Relatii publice. Coeziune si eficienta prin comunicare

Cuvânt de început
Manualul de relaþii publice care se deschide acum spre lecturã se aflã la cea de-a
treia ediþie, în mai puþin de zece ani. Manualul se adreseazã, în primul rând, studenþilor
din Facultatea de Comunicare ºi Relaþii Publice, ªcoala Naþionalã de Studii Politice
ºi Administrative, dar nu numai. În opinia noastrã, manualul poate fi de folos tuturor
celor interesaþi, studenþi sau nu, de problemele comunicãrii publice. În elaborarea manualului,
am beneficiat atât de observaþiile, întrebãrile ºi demersurile aplicative ale studenþilor,
cât ºi de expertiza autohtonã ºi strãinã în domeniu. În aceastã ultimã idee, au
fost utile, cu deosebire, lucrãrile din ultimul timp ale colegilor de la universitãþile din
Bucureºti, Iaºi ºi Cluj Napoca, cât ºi binecunoscutele manuale universitare nord-americane
de profil, semnate de autori celebri precum Scott M. Cutlip, James E. Grunig,
Doug Newsom, Dennis L. Wilcox, pentru a menþiona doar câþiva dintre aceºtia.
Manualul este structurat, cel puþin la prima vedere, mai puþin convenþional. În prima
parte, am apreciat cã este potrivit sã aducem în prim-plan sensul modern al relaþiilor
publice, evidenþiind misiunea ºi capacitatea relaþiilor publice de a genera strategii de
gestionare coezivã a diferenþelor sociale. Aºa cum se argumenteazã în lucrare, relaþiile
publice construiesc punþi între oameni, instituþii ºi organizaþii. În partea a doua sunt
prezentate sensurile clasice ºi conþinutul relaþiilor publice, sunt evidenþiate paradigmele
relaþiilor publice, caracteristicile acestora de a se manifesta drept strategie de influenþare
socialã, proces construit pe un „miez“ valoric alcãtuit din adevãr, transparenþã, comunicare
liberã ºi încredere publicã. Unitatea de referinþã a relaþiilor publice este constituitã
din organizaþii ºi din imperativul adaptãrii organizaþiilor la solicitãrile publicurilor
ºi la schimbãrile turbulente din mediul social. Partea a treia este consacratã managementului
relaþiilor publice, procedurilor de operaþionalizare a programelor de relaþii publice,
cât ºi modalitãþilor prin care sunt gestionate, prin tehnici de relaþii publice, situaþiile
de crizã. Ultima parte a lucrãrii, a patra, analizeazã principale forme ºi domenii de impact
al relaþiilor publice în viaþa socialã. O ultimã precizare, Relaþiile Publice sunt o disciplina
academicã de sintezã ºi puternic aplicativã, legatã de viaþã, de practica proceselor
de comunicare. Formarea specialiºtilor în relaþii publice nu este cu putinþã decât prin
permanenta legãturã dintre „bibliotecã“ ºi „viaþã“. Drept urmare, fiecare temã din manual
cuprinde, la sfârºit, o aplicaþie, un exerciþiu de comunicare. O parte dintre aplicaþii
sunt adaptãri dupã exerciþii realizate de cãtre studenþi. Am considerat cã este potrivit
ca studenþii de „azi“ sã poatã învãþa, inclusiv, de la studenþii de „ieri“. În asemenea situaþii,
prin note de subsol, sunt precizaþi autorii primei forme a aplicaþiilor.