02.03.2022 Views

Bonanova_43_extrait

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

• Cap’articulu<br />

Gistì spaziu,<br />

locu è piazza<br />

Hè isciutu avà avà u<br />

libru di Anghjulu<br />

Pomonti, La littérature<br />

d’expression corse<br />

entre tradition, politique et<br />

modernité (Albiana, 2021).<br />

A somma maiò di circa 550<br />

pagini arricata, fruttu di una tesa sustinuta<br />

di nuvembri 2018 in Corti, palesa unipochi di<br />

fatti maiò. Frà tant’altri, n’avemu sceltu dui.<br />

U primu hè l’identificazioni di un<br />

oghjettu chjaru : a literatura di sprissioni<br />

corsa. Pomonti s’incamina cun cautezza da<br />

strigna u so studiu senza nigà l’asistenza<br />

di una litteratura corsa chì si godi parechji<br />

lingui, chì i principali sò u latinu, u talianu,<br />

u francesi è u corsu. Hè vera chì u sulcu era<br />

dighjà beddu tiratu da Fusina (Écrire en corse,<br />

Klincksieck, 2010) è dinò da una catasta<br />

impurtanti d’articuli è cunfarenzi varii, tutti<br />

quanti censati da Pomonti.<br />

U sicondu hè in u fattu d’avè una vista<br />

qualitativa è quantitava di ciò chì pudemu<br />

chjamà l’elaburazioni literaria di a lingua<br />

corsa. Pomonti faci a scelta ghjusta d’entra in<br />

i so analisi è prisentazioni cù l’opari, l’autori<br />

è, supratuttu, i testi. A missa in sesta crunulogica<br />

faci un passu in più da capì u sbucinamentu<br />

siculari di l’evuluzioni di issa sprissioni<br />

literaria. È tandu si palesa « A divizia », titulu<br />

di l’ultimu capitulu.<br />

St’ultimi 25 anni, issa divizia di rumanzi,<br />

testi è puesia, marca una cima in u prucessu di<br />

A. Di Meglio<br />

long’andà discrittu è missu à fetti di tempu da<br />

Pomonti. A tradizioni fonda u puliticu chì iddu<br />

stessu metti in anda i cundizioni di u prugressu<br />

è a crescita di l’opari. Tandu i quistioni chì<br />

spuntani sariani : a l’avaremu fatta ? Saremu<br />

ghjunti à u scopu di una literatura di lingua<br />

corsa degna, ricunnisciuta è letta ?<br />

Risposta difficiuli. Si sà solu chì issu<br />

prugressu ùn hè ghjuntu cusì sfaticatu è<br />

caminu ni ferma monda da fà mirzà a ganga<br />

diglossica chì, quant’è un certu viru, muta è<br />

crea varianti à misura ch’iddu s’avanza.<br />

S’è no fighjulemu induva l’avemu buschi<br />

certi testi, si vidi chì à quandu nantu à una<br />

reti suciali, à quandu in un blog, à quandu<br />

in u fruttu di tali cuncursu. Vidimu chì u<br />

corsu literariu si ficca in i punteddi novi di a<br />

cumunicazioni. Ma quì ci hè appena di tuttu.<br />

A quantità hè fiumaresca è a qualità ci pò fà<br />

passà da u peghju à l’incantu. Ma quissa ùn hè<br />

pò spicificu à u corsu è fattu si stà chì, forsa,<br />

a divizia si sparti è si sparghji di più è chì u<br />

libru t’hà menu pesu.<br />

Si voli vena à dì chì u corsu literariu pò<br />

essa in piazza publica, in lochi novi o in spazii<br />

cunquisti oghji in issu tempu di ritrusera di a<br />

diglussia. Ma ferma quantunqua a quistioni di<br />

una scelta, di un sguardu analiticu di ciò chì<br />

si dà à leghja. Ma a facilità di essa visti è letti<br />

oghji da una mansa di ghjenti ùn passa micca<br />

à u stacciu di l’edizioni o di tuttu un sistema di<br />

a ricunniscenza qualitativa.<br />

Più chè mai, l’attività di una rivista (in<br />

ligna o micca pocu premi), u rollu maiò<br />

di l’insignamentu, l’esistenza di ghjurii, u<br />

sviluppu di i studii è di a critica, i scelti edituriali<br />

o i varii dimarchji d’antulugizazioni,<br />

n’avemu bisognu da cuntrà u viziu di i varianti<br />

di a diglussia.<br />


CREAZIONE<br />

2<br />

| BONANOVA


PROsa • Creazione<br />

prosa<br />

A cultura<br />

Guidu BENIGNI<br />

Di settembre ‘78, aviamu armatu<br />

una girandulata equestra da<br />

Talasani à Portivechju in 15<br />

ghjorni, traversendu u massicciu montagnolu orientale di a Corsica. Iniziata<br />

da l’uffiziu di u turisimu di Corsica è l’aiutu di a Rimonta naziunale, issa<br />

spassighjata avia per ogettu di prumove una nova attività, vale à dì u turisimu<br />

à cavallu. U nostru itinerariu era statu calculatu in funzione d’un alloghju in<br />

ottellu, cù i so comudi. A fatiga, à causa d’un percorsu à bastanza rusticu, era<br />

rimpattata ogni sera cù un bellu bagnu è una tremenda cena dopu à e nicessarie<br />

cure à i cavalli.<br />

Da a prima sera, à tavulinu, una discussione animata quant’è « sciolta »,<br />

ebbi a Corsica per sugettu… È tutte e banalità ci eranu passate. Ùn eramu chè<br />

dui Corsi tramezu à una quindecina di persone è, benintesu, ci stavamu zitti,<br />

pettu à tanti discorsi auturizati è fatti, cum’è di solitu, d’avisi accertati. Sin’à<br />

u mumentu chì a cunversazione hè andata à trattà di cultura è di tradizione.<br />

U presidente di l’associu equestru di l’Île-de-France, medicu di prufessione<br />

è omu di cultura, vultendu si versu mè, mi dumandò, cù un picculu surrisu<br />

à u sprichju di l’ochju : « Les traditions d’accord, mais pouvez-vous me dire ce<br />

qu’est la culture corse ?»<br />

Furtuna chì a mi aspettava è ch’è no eramu in fine di fà cena. A dumanda,<br />

l’avia vista vene dopu à tutte quelle ciarle più o menu fine, i cumenti fatti è<br />

lesti, e risate scherzose à casu di a siesta è di u farniente, di l’urne piene è di<br />

e case viote. Aghju schisatu a dumanda è rimarcatu ch’ellu s’era pocu parlatu<br />

di cavallina. È vistu chì l’omu avia intesu a zirigata, aghju truvatu a scusa<br />

| 3


ch’ellu si facia tardi è chì lindumane ci vulia à alzà si à bonora, rimandendu a<br />

risposta à un’altra volta.<br />

Lindumane matina, dopu d’avè insellatu, brigliatu è fattu beie i nostri<br />

cavalli, avemu traversatu u paese à pedi, cum’è tuttu bon cavalieru si deve<br />

di fà, u tempu chì a sella è u spinu di u cavallu « s’accordinu ». Per i sumeri si<br />

dice « ch’ella s’acconci a soma ».<br />

Hè tandu chè noi simu stati interpellati da un paisanu : « Cume, marchjate<br />

à pedi cun cusì belli cavalli ?»<br />

– Que dit-il ? mi dumandò u sgiò duttore chì caminava à cantu à mè.<br />

– Il me rappelle l’histoire que racontait ma grand’mère.<br />

– Ah, racontez-moi ça, mi disse ellu.<br />

È tandu li cuntede quella di u viaghju d’una certa Maria è u so cumpagnu<br />

Ghjaseppu chì, traversendu un paese, s’intesinu dì :<br />

– Cum’è, marchjate à pedi ? È l’asinu serve à chè ?<br />

Per ùn cuntrarià isse ghjente, Maria è Ghjaseppu si messenu à cavallu. À<br />

u paese dopu, nova critica :<br />

– Eccu i fatigati ! Seranu cuntenti quand’elli averanu crepatu issu poveru<br />

animale !<br />

Ghjaseppu, riflettì è disse à Maria ch’ella si stia à cavallu, vistu a so situazione.<br />

