na famìja povera ca scìa nnanzi comu meju putìa.<br />
‘U Nardu facìa ‘u furese e faticava sutta ‘u patrunu Saru; era<br />
nu cristianu te quiḍḍi onesti; timìa puru cu sse riccoje ‘e mature<br />
te rispìcu, mmagginàtibbe nu picca. Cristianu te carbu e<br />
cranne lavoratore, era na specie te fattore, ticu na specie, ca<br />
lu fattore veru e propiu era te Parabbita e abbitava alla massarìa.<br />
‘U patrunu Saru era nu patrunale senza scole, ma riccu,<br />
ca tanìa tanti fondi, tanta terra e a Matinu abbitava intra ‘nnu<br />
palazzu.<br />
‘A mamma Cristina, puru iḍḍa, se tìa te fare; puru iḍḍa<br />
scìa a ffore a sciurnata, ma sulu quannu se cuìjane ulìe o se<br />
vinnimava; ‘u restu te l’annu stìa a casa cu fface sarvìzzie.<br />
63
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
‘A vagnuna, mmèce, menza ffabbèta (ìa fattu surtantu ‘a<br />
prima lementare), scìa sempre a ffore cu llu sire. Casa e ffore,<br />
fore e ccasa; essìa sulu ci ìa šcire alla chiesia o ci ìa ppìjare<br />
l’acqua t’a funtana e ffarche fiata ci scappava allu Sparpàja<br />
cu ccatta nu quintu te ricotta scanta per li minchiareḍḍi ca<br />
ne piacìane allu tata. Scìa sempre cu lla libretta an manu percè<br />
ccattava tuttu a critènzia.<br />
Tutte ‘e tumìniche, poi, topu la missa scìa allu palazzu<br />
t’u patrunu cu fface sarvìzzie a Donna Ppina e aḍḍài cchiava<br />
‘u fiju t’a signura, farche annu cchiù cranne te iḍḍa, ca tutti<br />
chiamavane ‘u signurinu. Iḍḍa, mmèce, lu putìa chiamare<br />
Ninettu percè te vagnuna ìa sciucatu tante fiate cu iḍḍu intra<br />
‘llu sciardinu.<br />
‘U Tumasinu scìa alla scola te le monache ca stìa propiu<br />
ḍḍà nnanzi; vanìa cu mmie a Suor Clara: jeu e ssòruma ogne<br />
giurnu, all’ampete, ne scaffàvane te ḍḍà vanna a fera,<br />
aḍḍunca abbitavane, finu aḍḍài, percè mava ticìa ca le scole<br />
te le moniche erane mejiu te quiḍḍe te la Comune.<br />
Alle suore tutti canuscìane ‘u Tumasinu e tutti lu chiamavane<br />
‘u “Tumasinu t’a Mmela tarantata”. Era nu vagnone<br />
sveju, sempre an menzu ‘a via; mute fiate lu vitivi sciucare<br />
nnanzi ‘a funtana vicinu ‘ccasa t’u Benitu Maurìzziu, quiddu<br />
ca vinnìa petroju.<br />
Nsomma quista era na famìja povareḍḍa, comu tante<br />
aḍḍe; tannu, cuntati erane li ricchi. Tutta ggente ca se ccuntentava<br />
te picca, ca passava la vita faticannu mmenzu a ffore<br />
te sule an sule e ca ‘lla sira, topu nu ccune te foje, o te pignata,<br />
sguariava nnanzi casa o intra lla curte te paru alli vicini,<br />
cuntannu culacchi; cuntannu storie te santi, te anime morte o<br />
te acchiatùre.<br />
I cranni quasi sempre se scujavane te risi, ma i piccinni,<br />
ssattati an terra e rrunchiati, chiancìane pe’ lla paura. Tannu<br />
64
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
cusì era!<br />
