You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
• Cap’articulu<br />
Gistì spaziu,<br />
locu è piazza<br />
Hè isciutu avà avà u<br />
libru di Anghjulu<br />
Pomonti, La littérature<br />
d’expression corse<br />
entre tradition, politique et<br />
modernité (Albiana, 2021).<br />
A somma maiò di circa 550<br />
pagini arricata, fruttu di una tesa sustinuta<br />
di nuvembri 2018 in Corti, palesa unipochi di<br />
fatti maiò. Frà tant’altri, n’avemu sceltu dui.<br />
U primu hè l’identificazioni di un<br />
oghjettu chjaru : a literatura di sprissioni<br />
corsa. Pomonti s’incamina cun cautezza da<br />
strigna u so studiu senza nigà l’asistenza<br />
di una litteratura corsa chì si godi parechji<br />
lingui, chì i principali sò u latinu, u talianu,<br />
u francesi è u corsu. Hè vera chì u sulcu era<br />
dighjà beddu tiratu da Fusina (Écrire en corse,<br />
Klincksieck, 2010) è dinò da una catasta<br />
impurtanti d’articuli è cunfarenzi varii, tutti<br />
quanti censati da Pomonti.<br />
U sicondu hè in u fattu d’avè una vista<br />
qualitativa è quantitava di ciò chì pudemu<br />
chjamà l’elaburazioni literaria di a lingua<br />
corsa. Pomonti faci a scelta ghjusta d’entra in<br />
i so analisi è prisentazioni cù l’opari, l’autori<br />
è, supratuttu, i testi. A missa in sesta crunulogica<br />
faci un passu in più da capì u sbucinamentu<br />
siculari di l’evuluzioni di issa sprissioni<br />
literaria. È tandu si palesa « A divizia », titulu<br />
di l’ultimu capitulu.<br />
St’ultimi 25 anni, issa divizia di rumanzi,<br />
testi è puesia, marca una cima in u prucessu di<br />
A. Di Meglio<br />
long’andà discrittu è missu à fetti di tempu da<br />
Pomonti. A tradizioni fonda u puliticu chì iddu<br />
stessu metti in anda i cundizioni di u prugressu<br />
è a crescita di l’opari. Tandu i quistioni chì<br />
spuntani sariani : a l’avaremu fatta ? Saremu<br />
ghjunti à u scopu di una literatura di lingua<br />
corsa degna, ricunnisciuta è letta ?<br />
Risposta difficiuli. Si sà solu chì issu<br />
prugressu ùn hè ghjuntu cusì sfaticatu è<br />
caminu ni ferma monda da fà mirzà a ganga<br />
diglossica chì, quant’è un certu viru, muta è<br />
crea varianti à misura ch’iddu s’avanza.<br />
S’è no fighjulemu induva l’avemu buschi<br />
certi testi, si vidi chì à quandu nantu à una<br />
reti suciali, à quandu in un blog, à quandu<br />
in u fruttu di tali cuncursu. Vidimu chì u<br />
corsu literariu si ficca in i punteddi novi di a<br />
cumunicazioni. Ma quì ci hè appena di tuttu.<br />
A quantità hè fiumaresca è a qualità ci pò fà<br />
passà da u peghju à l’incantu. Ma quissa ùn hè<br />
pò spicificu à u corsu è fattu si stà chì, forsa,<br />
a divizia si sparti è si sparghji di più è chì u<br />
libru t’hà menu pesu.<br />
Si voli vena à dì chì u corsu literariu pò<br />
essa in piazza publica, in lochi novi o in spazii<br />
cunquisti oghji in issu tempu di ritrusera di a<br />
diglussia. Ma ferma quantunqua a quistioni di<br />
una scelta, di un sguardu analiticu di ciò chì<br />
si dà à leghja. Ma a facilità di essa visti è letti<br />
oghji da una mansa di ghjenti ùn passa micca<br />
à u stacciu di l’edizioni o di tuttu un sistema di<br />
a ricunniscenza qualitativa.<br />
Più chè mai, l’attività di una rivista (in<br />
ligna o micca pocu premi), u rollu maiò<br />
di l’insignamentu, l’esistenza di ghjurii, u<br />
sviluppu di i studii è di a critica, i scelti edituriali<br />
o i varii dimarchji d’antulugizazioni,<br />
n’avemu bisognu da cuntrà u viziu di i varianti<br />
di a diglussia.<br />
■
CREAZIONE<br />
2<br />
| BONANOVA
PROsa • Creazione<br />
prosa<br />
A cultura<br />
Guidu BENIGNI<br />
Di settembre ‘78, aviamu armatu<br />
una girandulata equestra da<br />
Talasani à Portivechju in 15<br />
ghjorni, traversendu u massicciu montagnolu orientale di a Corsica. Iniziata<br />
da l’uffiziu di u turisimu di Corsica è l’aiutu di a Rimonta naziunale, issa<br />
spassighjata avia per ogettu di prumove una nova attività, vale à dì u turisimu<br />
à cavallu. U nostru itinerariu era statu calculatu in funzione d’un alloghju in<br />
ottellu, cù i so comudi. A fatiga, à causa d’un percorsu à bastanza rusticu, era<br />
rimpattata ogni sera cù un bellu bagnu è una tremenda cena dopu à e nicessarie<br />
cure à i cavalli.<br />
Da a prima sera, à tavulinu, una discussione animata quant’è « sciolta »,<br />
ebbi a Corsica per sugettu… È tutte e banalità ci eranu passate. Ùn eramu chè<br />
dui Corsi tramezu à una quindecina di persone è, benintesu, ci stavamu zitti,<br />
pettu à tanti discorsi auturizati è fatti, cum’è di solitu, d’avisi accertati. Sin’à<br />
u mumentu chì a cunversazione hè andata à trattà di cultura è di tradizione.<br />
U presidente di l’associu equestru di l’Île-de-France, medicu di prufessione<br />
è omu di cultura, vultendu si versu mè, mi dumandò, cù un picculu surrisu<br />
à u sprichju di l’ochju : « Les traditions d’accord, mais pouvez-vous me dire ce<br />
qu’est la culture corse ?»<br />
Furtuna chì a mi aspettava è ch’è no eramu in fine di fà cena. A dumanda,<br />
l’avia vista vene dopu à tutte quelle ciarle più o menu fine, i cumenti fatti è<br />
lesti, e risate scherzose à casu di a siesta è di u farniente, di l’urne piene è di<br />
e case viote. Aghju schisatu a dumanda è rimarcatu ch’ellu s’era pocu parlatu<br />
di cavallina. È vistu chì l’omu avia intesu a zirigata, aghju truvatu a scusa<br />
| 3
ch’ellu si facia tardi è chì lindumane ci vulia à alzà si à bonora, rimandendu a<br />
risposta à un’altra volta.<br />
Lindumane matina, dopu d’avè insellatu, brigliatu è fattu beie i nostri<br />
cavalli, avemu traversatu u paese à pedi, cum’è tuttu bon cavalieru si deve<br />
di fà, u tempu chì a sella è u spinu di u cavallu « s’accordinu ». Per i sumeri si<br />
dice « ch’ella s’acconci a soma ».<br />
Hè tandu chè noi simu stati interpellati da un paisanu : « Cume, marchjate<br />
