A. COSTINESCU - ALBUM 2018

COSTINESCU 

1

2

INSTITUTUL CULTURAL ROMÂN 

Bucuresti, 2018 

Augustin 

COSTINESCU 

P i c t u r ă - Desene 

P r e f a ț ă : 

A n a A m e l i a D I N C Ă 

E D I T U R A 

3

4

Dedic acest album de artă de la crepusculul creației mele, 

pasionaților de frumos și de artă, Institutului Cultural Român 

din București fără de care acest proiect nu ar fi existat. 

A. Costinescu 

Martie – aprilie 2018 

5

6

7

De unde vine frumosul în pictura lui 

Augustin Costinescu 

Pictorul Augustin Costinescu 

Galbenul, roșul și albastrul dau naștere prin 

savante combinații la vibrații cromaticosufletești 

punctate uneori de nuanțe de violet, alb ori negru, care se 

prind într-un adevărat dans al trăirilor, mereu proaspăt, mereu 

uimitor, mereu altfel. 

În expoziție, așezat deoparte, ne privește un genial „autoportret” în 

nuanțe calde aurii, diferite de celelalte jocuri cromatice. Galbenul Solar 

nu mai este în prim-plan, ci stă ascuns în combinațiile de ocru, galbennegru 

și verde cu roșu venețian. Este intitulat simpu „Eu”; pictorul care 

contemplă fresca vieții. Este însuși Maestrul care ne privește hotărât, 

critic, dar întotdeauna cu îngăduință și răbdare, cu sufletul deschis și 

generos. 

Iulia Monica Oehler-Șincai, cercetător științific, Academia Română 

Septembrie 2017 

Galeria Artelor, Palatul Cercului Militar Național 

Dezvoltat ca viziune pe linia colorismului 

românesc, dar implicat stilistic în 

tipul de expresionism și fovism al peisajul 

francez, Augustin Costinescu își asumă 

prin opera sa un tip de originalitate care 

atrage atenția prin sensibilitate, emoție, 

sentiment nedisimulat în fața luminii, 

detectată ca principală sursă a bucuriei 

artistului de a picta, alături de culoarea 

vie, tensională, încorsetată într-un limbaj 

unde subiectul plastic devine predilect. 

Prin luminozitatea pânzelor sale, prin 

galbenul mirobolant, care îi domină 

tablourile în compozițiile de maturitate, 

Augustin Costinescu redefinește o 

atitudine de admirație în fața cotidianului 

personal, marcat de temele consacrate ale 

istoriei artei: portret, natură statică, 

peisaj, compoziție, perspectivă, ce îl 

apropie de zonele clasicismului. 

Este evident că artistul a privit atent 

pictura modernă europeană, observând 

în marile muzee ale lumii creația 

8 

maeștrilor dinaintea sa, cercetându-le 

atent opera, citind mult și înțelegând 

sensul creatorului căutător de elemente 

identitare necesare definirii operei. Deși 

este un urmaș demn al colorismului 

românesc pe filiera Ștefan Luchian, 

Nicolae Tonitza, Alexandru Ciucurencu, 

Vasile Grigore, pictorul are atitudinea 

personajului care își așază șevaletul în 

Montmartre și Montparnasse, Veneția, 

Florența și Capri, Grecia, Spania ori în 

cartierele vechi ale Bucureștilor, iubind 

plein-aerul și absorbind cu nesaț 

frumusețea geografiei, a atmosferei, 

căutând colțuri de natură exotice, care îi 

permit să alcătuiască imagini inedite, 

încărcate de romantism și pitoresc. 

Păstrând și cultul atelierului la fel ca 

vechii maeștri, cunoscând rigorile 

structurale ale imaginii și folosindu-se de 

ele pentru a implica tonalitățile 

luminoase și culoarea vie și sălbatică, 

Augustin Costinescu creează, pe o

armătură bine articulată a desenului, 

mase de materie cromatică ordonate 

după preceptele cromatologiei, după 

norme care avantajează eclerajele dispuse 

pe întreaga suprafață a lucrării sau în 

planuri perspectivale ori în orizontale și 

verticale. Senzațiile vizuale rezultate din 

această osmoză a coloritului surprinzător 

de luminos, țin și de solaritatea interioară 

a artistului, care știe să privească cu ochii 

minții, variațiunile de atmosferă ale 

peisajului în plină zi, sinceritatea sa față 

de motiv insinuându-se în juxtapunerile 

de tonuri, în metamorfoza de culori calde 

și reci ce brodează golfuri și așezări 

mărginind ape, debarcadere, cadre 

citadine, clădiri încărcate de taine, lăcașe 

de cult învăluite în armonii cromatice 

sonore, surprinzând ansambluri și detalii 

asamblate după datele picturii, conform 

experienței și talentului său. 

Sunt evidente modalitățile plastice 

prin care Augustin Costinescu amprentează 

culorilor vii o strălucire aparte, o 

puritate și o saturare a pigmentului aflate 

uneori în pragul incandescenței. O 

anumită libertatea în mânuirea penelului, 

dar și gesturile reținute în aplicarea 

tonurilor eclatante și aprinse, evidențiază 

sclipirea de briliant a materiei așezată 

peste componentele figurative, conturate 

unitar, stilizate după subiectivitatea 

emoției directe, dar concordând conform 

obiectivității experienței sale de decenii. 

Culoarea, corelată cu formele, denotă 

principiile stilistice ale expresionismului 

și fovismului sub pecetea cărora se află 

prin dezinvoltură, din care abstrage 

cruditatea substanței alăturate senzitivului, 

devenind el însuși, identitar și 

continuator al drumului colorismului 

românesc. Neîncetatele căutări de soluții 

plastice sunt evocate de suprafețele 

ordonatoare ale compoziției, creând 

perspective ori zone aplatizate ale 

câmpului imagistic, născute din înlănțuiri 

de tușe și de pete în game așezate ritmic, 

purtând cu ele expresii plastice induse în 

urma impresiilor din fața motivului. 

Grija pentru perechile de complementare 

roșu/verde și galben/albastru 

sporește contrastele și plasticitatea 

imaginii, lăsând amestecurile, asociațiile 

și opozițiile dintre nuanțe să evidențieze 

acuitatea vizuală a artistului, a cărei 

atenție insistă asupra culorilor termodinamice, 

cu efecte psihologice. Suprafețele 

perspectivale sunt rezultatul 

utilizării în diferite registre a culorilor 

calde și reci, încununate de strălucirea 

maximă a galbenului încărcat de lirism și 

prospețime. Ca dominantă cromatică, 

9

acesta conferă monumentalitate compozițiilor 

sale, le arhitecturează după reguli 

impuse de pictor, alcătuind spații 

vibrante, încărcate de lumină și bucurie, 

de expresivitate maximă. Galbenul din 

pânzele lui Augustin Costinescu aparține 

componentei divine a ființei sale, 

reculului venit dinspre armoniile lumii, 

predispunând la comunicare prin 

tensiunile expresiei, prin schimburile 

energetice dintre natura interioară și cea 

exterioară artistului. 

Lizibile în variatele efecte și senzații 

imprimate suportului bidimensional, de 

la liniște și sublim, la starea de bine și la 

dinamica vieții, aceste elemente conștiente 

și subconștiente sunt surprinse în 

tușe intense de galben, alăturate ritmic, 

prin trasee scurte sau prelungi ori 

elaborate în pete ample de culoare, dând 

impresia unor meteoriți în cădere sau a 

unor efecte optice orbitoare, tensionând 

suprafața eclatantă de galben pur, intens, 

violent, strident, surdinizat, diluat… Este 

impresionantă capacitatea artistului de a 

modela galbenul după simțămintele sale. 

Modul cum este implicată în creația sa, 

această nuanță caldă, compactată sau 

transparent aplicată, dând privitorului 

impresia unei perpetue regenerări a 

lumii, ne arată felul pictorului de a păstra 

analogiile cu ceea ce este etern, cu forța și 

masculinitatea universului, cu partea 

benefică a laturii noastre diurne, potențând 

tonalitățile sale în apropierea 

alburilor, ocrurilor și oranjului ori în 

vecinătăți sonore de roșu, albastru și 

verde. 