Nu giurnu, te tumìnaca ‘lla mmanne, ‘u Tata Nardu, mentre<br />
sta sse vestìa cu bbà ‘mmissa, (‘a campana t’a chiesia t’u<br />
Carmunu ìa fattu ggià ‘u terzu sonu) ddummannàu alla mujere-<br />
Vuèi Cristina, timme na cosa; percè stanotte te ngiravi e<br />
te sbutavi intra llu lettu e nu’ pijavi mai sonnu?- Iḍḍa ne rispuse<br />
ca stìa proccupata pe’ lla vagnuna percè ìa nu picca te<br />
tiempu ca nu’ la vitìa filu bbona. Ticìa ca la vitìa sempre mara<br />
e scuntrusa.- Se mmòšcia sempre fiacca, si e nno te rispunne.<br />
Te ḍḍu giurnu ca ne vinne maccanza a ffore nunn ete<br />
cchiui iḍḍa; sta sempre nervosa e poi nu’ biti ca nu mància<br />
cchiui comu na fiata? Pe’ mmie sta ssuttija puru! Ennàh! tice<br />
sempre ca ne tole ‘a capu e llu stommacu.-<br />
- Sine,- rispuse ‘u Nardu- nu’ te proccupare! Ca cci tte<br />
criti ca ccappàu ḍḍu giurnu ‘menzu ‘ffore? Ne ngiràu pe’<br />
nnu minutu ‘a capu e ippe sbotamentu te stommacu! Cose ca<br />
ccàppane le fimmane! Nu’ mm’ài tittu ca tiempu rretu ‘a<br />
Mmela è ddevantata signurìna? E allora? Quiḍḍu ete! Nu ‘te<br />
proccupare ca chianu chianu viti ca ne passa.-<br />
Allu crai mentre sire e fìja stìane a ffore, passàu te casa<br />
‘lla Cristina, ‘a cummare Tetta, ‘a cummare ca ìa vattisciatu<br />
‘a Mmela, na pittecula ca scìa pe’ nnuminata; ìa passata ca<br />
ulìa ‘ssape cci gg’è ca ìa ccappatu la sciušcètta percè l’ìa vista<br />
a mmissa e ll’ìa cchiata ssuttijata e janca te facce.<br />
‘A Cristina ne cuntàu tuttu e allora la Tetta sentenziàu ca<br />
la Mmela era stata pizzacata te nu tarantune ḍḍu giurnu ca a<br />
ffore nu’ s’era ntisa bbona. Ne cunsijàu cu fface na prova; ne<br />
tisse cu bba’ chiama mèšciu Giorgi Barbieri, quinnu ca sunava<br />
‘u tammurreḍḍu, ca era spertu te ‘ste cose, e ccu bbite<br />
ci la vagnuna allu santire te la musica bballava o no. Ci se<br />
mintìa ‘bballare ulìa ‘ddice ca era ddaventata na tarantata, se<br />
nvece nu’ se scazzacava allora l’èrane purtare a farche dotto-<br />
65
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
re o a farche macàra percè a ffiate putìa essere puru ca<br />
n’èrane fatta na fattura.<br />
Ppena ‘a cummare se nne scìu, ‘a Cristina se mise<br />
‘cchiancìre- Focu meu, focu meu! Cci sbentura intra ‘sta casa!<br />
Povera fija mia, povera fìja mia!- Quannu poi turnàu ‘u<br />
Nardu, scusi te la fìja, ne cuntàu tuttu pe’ ffilu e pe’ segnu.<br />
Lu Nardu se ncazzàu forte, forte: aźźava le mani an celu<br />
e castimava contru la mujere.- E ttie a ḍḍa bbaccalà criti? A<br />
ḍḍa pittecula? Nu’ sai ca quiḍḍa nu’ tene nenzi te fare e bba’<br />
mminte nzurti alle famije, nu’ lu sai? E poi, cci ccazzu ne<br />
capisce iḍḍa te ‘ste cose? Ma ‘a ràggia mia ete ca tie te<br />
mmucchi tuttu quiḍḍu ca te tìcune! T’àggiu tittu ca quiste su’<br />