à pedi cun cusì belli cavalli ?»<br />
– Que dit-il ? mi dumandò u sgiò duttore chì caminava à cantu à mè.<br />
– Il me rappelle l’histoire que racontait ma grand’mère.<br />
– Ah, racontez-moi ça, mi disse ellu.<br />
È tandu li cuntede quella di u viaghju d’una certa Maria è u so cumpagnu<br />
Ghjaseppu chì, traversendu un paese, s’intesinu dì :<br />
– Cum’è, marchjate à pedi ? È l’asinu serve à chè ?<br />
Per ùn cuntrarià isse ghjente, Maria è Ghjaseppu si messenu à cavallu. À<br />
u paese dopu, nova critica :<br />
– Eccu i fatigati ! Seranu cuntenti quand’elli averanu crepatu issu poveru<br />
animale !<br />
Ghjaseppu, riflettì è disse à Maria ch’ella si stia à cavallu, vistu a so situazione.<br />
Novu paese, novu dettu :<br />
– Ma fighjate mi issa muffuta, ella si sciora invece chì issu povaru vechju<br />
si sterpa ! Chì vergogna a giuventù d’oghje !<br />
Anu a ragiò, disse Maria, cuglite vi voi. Ma à u paese dopu :<br />
– Fighjate mi issu vechju macuccu. Nisuna pietà per issa povera donna,<br />
incinta è bella !<br />
– Qui prétend contenter tout le monde et son père, mi disse u medicu. Mais<br />
c’est la fable du meunier, son fils et l’âne que vous me contez là !<br />
– Annò, o Sgiò duttò, l’aghju rispostu. Quessa hè a vostra cultura, vi<br />
vene da Mr de La Fontaine è u liceu. A meia vene da a nostra cultura, orale<br />
è tramandata da l’antichi, da generazione in generazione, mediterranea è<br />
bibblica attempu.<br />
Hè statu l’omu chì ùn hà parlatu chè di cavalli è ùn hà più ammintatu a<br />
cultura corsa.<br />
•••<br />
4<br />
| PROSA
PROsa • Creazione<br />
A nustalgia<br />
Pasquale<br />
Ottavi<br />
Amicu giuvanottu, tù<br />
chì ti ne stai arrimbatu<br />
à quellu bancu<br />
di caffè, à bichjere in manu, agrazzulatu<br />
à u bandarecciu di i to pari, ma chì ti<br />
pudarà impreme, à tè, a nustalgia ? Chì ti<br />
ne pare, sarà ghjustu un sintimu chì sente<br />
u so fungu ? Valarà quant’è stu mocculu<br />
di sigaretta ch’è tù esci à frumbulà in la<br />
chjova ?<br />
A sò, à tè chì sè in suchju ti bollenu i<br />
farri è sceglie ùn sai ancu frà e mille vie<br />
prumesseti da a to vita chì principia nutrita<br />
à spiranze pampanute.<br />
A meia, micca ch’ella sia da veru à fine<br />
ma mancu possu dì ch’ella s’hè sempre in<br />
principiola. Ehà ch’ùn la saparaghju quella<br />
pena chì mi scrocca à l’impinsata, quella<br />
medicina ch’ellu mi tocca ad aspittà in<br />
pacenza chì u spiziale ùn l’hà ancu à riceve,<br />
quellu parente o quellu amicacciu chì vene<br />
à mancammi manu à manu pà u sempre.<br />
Cù quessi sì ch’ùn le ci cuntava più e stonde<br />
di benistà, po ci era quella frizione…<br />
Benistà… M’affugava quellu curdogliu<br />
q uandu chì, giovanu babbu à fiancu à<br />
medama, chitavamu u paese : cumpiianu e<br />
vacanze, s’eranu tutti accolti à a quatrera,<br />
in tagliu di stradone, i me più stretti, i<br />
vicini, tutti affaccati à tuccacci una manu o<br />
ad appicciacci un basgiu d’amore casanu.<br />
A vittura era trapiena, ci era ghjustu a<br />
piazza pà i figlioli da tanta a robba ch’elli<br />
ci davanu tandu, soprattuttu quella purcina<br />
ch’indè noi a facianu à manera, po l’ochji<br />
s’impiianu di lacrime fighjulendu in lu<br />
ritruspechju tutta quella ghjente chì ci si<br />
stava ferma cù u so mottu intristitu, chì ci<br />
s’alluntanava po chì vinia à turnacci minuta<br />
minuta prima di sparicci. I minuti tandu<br />
pisavanu un seculu è u palpazzolu turnava<br />
fasgiolu di testu prontu à sciuppà.<br />
Oghje a vittura hè luccicante, putente,<br />
in lu so mutore ci erpianu i cavalli quantu<br />
è più. In paese, a casa hè meia, ci hè<br />
tuttu cum’è in Francia è forse à dilla cusì<br />
mancu basta. Di robba or dunque sariamu<br />
ancu sazii… U me usciu u mi tirgu chì<br />
ci n’andemu, in quellu mentre u sole<br />
| 5
tramonta. In tagliu di stradone a vittura hè<br />
pronta, mi ci cogliu cù medama, spichjette<br />
di sole incalfate nantu à u nasu. Soli, eiu ed<br />
ella. Spachja a piazza è spachja a quatrera.<br />
Quelli di quì, i vicini, i mei, tutti quaiò à locu<br />
di riposu. Purtelli sarrati è usci stanghittati.<br />
Scaloni muti, sumeri più, nè sgiotte nè<br />
ghjalline, hè pulitu u pianu chì di a pullina<br />
mancu si cunnosce più u nome. U chjoccu<br />
di a campana à certi li dà da fà. A meia a<br />
vita, l’aghju po riisciuta, cusì mi prigava<br />
minnanna, mi chjamava a so spiranzola,<br />
cusì vulianu i me ginitori, cusì m’hà aiutatu<br />
a scola à turnà ciò ch’e sò oghje. Chjorgu a<br />
purtiera, semu avvinti à silenziu, accendu u<br />
mutore, sei cilindri o ghjente, avvicinatevi<br />
puru à sentelu ssu mormu, po movu.<br />
In lu ritruspechju, più nimu.<br />
Hè detta, bella sigura chì, di robba,<br />
propiu nulla mi manca. Mi n’avanzaria<br />
ancu. Ma u restu, a me ghjente ? A ghjente ?<br />
Induva sarà po l’escinziale ? Andarete à<br />
sapè, eiu stò bè campendu à cristianinu,<br />
à a muderna, quale vularia vultà in daretu,<br />
à strazià da una stella à l’altra, cumu elli<br />
dicianu i vechji ?<br />
Fà è fà, in core meiu ci s’hè furmatu un<br />
fessu. U ci hà ficcatu a cugnola di u tempu,<br />
à a zitta è à a muta, cavendu in giru à mè e<br />
prisenze care. Dicisu, chjuccutu, intrepidu,<br />
fala sempre di più à l’inghjò, ficchendumisi<br />
assassinu in lu più sicretu di l’esse ed allarghenduci<br />
sempre di più u filu di a crepa.<br />
Aghju voglia à parà, aghju voglia à tappà,<br />
pruvallila a li provu à quant’e possu ma<br />
fallila ùn la li facciu… Tandu, ferma un solu<br />
riparu, una sola medicina. Lascialla perde o<br />
frumbulalla ùn possu.<br />
A nustalgia.<br />
Quellu dulore di u ritornu chì manca,<br />
sicondu l’etimulugia soia. È quessa, un solu<br />
duttore a pò scrive nantu à u repice : tene<br />
u nome d’età. Allora, o quellu giuvanottu,<br />