Paleta lui Augustin Costinescu este 

mult mai deschisă acum, decât în pânzele 

10 

din perioada trecută a creației sale când, 

aflat sub incidențele unui sintetism mai 

pronunțat și sub fascinanta cupolă a 

griurilor colorate, a creat lucrări de o 

ținută estetică de valoare comparabilă cu 

cele recente, anunțând de la o perioadă de 

creație la alta, nu schimbarea viziunii, ci 

evoluția care avea să se contureze și să-i 

definească originalitatea. De la planurile 

generoase de culoare, artistul a devenit 

mai apropiat de suprafețele analitice 

așezate în contururi figurative, de la un 

ponderat al tonalităților potolite de griuri, 

a urmat drumul direcției fove, fără să 

exagereze, rămânând în matca 

protectoare a ideii că pictura trebuie să fie 

frumoasă, să reprezinte latura sensibilă a 

artistului, dimensiunea nevăzută a 

interiorității sale și adevărul său. 

Femeia în desenele lui Augustin 

Costinescu 

Desenul a avut o continuitate neîntreruptă 

pe parcursul operei pictate a lui 

Augustin Costinescu. Acesta nu necesită 

întrebări sofisticate asupra mesajului, el 

fiind simplu ca adevărul, ca binele și 

frumosul. Ce poate fi complicat în chipul

unei femei care își acceptă destinul, 

relaxându-se resemnată în fața unui 

buchet de flori? Nimeni nu bănuiește cât 

este încărcătură filosofică și cât este 

religiozitate în reprezentarea nudului unei 

tinere evocată în deplinătatea purității ei, 

cu forme trupești totuși apetisante și 

vulnerabile. 

Femeia, căci acesta este un subiect 

elaborat al desenelor sale, este prezentată 

în linii unduioase, obținute din modulări 

ale desenului, din ducturi curbilinii care 

mângâie retina, făcând-o să parcurgă 

traseele unor hiperbole și parabole 

închegând armonios imaginea, construită 

pe forme rotunde, feminine. Din trăsătura 

întreruptă sau continuă a instrumentului 

de lucru, pensulă îmbibată de negru, 

cărbune, pastel sau tuș, Augustin 

Costinescu ne ține o lecție despre stil, 

despre posibilitățile nelimitate ale imaginației 

de a reprezenta același motiv 

artistic în variante care țin de reevaluarea 

mijloacelor de expresie. Paralel cu investigația 

realistă a anatomiei, cu respectarea 

criteriilor compoziționale, a proporțiilor 

miologice și osteologice, artistul interpretează 

corpul prin păstrarea limitelor 

figurativului, amplificând notațiile lirice 

ale imaginii prin rafinamentul liniei, prin 

atitudinea demnă și ținuta elegantă a 

posturii. Modelul de atelier rămâne în 

atenția artistului prin redarea acestuia în 

crochiuri, studii și schițe, dominate de un 

pronunțat caracter liric. 

Reprezentând femeia în minimum de 

linii, uneori cu accente de culoare, pentru 

a plasticiza o dată în plus expresia estetică 

a lucrării, artistul execută o sinteză 

deplină a subiectului, având avantajul 

vizualizării rapide, al impactului direct 

asupra privirii, printr-o transmitere 

implicită a ideii și a emoției. Notația 

rapidă, invocând caligrafia elegantă a 

maeștrilor clasici, este interpretată întrun 

mod personal de artistul care, de la 

dezinvoltura și simplitatea gestului, 

ajunge la scriitura unei caligrafii vibrante 

de linii cu rol de a ondula drapajul 

rochiilor unor dansatoare de cabaret și 

balerine efilate, creând ritmuri și tensiuni 

plastice, evocând, în același timp, o 

mișcare continuă. Deseori apare nota de 

picturalitate, obținută din aceleași 

tonalități deschise, efectele ultime fiind 

asemănătoare tendinței fove a pânzelor. 

Stând cu mâna leneșă peste spătarul 

scaunului ori având capul acoperit de o 

pălărie după moda timpului, personajul 

feminin este tratat deopotrivă în linii 

groase, subțiri și intermediare, adică 

modulate pentru a reda lumina și umbra 

prin sugestii metaforice de interpretare, 

nudul schematizând prototipul stării de 

grație, ce caracterizează reprezentările 

feminine din opera lui Augustin 

Costinescu. În fața unei cești de cafea, 

doamnele grafiate seminud afirmă 

concizia grafică la care poate ajunge 

măiestria artistului și jocul de volume în 

alternanța aproape-departe. În timp, 

desenele care redau nudul și frumusețea 

feminină ca subiecte de reprezentare, au 

devenit uneori interpretări mai libere din 

punct de vedere al tratării anatomiei, 

Augustin Costinescu fiind interesat de 

poezia atmosferei, de tainele induse de o 

astfel de temă. Din linii mici, întrerupte, 

dispuse în registre orizontale, creând 

impresia de plutire, acesta fixează lapidar 

detalii, lăsând fantezia creatoare să susțină 

11

un tip spiritual de nud, scoțând în evidență 

deplina putere de analiză și stilizare și 

unificând ansamblul de rețele și trasee 

divizate ale liniei, fixate admirabil în 

forma cadru. 

Ana Amelia Dincă, 

critic de artă 

12

Where Does the Beauty Comes from in 

Augustin Costinescu’s Painting 

The painter Augustin Costinescu 

Yellow, red and blue give rise to erudite combinations of chromatic 

spiritual vibrations sometimes dotted with violet, white or black 

shades, which are caught in a genuine dance of feelings, always 

fresh, always amazing, always different 

In the exhibition, set aside, is looking at us a brilliant "self-portrait" 

in warm golden shades, different from the other chromatic games. 

Solar Yellow is no longer in the foreground but is hidden in the 

combinations of ocher, yellow and black and green with Venetian 

red. It is simply titled "Myself"; the painter contemplating the fresco 

of life. It is the Master himself who is watching us decisively, 

critically, but always with tolerance and patience, with his open and 

generous soul. 

Iulia Monica Oehler-Șincai, scientific researcher, Romanian 

Academy 

September 2017 

Gallery of Arts, Palace of the National Military Circle 

Developed as a vision on the lines of 

colourful Romanian style of painting, but 

stylistically involved in the expressionism 

and fauvism of the French landscape, 

Augustin Costinescu assumes through 

his work a type of originality that draws 

attention by sensitivity, emotion, 

genuine feeling in front of light, detected 

as the main source the joy of the artist to 

paint, alongside the vivid, tensional 

colour, embedded in a language where 

the plastic subject becomes the favourite. 

Through the brightness of his canvasses, 

through the astonishing yellow, which 

dominates his paintings in mature 

compositions, Augustin Costinescu 

redefines an attitude of admiration in 

front of his personal daily life, marked by 

the consecrated subjects of art history: 

portrait, static nature, landscape, 

composition, perspective, which brings 

him closer to the areas of classicism. 

It is obvious that the artist looked 

closely at the modern European painting, 

observing in the great museums of the 

world the masters’ creation before him, 

carefully studying their work, reading 

extensively and understanding the 

meaning of the creator in search of 

elements of identity necessary for the 

definition of the work. Although he is a 

worthy successor of colourful Romanian 

style of painting defined by Stefan 

13

Luchian, Nicolae Tonitza, Alexandru 

Ciucurencu, Vasile Grigore, the painter 

has the attitude of the character who sets 

up his easel in Montmartre and 

Montparnasse, Venice, Florence and 

Capri, Greece, Spain or in the old 

neighbourhoods of Bucharest , loving 

plein-air and intensely absorbing the 

beauty of geography, the atmosphere, 

looking for exotic corners of nature that 

allow him to create strikingly new images, 

rich in romanticism and picturesque. 

