A. COSTINESCU - ALBUM 2018

unei femei care își acceptă destinul,
relaxându-se resemnată în fața unui
buchet de flori? Nimeni nu bănuiește cât
este încărcătură filosofică și cât este
religiozitate în reprezentarea nudului unei
tinere evocată în deplinătatea purității ei,
cu forme trupești totuși apetisante și
vulnerabile.
Femeia, căci acesta este un subiect
elaborat al desenelor sale, este prezentată
în linii unduioase, obținute din modulări
ale desenului, din ducturi curbilinii care
mângâie retina, făcând-o să parcurgă
traseele unor hiperbole și parabole
închegând armonios imaginea, construită
pe forme rotunde, feminine. Din trăsătura
întreruptă sau continuă a instrumentului
de lucru, pensulă îmbibată de negru,
cărbune, pastel sau tuș, Augustin
Costinescu ne ține o lecție despre stil,
despre posibilitățile nelimitate ale imaginației
de a reprezenta același motiv
artistic în variante care țin de reevaluarea
mijloacelor de expresie. Paralel cu investigația
realistă a anatomiei, cu respectarea
criteriilor compoziționale, a proporțiilor
miologice și osteologice, artistul interpretează
corpul prin păstrarea limitelor
figurativului, amplificând notațiile lirice
ale imaginii prin rafinamentul liniei, prin
atitudinea demnă și ținuta elegantă a
posturii. Modelul de atelier rămâne în
atenția artistului prin redarea acestuia în
crochiuri, studii și schițe, dominate de un
pronunțat caracter liric.
Reprezentând femeia în minimum de
linii, uneori cu accente de culoare, pentru
a plasticiza o dată în plus expresia estetică
a lucrării, artistul execută o sinteză
deplină a subiectului, având avantajul
vizualizării rapide, al impactului direct
asupra privirii, printr-o transmitere
implicită a ideii și a emoției. Notația
rapidă, invocând caligrafia elegantă a
maeștrilor clasici, este interpretată întrun
mod personal de artistul care, de la
dezinvoltura și simplitatea gestului,
ajunge la scriitura unei caligrafii vibrante
de linii cu rol de a ondula drapajul
rochiilor unor dansatoare de cabaret și
balerine efilate, creând ritmuri și tensiuni
plastice, evocând, în același timp, o
mișcare continuă. Deseori apare nota de
picturalitate, obținută din aceleași
tonalități deschise, efectele ultime fiind
asemănătoare tendinței fove a pânzelor.
Stând cu mâna leneșă peste spătarul
scaunului ori având capul acoperit de o
pălărie după moda timpului, personajul
feminin este tratat deopotrivă în linii
groase, subțiri și intermediare, adică
modulate pentru a reda lumina și umbra
prin sugestii metaforice de interpretare,
nudul schematizând prototipul stării de
grație, ce caracterizează reprezentările
feminine din opera lui Augustin
Costinescu. În fața unei cești de cafea,
doamnele grafiate seminud afirmă
concizia grafică la care poate ajunge
măiestria artistului și jocul de volume în
alternanța aproape-departe. În timp,
desenele care redau nudul și frumusețea
feminină ca subiecte de reprezentare, au
devenit uneori interpretări mai libere din
punct de vedere al tratării anatomiei,
Augustin Costinescu fiind interesat de
poezia atmosferei, de tainele induse de o
astfel de temă. Din linii mici, întrerupte,
dispuse în registre orizontale, creând
impresia de plutire, acesta fixează lapidar
detalii, lăsând fantezia creatoare să susțină
11