tù chì guasgi guasgi mi ghjucarii à a risa<br />
cù i me mendi è i me raghjoni di i tempi di<br />
Luigi Piombu, mai ùn ti scurdà : i to tratti,<br />
a to foga, i to tichji, a to risa, e to macagne,<br />
u to bichjere è a to sigaretta in cumpagnia,<br />
l’aghju avuti è tinuti ancu eiu tutti quanti,<br />
arrimbatu à listessu bancu di caffè.<br />
Ma tù, quella di u ritruspechju in tempi<br />
d’una volta pienu è po turnatu spachju,<br />
forse mai a camparè. Mai ? Fà è fà, vai è<br />
sappia tù, a cunnosci quella di l’acqua chì<br />
volta à i so canali ?<br />
Quandu in core toiu u pesu di l’anni ci<br />
avarà impirnatu un lariu chì mancu a pudarè<br />
spiigà, calculeghja ch’un antru giuvanottu,<br />
quellu ch’è tù fusti tù, quellu ch’e fuimu<br />
tanti è po tanti, si tinarà à bichjere in manu<br />
è sigaretta in bocca, agrazzulatu à u bandarecciu<br />
di i so pari, tutti quanti arrimbati à u<br />
bancu di quellu caffè. Iscendu à frumbulà a<br />
so sigaretta in la chjova, ti fighjularà ridoni<br />
è spinsiratu in lu ritruspechju, in lu mentre<br />
ch’è tù t’alluntani da a to quatrera paisana.<br />
Alzarà e spalle, po si ficcarà torna in caffè à<br />
cappiacci e so sciabbulate.<br />
Quellu stradone, l’anu fattu à novu di<br />
pocu. Una campa par quella to vittura, nova<br />
framante è cusì putente.<br />
Di sti paesi anu messu à primurassine.<br />
Era ora…<br />
■<br />
6<br />
| PROSA<br />
2/05/2021
PROsa • Creazione<br />
U babbu<br />
Pasquale<br />
Baldovini<br />
« Ahh… svegliatu…<br />
Chì ora sò ? 6 ore…<br />
Porca miseria…<br />
‘Stu travagliacciu mi caccia u sonnu… »<br />
A moglia li dete un calciu nerbosu à u<br />
maritu, chì si muvìa troppu in u lettu è<br />
parlava solu à alta voce.<br />
« Eccu, mi ne vocu… » disse. Si discitò,<br />
si pigliò un caffè è lesse u ghjurnale di a<br />
vigilia. Ùn lu leghjìa mai u ghjornu stessu.<br />
Sapìa ch’ellu si disceterìa prima cà tutti è<br />
chì li ci vulìa truvà un calcusellu da spassà<br />
si la nanzu à u discità di i zitelli.<br />
A 7 ore è 15, s’avvicinò di a stanza di a<br />
figliola, intrì in furia in furia è aprì i purtelli.<br />
« AIÒ ! AIÒ ! DISCITATEVI ! ‘EMU ANDÀ<br />
À U CAPU DI U MONDU ! » briunò, ridendu<br />
à scaccanera.<br />
Si n’andò voltu à a stanza di u fratellu<br />
minore è ricumminciò a so riturnella.<br />
« AIÒ ! AIÒ ! DISCITATEVI ! ‘EMU ANDÀ<br />
À U CAPU DI U MONDU ! »<br />
Si ne vultò in cucina, appruntò duie<br />
tartine di buttiru è cunfitura è duie cicculate<br />
calle pè i zitelli. A femina ghjunse è<br />
cumminciò à piglià u sdighjunu. U fratellu,<br />
ellu, ùn ghjunghjìa micca. U babbu si messe<br />
in zerga.<br />
« Ma chì ferà ? Aiò ! AIÒ ! AIÒ !<br />
DISCITATEVI ! ‘EMU ANDÀ À U CAPU DI U<br />
MONDU !<br />
– Lascia mi in pace ! si lagnò u zitellu.<br />
A chì fà ricummenci tutte e mane e to<br />
scimità ?<br />
– E mo scimità ? O merdusò ! A quale<br />
parli quì ? A QUALE PARLI ? »<br />
U babbu li cacciò a cuverta è li mandò<br />
un pattone.<br />
« O muccicò, sorti da ‘stu lettu subbitu<br />
subbitu, o ti mengu !<br />
– Sorti da a mo camera ! barbuttulò<br />
u zitellu, mezu arritu nantu à u lettu,<br />
arrembatu à u muru, e mani pisate.<br />
– A to camera ? Quì, o testa di cazzu chì<br />
tù sì… sì IN CA-SA MEIA ! U patrone, SÒ<br />
EIU. Vocu è entru quand’ella mi pare è tù<br />
ùn ai nunda à dì. »<br />
Li venìa u pientu à u zitellu. U babbu<br />
si n’andò torna in cucina, agguardendu in<br />
bassu è disse chì u sdighjunu era prontu.<br />
Un pugnu di minuti dopu, u zitellu ghjunse,<br />
a faccia palida è si pusò mutu.<br />
| 7
« Chì voli o figliò ? dumandò u babbu.<br />
Dì mi ciò ch’è tù voli è a ti facciu.<br />
– Ùn vogliu nunda.<br />
– Bah… ùn ci hè bisognu à fà u musu…<br />
T’ai da mette in zerga per quessa ? »<br />
U zitellu ùn rispose nunda è u babbu<br />
lasciò corre.<br />
« Avà, spicciate vi ! Aè ! Andate è vestite<br />
vi ! »<br />
I dui zitelli si n’andonu à appruntà si.<br />
A moglia escì da u bagnu è intrì in a cucina<br />
senza agguardà u maritu manc’appena, u<br />
sguardu biotu è stancu.<br />
« O a mo cara ! Fà mi un basgiu… »<br />
cherse u babbu, avvicinendu si, e labbre<br />
versu a donna. Ella si girò à l’ultima è e<br />
duie labbre di l’omu basgionu u mentu di<br />
a moglia.<br />
« Và bèèèèè ! Aghju da purtà i zitelli à<br />
a scola. Ùn ai bisognu di nunda ‘sta mane ?<br />
– Ùn la sò. Ùn avemu bisognu di<br />
nunda ?<br />
– Ah… ùn la sò… Vedi… Mi ne vulìa<br />
cullà in muntagna à attipà mi à pena…<br />
Ci hè Petru è Kiki chì m’anu dumandatu<br />
d’accumpagnà li… ‘Emu da fà A Maniccia…<br />
Sai… A teppa a più dura mì ! Ghjè per<br />
l’intrinamentu… Dumenica, ci hè a corsa<br />
sai… U trail più tamantu di l’istatina… Sò<br />
ghjuntu decesimu annu, ti n’arricordi ?<br />
Và bèèèè… In piena forma ghjera… Avà si<br />
ùn m’approntu ùn vale nunda u straziu…<br />
Vedi ? »<br />
A moglia l’agguardò in catarochju è<br />
stede muta una stonda.<br />
« Chì c’hè ? dumandò u babbu.<br />
– E spese ? L’aghju da fà eiu ? Chì finiscu<br />
u travagliu à 7 ore è mezu ?<br />
– Ah ùn ci la facciu… S’o mi ne collu<br />
à A Maniccia… Hà da esse dura… Dopu<br />
rifalendu mi tocca à piglià u zitellu à a<br />
scola… »<br />
A moglia l’agguardò torna cù un<br />
sguardu schifignosu.<br />
« Ah… disse l’omu… Và bè… Và bè… Ci<br />
serà mezu… Mi n’occupu… »<br />
U zitellu straziava à veste si in a so<br />
camera è u babbu intrì cum’è una burrasca.<br />
« Aiò ! T’emu da aspittà dui ghjorni o<br />
chè ? Fà la finita avà, chì hè digià troppu<br />
tardi per ghjunghje à l’ora ! »<br />
Ùn era vera, a sapìa u babbu, ma a<br />
facìa apposta, vulìa chì u zitellu si spiccessi<br />
per ghjunghje da bon ora à u pede di a<br />
muntagna. U zitellu, angusciatu d’esse<br />
in ritardu, à pena abbambanatu, messe<br />
dui scarpi listessi ch’ellu avìa ma di culori<br />
diversi, una turchina è l’astra castagnu. Ùn<br />