Keeping also the cult of the atelier as 

the old masters, knowing the structural 

rigors of the image and using them to 

involve the luminous tones and the vivid 

and wild colour, Augustin Costinescu 

creates, on a well articulated 

reinforcement of the drawing, masses of 

chromatic essence ordered after the 

precepts of chromatology, according to 

norms that benefit the light effects placed 

on the entire surface of the work, or in 

perspective or horizontal and vertical 

plans. The visual sensations resulting 

from this osmosis of the surprisingly 

bright colourfulness are also related to the 

inner sunlight of the artist, who knows 

how to look with the eyes of his mind, the 

variations in the atmosphere of the 

landscape in the full day, his sincerity to 

the motif insinuating in the 

juxtapositions of tones, in the 

metamorphosis of warm and cold colours 

that embroider bays and settlements 

bordering on water, quays, urban 

frameworks, buildings filled with 

mysteries, places of worship enveloped in 

chromatic harmonic sounds, surprising 

assemblies and details gathered together 

according to the painting data, 

commensurate with his experience and 

talent. 

There are obvious the plastic ways in 

which Augustin Costinescu impresses the 

vivid colours with a special glow, a purity 

and saturation of the pigment, sometimes 

on the brink of incandescence. A certain 

freedom in the handling of the brush, as 

well as the gestures retained in the 

application of dazzling and blazing tones, 

highlights the brilliance of the material 

placed over the figurative components, 

uniformly outlined, stylized by the 

subjectivity of the direct emotion, but 

according to the objectivity of his 

experience for decades. The colour, 

correlated with the forms, denotes the 

stylistic principles of expressionism and 

fauvism, under whose seal he is placed 

through naturalness, from which it 

abstracts the crudity of the substance 

adjacent to the sensitive part, becoming 

himself, the identity and the continuator 

of the path of colourful Romanian style of 

painting. Continuous searches of plastic 

solutions are evoked by the ordering 

surfaces of the composition, creating 

perspectives or flattened areas of the 

imaging field, born out of string linkages 

and rhythmically staggered lines, wearing 

plastic expressions induced by the 

impressions of the motif. 

The care for complementary pairs of 

red/green and yellow / blue image 

increases contrasts and plasticity, allowing 

mixtures, associations and oppositions of 

nuances to highlight the visual acuity of 

the artist, whose attention insists on 

thermo-dynamic colours, generating 

psychological effects. Perspective surfaces 

14

are the result of the use of warm and cold 

colours in different registers, crowned by 

the maximum brightness of the yellow full 

of lyricism and freshness. As a chromatic 

dominant, it gives monumentality to his 

compositions, architects them according 

to the rules imposed by the painter, 

creating vibrant spaces, full of light and 

joy, with maximum expressiveness. The 

yellow in Augustin Costinescu’s canvases 

belongs to the divine component of his 

being, to the rebound induced by the 

harmonies of the world, which 

predisposes to communication through 

the tensions of expression, through energy 

exchanges inner and outer nature of the 

artist. 

Readable in the various effects and 

feelings impressed to the twodimensional 

support, from serenity and 

sublimity, to the state of well-being and 

the dynamics of life, these conscious and 

subconscious elements are traced in 

intense yellow touches, rhythmically 

joined by short or long routes or paths 

elaborated in wide splashes of colour, 

giving the impression of falling 

meteorites or dazzling optical effects, 

tensioning the bright surface of pure, 

intense, violent, strident, reduced in 

intensity, diluted yellow... It is 

impressive the artist’s ability to model 

the yellow according to his feelings. The 

way it is involved in his creation, this 

warm, compacted or transparent nuance, 

giving the viewer the impression of a 

perpetual regeneration of the world, 

shows us how the painter maintains the 

analogies with what is eternal, with the 

strength and masculinity of the universe, 

with a beneficial part of our diurnal side, 

potentiating its tones in the vicinity of 

white, ocher and orange, or in red, blue 

and green neighbouring sounds. 

Augustin Costinescu’s palette is 

much more lighter now than in the 

canvasses of past period of his creation 

when, under the influence of a more 

pronounced synthesis and under the 

fascinating dome of the coloured grays, 

he created works of aesthetic value, 

comparable to the recent ones, 

announcing from one creative period to 

another, not the change of vision, but the 

evolution that was going to shape and 

define his originality. From the generous 

colour schemes, the artist became closer 

to the analytical surfaces in figurative 

contours, from a weighted calm gray 

tone, followed the way of the fauve 

direction, without exaggerating, 

remaining in the protective core of the 

idea that painting must be beautiful, to 

represent the artist’s sensitive side, the 

invisible dimension of his interior, and 

his truth. 

15

The woman in Augustin 

Costinescu’s drawings 

The drawing had an uninterrupted 

continuity during the painted work of 

Augustin Costinescu. It does not require 

sophisticated questions on the message, 

being simple as truth, as good and 

beautiful. What can be complicated in 

the face of a woman who accepts her 

destiny, relaxing resigned in front of a 

bouquet of flowers? No one suspects how 

much philosophical load is and how 

much religiosity it is in the 

representation of the nude of a young 

woman evoked in the fullness of its 

purity, yet with appetizing and 

vulnerable body shapes. 

The woman, because this is an 

elaborated subject of his drawings, is 

presented in undulated lines, obtained 

from the modulations of the drawing, 

from the curvilinear ducts that caress the 

retina, making it pass through the paths 

of hyperboles and parables harmoniously 

condensing the image, built on round 

shapes, feminine. From the interrupted 

or continuous trait of the work 

instrument, a brush soaked in black, coal, 

pastel or ink, Augustin Costinescu gives 

us a lesson about style, about the limitless 

possibilities of the imagination to 

represent the same artistic motive in 

variants that are related to the 

reevaluation of the means of expression. 

Parallel to the realistic investigation of the 

anatomy, observing the compositional 

criteria, the myologic and osteologic 

proportions, the artist interprets the body 

by preserving the boundaries of the 

figurative, amplifying the lyrical 

notations of the image through the 

refinement of the line, the dignified 

attitude and elegant stance of the posture. 

The model of the studio remains in the 

artist’s attention by the presence in 

outlines, studies and sketches, dominated 

by a pronounced lyrical character. 

Representing the woman in minimal 

lines, sometimes with colour accents, in 

order to plasticize once more the 

aesthetic expression of the work, the 

artist performs a full synthesis of the 

subject, having the advantage of rapid 

visualization, direct impact on sight, by 

implicit transmission of idea and 

emotion. The quick note, invoking the 

elegant calligraphy of classical masters, 

is interpreted in a personal way by the 

artist who, from the gentleness and 

simplicity of his gesture, arrives at the 

writing of a vibrant calligraphy of lines 

with the role to curl the draping of the 

dresses of cabaret dancers and slender 

ballerinas, creating rhythms and lastic 

tensions, while evoking a continuous 

movement. Often the pictorial score, 

obtained from the same light tones, 

appears, the last effects being similar to 

the fauve tendency of the canvases. 

With the lazy hand resting on the 

back of the chair or having the head 

16

covered by a hat in the fashion of time, 

the female character is treated at the 

same time in thick, thin and intermediate 

lines, that is to say modulated to render 

light and shadow through metaphorical 

interpretative suggestions, the nude 

schematizing the prototype state of 

grace, which characterizes the female 

representations of Augustin Costinescu’s 

work. In front of a cup of coffee, the seminude 

drawn ladies assert the graphic 

conciseness that can be reached by the 

artist’s craftsmanship and the play of 

volumes in near-far alternation. Over 

time, the drawings of nude and feminine 

beauty as subjects of representation have 

sometimes become freer interpretations 

in terms of treating anatomy, Augustin 

Costinescu being interested in the poetry 

of the atmosphere, the mysteries induced 

by such a theme. From small, interrupted 

lines, arranged in horizontal registers, 

creating the impression of floating, it sets 

the details lapidary, leaving the creative 

fantasy to support a spiritual nude, 

highlighting the full power of analysis 

and stylization, and unifying the network 

of divided circuits of the line, admirably 

fixed in the frame shape. 


Art critic 

17

Von woher stammt die Schönheit in den 

Gemälden des Malers Augustin Costinescu? 

Der Maler Augustin Costinescu 

Gelb, Rot und Blau führen zu gelehrten Kombinationen von 

chromatischen spirituellen Schwingungen, die manchmal mit violetten, 

weißen oder schwarzen Schattierungen punktiert sind, die sich in 

einem echten Gefühlstanz fangen, immer erneut, immer erstaunlich, 

immer anders. 

