A. COSTINESCU - ALBUM 2018

Gânduri la Augustin Costinescu
Într-o lume plină de mizerii, scârbe și nedreptăți, el găsește în orice,
grăunți de frumusețe, bucurii și speranțe.
Are ochi și inimă pentru ele, le simte, le trăiește și mai ales are harul să
ți le inducă și ție.
Aparenta sa aroganță, stilul său de viață, sunt doar scutul ce-i apără
imensa sensibilitate, candoarea pe care trecuții ani n-au reușit să i-o
tocească ci, din contră să-i dea strălucire.
„Un poem trebuie să rupă una câte una, sforile care îl leagă de ceea ce îl
motivează. De câte ori poetul rupe una din ele inima bate mai tare.
Când o rupe pe cea din urmă, pomul se înalță singur, ca un balon frumos
în sine și fără nicio legătură cu pământul" asta spune JEAN COCTEAU
despre poezie.
Asta face Augustin Costinescu în pictură cu bucuria copilului pentru care
lumea se naște în flecare zi.
Influențe? „Nu mi-au trebuit istoric străin să citesc sau să scriu, că toate
au fost scrise în inima mea” mărturisește Ion Neculce.
Arlechini obosiți, dansatoare elegante, nuduri, florărese, biserici și
mănăstiri românești, birje trase de cai pe ulițe adormite, porturi visate,
cafenele, Paris, Paris, plaje inundate de soare, copii cu ochi de toniță, toate
sunt rupte din Augustin Costinescu. Cum ar spune Gustave FLAUBERP
„Madam Bovary sunt eu”.
În pânzele lui Augustin Costinescu, plutește un mister, inefabil
evanescent. Ești incitat să găsești un răspuns și căutând răspunsul devii
părtași la facerea FERICIRII. Este un moment de vrajă; te simți creator și
ca FAUST ai vrea sa strigi: „CUPĂ RĂMÂI!” Este ecoul pe care Augustin
Costinescu îl așteaptă de la tine bucurându-se de bucuria ta, este semnul
sigur că LUCRAREA lui și-a atins ținta, că PICTURA lui izbândește.
Simion Săpunaru,
2012
67