ebbe u tempu di pittinà si è si n’andò cù una<br />
ciuffa di quelle.<br />
In vittura, u babbu cappiò a figliola<br />
davanti à u cullegiu è po u masciu davanti<br />
à a scola. Si n’andò è, dopu à una cinquantina<br />
di metri, s’avvedì chì u zitellu s’era<br />
scurdatu a cartina. Fece un mezu giru,<br />
accelerò versu u purtone di a scola, scansò<br />
a vittura à mezu a strada, lacò apparta a<br />
porta è s’infrugnò à trunchera di collu à<br />
lampà a cartina di sopra à a serrenda di a<br />
corte, briunendu u nome di u so figliolu.<br />
« Ti si scurdatu di u to saccu ! »<br />
U zitellu s’avvicinò, colse u saccu in<br />
pianu, volse ringrazià u babbu ma era digià<br />
partutu, à tavulette in a vittura.<br />
Una quindecina di minuti dopu,<br />
ghjunse in A Restonica, à u puntu di<br />
8<br />
| PROSA
partanza di a cullata di A Maniccia, una<br />
di e teppe e più dure, e più putente, chì<br />
tutti i trailer di prima trinca battìanu per<br />
appruntà si per e corse spaperse tutte e<br />
dumeniche in a Corsica sana.<br />
Si ne cullò cù i so amichi è messenu 1<br />
ora è 45 minuti. 1 ORA È 45 MINUTI ! PER<br />
A CULLATA È A FALATA ! VA BÈÈÈÈÈÈÈÈ !<br />
S’ELLU ERA CUSI IN FORMA U GHJORNU<br />
DI A CORSA, ATTENTI !!! L’astri dui ùn<br />
l’avianu mancu suvitatu, era troppu lestu<br />
nantu à i petranculi. Era falatu cum’è una<br />
capra.<br />
Agguardò l’ora. Meziornu ! Digià ! Pigliò<br />
a vittura, si ne falò in furia in casa à lavà sì,<br />
si manghjò un pezzu, eppo voltu à u Casino,<br />
à fà e spese. Cumprò ciò chì ci vulìa, a<br />
cicculata per i zitelli, ripasti appruntati da<br />
scallà dui minuti à u micro-onde, casgiu è<br />
pani di merolla affittati per fà i sandwich,<br />
è paste, paste è paste chì sò l’alimentu più<br />
bonu per i spurtivi è chì si facenu in furia<br />
a sera quand’è tù ùn ai u laziu di scucinà.<br />
Ghjunse à a scola à 4 ore è 10, vinti<br />
minuti nanzu à l’apartura di u purtone. Una<br />
mansa di donne parlava di i so zitelli ma<br />
ellu preferì parlà cù un tippu solu ch’ellu<br />
cunniscia à pena è si messe à diciulà nantu<br />
à a pulitica, à criticà u merre di Corti chì<br />
ùn facìa nunda, chì e strade eranu fragiche,<br />
chì ingannava a so moglia è chì mancu si<br />
piantava per salutà lu quand’elli si scontravanu<br />
in carrughju. L’omu rispundìa pocu è<br />
micca ma u babbu ùn si n’avvedìa mancu.<br />
U zitellu escì da a scola cù una faccia<br />
trista.<br />
« Chì c’hè u mo figliolu ?<br />
– Nunda.<br />
– Dì mi. O figliulucciu bellucciu<br />
cagucciu ! Dì à babbitu ! Chì c’hè ?<br />
– Nunda !<br />
– Aiò ! Dì mi chì amicu cum’è mè ùn ne<br />
averè mai ! »<br />
U zitellu cappiò un suspiru.<br />
« M’anu ghjucatu à a risa.<br />
– È perchè !?<br />
– Perchè avìa una ciuffa di l’astru<br />
mondu.<br />
– Hahaha ! Solu per quessa… Lascia li<br />
dì !<br />
– È dinò perchè mi socu sbagliatu ‘sta<br />
mane. Aghju messu dui scarpi differenti.<br />
– Euuuuhh… Pò accade à tutt’ognunu !<br />
Lascia corre ! Aè andemu t’aghju da fà un<br />
vesperinu ! »<br />
In casa, u babbu appruntò u vesperinu<br />
presceltu di u figliolu.<br />
« Boohh… Stà à sente o figliò ! Aghju<br />
fattu A Maniccia ! Sai in quantu tempu ?<br />
Induvina ! 1 ora è 40 minuti, cullata è falata.<br />
1200 metri di denivelé ! Và bèèè ! Socu in<br />
piena forma !<br />
– Ah… Bravu… Eiu aghju fattu una<br />
corsa in scola. Sò ghjuntu secondu di i CE2.<br />
– A t’aghju da dì, a simana prossima, a<br />
dumenica, veni cù mè ? Aghju da fà l’Ultra-<br />
Trail. Possu ghjunghje omancu in u TOP<br />
5 ! Và bèèè ! Ai manghjatu ? Mi ne vocu,<br />
vulteraghju nanzu di manghjà. Ai duveri ?<br />
Iè ? Poi fà li solu, ùn hè ? Sì un tercanu ! Dopu,<br />
fà li vede à mammata, o sinnò lamperaghju<br />
un uchjata quandu voltu ‘sta sera. A prestu<br />
o figliulucciu. »<br />
U babbu si ne falò in cità à ritruvà<br />
Marcu, un amicu di i trail.<br />
« Eh beh ! O Marcu ! Và bè ?<br />
CREAZIONE | 9
– Cumu sì ? dumandò Marcu. Posa<br />
posa. Allora ‘sta Maniccia ?<br />
– Popopo, ci simu sterpi. Simu andati<br />
à a scimesca. In a falata ùn mi parava nimu.<br />
– Iè ? A Maniccia ghjè u più bellu locu<br />
per approntà si. A simana scorsa l’aghju<br />
compia in 1 ora è 32 minuti.<br />
– 1 ora è 32 minuti ? O bugiardò !<br />
– Cumu ? A ti dicu ! 1 ora è 32 minuti !<br />
– Sò falatu eiu ‘sta mane in 1 ora… 1<br />
ora è 36. Si sempre daretu à me in e corse.<br />
Caccia ne à pena ah !<br />
– Bah ! A ti ghjurgu nantu à u capu di u<br />
mo figliolu. »<br />
U babbu, annerbatu, si n’andò senza<br />
mancu beie un caffè. U lindumane avia da<br />
travaglià. Putana gobba ! Ùn pudìa andà à<br />
intrinà si. È s’ellu ghjunghjìa prima cà ellu<br />
Marcu a dumenica ? Bah, ùn face nunda, si<br />
disse. Travagliava à u standard di l’uspidale<br />
di Corti. Ci facia i trè ottu. Ci stava un<br />
dopu meziornu da 1 ora à 8 ore, è u lindumane<br />
facia a mane è a notte. Eppo dopu,<br />
trè ghjorni di vacanza, è certe volte ancu<br />
quattru chì s’arrangiavanu cù i culleghi !<br />
Chjamate, dapoi chì l’urgenze eranu<br />
lucalizate in Bastia, ci n’era dece in a ghjurnata,<br />
per u più. A notte, ancu di menu.<br />
Quandu ci seria, u lindumane, si ferìa<br />
duie centinaie di burpees è altrettantu di<br />
squat saltati. Da travaglià u so cardiò è a<br />
musculatura di e so ghjambe. Li metteraghju<br />
dece minuti in i denti à ‘stu Marcacciu<br />
dumenica, pensò. Hà da capì stu conu !<br />
Si ne vultò in casa. A moglia era in<br />
a so camara, i capelli crosci, si facia una<br />
mascara di notte.<br />
« O cara ! S’hè passata bè a to<br />
ghjurnata ? dumandò u babbu.<br />
– Induv’eri ? Sò vultata avà. Ùn ai fattu<br />
nunda ?<br />
– Cumu nunda ? Aghju fattu e spese,<br />
cum’è tù m’ai dettu !<br />
– Ùn ai fattu nunda à manghjà ?<br />