Novu paese, novu dettu :<br />

– Ma fighjate mi issa muffuta, ella si sciora invece chì issu povaru vechju<br />

si sterpa ! Chì vergogna a giuventù d’oghje !<br />

Anu a ragiò, disse Maria, cuglite vi voi. Ma à u paese dopu :<br />

– Fighjate mi issu vechju macuccu. Nisuna pietà per issa povera donna,<br />

incinta è bella !<br />

– Qui prétend contenter tout le monde et son père, mi disse u medicu. Mais<br />

c’est la fable du meunier, son fils et l’âne que vous me contez là !<br />

– Annò, o Sgiò duttò, l’aghju rispostu. Quessa hè a vostra cultura, vi<br />

vene da Mr de La Fontaine è u liceu. A meia vene da a nostra cultura, orale<br />

è tramandata da l’antichi, da generazione in generazione, mediterranea è<br />

bibblica attempu.<br />

Hè statu l’omu chì ùn hà parlatu chè di cavalli è ùn hà più ammintatu a<br />

cultura corsa.<br />

•••<br />

4<br />

| PROSA


PROsa • Creazione<br />

A nustalgia<br />

Pasquale<br />

Ottavi<br />

Amicu giuvanottu, tù<br />

chì ti ne stai arrimbatu<br />

à quellu bancu<br />

di caffè, à bichjere in manu, agrazzulatu<br />

à u bandarecciu di i to pari, ma chì ti<br />

pudarà impreme, à tè, a nustalgia ? Chì ti<br />

ne pare, sarà ghjustu un sintimu chì sente<br />

u so fungu ? Valarà quant’è stu mocculu<br />

di sigaretta ch’è tù esci à frumbulà in la<br />

chjova ?<br />

A sò, à tè chì sè in suchju ti bollenu i<br />

farri è sceglie ùn sai ancu frà e mille vie<br />

prumesseti da a to vita chì principia nutrita<br />

à spiranze pampanute.<br />

A meia, micca ch’ella sia da veru à fine<br />

ma mancu possu dì ch’ella s’hè sempre in<br />

principiola. Ehà ch’ùn la saparaghju quella<br />

pena chì mi scrocca à l’impinsata, quella<br />

medicina ch’ellu mi tocca ad aspittà in<br />

pacenza chì u spiziale ùn l’hà ancu à riceve,<br />

quellu parente o quellu amicacciu chì vene<br />

à mancammi manu à manu pà u sempre.<br />

Cù quessi sì ch’ùn le ci cuntava più e stonde<br />

di benistà, po ci era quella frizione…<br />

Benistà… M’affugava quellu curdogliu<br />

q uandu chì, giovanu babbu à fiancu à<br />

medama, chitavamu u paese : cumpiianu e<br />

vacanze, s’eranu tutti accolti à a quatrera,<br />

in tagliu di stradone, i me più stretti, i<br />

vicini, tutti affaccati à tuccacci una manu o<br />

ad appicciacci un basgiu d’amore casanu.<br />

A vittura era trapiena, ci era ghjustu a<br />

piazza pà i figlioli da tanta a robba ch’elli<br />

ci davanu tandu, soprattuttu quella purcina<br />

ch’indè noi a facianu à manera, po l’ochji<br />

s’impiianu di lacrime fighjulendu in lu<br />

ritruspechju tutta quella ghjente chì ci si<br />

stava ferma cù u so mottu intristitu, chì ci<br />

s’alluntanava po chì vinia à turnacci minuta<br />

minuta prima di sparicci. I minuti tandu<br />

pisavanu un seculu è u palpazzolu turnava<br />

fasgiolu di testu prontu à sciuppà.<br />

Oghje a vittura hè luccicante, putente,<br />

in lu so mutore ci erpianu i cavalli quantu<br />

è più. In paese, a casa hè meia, ci hè<br />

tuttu cum’è in Francia è forse à dilla cusì<br />

mancu basta. Di robba or dunque sariamu<br />

ancu sazii… U me usciu u mi tirgu chì<br />

ci n’andemu, in quellu mentre u sole<br />

| 5


tramonta. In tagliu di stradone a vittura hè<br />

pronta, mi ci cogliu cù medama, spichjette<br />

di sole incalfate nantu à u nasu. Soli, eiu ed<br />

ella. Spachja a piazza è spachja a quatrera.<br />

Quelli di quì, i vicini, i mei, tutti quaiò à locu<br />

di riposu. Purtelli sarrati è usci stanghittati.<br />

Scaloni muti, sumeri più, nè sgiotte nè<br />

ghjalline, hè pulitu u pianu chì di a pullina<br />

mancu si cunnosce più u nome. U chjoccu<br />

di a campana à certi li dà da fà. A meia a<br />

vita, l’aghju po riisciuta, cusì mi prigava<br />

minnanna, mi chjamava a so spiranzola,<br />

cusì vulianu i me ginitori, cusì m’hà aiutatu<br />

a scola à turnà ciò ch’e sò oghje. Chjorgu a<br />

purtiera, semu avvinti à silenziu, accendu u<br />

mutore, sei cilindri o ghjente, avvicinatevi<br />

puru à sentelu ssu mormu, po movu.<br />

In lu ritruspechju, più nimu.<br />

Hè detta, bella sigura chì, di robba,<br />

propiu nulla mi manca. Mi n’avanzaria<br />

ancu. Ma u restu, a me ghjente ? A ghjente ?<br />

Induva sarà po l’escinziale ? Andarete à<br />

sapè, eiu stò bè campendu à cristianinu,<br />

à a muderna, quale vularia vultà in daretu,<br />

à strazià da una stella à l’altra, cumu elli<br />

dicianu i vechji ?<br />

Fà è fà, in core meiu ci s’hè furmatu un<br />

fessu. U ci hà ficcatu a cugnola di u tempu,<br />

à a zitta è à a muta, cavendu in giru à mè e<br />

prisenze care. Dicisu, chjuccutu, intrepidu,<br />

fala sempre di più à l’inghjò, ficchendumisi<br />

assassinu in lu più sicretu di l’esse ed allarghenduci<br />

sempre di più u filu di a crepa.<br />

Aghju voglia à parà, aghju voglia à tappà,<br />

pruvallila a li provu à quant’e possu ma<br />

fallila ùn la li facciu… Tandu, ferma un solu<br />

riparu, una sola medicina. Lascialla perde o<br />

frumbulalla ùn possu.<br />

A nustalgia.<br />

Quellu dulore di u ritornu chì manca,<br />

sicondu l’etimulugia soia. È quessa, un solu<br />

duttore a pò scrive nantu à u repice : tene<br />

u nome d’età. Allora, o quellu giuvanottu,<br />

tù chì guasgi guasgi mi ghjucarii à a risa<br />

cù i me mendi è i me raghjoni di i tempi di<br />

Luigi Piombu, mai ùn ti scurdà : i to tratti,<br />

a to foga, i to tichji, a to risa, e to macagne,<br />

u to bichjere è a to sigaretta in cumpagnia,<br />

l’aghju avuti è tinuti ancu eiu tutti quanti,<br />

arrimbatu à listessu bancu di caffè.<br />

Ma tù, quella di u ritruspechju in tempi<br />

d’una volta pienu è po turnatu spachju,<br />

forse mai a camparè. Mai ? Fà è fà, vai è<br />

sappia tù, a cunnosci quella di l’acqua chì<br />