cose te carùse e ca se ggiustane te sule! Nu te proccupare!-.<br />
La lassàu e sse nne ssiù te casa ncazzatu. Però intra te<br />
iḍḍu farche suspettu lu tanìa; timìa cunussìa ‘a Mmela, fessa<br />
comu era, era rrumasta gravida te farche cagnulastru. Eppuru<br />
nunn ìa mai vistu carùsi ca ne ngiravane ntornu.<br />
Passara ddò giurni e tuttu ‘u paese sippe te ‘sta cosa. Ia<br />
pansatu a cummare Tetta cu sparge la uce casa, casa. Naturalmente<br />
lu sippe puru lu patrunu Saru e fìjusa lu signurinu<br />
se presentàu te pressa a casa t’a Cristina cu ddummanna ci<br />
era vera ḍḍa notizia. Iḍḍu ne ulìa bbene alla Mmela; n’ìa<br />
sempre piaciuta, te vagnuna, te quannu sciucavane te paru<br />
intra ‘u sciardinu, ma ‘ste cose ciuveḍḍi le sapìa.<br />
‘A Cristina ne cuntàu tuttu - Signurinu meu, Don Ninu<br />
meu, ‘a Mmela à ccappatu na tiscrazzia! L’à pizzacata na taranta<br />
e gg’è ddevantata tarantata. Nu’ cunta, nu’ mància,<br />
ssuttija giurnu pe’ giurnu e poi è scuntrusa cu tutti. Cusì tìcune<br />
ca fannu le tarantate quannu le zzicca lu male. E mmo’<br />
tocca cu chiamamu mèšciu Giorgi Barbieri cu...-<br />
Don Ninu, tuttu saputu, la fermàu e nne tisse in italianu.-<br />
Ma che stai dicendo Nunna Cristina? Non dare retta a ciò che<br />
66
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
ti dicono. Tua figlia forse sarà ammalata, ma non di tarantismo;<br />
si tratta di una malattia non dovuta al morso della taranta,<br />
ma ad altre cause. La Mmela non ha bisogno del tamburo<br />
di mèšciu Giorgi Barbieri; ha bisogno di un dottore, di<br />
un buon medico. Stai calma e non ti preoccuapre; io domani<br />
parto (stutiava a Pisa) e son sicuro che quando tornerò la<br />
prossima volta la troverò già guarita.-<br />
Passavane ‘i giurni e la Mmela scìa sempre pèsciu, la purtàra<br />
allu tuttore, ma nu’ fìcera nenzi e allora ‘a Cristina scìu<br />
‘bbà ccunta cu Papa Nicetu. L’arcipreite ne rispuse cu ttene<br />
pacienza, cu nu’ se proccupa ca iḍḍu canuscìa n’amicu ca era<br />
spertu te ‘ste cose- Non ti preoccupare Cristina, lo faccio venire<br />
a Matino apposta per la Mmela. Statte carma! E poi ricordate<br />
ca ci nu’ facimu nenzi cu st’amicu meu e la Mmela<br />
risulta essere davvero na taratanta, nc’è sempre Santu Paulu<br />
a Galatina prontu cu nne face la crazzia! Tie prea e spera!-<br />
-Crazzie, crazzie.- ne rispuse ‘a Cristina- Ssignurìa sì ca<br />
si’ nnu santu!<br />
Topu tieci giurni rrivàu te Milanu ‘stu cristianu e intra alla<br />
sacrestìa te paru alla Cristina, a llu Nardu, a mèšciu Giorgi<br />
Barbieri e a nn’aḍḍu paru sou ca sunava ‘u mandulinu, se ficera<br />
li patti. -Domenica quando la signorina trovasi in chiesa<br />
per la messa, lei signora Cristina dovrà addobbare tutta la casa<br />
di panni rossi e verdi.- Cusì tìa cumanni lu milanese. -Il<br />