– Iè, iè. Ci sò i rispasti digià pronti !<br />
– Hè robba purcina què…<br />
– Và bè… ti feraghju e paste cù l’ovi… ti<br />
piacenu nò ?<br />
– Fà cum’ella ti pare » rispose a moglia.<br />
È chjose a porta.<br />
A figliola era sciuta cù un amica. U<br />
babbu intrì in a stanza di u masciu. Leghjìa<br />
un libbru nantu à a storia di i Rumani in u<br />
so lettu.<br />
« L’ai fatti i duveri ?<br />
– Iè… disse u zitellu cù una voce<br />
tremulante.<br />
– Fà vede.<br />
– Iè ma ùn aghju micca capitu…<br />
– L’ai fatti o micca ?<br />
– Aghju pruvatu… »<br />
U babbu l’acciuffò è li mandò un<br />
schiaffu.<br />
« O bugiardò ! Ùn ai mancu a vergogna !<br />
Stercaghjone di merda. »<br />
A mamma escì di a so camara in a so<br />
camisgia di notte è dumandò ciò chì si<br />
passava. U zitellu disse chì u travagliu di a<br />
scola era troppu duru, chì ci l’avia pruvata<br />
ma ùn c’era statu mezu.<br />
« A t’aghju dettu di fà li… disse u babbu,<br />
agguardendu a riazzione di a mamma.<br />
– Perchè ùn ai micca dumandatu una<br />
manu à babbitu ? dumandò a mamma à u<br />
zitellu.<br />
10<br />
| PROSA
– M’hà dettu di fà li solu…<br />
– Cumu ! si strangulò u babbu. O<br />
bugiardò ! Eiu ùn l’aghju mai detta quessa.<br />
Mi voli fà passà per un omu chì ùn hè di<br />
parolla ? Attenti… »<br />
U chjappò per l’arechja è u mandò in a<br />
so camera cù un calciu in culu.<br />
« Perchè ùn l’ai micca aiutatu ?<br />
dumandò a mamma.<br />
– Hà dettu ch’ellu ci la facia solu, a ti<br />
ghjurgu… Eppo ùn aghju micca avutu u<br />
tempu cù tutti i capatoghji… »<br />
A mamma calò l’ochji è si n’andò in a<br />
camera di u zitellu à ricunfurtà lu. Dopu si<br />
ne vultò in a so camera è chjavittò a porta,<br />
dicendu ch’ella ùn manghjerìa nunda<br />
quella sera.<br />
U babbu appruntò e paste cù l’ovi è si<br />
n’andò à circà u zitellu, stracquatu in u so<br />
lettu, piattu sottu à cuerta.<br />
« O mascettu, voli manghjà ?<br />
– Innò.<br />
– Aiò ! Veni, chì t’aghju fattu e paste cù<br />
l’ovi fritti… Ti piacenu.<br />
– Ùn aghju micca a fame… »<br />
U babbu s’avvicinò è tirò a cuverta in<br />
pianu.<br />
« Ùn ti piattà o u mo mascettu. Vai…<br />
Scusa mi… T’aghju parlatu male è minatu<br />
anz’ora…<br />
– Iè… È ùn era ghjusta…<br />
– Ghjera annerbatu… Ùn hè micca<br />
colpa toia… »<br />
U babbu accarrezzò a guancia di u so<br />
figliolu è li dete un basgiu putente.<br />
« Aè, affacca ti, ci sò e paste cù l’ovi ».<br />
A listessu tempu vultò a femina è<br />
manghjonu tutti à trè.<br />
« O figliuluccia ! Ùn la cunnosci micca<br />
quella di u to fratellu, oghje ? Chì risata !<br />
Conta li !<br />
– Chì cosa ? sussurò u zitellu.<br />
– Quella di i scarpi ! Madonna ! Chì<br />
risata… »<br />
U zitellu stede mutu.<br />
« S’hà messu dui scarpi differenti ‘stu<br />
capibiotu » disse u babbu, spansendu si cù<br />
a figliola.<br />
U zitellu calò u capu è manghjò in<br />
silenziu.<br />
Dopu manghjà, u babbu andò à pichjà à<br />
a porta di a camera di i genitori.<br />
« O cara. Possu entre ? O… Rispondi…<br />
Per piacè… Possu entre ? »<br />
Ma ùn ebbe risposta. Si stracquò nantu<br />
à u soffà, messe un match di champion’s<br />
league nantu à a televisiò è si ficcò sottu à<br />
un plaid di sinteticu.<br />
« Socu veramente un conu… » si disse.<br />
Dopu à una stonda, agguardendu u<br />
match, si dumandò ciò ch’ellu pudìa fà<br />
u lindumane. Ah iè ! U dopu meziornu<br />
c’eranu i burpees è i squat. A mane ? Ferìa u<br />
sdighjunu per i zitelli, i purterìa à a scola<br />
è dopu chjamerìa à ‘stu bugiardu di Marcu<br />
per piglià si un caffè nantu à u corsu.<br />
•••<br />
CREAZIONE | 11
PROsa • Creazione<br />
I mistieri<br />
Paulu Antoni<br />
SQUARCINI<br />
Bonghjornu à tutti !<br />
Socu filici di<br />
ritruvà vi pà stu 76 u<br />
numaru di u nostru ghjurnali di scuparti<br />
chjamatu Scavendu a Storia. N’apprufittu<br />
par ramintà chì stu numaru d’oghji hè unicu<br />
postu ch’è no fistighjemi u capu d’Annu di<br />
u 2769 è dunqua u milleniu di a battaglia<br />
di Ponte Novu. U prisintatori di l’emissioni<br />
accanitu si metti in ghjinochji. O Pasquà<br />
pinsemi à tè è i to cispreri, i nostri eroi !<br />
Hum Hum, scusetimi mi socu lacatu purtà<br />
da l’emuzioni. Dunqua vi diciu chì oghji<br />
ind’u nostru ghjurnali emi scavatu a Storia<br />
è emi ritrovu un mistieru vechju vechju,<br />
guasgi anticognu ch’ùn si faci mancu più.<br />
Vi docu qualchì indiziu : U primu hè chì?<br />
à i nostri antennati di u xix u è xx u , l’erani<br />
imposta sta materia… u sicondu hè chì,<br />
s’eddi vuliani, i nostri antennati, spirà à un<br />
avvena più sirenu passavani tutti davant’à<br />
quisti quì… è u terzu hè chì ammaistravani<br />
a lingua di u pani (di l’epica !) com’è un preti<br />
ammaistrava a messa… Eti un’idea allora ?<br />
S’arrizza una manu ind’u publicu. « Sarà<br />
prufissori di francesi ? » Iè iè iè iè !!! Propiu<br />
bè !!! Semi andati à u scontru di un prufissori<br />
di francesi, unu di l’ultimi chì fermani quì,<br />
è l’emi intarvistatu. Aghju da ramintà u<br />
cuntestu, in l’annu 2022, U presidenti di<br />
a Republica francesi Emmanuel Macron<br />
decidì d’avè i pieni puteri è pigliò parechji<br />
misuri com’à quidda di pruibiscia a lingua<br />
corsa. U populu tandu u pigliò à cori è<br />
dicidoni tandu di parlà sempri corsu è<br />
tandu u francesi d’hè indebbulitu ind’a<br />
sucità. Fattu si stà chì a lingua francesi hè<br />
sparita da leva in purleva, a lingua corsa era<br />
ghjunta à un puntu criticu ind’a so storia,<br />
era stata assuffucata da i sfarenti pulitichi<br />
linguistichi in Francia è da i ghjunghjiticci<br />
chì ùn la parlavani ma sò stati ubligati<br />
dopu ch’osinnò ùn pudiani avè i so posti di<br />
« cadre » in impresa. I nostri antennati ani<br />
cunnisciutu tandu una riprissioni tamanta,<br />
ci ramintemi sempri st’immaghjini famosa<br />