In der Ausstellung observiert uns ein brillantes "Selbstbildnis" in 

warmen Goldtönen, das sich von den anderen chromatischen Spielen 

unterscheidet. Solargelb steht nicht mehr im Vordergrund, sondern 

versteckt sich in den Kombinationen von Ocker, Gelb und Schwarz und 

Grün mit venezianischem Rot. Es heißt einfach "Ich selbst"; der Maler 

der das Fresko des Lebens betrachtet. Es ist der Meister selbst, der uns 

entschlossen, kritisch, aber immer mit Toleranz und Geduld, mit seiner 

offenen und großzügigen Seele beobachtet. 

Iulia Monica Oehler-Şincai, Forscherin, Rumänische Akademie 

September 2017 

Galerie der Künste, Palast des Nationalen Militärkreises 

Entwickelt als eine Vision des 

rumänischen Kolorismus, aber stilistisch 

in den Expressionismus und Fauvismus 

der französischen Landschaft 

eingebunden, nimmt Augustin Costinescu 

durch seine Arbeit eine Art von 

Originalität an, die durch Sensibilität, 

Emotion und unverhülltes Empfinden vor 

Licht als Hauptquelle auffällt, die Freude 

des Künstlers zu malen, neben der 

lebendigen, dehnbaren Farbe, eingebettet 

in einer Sprache, in der das plastische 

Thema am meisten bevorzugt wird. Durch 

die Helligkeit seiner Leinwände, durch das 

brillante Gelb, das seine Gemälde in reifen 

Kompositionen beherrscht, definiert 

Augustin Costinescu im Angesicht seines 

täglichen Lebens eine Haltung der 

Bewunderung, geprägt von den geweihten 

Themen der Kunstgeschichte: Porträt, 

Statik, Landschaft, Komposition, 

Perspektive, was ihn näher an die Bereiche 

des Klassizismus bringt. 

Es ist offensichtlich, dass der Künstler 

die moderne europäische Malerei genau 

betrachtet, in den großen Museen der 

Welt die Schaffung der Meister vor ihm 

beobachtet, das Werk sorgfältig studiert, 

umfassend liest und die Bedeutung des 

Schöpfers versteht, als er nach 

Identitätselementen sucht, die für die 

Definition des Werkes notwendig sind. 

Obwohl er ein würdiger Nachfolger des 

rumänischen Kolorismus auf der Linie 

von Stefan Luchian, Nicolae Tonitza, 

Alexandru Ciucurencu, Vasile Grigore ist, 

hat der Maler die Einstellung des 

Charakters, der auf dem Montmartre und 

in Montparnasse, Venedig, Florenz und 

18

Capri, Griechenland, Spanien oder in den 

alten Stadtvierteln von Bukarest seine 

Staffelei aufsetzt , Pleinair liebend und die 

Schönheit der Geographie, die 

Atmosphäre genießend, auf die Suche 

nach exotischen Ecken, die ihm erlauben, 

neue, romantische und malerische Bilder 

zu erstellen. 

Weil er den Kult des Ateliers, wie bei 

den alten Meistern konserviert, die 

strukturellen Strengen des Bildes kennt 

und sie verwendet, um die leuchtenden 

Töne und die klare und wilde Farbe 

miteinzubeziehen, Augustin Costinescu 

schafft, auf einer artikulierten 

Verstärkung des Gemäldes, Massen von 

chromatischer Materie, sortiert nach der 

Ordnung der Farbenkunst, nach 

Normen, die die Lichteffekten auf der 

gesamten Oberfläche des Werkes 

zugutekommen lassen, oder in 

perspektivischen oder horizontalen und 

vertikalen Plänen. Die visuellen 

Sensatioen, die aus dieser Osmose der 

überraschend hellen Farben resultieren, 

gehören auch zu dem innigen 

Sonnenlicht des Malers, der weiß, wie 

mit den Augen seines Geistes zu sehen 

ist, die Unterschiede in der Atmosphäre 

der Landschaft am helllichten Tag 

aussehen kann, als seine Aufrichtigkeit 

zu dem Motiv vorgeschlagen in den 

Gegenüberstellungen von Tönen ist oder 

in der Metamorphose von warmen und 

kühlen Farben, dargestellt in den 

Buchten und Gewässern angrenzende 

Siedlungen, Quais, städtische Rahmen, 

Gebäuden von Geheimnissen geladen, 

Kirchen verhüllt in chromatischen 

Harmonien, Zusammenstellungen und 

versammelten Details nach den 

Malereidaten aufdeckend, nach seiner 

Erfahrung und seinem Talent. 

Es sind offensichtlich die plastischen 

Möglichkeiten, in denen Augustin 

Costinescu die leuchtenden Farben mit 

einem besonderen Glanz, einer Reinheit 

und Sättigung des Pigments, manchmal 

am Rande der thermodynamischen 

Farben, markiert. Eine gewisse Freiheit 

in der Handhabung des Pinsels, sowie 

die Gesten, die bei der Anwendung von 

funkelnden und lodernden Tönen 

erhalten bleiben, heben die Brillanz des 

Materials hervor, das über die figurativen 

Komponenten gelegt wird, einheitlich 

umrissen, stilisiert durch die 

Subjektivität der direkten Emotion, aber 

nach der Objektivität seiner 

jahrzehntelangen Erfahrung. Die mit den 

Formen korrelierte Farbe bezeichnet die 

Stilprinzipien des Expressionismus und 

Fauvismus, unter deren Siegel er durch 

Natürlichkeit gestellt wird, aus der er die 

Grobheit der an den sensiblen Teil 

19

angrenzenden Substanz abstrahiert, sich 

selbst, die Identität und den Fortsetzer 

von der Weg des Kolorismus. 

Kontinuierliche Suchen nach plastischen 

Lösungen werden durch die 

Ordnungsflächen der Komposition 

hervorgerufen, die Perspektiven oder 

abgeflachte Bereiche des Bildfeldes 

erzeugen, die aus String-Verknüpfungen 

und rhythmisch gestaffelten Linien 

entstehen und plastische Ausdrücke 

tragen, die durch die Eindrücke des 

Motivs ausgelöst werden. 

Die Pflege der komlementären Rot / 

Grün- und Gelb / Blau-Bilder erhöht die 

Kontraste und die Plastizität, so dass 

Mischungen, Assoziationen und 

Oppositionen der Nuancen die Sehschärfe 

des Künstlers betonen, dessen 

Aufmerksamkeit auf thermodynamischen 

Farben liegt und psychologische Effekte 

erzeugt. Perspektivische Oberflächen sind 

das Ergebnis der Verwendung von 

warmen und kalten Farben in 

20 

verschiedenen Registern, gekrönt von der 

maximalen Helligkeit des Gelbs voller 

Lyrik und Frische. Als chromatische 

Dominante verleiht er seinen 

Kompositionen Monumentalität, baut sie 

nach den Regeln des Malers auf und 

schafft lebendige Räume voller Licht und 

Freude mit maximaler Ausdruckskraft. 

Das Gelb in Augustin Costinescus 

Gemälden gehört zu der göttlichen 

Komponente seines Wesens, zu der von 

den Harmonien der Welt hervorgerufenen 

Erholung, die durch den 

Spannungsaustausch zwischen innerer 

und äußerer Natur des Künstlers zur 

Kommunikation durch die Spannung des 

Ausdrucks prädisponiert. 