signor Nardo dovrà tenere pronto un cuscino per proteggere<br />
la testa di sua figlia se dovesse cadere per terra o urtare contro<br />
le suppellettili. Bisognerebbe preparare una bacinella<br />
d’acqua fresca in caso la signorina Mmela ne avesse bisogno.<br />
Lei, signor Barbieri, insieme al suo amico, dovrà essere<br />
pronto per quando io darò il via per la musica. D’accordo?<br />
L’aspetteremo nascosti dietro la porta e mi raccomando,<br />
dobbiamo preparare tutto con scrupolosità.-<br />
67
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
Rrivàu la tumìnaca, ‘a Mmela scìu alla missa te le ùnnici,<br />
iḍḍi sistemara tutto intra casa e la spettara citti citti ccucciati<br />
rretu ‘a porta. Papa Nicetu nu’ ci scìu.<br />
Topu n’ura ‘a Mmela turnàu e mentre staci trasìa a casa,<br />
tuttu teparu mèšciu Giorgi Barbieri se mise ‘ssunare lu tammùrru:<br />
iḍḍa a principiu se mparuàu , rrumase pe’ nnu picca<br />
te tiempu bbabbata cu quarda fissa intra ll’occhi tutta ḍḍa<br />
gente, ma quannu ntise sunare puru lu mandulinu se mise<br />
chianu, chianu a ballare e quannu, poi, aumentàu ‘u ritmu se<br />
scatenàu comu na ndemuniata; sartava susu ‘u lettu, sturtijava<br />
an terra e se lamentava critannu.<br />
Ballaù per cchiui te nn’ura e quannu poi nu’ la fice<br />
cchiui, tutta squajata, scuppàu an terra e menu male<br />
pe’sìrasa, prontu cu llu cuscinu, ca sinò s’era pututu scašciare<br />
la capu. Stese an terra pe’ nnu picca te tiempu, ndafriscàu<br />
e poi la stìsera susu ‘llu lettu. Allora tutti se cunvinsera ca<br />
era teveru na tarantata e ca ḍḍu giurnu a ffore era stata pizzacata<br />
te na taranta.<br />
Rrivàu la festa te Santu Paulu e la purtàra a Galatina;<br />
aḍḍài truvàu tanti aḍḍi comu a iḍḍa e paru all’aḍḍi scìu cu<br />
bbive allu puzzu maraculatu ca nc’era vicinu alla chiesia.<br />
Tutti ticìane ca ḍḍ’acqua, puru ca era mpuzzunata, era acqua<br />
santa pe’ ḍḍi poveri sbenturati.<br />
Poi intra chiesia ‘a Mmela scìu prima a ngianucchiuni<br />
versu Santu Paulu e poi, strisciannu an terra, versu l’artare.<br />
Spicciata missa, essèra tutti ḍḍà ffore e se mìsera bballare susu<br />
alla chiazza; balli strani: certi stutijavane an terra comu<br />
scursùni, menzi se nficcavane intra ‘i fusticiḍḍi t’e sèggie;<br />
aḍḍi ballavane cu lle źacareḍḍe an manu e critavane; sutati,<br />
stracchi e morti, a turnu, catìane an terra, poi te pressa se<br />
źźavane e ntorna se scatenavane.<br />
Nu saccu te ggente a ccìrchiu, gente cu lli tammùrri e cu<br />
68
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
lli mandulini ca sunava, e tutti l’aḍḍi ca battìane ‘i mani secutannu<br />
‘a musica. Nc’erane puru furastieri te fori provincia;<br />
cinque o sei cristiani ca facìane litratti e nnu tuttore ca ìa<br />
scrivìre nu libbru su’ stu fenomenu.<br />