di Ghjacumu Thiers à guasgi 70 anni chì era<br />
cuddatu sopra u Palazzu naziunali pà metta<br />
un affissu « Lingua corsa ufficiale ! Percò<br />
sò di Bastia è… » – ùn ci era troppu piazza<br />
12<br />
|
pà metta tutta a so puesia à nant’à<br />
un affissu, pinseti… Ma tuttu què u<br />
studiareti in iscola, ùn mi parmittaraghju<br />
di rimpiazzà i vostri prufissori<br />
di Storia di a Corsica mirè !<br />
Vi dumandu di sciaccamanà<br />
chì ricivimi subbitu à M. Persucapu,<br />
l’ultimu prufissori di francesi !<br />
– M. Persucapu bonghjornu,<br />
tamant’onori ch’è vo ci feti !<br />
– Saluta, vi ringraziu assai di u<br />
vostru invitu.<br />
– Allora o sgiò prufissori, prima<br />
di tuttu, quali seti è chì feti ind’a vita ?<br />
– Mi chjamu Émile Persucapu,<br />
socu unu di l’ultimi prufissori di<br />
francesi à u liceu Patrizia Gattaceca<br />
di Bastia dopu ad avè insignatu<br />
anni è anni à u culleghju Edmond<br />
Simeoni di Niolu.<br />
– Comu si faci chì u francesi<br />
s’hè guasgi spintu oghji in Corsica ?<br />
– Ùn pensu micca ch’eddu sia<br />
guasgi spintu, par mè ci hè sempri<br />
a brasgia ch’ùn dumanda cà di<br />
suffià appena à nantu. Ind’a lingua<br />
corsa, fighjuleti, fermani stampi di u<br />
francesi com’è par u indettu a sprissioni<br />
aduprata quandu si devi pagà<br />
un colpu à bia : « Femi mità mità ? »<br />
Allora chì ind’a lingua corsa antica si<br />
dicia « Lascia stà, pagu eiu ! » o « Poi<br />
fà marcà ? Pagu luni ». Ci hè ancu<br />
u famosu « Povara Corsica » chì<br />
veni da l’antica sprissioni francesi<br />
« Povara Francia ». Eccu sò picculi<br />
ditagli chì ramentani a piazza di u<br />
francesi ind’u corsu.<br />
– Assai intarissanti què. Criditi<br />
voi à un trasaltu di cuscenza com’è<br />
par u indettu u latinu chì hà vistu u<br />
so numaru di prufissori è studienti<br />
crescia à tempu à u tempu à u<br />
principiu di xxi u seculu ?<br />
– L’ultimi studii mostrani chì<br />
solu 2 % di a pupulazioni parla u<br />
francesi à i so figlioli, ancu u bunifazincu<br />
hè di più parlatu cà u francesi.<br />
Aghju pruvatu di parlà ni cù u me<br />
culleghu Di Peghjo, prufissori à l’università<br />
di Corti, chì hè un tarcanu<br />
di u bunifazincu ma, postu chì ùn<br />
ci aghju capitu nunda quand’eddu<br />
parlava, aghju lasciatu corra.<br />
– Studienti n’aveti assai ?<br />
– N’aghju 4. Ma u prublemu hè<br />
chì, postu chì a me materia hè in<br />
uzzioni ind’u sicundariu, i sculari<br />
ùn sceglini micca u francesi pà pudè<br />
sorta più prestu da a scola…<br />
– Tucchemi à a fini di stu ghjurnali,<br />
ringraziemi à M. Persucapu di a<br />
so tistimunianza !<br />
– Au levoil et bonne soilée,<br />
com’eddu si dici in francesi !<br />
Iè iè à voi dinò avvedacci è bona<br />
sera. Eccu, cari telespettatori, quali<br />
avaria pinsatu 700 anni fà chì u<br />
corsu saria cusì spartu in Corsica è<br />
ind’a Romania ? U dettu dici bè : ùn ti<br />
ni ridi di u me dolu, quandu u meiu<br />
sarà vechju, u toi sarà novu… ■<br />
CREAZIONE | 13
PROsa • Creazione<br />
U cunfortu<br />
[Premiu di u Ghjuria Altaleghje]<br />
Stella Emmanuelli<br />
U<br />
sole luce. Cacciu a me vesta troppu<br />
stretta è ricollu e maniche di a<br />
me camisgia. Di sicuru, ùn li saria<br />
micca piaciuta a me vistitura… Mi tuccava à esse solu dopu à issi pochi ghjorni<br />
induve sò statu culpitu. Issa chjamata, a sapiu ch’ella ùn mi ci vulia micca à<br />
risponde li. In tantu, u telefunu chì sonna à 9 ore di mane, a dumenica…<br />
« Allò ?<br />
- Babbu ùn s’hè micca svegliatu.<br />
-… Vengu. »<br />
Infilgu un jean, mi boccu una lanetta è chjappu u me mantellu. Lelia hè<br />
dighjà pronta. Hà capitu subitu. I cinque minuti pà andà ind’è i me genitori<br />
mi parenu un’eternità. Ùn la li facciu à parlà, mancu à rifiatà. À dì la franca, ùn<br />
pinsavu micca ch’ella era pussibile di stà tuttu issu tempu senza rifiatà. T’aghju<br />
l’impressione chì nulla ùn pò sorte da u me corpu, mancu un fiatu. Mi pare chì<br />
stendu mutu, silenziosu, u tempu s’hè piantatu, ch’ùn hè micca vera.<br />
Rientru in a camera. Dorme. A so faccia hè stesa. Anu sempre durmitu cù<br />
l’alette aperte è u sole di marzu inchjarisce a stanza. M’avvicingu da a finestra<br />
pà sarrà li ma mi piantu. U pratu di a me zitellina hà lasciatu a piazza à una<br />
infilzata di case muderne. Quantu tempu aghju passatu à corre quallà. Mancu<br />
a notte mi facia rincasà. M’arricordu di a me più bella scuperta : una culunia<br />
d’ape s’era stallata in u tafone d’una leccia. Era u ghjornu di l’Ascensione, ùn<br />
aviu micca scola. Marchjavu quand’e sò statu surpresu pà una bufunera. D’un<br />
colpu, un nivulu neru hè passatu inde u celu nanzu di infucià versu à l’arburu.<br />
Incredibule ! Era a prima volta ch’e vidiu un essame. Di più, s’era piantatu<br />
14<br />
|
quì ! Eru cuntentu cum’è un pichju. M’avvicinavu da verificà s’ellu era bè inde<br />
l’arburu. L’ape vulavanu in giru, ci n’era millaie.<br />
« Saveriu ? Saveriu ? O Savè !»<br />
Impegnatu à usservà u so ballettu, ùn aviu micca intesu à Mamma chì mi<br />
chjamava pà manghjà.<br />
« Iè o Mà, duie minuti.<br />
– Innò, veni, t’aspittemu pà manghjà. »<br />
À tavulinu, aviu parlatu senza fine di a me scuperta.<br />
« Vi rendite contu ? S’hè piantatu quì, davanti à mè !»<br />
Dopu à e ricumandazione di Mamma, Babbu m’avia contu chì u soiu t’avia<br />
una decina di bugni. L’avia fatti elli mì ! S’arricurdava di u gustu di u mele<br />
tastatu direttamente in u pezzu di favu custruitu da l’ape.<br />
À a fine di u ripastu, corsi prestu prestu à ritruvà e me ape. Passavu u dopu<br />
meziornu à fighjulà le.<br />
U lindumane, Babbu era vinutu à salutà mi mentre ch’e circavu a me<br />
baretta.<br />
« Umbè ! Sè cascatu da u lettu sta mane. Ùn ci hè micca scola ?<br />
- Innò, ma vogliu andà à vede l’ape.<br />
- O Figliulè, forse ch’elle ùn ci saranu più oghje.<br />