volta à i so canali ?<br />

Quandu in core toiu u pesu di l’anni ci<br />

avarà impirnatu un lariu chì mancu a pudarè<br />

spiigà, calculeghja ch’un antru giuvanottu,<br />

quellu ch’è tù fusti tù, quellu ch’e fuimu<br />

tanti è po tanti, si tinarà à bichjere in manu<br />

è sigaretta in bocca, agrazzulatu à u bandarecciu<br />

di i so pari, tutti quanti arrimbati à u<br />

bancu di quellu caffè. Iscendu à frumbulà a<br />

so sigaretta in la chjova, ti fighjularà ridoni<br />

è spinsiratu in lu ritruspechju, in lu mentre<br />

ch’è tù t’alluntani da a to quatrera paisana.<br />

Alzarà e spalle, po si ficcarà torna in caffè à<br />

cappiacci e so sciabbulate.<br />

Quellu stradone, l’anu fattu à novu di<br />

pocu. Una campa par quella to vittura, nova<br />

framante è cusì putente.<br />

Di sti paesi anu messu à primurassine.<br />

Era ora…<br />

■<br />

6<br />

| PROSA<br />

2/05/2021


PROsa • Creazione<br />

U babbu<br />

Pasquale<br />

Baldovini<br />

« Ahh… svegliatu…<br />

Chì ora sò ? 6 ore…<br />

Porca miseria…<br />

‘Stu travagliacciu mi caccia u sonnu… »<br />

A moglia li dete un calciu nerbosu à u<br />

maritu, chì si muvìa troppu in u lettu è<br />

parlava solu à alta voce.<br />

« Eccu, mi ne vocu… » disse. Si discitò,<br />

si pigliò un caffè è lesse u ghjurnale di a<br />

vigilia. Ùn lu leghjìa mai u ghjornu stessu.<br />

Sapìa ch’ellu si disceterìa prima cà tutti è<br />

chì li ci vulìa truvà un calcusellu da spassà<br />

si la nanzu à u discità di i zitelli.<br />

A 7 ore è 15, s’avvicinò di a stanza di a<br />

figliola, intrì in furia in furia è aprì i purtelli.<br />

« AIÒ ! AIÒ ! DISCITATEVI ! ‘EMU ANDÀ<br />

À U CAPU DI U MONDU ! » briunò, ridendu<br />

à scaccanera.<br />

Si n’andò voltu à a stanza di u fratellu<br />

minore è ricumminciò a so riturnella.<br />

« AIÒ ! AIÒ ! DISCITATEVI ! ‘EMU ANDÀ<br />

À U CAPU DI U MONDU ! »<br />

Si ne vultò in cucina, appruntò duie<br />

tartine di buttiru è cunfitura è duie cicculate<br />

calle pè i zitelli. A femina ghjunse è<br />

cumminciò à piglià u sdighjunu. U fratellu,<br />

ellu, ùn ghjunghjìa micca. U babbu si messe<br />

in zerga.<br />

« Ma chì ferà ? Aiò ! AIÒ ! AIÒ !<br />

DISCITATEVI ! ‘EMU ANDÀ À U CAPU DI U<br />

MONDU !<br />

– Lascia mi in pace ! si lagnò u zitellu.<br />

A chì fà ricummenci tutte e mane e to<br />

scimità ?<br />

– E mo scimità ? O merdusò ! A quale<br />

parli quì ? A QUALE PARLI ? »<br />

U babbu li cacciò a cuverta è li mandò<br />

un pattone.<br />

« O muccicò, sorti da ‘stu lettu subbitu<br />

subbitu, o ti mengu !<br />

– Sorti da a mo camera ! barbuttulò<br />

u zitellu, mezu arritu nantu à u lettu,<br />

arrembatu à u muru, e mani pisate.<br />

– A to camera ? Quì, o testa di cazzu chì<br />

tù sì… sì IN CA-SA MEIA ! U patrone, SÒ<br />

EIU. Vocu è entru quand’ella mi pare è tù<br />

ùn ai nunda à dì. »<br />

Li venìa u pientu à u zitellu. U babbu<br />

si n’andò torna in cucina, agguardendu in<br />

bassu è disse chì u sdighjunu era prontu.<br />

Un pugnu di minuti dopu, u zitellu ghjunse,<br />

a faccia palida è si pusò mutu.<br />

| 7


« Chì voli o figliò ? dumandò u babbu.<br />

Dì mi ciò ch’è tù voli è a ti facciu.<br />

– Ùn vogliu nunda.<br />

– Bah… ùn ci hè bisognu à fà u musu…<br />

T’ai da mette in zerga per quessa ? »<br />

U zitellu ùn rispose nunda è u babbu<br />

lasciò corre.<br />

« Avà, spicciate vi ! Aè ! Andate è vestite<br />

vi ! »<br />

I dui zitelli si n’andonu à appruntà si.<br />

A moglia escì da u bagnu è intrì in a cucina<br />

senza agguardà u maritu manc’appena, u<br />

sguardu biotu è stancu.<br />

« O a mo cara ! Fà mi un basgiu… »<br />

cherse u babbu, avvicinendu si, e labbre<br />

versu a donna. Ella si girò à l’ultima è e<br />

duie labbre di l’omu basgionu u mentu di<br />

a moglia.<br />

« Và bèèèèè ! Aghju da purtà i zitelli à<br />

a scola. Ùn ai bisognu di nunda ‘sta mane ?<br />

– Ùn la sò. Ùn avemu bisognu di<br />

nunda ?<br />

– Ah… ùn la sò… Vedi… Mi ne vulìa<br />

cullà in muntagna à attipà mi à pena…<br />

Ci hè Petru è Kiki chì m’anu dumandatu<br />

d’accumpagnà li… ‘Emu da fà A Maniccia…<br />

Sai… A teppa a più dura mì ! Ghjè per<br />

l’intrinamentu… Dumenica, ci hè a corsa<br />

sai… U trail più tamantu di l’istatina… Sò<br />

ghjuntu decesimu annu, ti n’arricordi ?<br />

Và bèèèè… In piena forma ghjera… Avà si<br />

ùn m’approntu ùn vale nunda u straziu…<br />

Vedi ? »<br />

A moglia l’agguardò in catarochju è<br />

stede muta una stonda.<br />

« Chì c’hè ? dumandò u babbu.<br />

– E spese ? L’aghju da fà eiu ? Chì finiscu<br />

u travagliu à 7 ore è mezu ?<br />

– Ah ùn ci la facciu… S’o mi ne collu<br />

à A Maniccia… Hà da esse dura… Dopu<br />

rifalendu mi tocca à piglià u zitellu à a<br />

scola… »<br />

A moglia l’agguardò torna cù un<br />

sguardu schifignosu.<br />

« Ah… disse l’omu… Và bè… Và bè… Ci<br />

serà mezu… Mi n’occupu… »<br />

U zitellu straziava à veste si in a so<br />

camera è u babbu intrì cum’è una burrasca.<br />

« Aiò ! T’emu da aspittà dui ghjorni o<br />

chè ? Fà la finita avà, chì hè digià troppu<br />

tardi per ghjunghje à l’ora ! »<br />

Ùn era vera, a sapìa u babbu, ma a<br />

facìa apposta, vulìa chì u zitellu si spiccessi<br />

per ghjunghje da bon ora à u pede di a<br />

muntagna. U zitellu, angusciatu d’esse<br />

in ritardu, à pena abbambanatu, messe<br />

dui scarpi listessi ch’ellu avìa ma di culori<br />

diversi, una turchina è l’astra castagnu. Ùn<br />

ebbe u tempu di pittinà si è si n’andò cù una<br />

ciuffa di quelle.<br />

In vittura, u babbu cappiò a figliola<br />

davanti à u cullegiu è po u masciu davanti<br />

à a scola. Si n’andò è, dopu à una cinquantina<br />

di metri, s’avvedì chì u zitellu s’era<br />

scurdatu a cartina. Fece un mezu giru,<br />