A Galatina, ḍḍu giurnu nc’era n’aḍḍu te Matinu, nu certu<br />
Tunatu ca iḍḍa nu’ canuscìa; quistu era nu tarantatu te<br />
tant’anni e ḍḍa fiata sciù ‘bballaù susu l’artare te Santu Paulu;<br />
cu lli peti susu l’artare critava e zzuppava cu lli cannilieri<br />
an manu.<br />
Turnàra a casa e allu crai ‘a vagnuna stese bbona. An capu<br />
all’annu ntorna ne turnàu ḍḍu male e ntorna ballàu<br />
mmenzu ‘ccasa e ‘u giurnu t’a festa scìu tecapu a Santu Paulu.<br />
Pe’ mmuti anni, quannu rrivava maggiu, giugnu se santìa<br />
fiacca, cu llu ballu stìa meju e topu ca scìa a Galatina stìa tecapu<br />
bbona. Don Ninu tutte ‘e fiata ca riturnava a Matinu<br />
scìa ‘lla truvava.<br />
Nsomma ‘sta malatia turàu pe’ mmuti anni, poi, nu sapìmu<br />
comu, la Mmela sanàu, se nzuràu e ippe ddò fiji; nu’ sapìmu<br />
però ci se spusàu cu llu Ninettu o cu farchetunu aḍḍu.<br />
Moi te ‘ste cose nu’ se sente cchiui cuntare; lu munnu è<br />
canciatu. Prima i tarantati bballavane a pizzaca percè erane<br />
malati, osci a pìzzaca se bballa pe’ divertimentu!<br />
69
DDÒ MARACULI INTRA UNU<br />
Nci su’ c<strong>cunti</strong> longhi e c<strong>cunti</strong> curti; quistu ete nu cuntu curtu,<br />
curtu. Me lu cuntàu nu zziu meu na sira nnanzi ‘llu focalire;<br />
tisse ca na fiata a Matinu lu Patreternu fice ddò maràculi intra<br />
unu. Se ddumàu la pippa e zziccàu ‘ccuntare:<br />
-Tant’anni rretu, nci fose n’annu ca vinne sìccitu, saccherà<br />
ca fose allu 1903; n’annata te quiḍḍe ca su’ rrumaste alla storia!<br />
Li furesi chiancìane notte e giurnu parcè a ffore tuttu sta siccava:<br />
cranu, pummatori, ua, tuttu an siccu. Tutti li cristiani preavane<br />
Ddiu cu cchiove e intra ‘lle chièsie se ticìane misse su<br />
misse e alla purgissione te San Giorgi an mucca allu santu<br />
n’erane misa na sarda.<br />
Ài ssapire, caru napùte, ca tannu, a Matinu erane tutti furesi,<br />
picca l’artieri e farchencunu facìa lu travinieri. An menzu alli<br />
travinieri nc’era nu certu Nardu ca tanìa nu fiaccu vìzziu: castimava<br />
t’a mmane alla sira ‘a Matonna Ndolurata. Pe’ ogni cosa<br />
te nenzi ne scuḍḍava ‘a Matonna e llu bbellu era ca la castimava<br />
cu tanta ràggia ca li cristiani ca stìane te costi se uḍḍavane<br />
le rìcchie cu nnu’ lu sèntene. Era, nsomma, unu ca facìa schifu,<br />
era propiu nu sbuccatu!<br />
Sta tte ticìa ca lu state te quiḍḍ’annu minàu focu ca nci fòsera<br />
puru morti; i cchiù bbecchi se li purtàu quasi tutti.<br />
‘Stu Nardu facìa jaggi, caricava e scaricava frìcciu, bricciulina,<br />
terra e petre e nnu giurnu lu Patreternu fice ddò maràculi<br />
70
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
intra unu, propiu mentre iḍḍu sta turnava te le tajate te<br />
Caḍḍipuli caricu te cuzzetti. Era menzatìa spaccata quannu lu<br />