Lesbar in den verschiedenen 

Effekten und Gefühlen, die auf die 

zweidimensionale Unterstützung, von der 

Gelassenheit und Erhabenheit, zum 

Zustand des Wohlseins und der Dynamik 

des Lebens beeindruckt sind, werden 

diese bewussten und unbewussten 

Elemente in intensiven, gelben 

Berührungen verfolgt, rhythmisch 

verbunden, durch kurze oder lange 

Wege, die in breiten Farbtupfern 

ausgearbeitet wurden, die den Eindruck 

von fallenden Meteoriten oder 

blendenden optischen Effekten 

vermitteln, die helle Oberfläche von 

reiner, intensiver, heftiger, schriller, 

reduzierter Intensität, verdünntem 

Gelbs ... Es ist beeindruckend, wie der 

Künstler das Gelb nach seinen Gefühlen 

modellieren kann. Die Art und Weise, 

wie er in seiner Schöpfung eingebunden 

ist, diese warme, verdichtete oder 

transparente Nuance, die dem 

Betrachter den Eindruck einer 

immerwährenden Erneuerung der Welt

vermittelt, zeigt uns, wie der Maler die 

Analogien zum Ewigen, zur Stärke und 

Männlichkeit des Universums hält, mit 

einem nützlichen Teil unserer täglichen 

Seite, bei der Potenzierung seiner Töne 

in der Nähe von Weiß, Ocker und Orange 

oder in roten, blauen und grünen 

Nachbarklängen. 

Augustin Costinescus Palette ist nun 

viel leichter, als auf den Leinwänden der 

vergangenen Schaffensperioden, als er 

unter dem Einfluss einer ausgeprägteren 

Synthese, und als er unter der 

faszinierenden Kuppel der farbigen 

Grautöne, Werke von ästhetischem Wert 

schuf, vergleichbar mit den neueren von 

einer Schaffensperiode zur nächsten, 

nicht die Veränderung der Vision, 

sondern die Evolution, die seine 

Originalität prägen und sie definieren 

sollte. Aus den großzügigen Farbschemas 

näherte sich der Künstler den 

analytischen Oberflächen in figurativen 

Konturen, aus einem gewichteten 

ruhigen Grauton, folgte dem Weg der 

fauvistischen Richtung, ohne 

übertrieben zu werden, im schützenden 

Kern der Idee, dass Malerei schön sein 

muss, um die sensible Seite des 

Künstlers, die unsichtbare Dimension 

seines Inneren und seine Wahrheit 

darzustellen. 

Die Frau in den Zeichnungen 

des Malers Augustin Costinescu 

Die Zeichnung hatte eine 

ununterbrochene Kontinuität während 

der gemalten Arbeit von Augustin 

Costinescu. Es erfordert keine 

anspruchsvollen Fragen zu der 

Botschaft, einfach wie die Wahrheit, so 

gut und schön. Was kann kompliziert 

sein am Gesicht einer Frau, die ihr 

Schicksal annimmt, sich entspannt vor 

einem Blumenstrauß zurückzieht? 

Niemand ahnt, wie viel philosophische 

Last es bedeutet und wie viel Religiosität 

sich in in der Darstellung des Aktes einer 

jungen Frau befindet, die in der Fülle 

ihrer Reinheit, aber mit 

appetitanregenden und verwundbaren 

Körperformen hervorgerufen wird. 

Die Frau, weil dies ein 

ausgearbeitetes Thema seiner 

Zeichnungen ist, wird in wellenförmigen 

Linien dargestellt, erhalten von den 

Modulationen der Zeichnung, von den 

krummlinigen Kanälen, die die Netzhaut 

streicheln und sie durch die Bahnen von 

Hyperbeln und Gleichnissen führen, die 

das Bild harmonisch verdichten, auf 

runden Formen gebaut, feminin. Aus 

dem unterbrochenen oder fortdauernden 

Charakter des Arbeitsinstruments ein in 

Schwarz, Kohle, Pastell oder Tinte 

getränkter Pinsel, gibt Augustin 

Costinescu uns eine Lektion über Stil 

und über die grenzenlosen Möglichkeiten 

der Imagination, das gleiche 

künstlerische Motiv in verwandten 

Varianten zu repräsentieren, führt zur 

Neubewertung der Ausdrucksmittel. 

Parallel zur realistischen Untersuchung 

der Anatomie, unter Beachtung der 

kompositorischen Kriterien, der 

myologischen und osteologischen 

Proportionen, interpretiert der Künstler 

den Körper, indem er die Grenzen des 

Figurativen bewahrt und die lyrischen 

Bildnotationen durch die Verfeinerung 

21

der Linie betont, die würdevolle Haltung 

und ein elegantes Auftreten mit Haltung. 

Das Modell im Atelier bleibt in der 

Aufmerksamkeit des Künstlers, indem es 

dargestellt ist, in Entwürfen, Studien und 

Skizzen, sowie von einem ausgeprägten 

lyrischen Charakter dominiert wird. 

Indem er die Frau in minimalen 

Linien, manchmal mit Farbakzenten 

darstellt, um den ästhetischen Ausdruck 

des Werkes noch plastischer zu gestalten, 

führt der Künstler eine vollständige 

Synthese des Themas durch, was zum 

Vorteil einer schnellen Visualisierung 

gereicht, sowie direkten Einfluss auf das 

Sehen nimmt, durch implizite 

Übertragung von Ideen und Emotionen. 

Die schnelle Note, die die elegante 

Kalligraphie der klassischen Meister 

anspricht, wird vom Künstler auf eine 

persönliche Weise interpretiert, der von 

der Sanftheit und Einfachheit seiner 

Geste zum Schreiben einer vibrierenden 

Kalligraphie von Linien kommt, die 

Drapierung von zu kräuselnden Kleidern 

der Kabaretttänzern und schlanken 

Ballerinas, die Rhythmen und plastische 

Spannungen erzeugen und gleichzeitig 

eine kontinuierliche Bewegung 

hervorrufen. Oft erscheint die Bildnote, 

die aus den gleichen hellen Tönen 

erhalten wird, wobei die letzten Effekte, 

der Fauvismus und Tendenzen der 

Leinwände ähnlich sind. 

Wenn die erschöpfte Hand auf der 

Stuhllehne ruht, oder der Kopf zeitweise 

von einem Hut bedeckt ist, wird der 

weibliche Charakter gleichzeitig in 

dicken, dünnen und mittelschweren 

Linien behandelt, das heißt moduliert, 

um Licht zu erzeugen und Schatten 

durch metaphorische interpretative 

Suggestionen entstehen zu lassen, wobei 

der Akt den prototypischen Zustand der 

Gnade schematisiert, der die weiblichen 

Darstellungen von Augustin Costinescu 

charakterisiert. Die halbnackt 

gezeichneten Damen setzen vor einer 

Tasse Kaffee auf die grafische Prägnanz, 

die durch die Handwerkskunst des 

Künstlers und das Spiel von Bänden in 

naher Abfolge erreicht werden kann. Im 

Laufe der Zeit sind die Zeichnungen von 

nackter und weiblicher Schönheit als 

Subjekte der Repräsentation manchmal 

zu freieren Interpretationen in Bezug auf 

die Anatomie geworden, Augustin 

Costinescu reflektiert die Poesie der 

Atmosphäre und die Geheimnisse, die 

durch solch ein Thema hervorgerufen 

werden. Aus kleinen, unterbrochenen 

Linien, die in horizontalen Registern 

angeordnet sind und den Eindruck des 

Schwebens erzeugen, setzt es die Details 

lapidar und lässt die kreative Fantasie 

einen spirituellen Akt unterstützen, der 

die volle Kraft der Analyse und 

Stilisierung hervorhebt und das 

Netzwerk geteilter Zirkel vereint die 

Linie, bewundernswert in der 

Rahmenform befestigt. 


Kunstkritikerin 

22

Biblioteca Academiei Române – Nud pe plajă, contè - Cabinetul de Stampe 

23

D’où vient le beau dans la peinture d’Augustin 

Costinescu 

Traducere: Conf.dr. Sonia BERBINSKI 

Faculté de Langues et Littératures Etrangères 

Université de Bucarest 

Ayant une vision développée dans la 

perspective du collorisme roumain, mais 

impliqué également du point de vue 

stylistique dans le type d’expressionnisme 

et du fauvisme français, Augustin 

Costinescu assume par son œuvre un 

type d’originalité qui attire l’attention 

par sensibilité, émotion, sentiment non 

cachés au monde. C’est une originalité 

tenue pour principale source de la joie de 

peindre de l’artiste, à côté de la couleur 

vive, tensionnelle, corseté dans un 

langage où le sujet plastique est de 

première importance. Par la luminosité 

de ses toiles, par le jaune mirobolant, qui 

domine ses tableaux de maturité, 

Augustin Costinescu redéfinit une 

attitude d’admiration devant le quotidien 

personnel, marqué par les thèmes 

consacrés à l’histoire de l’art: le portrait, 

la nature morte, le paysage, la 

composition, la perspective, qui le 

rapproche des zones du classicisme. 