accelerò versu u purtone di a scola, scansò<br />

a vittura à mezu a strada, lacò apparta a<br />

porta è s’infrugnò à trunchera di collu à<br />

lampà a cartina di sopra à a serrenda di a<br />

corte, briunendu u nome di u so figliolu.<br />

« Ti si scurdatu di u to saccu ! »<br />

U zitellu s’avvicinò, colse u saccu in<br />

pianu, volse ringrazià u babbu ma era digià<br />

partutu, à tavulette in a vittura.<br />

Una quindecina di minuti dopu,<br />

ghjunse in A Restonica, à u puntu di<br />

8<br />

| PROSA


partanza di a cullata di A Maniccia, una<br />

di e teppe e più dure, e più putente, chì<br />

tutti i trailer di prima trinca battìanu per<br />

appruntà si per e corse spaperse tutte e<br />

dumeniche in a Corsica sana.<br />

Si ne cullò cù i so amichi è messenu 1<br />

ora è 45 minuti. 1 ORA È 45 MINUTI ! PER<br />

A CULLATA È A FALATA ! VA BÈÈÈÈÈÈÈÈ !<br />

S’ELLU ERA CUSI IN FORMA U GHJORNU<br />

DI A CORSA, ATTENTI !!! L’astri dui ùn<br />

l’avianu mancu suvitatu, era troppu lestu<br />

nantu à i petranculi. Era falatu cum’è una<br />

capra.<br />

Agguardò l’ora. Meziornu ! Digià ! Pigliò<br />

a vittura, si ne falò in furia in casa à lavà sì,<br />

si manghjò un pezzu, eppo voltu à u Casino,<br />

à fà e spese. Cumprò ciò chì ci vulìa, a<br />

cicculata per i zitelli, ripasti appruntati da<br />

scallà dui minuti à u micro-onde, casgiu è<br />

pani di merolla affittati per fà i sandwich,<br />

è paste, paste è paste chì sò l’alimentu più<br />

bonu per i spurtivi è chì si facenu in furia<br />

a sera quand’è tù ùn ai u laziu di scucinà.<br />

Ghjunse à a scola à 4 ore è 10, vinti<br />

minuti nanzu à l’apartura di u purtone. Una<br />

mansa di donne parlava di i so zitelli ma<br />

ellu preferì parlà cù un tippu solu ch’ellu<br />

cunniscia à pena è si messe à diciulà nantu<br />

à a pulitica, à criticà u merre di Corti chì<br />

ùn facìa nunda, chì e strade eranu fragiche,<br />

chì ingannava a so moglia è chì mancu si<br />

piantava per salutà lu quand’elli si scontravanu<br />

in carrughju. L’omu rispundìa pocu è<br />

micca ma u babbu ùn si n’avvedìa mancu.<br />

U zitellu escì da a scola cù una faccia<br />

trista.<br />

« Chì c’hè u mo figliolu ?<br />

– Nunda.<br />

– Dì mi. O figliulucciu bellucciu<br />

cagucciu ! Dì à babbitu ! Chì c’hè ?<br />

– Nunda !<br />

– Aiò ! Dì mi chì amicu cum’è mè ùn ne<br />

averè mai ! »<br />

U zitellu cappiò un suspiru.<br />

« M’anu ghjucatu à a risa.<br />

– È perchè !?<br />

– Perchè avìa una ciuffa di l’astru<br />

mondu.<br />

– Hahaha ! Solu per quessa… Lascia li<br />

dì !<br />

– È dinò perchè mi socu sbagliatu ‘sta<br />

mane. Aghju messu dui scarpi differenti.<br />

– Euuuuhh… Pò accade à tutt’ognunu !<br />

Lascia corre ! Aè andemu t’aghju da fà un<br />

vesperinu ! »<br />

In casa, u babbu appruntò u vesperinu<br />

presceltu di u figliolu.<br />

« Boohh… Stà à sente o figliò ! Aghju<br />

fattu A Maniccia ! Sai in quantu tempu ?<br />

Induvina ! 1 ora è 40 minuti, cullata è falata.<br />

1200 metri di denivelé ! Và bèèè ! Socu in<br />

piena forma !<br />

– Ah… Bravu… Eiu aghju fattu una<br />

corsa in scola. Sò ghjuntu secondu di i CE2.<br />

– A t’aghju da dì, a simana prossima, a<br />

dumenica, veni cù mè ? Aghju da fà l’Ultra-<br />

Trail. Possu ghjunghje omancu in u TOP<br />

5 ! Và bèèè ! Ai manghjatu ? Mi ne vocu,<br />

vulteraghju nanzu di manghjà. Ai duveri ?<br />

Iè ? Poi fà li solu, ùn hè ? Sì un tercanu ! Dopu,<br />

fà li vede à mammata, o sinnò lamperaghju<br />

un uchjata quandu voltu ‘sta sera. A prestu<br />

o figliulucciu. »<br />

U babbu si ne falò in cità à ritruvà<br />

Marcu, un amicu di i trail.<br />

« Eh beh ! O Marcu ! Và bè ?<br />

CREAZIONE | 9


– Cumu sì ? dumandò Marcu. Posa<br />

posa. Allora ‘sta Maniccia ?<br />

– Popopo, ci simu sterpi. Simu andati<br />

à a scimesca. In a falata ùn mi parava nimu.<br />

– Iè ? A Maniccia ghjè u più bellu locu<br />

per approntà si. A simana scorsa l’aghju<br />

compia in 1 ora è 32 minuti.<br />

– 1 ora è 32 minuti ? O bugiardò !<br />

– Cumu ? A ti dicu ! 1 ora è 32 minuti !<br />

– Sò falatu eiu ‘sta mane in 1 ora… 1<br />

ora è 36. Si sempre daretu à me in e corse.<br />

Caccia ne à pena ah !<br />

– Bah ! A ti ghjurgu nantu à u capu di u<br />

mo figliolu. »<br />

U babbu, annerbatu, si n’andò senza<br />

mancu beie un caffè. U lindumane avia da<br />

travaglià. Putana gobba ! Ùn pudìa andà à<br />

intrinà si. È s’ellu ghjunghjìa prima cà ellu<br />

Marcu a dumenica ? Bah, ùn face nunda, si<br />

disse. Travagliava à u standard di l’uspidale<br />

di Corti. Ci facia i trè ottu. Ci stava un<br />

dopu meziornu da 1 ora à 8 ore, è u lindumane<br />

facia a mane è a notte. Eppo dopu,<br />

trè ghjorni di vacanza, è certe volte ancu<br />

quattru chì s’arrangiavanu cù i culleghi !<br />

Chjamate, dapoi chì l’urgenze eranu<br />

lucalizate in Bastia, ci n’era dece in a ghjurnata,<br />

per u più. A notte, ancu di menu.<br />

Quandu ci seria, u lindumane, si ferìa<br />

duie centinaie di burpees è altrettantu di<br />

squat saltati. Da travaglià u so cardiò è a<br />

musculatura di e so ghjambe. Li metteraghju<br />

dece minuti in i denti à ‘stu Marcacciu<br />

dumenica, pensò. Hà da capì stu conu !<br />

Si ne vultò in casa. A moglia era in<br />

a so camara, i capelli crosci, si facia una<br />

mascara di notte.<br />

« O cara ! S’hè passata bè a to<br />

ghjurnata ? dumandò u babbu.<br />

– Induv’eri ? Sò vultata avà. Ùn ai fattu<br />

nunda ?<br />

– Cumu nunda ? Aghju fattu e spese,<br />

cum’è tù m’ai dettu !<br />

– Ùn ai fattu nunda à manghjà ?<br />

– Iè, iè. Ci sò i rispasti digià pronti !<br />

– Hè robba purcina què…<br />

– Và bè… ti feraghju e paste cù l’ovi… ti<br />

piacenu nò ?<br />