celu s’aprìu e finarmente rrivàu l’acqua ca tutti spattavane; rrivàu<br />
però puru nnu bruttu mmaletiempu: troni, lampi, jentu e<br />
acqua a quartarùni. Ndallujava ca facìa paura!<br />
Iḍḍu era rrivatu ggià a Matinu; propiu tannu sta passava te<br />
nanzi ‘llu campusantu e sse mmuḍḍàu tuttu te capu alli peti.<br />
Mo’ eri utu ssantìre lu Nardu ca castimava la Matonna tuttu<br />
ncazzatu e ca tìa corpi te scurisciatu allu cavaḍḍu cu bbàje<br />
cchiù dde pressa; ma ‘u cavaḍḍu scìa straccu e cu lli lampi se<br />
mparuava.<br />
E mentre tutti ‘i matinesi, presciati, cu ll’occhi an celu, preavane<br />
e ringrazziavane Ddiu, iḍḍu secutava ddare corpi te scurisciatu,<br />
castimannu comu sempre la Matonna. Nu corpu, na càstimata...<br />
nu corpu, na càstimata!<br />
Quannu rrivàu nnanzi allu Mmemmi, ‘u cavaḍḍu se farmàu<br />
te quartu e nu’ mbose cu bbaje cchiùi nnanzi. Bbèh! Mo’ vitisti<br />
zzumpare lu Nardu te susu ‘llu travinu critannu e castimannu<br />
comu nu tàmoniu.- Ah! Ah! Fiju te puttana, ài ‘u curaggiu puru<br />
cu tte fermi? Ah! Ah! Ci à ccappatu? Cu bbutti lu sangu, camina!-<br />
Ma lu cavaḍḍu nu’ se smuvìa!<br />
- Sangu te... e castimannu la Matonna, -Osci te ccìu, osci te<br />
ccìu!- A ḍḍu mentre se ncorse ca te nanzi allu cavaḍḍu a nna<br />
distanza te nu metru, nc’era na fimmana vastuta tutta te nìuru.<br />
Allora ne scìu nnanzi critannu- Vuèi bbeḍḍa, cci sta ffaci<br />
acquài? Lle’ te nanzi, nu bi’ cci maletiempu? - Iḍḍa nu se<br />
mosse!- Lle’ te nanzi ca sinò va ffinire ca nu corpu te scurisciatu<br />
t’u mmollu puru a ttie!- Ma ḍḍa cristiana nu’ cuntava e nnu’<br />
se muvìa. Ncazzatu a morte lu Nardu -T’àggiu tittu cu tte llevi<br />
te nanzi, ài capitu o no?-<br />
Se ncorse però te na cosa: ca iḍḍu scìa tuttu nquartarisciatu e<br />
71
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
mmece iḍḍa scìa ssutta, ssutta; tuttuncotu zziccàu tremulare, se<br />
ntise passare susu la morte piccinna e nne ddummannàu -Ma ci<br />
sinti nsomma?- Iḍḍa allora, carma, carma, rispuse -Jeu suntu la<br />
Matonna Ndolurata! Quiḍḍa ca tie castìmi sempre!-<br />
A ḍḍu mentre lu cavaḍḍu se scianucchiàu. Titte ‘ste palore<br />
rrivàu nu lampu e la Matonna sparìu. A ‘stu puntu allu Nardu<br />
ne vinne nu corpu e scuppàu an terra te quartu! Lu pìjàu ‘a freve<br />
a quaranta e stese ggiuncatu intra a nnu lettu pe’ tantu tiempu.<br />
Poi an capu ‘ll’annu murìu!-<br />
Quannu zzìuma spicciàu te cuntare ‘stu cuntu jeu ne ddummannài<br />
- Ehi zziu, ma nunn ài tittu ca lu Patreternu à fattu ddò<br />
maràculi intra unu? Unu ete quiḍḍu c’à fattu cu cchiove e<br />
l’aḍḍu quale è statu?-<br />
Zìuma rispuse - Comu quale è statu? Lu primu è statu<br />
quiḍḍu c’à fattu chiuvire e lu secunnu è statu quiḍḍu ca à fattu<br />
sparire te susu ‘sta terra ḍḍ’anima tannata te lu Nardu, ḍḍu satanassu<br />