- Cumu ? Parchì ?<br />
- Parchì quandu un essame cambia di locu, si pianta sempre un ghjornu,<br />
nanzu di truvà quellu chì li cunvene. »<br />
Eru partutu in furia, in ciavatte, sin’à l’essame. Ancu di grazia, era sempre<br />
quì.<br />
Passavu e me ghjurnate quallà quandu ùn avia micca scola o ch’ùn eru<br />
micca punitu. Stavu appena più luntanu di i primi ghjorni… Aviu amparatu –<br />
appena troppu tardi – chì una volta chì l’essame cumencia à custruì i so favi,<br />
l’ape diventanu di più aggressive. Ma, nulla mi pudia impedisce di cuntinuà à<br />
fighjulà le, nè Mamma è i so mughji quand’e sò vultatu in casa cù una punghjitura,<br />
nè una vulintà d’agì pà ripicca. Avianu prutettu a so casa.<br />
L’estate era passatu cusì, à circà di sapè da chì fiori si purtavanu l’amacu.<br />
Tutti issi culori… è l’odore di u mele. Aviu ancu pruvatu à tastà lu. Aviu battutu<br />
a campagna pà truvà un bastone abbastanza longu da piglià ne.<br />
Dopu à a rinfriscata di Santa Maria, Mamma avia cuminciatu à parlà di<br />
scola. Sittembre s’era affaccatu troppu prestu è aviu fattu a me rientrata.<br />
CREAZIONE | 15
U solu puntu pusitivu era issu 19 ch’e aviu avutu in redazzione : ci vulia à cuntà<br />
e so vacanze. A maestra m’avia ancu dumandatu di leghje la davanti à tutti ! Eru<br />
vultatu in casa triunfante. Eppuru, Mamma è Babbu ùn eranu tantu cuntenti.<br />
« Ma, avete capitu ? 19 ! È l’aghju lettu davantu à tutti !<br />
– Hè propiu bè, o Figliulè », avianu rispostu senza fede.<br />
Ùn capiu micca a so riazzione è mi n’andavu à vede e me ape.<br />
« Babbu ! Babbu ! Chì s’hè passatu ? Parchì ùn possu micca andà in u pratu ?<br />
Chì ghjè issu pannellu ?<br />
– Anu da custruì case…, cappiava Babbu.<br />
– Ma ùn hè micca pussibule, ci sò e me ape.<br />
– A sò… Sò vinuti sta mane pà sarrà tuttu. L’avemu amparata oghje.<br />
– Ma sarà periculosu pà elli. L’ape l’anu da punghje cum’è à mè s’elli<br />
s’avvicinanu.<br />
– Aghju discorsu cù l’operai, anu da taglià tuttu pà spianà u tarrenu. »<br />
Fighjulavu i me genitori, l’ochji pieni d’acqua è a gola strinta. Aviu odiu pà<br />
tutti quelli chì vulianu fà a so casa quì. Eru incunsulevule.<br />
Sargu l’alette è a finestra. Mamma hà chjamatu i bicchimorti. Entre inde<br />
a camera da appruntà i vestiti. In cucina, Lelia mette l’acqua in a caffittera<br />
quandu si pichja à a porta. Sò elli… Hè vera. Babbu hè mortu.<br />
I ghjorni si sò suvitati, tutti pari : abbracciamenti, strinte di manu, parti.<br />
Dumane, ti purteremu in tarra. Ùn possu micca dorme. Sta casa, l’odori, i<br />
ricordi… A notte hè chjara, mi tocca à sorte, à marchjà, affocu.<br />
Fora, tuttu hè chietu. E lanterne municipale inchjariscenu e facciate di e<br />
case. Marchju senza riflette, un passu davanti à l’altru è ùn vecu mancu ch’ùn ci<br />
hè più lume. Ùn ricunnoscu micca u locu. Mi sò persu. Cercu di truvà qualcosa<br />
in issu bughju quandu cascu annantu à una forma chì mi pare cunnisciuta.<br />
Cinnuleghju l’ochji da adattà di più a me vista. Hè ellu, ne sò sicuru. Ùn si vede<br />
guasgi nulla è ùn pò micca avanzà, ci hè un ustaculu. Rivengu annantu à i me<br />
passi. Vulteraghju dumane.<br />
A messa era bella. U cunfortu hè compiu. Mamma è Lelia assestanu u<br />
salottu quand’e mi ne vò. Ùn possu più aspettà. Ripigliu u caminu di a notte è<br />
mi ritrovu davanti à ellu. Lampu un’ochjata in giru à mè è francu a sarrenda.<br />
Hè sempre quì ! M’avvicineghju à passi sicuru quand’e sentu a bufunera. Pesu<br />
u capu, surridendu…<br />
« Sò quì, o Bà !» ■<br />
16<br />
| PROSA
PROsa • Creazione<br />
U stallone salvaticu<br />
Guidu BENIGNI<br />
A natura hà sappiutu pruduce tante<br />
bellezze, chì l’omu pò fà cum’ella li pare,<br />
creà, inventà, cuncepisce, almanaccà, ùn<br />
serà mai à paragone d’ella.<br />
Guardate l’animali chì vivenu in<br />
libertà. Ma chì tante ballerine ! Quand’elli si<br />
movenu si valenu tutte l’arte curegrafiche.<br />
Ogni sterpa animale pussede e so qualità<br />
proprie.<br />
Avete mai vistu issi cavalli salvatichi<br />
chì stanu per isse pianure smense ? Ma chì<br />
tanti affari ! Chì maravigliosu spetaculu à<br />
vede li marchjà, truttà, galuppà è saltà. Fieri<br />
di stintu, sazii di spaziu, superbi di forza,<br />
fughjenu l’omu è disprezzanu e so cure.<br />
Verani verdicenti, statine calurose, inverni<br />
salutivi li danu rispiru puru è porgu. Elli<br />
beienu acque linde è pascenu prati senza<br />
cunfine. S’omu li si pudia dumandà u so<br />
parè è ch’elli pudessinu risponde, sò certu è<br />
sicuru ch’elli vi dicerianu : “Ma chì tanti lazii<br />
d’esse curati in stalle puzzulente ! Chì tante<br />
voglie d’esse cumandati è sottumessi à discipline<br />
!” È cum’elli averianu ragione…<br />
U salvatichisimu li dà forza, allegria,<br />
nervu è nubiltà. Invece chì i so cumpagni<br />
inchjustrati ùn anu, elli corci, chè poca<br />
sumiglia cù isse qualità, for di a domma<br />
chì l’omu l’impone (chjamanu quessa<br />
“l’Alta Scola”), è per chì fà ? per ch’elli sianu<br />
d’accunsentu à fà per forza ciò ch’elli facenu<br />
cun l’amore, in libertà.<br />
Fieri è salvatichi, furzuti è scupigni, elli<br />
si difendenu da i predaghji è i vincenu à a<br />
corsa. Aduniti in greghje, si piacenu à stà<br />
inseme. Mentre ch’elli pascenu, u patriarca<br />
di a sterpa stà in custodia è prevene s’è à<br />
casu mai qualchì periculu si presenta. Elli<br />
ùn attaccanu lite à nisunu, à nisunu facenu<br />
assaltu. A guerra ùn hè di so fattu è ùn li<br />
garba. Campà in santa pace è in libertà, in<br />
libertà, pare ch’ella sia a so sola primura,<br />
u so solu penseru. Chì vita piacevule è chì<br />
lezzione per l’omu !<br />
Ma l’omu, ci averà mai pensatu ?”<br />
| 17
Cusì parlava Ziu Orsu Maria, tempi<br />
passatoni. Discorsu filusoficu, vistu ch’ellu<br />
avia avutu l’asgiu di pensà è riflette à u<br />