– Fà cum’ella ti pare » rispose a moglia.<br />

È chjose a porta.<br />

A figliola era sciuta cù un amica. U<br />

babbu intrì in a stanza di u masciu. Leghjìa<br />

un libbru nantu à a storia di i Rumani in u<br />

so lettu.<br />

« L’ai fatti i duveri ?<br />

– Iè… disse u zitellu cù una voce<br />

tremulante.<br />

– Fà vede.<br />

– Iè ma ùn aghju micca capitu…<br />

– L’ai fatti o micca ?<br />

– Aghju pruvatu… »<br />

U babbu l’acciuffò è li mandò un<br />

schiaffu.<br />

« O bugiardò ! Ùn ai mancu a vergogna !<br />

Stercaghjone di merda. »<br />

A mamma escì di a so camara in a so<br />

camisgia di notte è dumandò ciò chì si<br />

passava. U zitellu disse chì u travagliu di a<br />

scola era troppu duru, chì ci l’avia pruvata<br />

ma ùn c’era statu mezu.<br />

« A t’aghju dettu di fà li… disse u babbu,<br />

agguardendu a riazzione di a mamma.<br />

– Perchè ùn ai micca dumandatu una<br />

manu à babbitu ? dumandò a mamma à u<br />

zitellu.<br />

10<br />

| PROSA


– M’hà dettu di fà li solu…<br />

– Cumu ! si strangulò u babbu. O<br />

bugiardò ! Eiu ùn l’aghju mai detta quessa.<br />

Mi voli fà passà per un omu chì ùn hè di<br />

parolla ? Attenti… »<br />

U chjappò per l’arechja è u mandò in a<br />

so camera cù un calciu in culu.<br />

« Perchè ùn l’ai micca aiutatu ?<br />

dumandò a mamma.<br />

– Hà dettu ch’ellu ci la facia solu, a ti<br />

ghjurgu… Eppo ùn aghju micca avutu u<br />

tempu cù tutti i capatoghji… »<br />

A mamma calò l’ochji è si n’andò in a<br />

camera di u zitellu à ricunfurtà lu. Dopu si<br />

ne vultò in a so camera è chjavittò a porta,<br />

dicendu ch’ella ùn manghjerìa nunda<br />

quella sera.<br />

U babbu appruntò e paste cù l’ovi è si<br />

n’andò à circà u zitellu, stracquatu in u so<br />

lettu, piattu sottu à cuerta.<br />

« O mascettu, voli manghjà ?<br />

– Innò.<br />

– Aiò ! Veni, chì t’aghju fattu e paste cù<br />

l’ovi fritti… Ti piacenu.<br />

– Ùn aghju micca a fame… »<br />

U babbu s’avvicinò è tirò a cuverta in<br />

pianu.<br />

« Ùn ti piattà o u mo mascettu. Vai…<br />

Scusa mi… T’aghju parlatu male è minatu<br />

anz’ora…<br />

– Iè… È ùn era ghjusta…<br />

– Ghjera annerbatu… Ùn hè micca<br />

colpa toia… »<br />

U babbu accarrezzò a guancia di u so<br />

figliolu è li dete un basgiu putente.<br />

« Aè, affacca ti, ci sò e paste cù l’ovi ».<br />

A listessu tempu vultò a femina è<br />

manghjonu tutti à trè.<br />

« O figliuluccia ! Ùn la cunnosci micca<br />

quella di u to fratellu, oghje ? Chì risata !<br />

Conta li !<br />

– Chì cosa ? sussurò u zitellu.<br />

– Quella di i scarpi ! Madonna ! Chì<br />

risata… »<br />

U zitellu stede mutu.<br />

« S’hà messu dui scarpi differenti ‘stu<br />

capibiotu » disse u babbu, spansendu si cù<br />

a figliola.<br />

U zitellu calò u capu è manghjò in<br />

silenziu.<br />

Dopu manghjà, u babbu andò à pichjà à<br />

a porta di a camera di i genitori.<br />

« O cara. Possu entre ? O… Rispondi…<br />

Per piacè… Possu entre ? »<br />

Ma ùn ebbe risposta. Si stracquò nantu<br />

à u soffà, messe un match di champion’s<br />

league nantu à a televisiò è si ficcò sottu à<br />

un plaid di sinteticu.<br />

« Socu veramente un conu… » si disse.<br />

Dopu à una stonda, agguardendu u<br />

match, si dumandò ciò ch’ellu pudìa fà<br />

u lindumane. Ah iè ! U dopu meziornu<br />

c’eranu i burpees è i squat. A mane ? Ferìa u<br />

sdighjunu per i zitelli, i purterìa à a scola<br />

è dopu chjamerìa à ‘stu bugiardu di Marcu<br />

per piglià si un caffè nantu à u corsu.<br />

•••<br />

CREAZIONE | 11


PROsa • Creazione<br />

I mistieri<br />

Paulu Antoni<br />

SQUARCINI<br />

Bonghjornu à tutti !<br />

Socu filici di<br />

ritruvà vi pà stu 76 u<br />

numaru di u nostru ghjurnali di scuparti<br />

chjamatu Scavendu a Storia. N’apprufittu<br />

par ramintà chì stu numaru d’oghji hè unicu<br />

postu ch’è no fistighjemi u capu d’Annu di<br />

u 2769 è dunqua u milleniu di a battaglia<br />

di Ponte Novu. U prisintatori di l’emissioni<br />

accanitu si metti in ghjinochji. O Pasquà<br />

pinsemi à tè è i to cispreri, i nostri eroi !<br />

Hum Hum, scusetimi mi socu lacatu purtà<br />

da l’emuzioni. Dunqua vi diciu chì oghji<br />

ind’u nostru ghjurnali emi scavatu a Storia<br />

è emi ritrovu un mistieru vechju vechju,<br />

guasgi anticognu ch’ùn si faci mancu più.<br />

Vi docu qualchì indiziu : U primu hè chì?<br />

à i nostri antennati di u xix u è xx u , l’erani<br />

imposta sta materia… u sicondu hè chì,<br />

s’eddi vuliani, i nostri antennati, spirà à un<br />

avvena più sirenu passavani tutti davant’à<br />

quisti quì… è u terzu hè chì ammaistravani<br />

a lingua di u pani (di l’epica !) com’è un preti<br />

ammaistrava a messa… Eti un’idea allora ?<br />

S’arrizza una manu ind’u publicu. « Sarà<br />

prufissori di francesi ? » Iè iè iè iè !!! Propiu<br />

bè !!! Semi andati à u scontru di un prufissori<br />

di francesi, unu di l’ultimi chì fermani quì,<br />

è l’emi intarvistatu. Aghju da ramintà u<br />

cuntestu, in l’annu 2022, U presidenti di<br />

a Republica francesi Emmanuel Macron<br />

decidì d’avè i pieni puteri è pigliò parechji<br />

misuri com’à quidda di pruibiscia a lingua<br />

corsa. U populu tandu u pigliò à cori è<br />

dicidoni tandu di parlà sempri corsu è<br />

tandu u francesi d’hè indebbulitu ind’a<br />

sucità. Fattu si stà chì a lingua francesi hè<br />

sparita da leva in purleva, a lingua corsa era<br />

ghjunta à un puntu criticu ind’a so storia,<br />

era stata assuffucata da i sfarenti pulitichi<br />

linguistichi in Francia è da i ghjunghjiticci<br />

chì ùn la parlavani ma sò stati ubligati<br />

dopu ch’osinnò ùn pudiani avè i so posti di<br />

« cadre » in impresa. I nostri antennati ani<br />