sbuccatu!-<br />
72
PAPA NDIEGU - NU RICCU MATINESE -<br />
‘U NTONICEU SENZA PAURA<br />
Sàcciu nu cuntu ca te vagnòne me lu cuntàu ‘u nunnu Pippi<br />
Sergiu, mio padrino di battesimo. “Nunnu Pippi” spesso<br />
pronunciava questa frase “Jata a ḍḍa casa ḍḍunca nc’ete<br />
na chìraca rasa”. Io non capendo il significato, un giorno<br />
gli chiesi cosa intendesse per chìraca rasa e lui mi rispose :<br />
“E’ fortunata quella casa in cui uno dei familiari abbraccia la<br />
carriera ecclesiastica”. Ed io: “Cos’è la carriera ecclesiastica?”<br />
-.<br />
“Ete quannu unu se face prèvate!- me rispuse - Na famija<br />
ca tene nu prèvate a casa acquista prestigio e vantaggi economici;<br />
ma tie si’ ncora vagnòne, nu’ le capisci certe cose;<br />
comunque spetta ca mo’ te cuntu nu fattu: “Ài ssapire, fiju<br />
meu, ca prima, tant’anni rretu a ogni paese nc’erane cchiui te<br />
vinti prèvati. Matinu rrivava puru a trenta. Tutti prèvati, ma<br />
nu’ tutti struìti. Nc’erane sempre quiḍḍi quattru, cinque ca<br />
s’erane fatti prèvati nu’ pe’ diuzione, ma pe’ ntaressi. Menzi<br />
erane puru gnuranti; ‘u latinu se l’erane mparatu alle scole<br />
serali e farchetunu, poi, era puru scapestratu: se nne futtìa te<br />
la chiesia e sse facìa li cazzi soi! Unu te quisti era nu certu<br />
papa Ndiegu ca tese nu saccu te fastìtiu te viu e dde mortu.”<br />
‘U nunnu Pippi cuntannu ‘stu fattu me ticìa ca te mortu,<br />
73
<strong>Quattru</strong> <strong>cunti</strong><br />
l’arma te ‘stu scumunicatu facìa tispietti alli matinesi, nzurtava<br />
cranni e bbagnùni, facìa cose.... cose ca a mmie nu’<br />
me coḍḍa moi cu bbe le cuntu.<br />
Poi sàcciu n’aḍḍu cuntu: quiḍḍu te ḍḍu matinese riccu,<br />
pisirchi e cialùsu ca prima cu parte ‘nguerra chiuse intra<br />
nna crutta le ddò fije te paru a nna capasa te sordi; quiste,<br />
poi, mòrsera precate vive percè iḍḍu nu’ turnàu cchiui.<br />
E ssàcciu puru lu cuntu t’u “Ntoniceḍḍu senza paura”<br />
quiḍḍu ca nu’ timìu cu face la nchianata.........<br />
ma ‘sti <strong>cunti</strong>, cari amici , bbe li cuntu n’aḍḍa fiata!<br />
74
INDICE<br />
Note dell’autore pag 7<br />
Presentazione “ 9<br />
Lu cuntu te le macàre ” 13<br />
Lu cuntu te Fra Cciommu ” 22<br />
‘U Cici Ccùja ” 33<br />
‘A chiesia t’u Crucifissu ” 40<br />
Storie e <strong>cunti</strong> te mèsciu Angiulinu Ramaru ” 45<br />
Lu marchese te Matinu ” 51<br />
‘A Matonna t’u Càrmunu ” 57<br />
‘A Mmela Tarantata ” 63<br />
Ddò maràculi intra unu ” 70<br />
Papa Ndiegu - Nu riccu matinese - Lu<br />
Ntoniceḍḍu senza paura ” 73
Fabbricatu rurale con torre (contrada Fra Cciommu)<br />
77
Ex abitazione di Cici Ccùja<br />
78
Chiesa del Cocefisso - San Donato - (Affresco del 1807 dopo il restauro)<br />
79
Tamburello - collezione privata Francesco De Donatis (Gli Arcuevi)<br />
80