stintu animale cum’è à l’estru omanu, da<br />
tantu ch’ellu avia insulcatu mari è traversatu<br />
paesi, da tantu ch’ellu avia avutu à<br />
scumpete o trattà cun populi di tutte e<br />
sterpe è di tutte e cundizione.<br />
Ziu Orsu Maria, da giuvanottu s’era<br />
datu à a pesca cù u babbu, è di quandu<br />
in quandu capitava ch’elli avessinu à fà<br />
viaghju da Macinaghju à Bastia. Chì d’issi<br />
tempi era più comudu è prestu fatta in<br />
barca chè d’andà ci per terra. Più tardi<br />
ellu s’era imbarcatu cù un patrone chì<br />
facia u cumerciu trà Capi Corsu è isse<br />
mareme tuscane, vendendu vinu o oliu,<br />
è incettendu stofe, ferri, ardigni o arnesi<br />
prufessiunali. È fà chì cusì li era venuta<br />
a passione di parte sempre più luntanu.<br />
Sin’à u ghjornu ch’ellu s’era imbarcatu<br />
nant’à una nave chì facia viaghji longhi è<br />
da issi lochi ne era rivenutu… trent’anni<br />
dopu.<br />
Ziu Orsu Maria, quand’ellu cuntava e<br />
so passate, i so stalvatoghji, e so venture, si<br />
lasciava imbuccaliti tutti i zitelloni accatamansati<br />
à l’intornu di u fucone. Babbone,<br />
chì ne facia partita, averà avutu ellu tandu<br />
una quindecina d’anni. U seculu stava<br />
per finisce, vale à dì chì Ziu Orsu Maria<br />
cuntava fatti successi ver’di i tempi di<br />
Napulione III. È Babbò ci ne facia a ripetizione<br />
di quelli chì l’eranu restati impressi.<br />
Cusì fù per quella di u stallone salvaticu.<br />
State che a vi conti tale ch’ellu a cuntava<br />
Ziu Orsu-Maria…<br />
“Quellu ghjornu m’era persu. È cume fà<br />
per ùn perde si in isse pianure senza fine di<br />
a Pampa argentina ? U sole, ellu solu, pudia<br />
indicà punente o levente. Partutu sulitariu<br />
à riguarà vaccine sbandate, m’era spiccatu<br />
da a squadra di i cumpagni è senza rende mi<br />
contu m’era lasciatu piglià da u tardi. Tandu<br />
m’era vistu custrettu di circà un aggrottu<br />
per passà a notte. Siccome chì e nuttate<br />
ùn eranu friddose, in cuntrastu tremendu<br />
cù u calore di a ghjurnata. U ciuttà di sole<br />
facia scade a timperatura di 15 o 20 gradi<br />
è malasgi à chì ùn avia previstu u fattu.<br />
Campa chì mi purtava sempre appressu,<br />
liati à a sella, o stretti in le prisacche, tutti<br />
l’attrazzi nicessarii per pudè vive for di<br />
casa parechji ghjorni : manghjusca, bienda,<br />
stuvigli, cupertoghji, panni di riscambiu è<br />
arme per caccighjà.<br />
Per furtuna avia scupertu una teppa<br />
chì mi avia prucuratu l’aggrottu è cusì avia<br />
pussutu accende un fucarellu è fà mi duie<br />
ove cù una fetta di panzetta. U “maté” caldu<br />
mi avia datu fiatu per a nuttata. À qualchì<br />
passu vicinu, a mo ghjumenta, intravata, a<br />
si pascia pianu pianu, avveza ch’ella era à<br />
stà si in cumpagnia di u patrone senza mai<br />
spustà.<br />
A stupita fù lindumane à u sbiancà di<br />
l’oriente, quandu mi sò svegliatu è chì mi<br />
sò avvistu chì a ghjumenta ùn era più sola,<br />
ma si tenia in cumpagnia d’un superbu<br />
stallone salvaticu. Fieru, nare pisate,<br />
chjoma furnita, coda alta, quellu baculava à<br />
l’intornu à a ghjumenta è ella, accunsentevule,<br />
u guardava fà, cum’è ammagata. Fattu<br />
straordinariu, a ghjumenta s’avia persu e so<br />
18<br />
| PROSA
trave, ciò chì m’avia impenseritu s’è mai mai<br />
li venia u laziu di fughje…<br />
Da tandu ùn sapia chì fà. Un ventulellu<br />
cuntrariu, impedia u palesu di a mo presenza<br />
à u stallone è d’infatti, quellu ùn era attente<br />
chè à fà u bellu cù a so nuvella cunquista.<br />
Mustrà si, fiscà a ghjumenta ? Mancu pensà<br />
la chì pudia umbrichjà u stallone è fà lu<br />
parte, è cun ellu a ghjumenta. Aspettà ? Ma<br />
quantu ? È po chì sà ciò chì corre in chjocca<br />
à l’animali ?<br />
Per fine, m’era decisu è avia fiscatu a<br />
ghjumenta. À u solitu, allettata, ella venia<br />
sempre chì sapia buscà si qualcosa. Ma<br />
tandu, facia cum’è s’ella ùn avessi intesu.<br />
Aghju turnatu à fiscà, ma più forte… Ahù,<br />
nisun muvimentu di a ghjumenta, ma u<br />
stallone tandu s’era avvistu di a mo presenza.<br />
Benchè à più di centu passi, ellu avia messu<br />
a spazientà, ruspendu di zampa è pisendu<br />
un nulu di pulvarizzu, trinichendu a cullaghja<br />
per scuzzulà a so chjoma, tutti segni<br />
d’impazienza è d’estru cuntrariatu. Hè stata<br />
quandu aghju circatu à avvicinà mi, pianu<br />
pianu si sà, chì a ghjumenta s’hè resa contu<br />
di a mo presenza. Ella, tandu, s’hè tirata più<br />
luntanu è u stallone appressu. Avia bonu à<br />
turnà à fiscà, più m’avvicinava più l’altri<br />
dui si scantavanu, dolcemente, in principiu,<br />
è più lesti per fine à ogni passu. À manu à<br />
manu a ghjumenta s’era vultata versu mè,<br />
m’era venuta à dece passi è mentre chì à mi<br />
pensava decisa à rivene s’era firmata netta,<br />
guardendu mi una stonda è d’un colpu<br />
pisata arritta arritta, s’era vultata da l’altra<br />
parte è partuta à u trottu, coda pisata, ver’di<br />
u stallone chì, fermu cum’è una statula<br />
l’aspettava. Tandu, partendu tramindui,<br />
fiancu à fiancu, cum’è per dì mi : “Noi ci simu<br />
piaciuti, è ch’ella ti piaci o nò à tè, avemu<br />
decisu di fà vita inseme”.<br />
“Piglia ti què, o carnavà, è vai à pedi !”<br />
s’era dettu Orsu Maria. Hè tandu ch’ellu<br />
avia truvatu, in pianu, e trave di funa di a<br />
so ghjumenta, mastacciate è tazzate da i<br />
denti è chì ripresentavanu u simbulu di a<br />
libertà ritruvata.<br />
Orsu Maria aspettò dui ghjorni,<br />
sulitariu è scumpientu, chì i so cumpagni<br />
u ritrovinu, dopu ch’ellu avessi fattu un<br />
bellu focu cun frasche di legna verde, per<br />
dà assai fume è signalà a so pusizione.<br />
“U stintu di libertà, in più di quellu di<br />
l’amore… è tuttu hè dettu, avia cunclusu<br />
Orsu Maria, a ghjumenta avia fattu a so<br />
scelta.”<br />
•••<br />
CREAZIONE | 19