cunnisciutu tandu una riprissioni tamanta,<br />

ci ramintemi sempri st’immaghjini famosa<br />

di Ghjacumu Thiers à guasgi 70 anni chì era<br />

cuddatu sopra u Palazzu naziunali pà metta<br />

un affissu « Lingua corsa ufficiale ! Percò<br />

sò di Bastia è… » – ùn ci era troppu piazza<br />

12<br />

|


pà metta tutta a so puesia à nant’à<br />

un affissu, pinseti… Ma tuttu què u<br />

studiareti in iscola, ùn mi parmittaraghju<br />

di rimpiazzà i vostri prufissori<br />

di Storia di a Corsica mirè !<br />

Vi dumandu di sciaccamanà<br />

chì ricivimi subbitu à M. Persucapu,<br />

l’ultimu prufissori di francesi !<br />

– M. Persucapu bonghjornu,<br />

tamant’onori ch’è vo ci feti !<br />

– Saluta, vi ringraziu assai di u<br />

vostru invitu.<br />

– Allora o sgiò prufissori, prima<br />

di tuttu, quali seti è chì feti ind’a vita ?<br />

– Mi chjamu Émile Persucapu,<br />

socu unu di l’ultimi prufissori di<br />

francesi à u liceu Patrizia Gattaceca<br />

di Bastia dopu ad avè insignatu<br />

anni è anni à u culleghju Edmond<br />

Simeoni di Niolu.<br />

– Comu si faci chì u francesi<br />

s’hè guasgi spintu oghji in Corsica ?<br />

– Ùn pensu micca ch’eddu sia<br />

guasgi spintu, par mè ci hè sempri<br />

a brasgia ch’ùn dumanda cà di<br />

suffià appena à nantu. Ind’a lingua<br />

corsa, fighjuleti, fermani stampi di u<br />

francesi com’è par u indettu a sprissioni<br />

aduprata quandu si devi pagà<br />

un colpu à bia : « Femi mità mità ? »<br />

Allora chì ind’a lingua corsa antica si<br />

dicia « Lascia stà, pagu eiu ! » o « Poi<br />

fà marcà ? Pagu luni ». Ci hè ancu<br />

u famosu « Povara Corsica » chì<br />

veni da l’antica sprissioni francesi<br />

« Povara Francia ». Eccu sò picculi<br />

ditagli chì ramentani a piazza di u<br />

francesi ind’u corsu.<br />

– Assai intarissanti què. Criditi<br />

voi à un trasaltu di cuscenza com’è<br />

par u indettu u latinu chì hà vistu u<br />

so numaru di prufissori è studienti<br />

crescia à tempu à u tempu à u<br />

principiu di xxi u seculu ?<br />

– L’ultimi studii mostrani chì<br />

solu 2 % di a pupulazioni parla u<br />

francesi à i so figlioli, ancu u bunifazincu<br />

hè di più parlatu cà u francesi.<br />

Aghju pruvatu di parlà ni cù u me<br />

culleghu Di Peghjo, prufissori à l’università<br />

di Corti, chì hè un tarcanu<br />

di u bunifazincu ma, postu chì ùn<br />

ci aghju capitu nunda quand’eddu<br />

parlava, aghju lasciatu corra.<br />

– Studienti n’aveti assai ?<br />

– N’aghju 4. Ma u prublemu hè<br />

chì, postu chì a me materia hè in<br />

uzzioni ind’u sicundariu, i sculari<br />

ùn sceglini micca u francesi pà pudè<br />

sorta più prestu da a scola…<br />

– Tucchemi à a fini di stu ghjurnali,<br />

ringraziemi à M. Persucapu di a<br />

so tistimunianza !<br />

– Au levoil et bonne soilée,<br />

com’eddu si dici in francesi !<br />

Iè iè à voi dinò avvedacci è bona<br />

sera. Eccu, cari telespettatori, quali<br />

avaria pinsatu 700 anni fà chì u<br />

corsu saria cusì spartu in Corsica è<br />

ind’a Romania ? U dettu dici bè : ùn ti<br />

ni ridi di u me dolu, quandu u meiu<br />

sarà vechju, u toi sarà novu… ■<br />

CREAZIONE | 13


PROsa • Creazione<br />

U cunfortu<br />

[Premiu di u Ghjuria Altaleghje]<br />

Stella Emmanuelli<br />

U<br />

sole luce. Cacciu a me vesta troppu<br />

stretta è ricollu e maniche di a<br />

me camisgia. Di sicuru, ùn li saria<br />

micca piaciuta a me vistitura… Mi tuccava à esse solu dopu à issi pochi ghjorni<br />

induve sò statu culpitu. Issa chjamata, a sapiu ch’ella ùn mi ci vulia micca à<br />

risponde li. In tantu, u telefunu chì sonna à 9 ore di mane, a dumenica…<br />

« Allò ?<br />

- Babbu ùn s’hè micca svegliatu.<br />

-… Vengu. »<br />

Infilgu un jean, mi boccu una lanetta è chjappu u me mantellu. Lelia hè<br />

dighjà pronta. Hà capitu subitu. I cinque minuti pà andà ind’è i me genitori<br />

mi parenu un’eternità. Ùn la li facciu à parlà, mancu à rifiatà. À dì la franca, ùn<br />

pinsavu micca ch’ella era pussibile di stà tuttu issu tempu senza rifiatà. T’aghju<br />

l’impressione chì nulla ùn pò sorte da u me corpu, mancu un fiatu. Mi pare chì<br />

stendu mutu, silenziosu, u tempu s’hè piantatu, ch’ùn hè micca vera.<br />

Rientru in a camera. Dorme. A so faccia hè stesa. Anu sempre durmitu cù<br />

l’alette aperte è u sole di marzu inchjarisce a stanza. M’avvicingu da a finestra<br />

pà sarrà li ma mi piantu. U pratu di a me zitellina hà lasciatu a piazza à una<br />

infilzata di case muderne. Quantu tempu aghju passatu à corre quallà. Mancu<br />

a notte mi facia rincasà. M’arricordu di a me più bella scuperta : una culunia<br />

d’ape s’era stallata in u tafone d’una leccia. Era u ghjornu di l’Ascensione, ùn<br />

aviu micca scola. Marchjavu quand’e sò statu surpresu pà una bufunera. D’un<br />

colpu, un nivulu neru hè passatu inde u celu nanzu di infucià versu à l’arburu.<br />

Incredibule ! Era a prima volta ch’e vidiu un essame. Di più, s’era piantatu<br />

14<br />

|


quì ! Eru cuntentu cum’è un pichju. M’avvicinavu da verificà s’ellu era bè inde<br />

l’arburu. L’ape vulavanu in giru, ci n’era millaie.<br />

« Saveriu ? Saveriu ? O Savè !»<br />

Impegnatu à usservà u so ballettu, ùn aviu micca intesu à Mamma chì mi<br />

chjamava pà manghjà.<br />

« Iè o Mà, duie minuti.<br />

– Innò, veni, t’aspittemu pà manghjà. »<br />

À tavulinu, aviu parlatu senza fine di a me scuperta.<br />

« Vi rendite contu ? S’hè piantatu quì, davanti à mè !»<br />

Dopu à e ricumandazione di Mamma, Babbu m’avia contu chì u soiu t’avia<br />

una decina di bugni. L’avia fatti elli mì ! S’arricurdava di u gustu di u mele<br />

tastatu direttamente in u pezzu di favu custruitu da l’ape.<br />

À a fine di u ripastu, corsi prestu prestu à ritruvà e me ape. Passavu u dopu<br />