Il est évident que l’artiste a considéré 

de près la peinture moderne européenne, 

analysant dans les grands musées du 

monde entier la création des maîtres 

prédécesseurs, tout en étudiant 

attentivement leur œuvre, lisant 

beaucoup et comprenant le sens du 

créateur à la recherche des éléments 

identitaires nécessaires à définir l’œuvre. 

Bien qu’héritant du collorisme roumain 

24 

par la filière Ștefan Luchian, Nicolae 

Tonitza, Alexandru Ciucurencu, Vasile 

Grigore, le peintre prend l’attitude du 

personnage qui installe son chevalet à 

Montmartre et à Montparnasse, à 

Venise, à Florence et à Capri, en Grèce, 

en Espagne ou dans les vieux quartiers de 

Bucarest. Il aime le plein-air et s’enivre 

de la beauté de la géographie, de 

l’atmosphère, cherchant des coins de 

nature exotique qui lui permettent de 

surprendre des images inouïes, chargées 

de romantisme et de pittoresque. 

Augustin Costinescu continue à garder 

le culte pour l’atelier, comme le faisaient

les vieux maîtres peintres, en bonne 

connaissance des rigueurs structurelles de 

l’image, tout en s’en servant pour 

impliquer les tonalités lumineuses et la 

couleur vivante et farouche. Sur un 

fondement bien articulé du dessin, le 

peintre crée des masses de matière 

chromatique ordonnées selon les principes 

de la chromatologie, tenant compte des 

normes qui favorisent les éclairages 

disposés sur toute la superficie du tableau 

ou dans des plans de perspective 

horizontaux ou verticaux. Les sensations 

visuelles résultant de cette osmose du 

coloriage étonnamment lumineux ont 

également la source dans le soi solaire de 

l’artiste. Il voit avec les yeux de l’esprit les 

variations de l’atmosphère du paysage en 

plein jour, tandis que sa sincérité à l’égard 

du motif s’insinue dans les juxtapositions 

des tonalités chromatiques, dans la 

métamorphose des couleurs chaudes et 

froides. Il dresse la broderie des baies et 

des bourgades bordant rivières, 

débarcadères, ou bien esquisse dans son 

esprit le contour de cadres citadins, de 

bâtiments respirant le mystère, de lieux de 

culte envahis d’harmonies chromatiques 

sonores, tout en surprenant des ensembles 

et des détails rejoints selon les indices de 

sa peinture, conformément à son 

expérience et à son talent. 

La peinture d’Augustin Costinescu 

met en évidence les modalités plastiques 

par lesquelles il imprime aux couleurs 

vives un éclat particulier, une pureté et 

une saturation pigmentaire, les poussant 

parfois à la limite de l’incandescence. Une 

certaine liberté dans l’usage du pinceau, 

mais aussi des gestes retenus dans 

l’application des tonalités éclatantes et 

vivantes mettent en exergue le 

scintillement de diamant de la matière 

recouvrant les composantes figuratives, 

esquissées de manière cohérente, stylisées 

selon la subjectivité de l’émotion directe, 

mais en concordance avec l’objectivité de 

son expérience acquise depuis des 

décennies. La couleur, en corrélation avec 

les formes, dénote les principes 

stylistiques de l’expressionnisme et du 

fauvisme sous le signe desquels il se place 

par sa désinvolture. Il en abstrait la 

substance crue, frôlant le sensitif, 

devenant lui-même, identitaire et 

continuateur de la voie du collorisme 

roumain. Ses incessantes quêtes de 

solutions plastiques sont évoquées par les 

superficies ordonnatrices de la 

composition, créant ainsi des perspectives 

ou des zones aplaties du champ visuel. 

Elles ont pris naissance de l’enchaînement 

de touches et de taches en gammes de 

couleurs ordonnées rythmiquement, 

emportant des expressions plastiques 

induites à la suite des impressions 

précédant le motif. 

L’attention attachée aux paires 

complémentaires rouge/vert et jaune/ 

bleu augmente les contrastes et la 

plasticité de l’image, laissant aux 

mélanges, aux associations et aux 

oppositions le soin de mettre en évidence 

l’acuité visuelle de l’artiste, dont 

l’attention insiste sur les couleurs 

thermodynamiques, à effets psychologiques. 

Les surfaces de perspective 

sont le résultat de l’emploi, à des 

registres différents, des couleurs chaudes 

et froides, couronnées de l’éclatement 

maximal du jaune chargé de lyrisme et de 

fraîcheur. Dominante chromatique, 

25

celle-ci confère de la monumentalité à 

ses compositions, tout en les architecturant 

d’après des règles imposées par 

le peintre afin de construire des espaces 

vibrants, ruisselant de lumière et de joie, 

d’expressivité maximale. Le jaune des 

toiles d’Augustin Costinescu appartient à 

la composante divine de son être, au 

recul descendant des harmonies du 

monde, prédisposant à la communication 

par les tensions de l’expression, par les 

échanges énergétiques entre la nature 

intérieure et extérieure de l’artiste. 

Lisibles dans les variés effets et 

sensations imprimés au support bidimensionnel, 

du silence au sublime, au bien-être 

et à la dynamique de la vie, ces éléments 

conscients et subconscients sont surpris 

par des touches intenses de jaune, suivant 

un certain rythme, par des tracés courts ou 

longs de pinceau ou bien par d’amples 

taches de couleur. Tout cela donne 

l’impression de météorites tombant ou de 

certains effets optiques aveuglants, 

mettent en tension ainsi la surface 

éclatante de jaune pur, intense, violent, 

strident, en sourdine, dilué... C’est 

impressionnant cette capacité de l’artiste 

de modeler le jaune selon ses sentiments. 

La manière dans laquelle il implique dans 

sa création cette nuance chaude, compacte 

ou transparente appliquée, laissant au 

contemplateur l’impression d’une 

perpétuelle régénération du monde, nous 

montre la stratégie du peintre de garder les 

analogies avec ce qui est éternel, avec la 

force et la virilité de l’univers, avec la partie 

bénéfique de notre côté diurne. De cette 

façon, il met en puissance ses tonalités 

dans la proximité des blancs, des ocres et 

de l’orange, ou bien dans le voisinage 

sonore du rouge, du bleu et du vert. 

La palette de couleurs d’Augustin 

Costinescu est bien plus claire 

maintenant que celle des toiles de 

l’ancienne période de création lorsque, 

trouvé sous l’incidence d’un synthétisme 

plus prononcé et sous la fascinante 

coupole des nuances de gris colorés, il a 

créé des peintures d’une tenue esthétique 

et d’une valeur comparable aux œuvres 

récentes. Il n’annonce pas ainsi, entre 

deux périodes, le changement de la 

vision, mais l’évolution qui allait prendre 

contour et qui allait en définir 

l’originalité. Après des plans généreux de 

couleur, l’artiste se rapproche davantage 

des surfaces analytiques soutenues par 

des contours figuratifs. Après une 

représentation pondérée des tonalités 

sages de gris, le peintre a suivi le chemin 

de la direction du fauvisme, sans pour 

autant exagérer, se tenant dans les 

limites protectrices de l’idée que la 

peinture doit être belle, doit représenter 

le côté sensible de l’artiste, la dimension 

invisible de son moi intérieur et de sa 

vérité. 

La femme dans les dessins 

d’Augustin Costinescu 

La femme a eu un parcours incessant 

dans la peinture d’Augustin Costinescu. 

Il n’exige pas de se poser des questions 

sophistiquées sur le message qui se 

montre simple comme la vérité, comme 

le bien et comme le beau. Que peut-on 

avoir de compliqué dans le visage d’une 

femme qui accepte son destin, se 

détendant, résignée, devant un bouquet 

de fleurs ? Personne ne soupçonne quel 

26

est le taux de philosophie et quel est celui 

de la religiosité dans la représentation du 

nu d’une jeune femme évoquée dans sa 

pleine pureté, avec ses formes physiques 

appétissantes et vulnérables. 