meziornu à fighjulà le.<br />

U lindumane, Babbu era vinutu à salutà mi mentre ch’e circavu a me<br />

baretta.<br />

« Umbè ! Sè cascatu da u lettu sta mane. Ùn ci hè micca scola ?<br />

- Innò, ma vogliu andà à vede l’ape.<br />

- O Figliulè, forse ch’elle ùn ci saranu più oghje.<br />

- Cumu ? Parchì ?<br />

- Parchì quandu un essame cambia di locu, si pianta sempre un ghjornu,<br />

nanzu di truvà quellu chì li cunvene. »<br />

Eru partutu in furia, in ciavatte, sin’à l’essame. Ancu di grazia, era sempre<br />

quì.<br />

Passavu e me ghjurnate quallà quandu ùn avia micca scola o ch’ùn eru<br />

micca punitu. Stavu appena più luntanu di i primi ghjorni… Aviu amparatu –<br />

appena troppu tardi – chì una volta chì l’essame cumencia à custruì i so favi,<br />

l’ape diventanu di più aggressive. Ma, nulla mi pudia impedisce di cuntinuà à<br />

fighjulà le, nè Mamma è i so mughji quand’e sò vultatu in casa cù una punghjitura,<br />

nè una vulintà d’agì pà ripicca. Avianu prutettu a so casa.<br />

L’estate era passatu cusì, à circà di sapè da chì fiori si purtavanu l’amacu.<br />

Tutti issi culori… è l’odore di u mele. Aviu ancu pruvatu à tastà lu. Aviu battutu<br />

a campagna pà truvà un bastone abbastanza longu da piglià ne.<br />

Dopu à a rinfriscata di Santa Maria, Mamma avia cuminciatu à parlà di<br />

scola. Sittembre s’era affaccatu troppu prestu è aviu fattu a me rientrata.<br />

CREAZIONE | 15


U solu puntu pusitivu era issu 19 ch’e aviu avutu in redazzione : ci vulia à cuntà<br />

e so vacanze. A maestra m’avia ancu dumandatu di leghje la davanti à tutti ! Eru<br />

vultatu in casa triunfante. Eppuru, Mamma è Babbu ùn eranu tantu cuntenti.<br />

« Ma, avete capitu ? 19 ! È l’aghju lettu davantu à tutti !<br />

– Hè propiu bè, o Figliulè », avianu rispostu senza fede.<br />

Ùn capiu micca a so riazzione è mi n’andavu à vede e me ape.<br />

« Babbu ! Babbu ! Chì s’hè passatu ? Parchì ùn possu micca andà in u pratu ?<br />

Chì ghjè issu pannellu ?<br />

– Anu da custruì case…, cappiava Babbu.<br />

– Ma ùn hè micca pussibule, ci sò e me ape.<br />

– A sò… Sò vinuti sta mane pà sarrà tuttu. L’avemu amparata oghje.<br />

– Ma sarà periculosu pà elli. L’ape l’anu da punghje cum’è à mè s’elli<br />

s’avvicinanu.<br />

– Aghju discorsu cù l’operai, anu da taglià tuttu pà spianà u tarrenu. »<br />

Fighjulavu i me genitori, l’ochji pieni d’acqua è a gola strinta. Aviu odiu pà<br />

tutti quelli chì vulianu fà a so casa quì. Eru incunsulevule.<br />

Sargu l’alette è a finestra. Mamma hà chjamatu i bicchimorti. Entre inde<br />

a camera da appruntà i vestiti. In cucina, Lelia mette l’acqua in a caffittera<br />

quandu si pichja à a porta. Sò elli… Hè vera. Babbu hè mortu.<br />

I ghjorni si sò suvitati, tutti pari : abbracciamenti, strinte di manu, parti.<br />

Dumane, ti purteremu in tarra. Ùn possu micca dorme. Sta casa, l’odori, i<br />

ricordi… A notte hè chjara, mi tocca à sorte, à marchjà, affocu.<br />

Fora, tuttu hè chietu. E lanterne municipale inchjariscenu e facciate di e<br />

case. Marchju senza riflette, un passu davanti à l’altru è ùn vecu mancu ch’ùn ci<br />

hè più lume. Ùn ricunnoscu micca u locu. Mi sò persu. Cercu di truvà qualcosa<br />

in issu bughju quandu cascu annantu à una forma chì mi pare cunnisciuta.<br />

Cinnuleghju l’ochji da adattà di più a me vista. Hè ellu, ne sò sicuru. Ùn si vede<br />

guasgi nulla è ùn pò micca avanzà, ci hè un ustaculu. Rivengu annantu à i me<br />

passi. Vulteraghju dumane.<br />

A messa era bella. U cunfortu hè compiu. Mamma è Lelia assestanu u<br />

salottu quand’e mi ne vò. Ùn possu più aspettà. Ripigliu u caminu di a notte è<br />

mi ritrovu davanti à ellu. Lampu un’ochjata in giru à mè è francu a sarrenda.<br />

Hè sempre quì ! M’avvicineghju à passi sicuru quand’e sentu a bufunera. Pesu<br />