La femme, le sujet élaboré de ses 

dessins, est représenté en lignes 

ondoyantes, obtenues des modulations 

du dessin, des traces curvilignes qui 

caressent la rétine, en la faisant parcourir 

des tracées d’hyperbole et de parabole 

qui composent harmonieusement l’image 

construite sur des formes courbes, 

féminines. Par la trace interrompue ou 

continue de l’instrument de travail, 

pinceau imbibé en noir, carbon, pastel ou 

encre, Augustin Costinescu nous donne 

une leçon de style concernant les 

possibilités infinies de l’imagination de 

représenter le même motif artistique 

dans des variantes qui tiennent de la 

réévaluation des moyens d’expression. 

Parallèlement à l’investigation réaliste de 

l’anatomie, tout en respectant les critères 

compositionnels des proportions 

mythologiques et ostéologiques, l’artiste 

donne une interprétation au corps, 

gardant les limites du figuratif, 

amplifiant les notations lyriques de 

l’image par le raffinement de la ligne, par 

l’attitude digne et la tenue élégante de 

l’allure. Le modèle d’atelier continue 

d’attirer l’attention de l’artiste, en le 

rendant par des croquis, des études et 

des esquisses, dominés d’un fort 

caractère critiques. 

Représentant la femme en minimum 

de lignes, parfois en accents de couleur, 

pour rendre plastique une fois de plus 

l’expression esthétique du dessin, 

l’artiste exécute une synthèse complète 

du sujet, ayant l’avantage de la 

visualisation rapide, de l’impact direct 

sur le regard, suite à une transmission 

implicite de l’idée et de l’émotion. La 

notation rapide, invoquant la 

calligraphie élégante des maîtres 

classiques, reçoit une interprétation 

personnelle de la part de l’artiste qui, de 

la désinvolture et la simplicité du geste 

arrive à l’écriture d’une calligraphie 

vibrante de lignes à rôle d’onduler le 

drapage des robes de certaines danseuses 

de cabaret et de ballerines effilées, créant 

des rythmes et des tensions plastiques, 

évoquant en même temps un 

mouvement continu. Il apparaît souvent 

la note de peinture obtenue par les 

mêmes tonalités ouvertes dont les effets 

ultimes sont semblables aux tendances 

fauves de toiles. 

S’appuyant d’une main paresseuse du 

dossier de la chaise ou ayant la tête 

couverte d’un chapeau dans le vent, le 

personnage féminin est traité en lignes 

également grosse, minces ou intermédiaires, 

c’est-à-dire modulées, afin de 

rendre la lumière et l’ombre par des 

suggestions métaphoriques d’interprétation. 

Le nu schématise le prototype de 

l’état de grâce, qui caractérise les 

représentations féminines de l’œuvre 

d’Augustin Costinescu. Devant une tasse 

de café, les dames graphiées semi-nu 

affirment la concision graphique à laquelle 

peut arriver la maîtrise de l’artiste ainsi que 

le jeu de volumes en alternance plan 

rapproché – éloigné. A travers le temps, les 

dessins qui représentent le nu et la beauté 

féminine sont devenus parfois des 

interprétations plus libres du point de vue 

27

de la représentation de l’anatomie. L’artiste 

s’intéresse surtout à la poésie de 

l’atmosphère, aux mystères induits par un 

tel sujet. Se servant de petites lignes, 

interrompues, disposées dans des registres 

horizontaux et créant l’impression de 

flottement, le peintre fixe, d’une façon 

lapidaire, des détails, mais laisse sa 

fantaisie créatrice soutenir un type 

spirituel de nu. Il met en évidence l’entière 

capacité d’analyse et de stylisation, 

réunissant l’ensemble de réseaux et tracés 

divisés des lignes, fixées admirablement 

dans la forme cadre. 


Critique d’art 

Cabaret, comptè și pastel – Biblioteca Academiei Române - Cabinetul de Stamp 

28

REPRODUCERI 

29

30 

Autoportret, 1959, ulei pe pânză, 30x40 cm.

Biserica cu lună, 1958, 

ulei pe pânză, 30x37 cm. 

Peisaj de iarnă, Șoseaua Pandurilor, 

1962, ulei pe carton., 50x50 cm. 

31

Piața teatrului, Oradea, 1957, tempera pe pânză 

32

Asfalt nou, 1961, 

detaliu, ulei pe pânză 

33

Mușcate, 1961, ulei pe carton., 30x35 cm. 

34

Portretul mamei, 1964, ulei pe pânză, 62x50 cm. 

35

Stejar, 2017, ulei pe carton, 30x40 cm. 

36 

Crizanteme, 2016, ulei pe carton, 30x40 cm.

Debarcader la Capri, 

2005, uleipe pânză, 

60x50 cm. 

Peisaj din Grecia, 

2005, ulei pepânză, 

60x50 cm. 

37

Rugăciune, 2016, 

ulei pe pânză-carton, 50x40 cm. 

Nud pe plajă, 2013, 


38

Primăria din Oradea, 2015, ulei pe pânză, 40x50 cm. 

Splaiul Independenței, 2015, ulei pe carton, 40x60 cm. 

39

Iarna la Azuga, 2017, ulei pe pânză-carton, 35x45, cm. 

Natură statică cu pepene, 2016, ulei pe carton, 30x40 cm. 

40

Veneția, 2014, ulei pe pânză, 40x40 cm. 

Toamna la Sf. Elefterie, 2016, ulei pe pânză-carton, 40x50 cm. 

41

Natură statică cu vânat, 2012, ulei pe pânză, 90x100 cm. 

42

Rue Maurice Utrillo, Montmartre, 2013, 


Solitudine, 2011, 


43

Plaja din Hersonissos, 2015, ulei pe pânză, 120x150 cm. 

44

Carnaval la Veneția, 2014, ulei pe pânză-carton, 50x40 cm. 

45

Debarcader în Delta Dunării, 2012, ulei pe pânză, 30x40 cm. 

Debarcader, 2014, ulei pe pânză-carton, 30x40 cm. 

46

Odihna balerinei, 2011, 


Nud pe gânduri, 2012, 


47

Arlechino, 2012, ceracolor, 20x30 cm. 

Arlechino și Columbina, 2015, ulei pe pânză, 45x45 cm. 

48

Veneția (debarcader), 2014, hârtie, pastel, 20x30 cm. 

Stradă din Creta, 2015, hârtie, pastel, 20x30 cm. 

49

Creta, 2015, hârtie, pastel, 20x30 cm. 

Malul înalt la Constanța, 2015, hârtie, pastel, 20x30 cm. 

50

Nud, 2007, carioca, pastel, 20x30 cm. 

51

Fundația Culturală „Carol I”, 2018, 

tuș și laviu, 20x30 cm. 

Bisericița lui Bucur, 2018, 

tuș și laviu, 30x20 cm. 

52

Trei schițe la malul mării, 2010 – 2012, pastel, tuș, 35x49 cm. 

53

Pictoriță la peisaj, 1964, desen,tuș, 40x30 cm. 

54

Florența. 2005, hârtie, cărbune, 30x45 cm. 

Debarcader la St. Tropez, 2007, hârtie, pastel, 35x49 cm. 

55

Arlechin, desen cărbune, 

Pont des Artes, Paris, 2016, ulei pe pânză, 45x65 cm. 

56

Colecția Casei Regale a României 

Detaliu 

Chermeză în fața Palatului Regal, Peleș, 2015, ulei pe pânză, 90x100 cm. 

57

58 

Ierusalim, Zidul plângerii, 2017, ulei pe pânxă, 70x100 cm.

ECCE Homo, 2018, ulei pe pânză-carton, 50x40 cm. 

59

Roma, Arcul lui Constantin, 2017, 


Roma, Castelul Sant Angelo, 

2015, ulei pe pânză, 70x100 cm. 