u capu, surridendu…<br />

« Sò quì, o Bà !» ■<br />

16<br />

| PROSA


PROsa • Creazione<br />

U stallone salvaticu<br />

Guidu BENIGNI<br />

A natura hà sappiutu pruduce tante<br />

bellezze, chì l’omu pò fà cum’ella li pare,<br />

creà, inventà, cuncepisce, almanaccà, ùn<br />

serà mai à paragone d’ella.<br />

Guardate l’animali chì vivenu in<br />

libertà. Ma chì tante ballerine ! Quand’elli si<br />

movenu si valenu tutte l’arte curegrafiche.<br />

Ogni sterpa animale pussede e so qualità<br />

proprie.<br />

Avete mai vistu issi cavalli salvatichi<br />

chì stanu per isse pianure smense ? Ma chì<br />

tanti affari ! Chì maravigliosu spetaculu à<br />

vede li marchjà, truttà, galuppà è saltà. Fieri<br />

di stintu, sazii di spaziu, superbi di forza,<br />

fughjenu l’omu è disprezzanu e so cure.<br />

Verani verdicenti, statine calurose, inverni<br />

salutivi li danu rispiru puru è porgu. Elli<br />

beienu acque linde è pascenu prati senza<br />

cunfine. S’omu li si pudia dumandà u so<br />

parè è ch’elli pudessinu risponde, sò certu è<br />

sicuru ch’elli vi dicerianu : “Ma chì tanti lazii<br />

d’esse curati in stalle puzzulente ! Chì tante<br />

voglie d’esse cumandati è sottumessi à discipline<br />

!” È cum’elli averianu ragione…<br />

U salvatichisimu li dà forza, allegria,<br />

nervu è nubiltà. Invece chì i so cumpagni<br />

inchjustrati ùn anu, elli corci, chè poca<br />

sumiglia cù isse qualità, for di a domma<br />

chì l’omu l’impone (chjamanu quessa<br />

“l’Alta Scola”), è per chì fà ? per ch’elli sianu<br />

d’accunsentu à fà per forza ciò ch’elli facenu<br />

cun l’amore, in libertà.<br />

Fieri è salvatichi, furzuti è scupigni, elli<br />

si difendenu da i predaghji è i vincenu à a<br />

corsa. Aduniti in greghje, si piacenu à stà<br />

inseme. Mentre ch’elli pascenu, u patriarca<br />

di a sterpa stà in custodia è prevene s’è à<br />

casu mai qualchì periculu si presenta. Elli<br />

ùn attaccanu lite à nisunu, à nisunu facenu<br />

assaltu. A guerra ùn hè di so fattu è ùn li<br />

garba. Campà in santa pace è in libertà, in<br />

libertà, pare ch’ella sia a so sola primura,<br />

u so solu penseru. Chì vita piacevule è chì<br />

lezzione per l’omu !<br />

Ma l’omu, ci averà mai pensatu ?”<br />

| 17


Cusì parlava Ziu Orsu Maria, tempi<br />

passatoni. Discorsu filusoficu, vistu ch’ellu<br />

avia avutu l’asgiu di pensà è riflette à u<br />

stintu animale cum’è à l’estru omanu, da<br />

tantu ch’ellu avia insulcatu mari è traversatu<br />

paesi, da tantu ch’ellu avia avutu à<br />

scumpete o trattà cun populi di tutte e<br />

sterpe è di tutte e cundizione.<br />

Ziu Orsu Maria, da giuvanottu s’era<br />

datu à a pesca cù u babbu, è di quandu<br />

in quandu capitava ch’elli avessinu à fà<br />

viaghju da Macinaghju à Bastia. Chì d’issi<br />

tempi era più comudu è prestu fatta in<br />

barca chè d’andà ci per terra. Più tardi<br />

ellu s’era imbarcatu cù un patrone chì<br />

facia u cumerciu trà Capi Corsu è isse<br />

mareme tuscane, vendendu vinu o oliu,<br />

è incettendu stofe, ferri, ardigni o arnesi<br />

prufessiunali. È fà chì cusì li era venuta<br />

a passione di parte sempre più luntanu.<br />

Sin’à u ghjornu ch’ellu s’era imbarcatu<br />

nant’à una nave chì facia viaghji longhi è<br />

da issi lochi ne era rivenutu… trent’anni<br />

dopu.<br />

Ziu Orsu Maria, quand’ellu cuntava e<br />

so passate, i so stalvatoghji, e so venture, si<br />

lasciava imbuccaliti tutti i zitelloni accatamansati<br />

à l’intornu di u fucone. Babbone,<br />

chì ne facia partita, averà avutu ellu tandu<br />

una quindecina d’anni. U seculu stava<br />

per finisce, vale à dì chì Ziu Orsu Maria<br />

cuntava fatti successi ver’di i tempi di<br />

Napulione III. È Babbò ci ne facia a ripetizione<br />

di quelli chì l’eranu restati impressi.<br />

Cusì fù per quella di u stallone salvaticu.<br />

State che a vi conti tale ch’ellu a cuntava<br />

Ziu Orsu-Maria…<br />

“Quellu ghjornu m’era persu. È cume fà<br />

per ùn perde si in isse pianure senza fine di<br />

a Pampa argentina ? U sole, ellu solu, pudia<br />

indicà punente o levente. Partutu sulitariu<br />

à riguarà vaccine sbandate, m’era spiccatu<br />

da a squadra di i cumpagni è senza rende mi<br />

contu m’era lasciatu piglià da u tardi. Tandu<br />

m’era vistu custrettu di circà un aggrottu<br />

per passà a notte. Siccome chì e nuttate<br />

ùn eranu friddose, in cuntrastu tremendu<br />

cù u calore di a ghjurnata. U ciuttà di sole<br />

facia scade a timperatura di 15 o 20 gradi<br />

è malasgi à chì ùn avia previstu u fattu.<br />

Campa chì mi purtava sempre appressu,<br />

liati à a sella, o stretti in le prisacche, tutti<br />

l’attrazzi nicessarii per pudè vive for di<br />

casa parechji ghjorni : manghjusca, bienda,<br />

stuvigli, cupertoghji, panni di riscambiu è<br />

arme per caccighjà.<br />

Per furtuna avia scupertu una teppa<br />

chì mi avia prucuratu l’aggrottu è cusì avia<br />

pussutu accende un fucarellu è fà mi duie<br />

ove cù una fetta di panzetta. U “maté” caldu<br />

mi avia datu fiatu per a nuttata. À qualchì<br />

passu vicinu, a mo ghjumenta, intravata, a<br />

si pascia pianu pianu, avveza ch’ella era à<br />

stà si in cumpagnia di u patrone senza mai<br />

spustà.<br />

A stupita fù lindumane à u sbiancà di<br />

l’oriente, quandu mi sò svegliatu è chì mi<br />

sò avvistu chì a ghjumenta ùn era più sola,<br />

ma si tenia in cumpagnia d’un superbu<br />

stallone salvaticu. Fieru, nare pisate,<br />

chjoma furnita, coda alta, quellu baculava à<br />

l’intornu à a ghjumenta è ella, accunsentevule,<br />

u guardava fà, cum’è ammagata. Fattu<br />

straordinariu, a ghjumenta s’avia persu e so<br />

18<br />

| PROSA


trave, ciò chì m’avia impenseritu s’è mai mai<br />

li venia u laziu di fughje…<br />

Da tandu ùn sapia chì fà. Un ventulellu<br />

cuntrariu, impedia u palesu di a mo presenza<br />

à u stallone è d’infatti, quellu ùn era attente<br />

chè à fà u bellu cù a so nuvella cunquista.<br />

Mustrà si, fiscà a ghjumenta ? Mancu pensà<br />

la chì pudia umbrichjà u stallone è fà lu<br />

parte, è cun ellu a ghjumenta. Aspettà ? Ma<br />

quantu ? È po chì sà ciò chì corre in chjocca<br />

à l’animali ?<br />

Per fine, m’era decisu è avia fiscatu a<br />

ghjumenta. À u solitu, allettata, ella venia<br />

sempre chì sapia buscà si qualcosa. Ma<br />

tandu, facia cum’è s’ella ùn avessi intesu.<br />

Aghju turnatu à fiscà, ma più forte… Ahù,<br />

nisun muvimentu di a ghjumenta, ma u<br />

stallone tandu s’era avvistu di a mo presenza.<br />

Benchè à più di centu passi, ellu avia messu<br />

a spazientà, ruspendu di zampa è pisendu<br />

un nulu di pulvarizzu, trinichendu a cullaghja<br />

per scuzzulà a so chjoma, tutti segni<br />

d’impazienza è d’estru cuntrariatu. Hè stata<br />

quandu aghju circatu à avvicinà mi, pianu<br />

pianu si sà, chì a ghjumenta s’hè resa contu<br />

di a mo presenza. Ella, tandu, s’hè tirata più<br />

luntanu è u stallone appressu. Avia bonu à<br />

turnà à fiscà, più m’avvicinava più l’altri<br />

dui si scantavanu, dolcemente, in principiu,<br />

è più lesti per fine à ogni passu. À manu à<br />

manu a ghjumenta s’era vultata versu mè,<br />

m’era venuta à dece passi è mentre chì à mi<br />

pensava decisa à rivene s’era firmata netta,<br />

guardendu mi una stonda è d’un colpu<br />

pisata arritta arritta, s’era vultata da l’altra<br />

parte è partuta à u trottu, coda pisata, ver’di<br />

u stallone chì, fermu cum’è una statula<br />

l’aspettava. Tandu, partendu tramindui,<br />

fiancu à fiancu, cum’è per dì mi : “Noi ci simu<br />

piaciuti, è ch’ella ti piaci o nò à tè, avemu<br />

decisu di fà vita inseme”.<br />

“Piglia ti què, o carnavà, è vai à pedi !”<br />

s’era dettu Orsu Maria. Hè tandu ch’ellu<br />

avia truvatu, in pianu, e trave di funa di a<br />

so ghjumenta, mastacciate è tazzate da i<br />

denti è chì ripresentavanu u simbulu di a<br />

libertà ritruvata.<br />

Orsu Maria aspettò dui ghjorni,<br />

sulitariu è scumpientu, chì i so cumpagni<br />

u ritrovinu, dopu ch’ellu avessi fattu un<br />

bellu focu cun frasche di legna verde, per<br />

dà assai fume è signalà a so pusizione.<br />

“U stintu di libertà, in più di quellu di<br />

l’amore… è tuttu hè dettu, avia cunclusu<br />

Orsu Maria, a ghjumenta avia fattu a so<br />

scelta.”<br />

•••<br />

CREAZIONE | 19

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!