60

Sala de bal, 2010, ulei pe pânză, 90x100 cm. 

61

62 

Casino Sinaia, 2010, ulei pe pânză, 90x100 cm.

Două maimuțe, 1978, ulei pe pânză, 50x40 cm. 

63

64 

Mihai Viteazu la Cozia, 2013, ulei pe pânză, 550x350 cm.

Băile Olănești, 2013, ulei pe pânză, 130x150 cm. 

Baia Romană, 2013, ulei pe pânză, 130x150 cm. 

65

Episcopia Râmnicului, Râmnicu Vâlcea, 2014, ulei pe pânză, 130x150 cm. 

Vânătoare domnească, 2014, ulei pe pânză, 130x150 cm. 

66

Gânduri la Augustin Costinescu 

Într-o lume plină de mizerii, scârbe și nedreptăți, el găsește în orice, 

grăunți de frumusețe, bucurii și speranțe. 

Are ochi și inimă pentru ele, le simte, le trăiește și mai ales are harul să 

ți le inducă și ție. 

Aparenta sa aroganță, stilul său de viață, sunt doar scutul ce-i apără 

imensa sensibilitate, candoarea pe care trecuții ani n-au reușit să i-o 

tocească ci, din contră să-i dea strălucire. 

„Un poem trebuie să rupă una câte una, sforile care îl leagă de ceea ce îl 

motivează. De câte ori poetul rupe una din ele inima bate mai tare. 

Când o rupe pe cea din urmă, pomul se înalță singur, ca un balon frumos 

în sine și fără nicio legătură cu pământul" asta spune JEAN COCTEAU 

despre poezie. 

Asta face Augustin Costinescu în pictură cu bucuria copilului pentru care 

lumea se naște în flecare zi. 

Influențe? „Nu mi-au trebuit istoric străin să citesc sau să scriu, că toate 

au fost scrise în inima mea” mărturisește Ion Neculce. 

Arlechini obosiți, dansatoare elegante, nuduri, florărese, biserici și 

mănăstiri românești, birje trase de cai pe ulițe adormite, porturi visate, 

cafenele, Paris, Paris, plaje inundate de soare, copii cu ochi de toniță, toate 

sunt rupte din Augustin Costinescu. Cum ar spune Gustave FLAUBERP 

„Madam Bovary sunt eu”. 

În pânzele lui Augustin Costinescu, plutește un mister, inefabil 

evanescent. Ești incitat să găsești un răspuns și căutând răspunsul devii 

părtași la facerea FERICIRII. Este un moment de vrajă; te simți creator și 

ca FAUST ai vrea sa strigi: „CUPĂ RĂMÂI!” Este ecoul pe care Augustin 

Costinescu îl așteaptă de la tine bucurându-se de bucuria ta, este semnul 

sigur că LUCRAREA lui și-a atins ținta, că PICTURA lui izbândește. 

Simion Săpunaru, 

2012 

67

Drumul crucii, 2017, ulei pe pânză, 90x100 cm. 

68

Legionarul roman, 2018, 


Maica Domnului, 2017, 


69

Răstignire, 2017, 


70

Irezistibila patimă a desenului 

„Punct, linie, pată” - esența desenului, zice Augustin Costinescu. Deasupra colii de hârtie, 

deocamdată un mic deșert alb, mâna descrie în viteză și cu nervozitate cercuri sau elipse. Tensiune 

cumplită; e momentul în care imaginea - această .poezie care se vede”, cum ar zice Leonardo da 

Vinci - se naște în mintea artistului. Și fulgerător, mâna coboară. Uneori impactul e atât de dur, 

încât cărbunele se rupe. Apoi, totul pare a se calma, dar tensiunea - aproape o febră - se menține și, 

ca printr-o vrajă, din penița, pensula sau creionul lui Costinescu apar ceea ce soția sa numește 

„minuni”; peisaje citadine, biserici, plaje, flori, copaci, arlechini, naturi statice, superbe balerine sau 

nuduri. Costinescu nu are vreo preferință aparte pentru subiecte. Și nici cu privire la materiale. „Se 

poate desena orice, pe orice și cu orice” - zice el. 

Și s-ar mai putea adăuga; și oriunde. Costinescu desenează în atelier, acasă, când se află în vizită 

sau la restaurant. El desenează nu doar pentru că știe sau vrea, ci pentru că nu poate altfel. E modul 

lui de existență și cum pune mâna pe ceva, acesta devine artă. Iar forța care-l împinge e atât de 

mare, încât dacă nu are la îndemână materialele obișnuite, desenează pe șervețele sau pe orice 

altceva ce-i cade-n mână. 

Cine-l cunoaște știe că Augustin Costinescu și-a pus întreaga sa existență pe o singură carte: arta; 

foarte probabil înainte de a fi aflat că - de pe un alt tărâm al infinitului - van Beethoven rostea o 

sentință: „Trebuie necontenit să jertfești artei tale toate nimicurile vieții”. Și Costinescu jertfește 

acestei Golgote viața sa, liniștea sa și uneori și a celor dragi din jurul său. 

Ca și alți creatori autentici, trece și el prin devastatoare purgatorii ale îndoielii: „Dacă au existat un 

Velasquez sau un Luchian, eu ce mai caut în artă?". Și, totuși, regăsește forța de a lucra în 

continuare. Istoria a cunoscut și artiști care pictau în genunchi, plângând, iar lumea - cu o uluitoare 

consecvență a lipsei de înțelegere - îi eticheta „boemi”. Și ei se mistuiau, aparent printre oameni, în 

realitate în singurătate sau chiar asceză. Din nou Costinescu: „Sunt singur în acest univers în care 

trebuie să creez pentru Dumnezeu”. 

„Punct, linie, pată”. Și neantul artei. Și nemărginirea sacrificiului. Singur, sub ochiul exigent al 

marilor umbre ale picturii universale... „Punct, linie, pată”... 

NECULAI L. CĂLUGĂRIȚĂ 

71

Peisaj, L`Ille de la Cite, 2002, ulei pe pânză-carton, 45x57 cm. 

72

Flori de toamnă, 2017, ulei pe pânză-carton, 40x50 cm. 

Nud, 2018, ulei pe pânză, 2018. 50x60 cm. 

73

Natură staticcă cu pepene, 2017, ulei pe pânză-carton, 50x60 cm. 

Peisaj de iarnă, 2017, ulei pe pânză-carton, 50x60 cm. 

74

Club de noapte, 2016, ulei pe pânză-carton, 70x50 cm. 

75

Balerină, 2018, ulei pe pânză-carton, 40x30 cm. 

Vila Costinescu, Sinaia, 2016, ulei pe pânză-carton, 40x50 cm. 

76

Cărturrul, 2017, ulei pe pânză, 50x40 cm. 

Collosseum, 2005, ulei pe pânză, 90x100 cm. 

77

Poantele balerinei, 2015, ulei pe pânză-carton, 

Insula Capri, 2007, ulei pe pânză, 100x150 cm. 

78

Nud, conte, hârtie, 2010, 50x70 cm. 

79

Portret, 2010, ulei pe pânzăcarton, 

40x35 cm. 

Ceașca de cafea, 2009, ulei pe pânză-carton, 40x35 cm. 

80

Pescăruș rănit, 2018, 


Port la Mediterana, 2016, ulei pe pânză-carton., 40x50 cm. 

81

Arlechin pe gânduri, 2016, 


TZUCU cu țigare, 2017, 


Studiu, 2017, ulei pe carton, laviu, 30x35 cm. 

82

Str. Lipscani, 2008, ulei pe pânză-carton, 50x35 m. 

83

Primăvară la Breaza, 2015, ulei pe pânză-carton, 35x45 cm. 

Palatul Dogilor, Veneția, 2016, ulei pe pânză-carton, 35x45 cm. 

84

George Ștefan, fiul pictorului, 2017, ulei pe pânză-carton, 50x40 cm. 

85

Cerșetor, 2016, ulei pe pânză-carton, 35x28 cm. 

Florăreasa, 2017, 

ulei pe pînză, 2017, 50x50 cm. 

86

87

A. COSTINESCU - ALBUM 2018

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?