Comment vivrons-nous dans nos villes en 2050 - Ademe

BlackPantone 253 UPrima beþieMihail VakulovskiPrima mea beţie (antologie)coord. Gabriel H. DecubleBucureşti, Editura ART, 2009Laura Albulescu a avut o super idee, inventândîncă o colecţie la editura Art, „Primadată”. Prima antologie abia a apărut şi ebeton: scriitori celebri, dar vii, texte super, temecare trezesc curiozitatea de-adevăratelea, graficămişto. Volumul este coordonat de Gabriel H.Decuble, grafica aparţinîndu-i talentatului pictor şipoet Andrei Gamarţ. În Prima mea beţie semneazăcu mîna pe pahar: Constantin Acosmei, SilviuDancu, Gabriel H. Decuble, Şerban Foarţă,Bogdan Ghiu, Mugur Grosu, Florin Iaru, AugustinIoan, V. Leac, Matei Martin, Mitoş Micleuşanu,Matei Pleşu, Johhny Răducanu, Robert Şerban,Iulian Tănase, Mihail Vakulovski, Radu Vancu,Constantin Vică şi Daniel Vighi.Constantin Acosmei sugerează că fructul interzise periculos, iar denumirea amintirii e o metaforă– „sfîrşitul copilăriei – prima beţie”. Stil jurnal,ca şi la Silviu Dancu, căruia prima beţie îiaminteşte de iubire şi de familie, nu de prietenie& adolescenţă, cum e la Constantin Acosmei sauMitoş Micleuşanu. Tot legată de iubire e şi primabeţie – cu Jorj – a lui Florin Iaru. Gabriel H.Decuble are o „prima beţie” universitară, care aavut loc în prima zi universitară, cu proful delingvistică, o beţie cruntă şi plină de învăţăminte,într-adevăr de neuitat. Şerban Foarţă semneazăunicul text închinat beţiei în versuri, cu rimă pedouă cărări, îmbrăţişată, pe lîngă drum, pe lîngăgard. Pentru Bogdan Ghiu – care semnează untext teoretic – băutul e „ca relaxare”. Un text maidegrabă despre droguri decît despre băutură, darCântarea CântărilorAntologie de Radu CârneciBucureşti, Editura Hasefer, 2009Biblia - spune N. Iorga- este „rezumatul uneiîntregi literaturi”, cuprinzând aproape toategenurile şi speciile literare. Pentru N. Iorga,Cântarea Cântărilor nu este altceva decât istorice,cărţi de înţelepciune, imnuri religioase, dar şi „elementede poezie lirică, de multe ori poezia lirică ceamai nestăpânită, cea mai neîngăduită din punctul devedere religios… S-au trudit o mulţime de teologi, întoate timpurile să explice Cântarea Cântărilor. Is-au dat trei interpretări: 1. interpretarea mitico-culturalăcare susţine că este un imn liturgic legat de cultulzeilor fertilităţii; 2. interpretarea alegorică dinexegeza iudaică, - în care prin logodnic vede Iahve,iar prin logodnică - poporul evreu. (Creştinii au preluatinterpretarea alegorică, aplicând-o lui Isus şiMiresei lui mistice, Biserica); 3. interpretarea literarăopinează că este un poem care descrie caracterul sublimal iubirii umane. Timotei Cipariu, traducătorulBibliei, după versiunea ebraică, anticipând opinia luiN. Iorga, adăuga şi interpretarea alegorică creştină.Indiferent de interpretare, toţi exegeţii sunt deacord că acest poem este o capodoperă a literaturiiebraice, „imnificând Iubirea ca putere a vieţii în cer şipe pământ.” (Radu Cârneci) O viziune asemănătoareTRIBUNA • NR. 180 • 1-15 martie 2010din care putem cita chestii foarte mişto: „”Tu ceiei, altfel spus, cum rezişti, cu ce te ajuţi ca săpoţi şi să munceşti, şi să te relaxezi: să fii om?”,„De ce trebuie să bem? Ca să nu ne lăsăm otrăviţide drogurile artificiale, ucigătoare, ale ideologiei,ale economiei”. Şi textul lui Mugur Grosupare desprins mai degrabă din drogologie, un textîn interiorul fenomenului, naratorul fiind dominatde beţia imaginaţiei în care încearcă să-i atragă şipe ceilalţi, ba pe celelalte personaje, ba pe cititori.Augustin Ioan începe promiţător, cu amintirea dincopilărie a golirii paharelor după plecarea oaspeţilor,dar cade în teoria cu: nu şi nimeni din neamulmeu n-a... V. Leac are o poveste pe bune, deacţiune, bahică sută la sută, ca şi textele luiRobert Şerban, Mitoş Micleuşanu, Matei Pleşusau Matei Martin, cu multe grade şi aventuri ciudateşi periculos de credibile. Povestirea lui MitoşMicleuşanu e foarte intensă şi ca acţiune, şi cateorie, scrisă frumos şi cu mult haz de necaz.„Jocul...” lui Matei Pleşu e în mişcare, în acţiune,întîmplările – reale sau imaginare – sînt intense şibine legate. Johnny Răducanu e mare, povestealui e cu un personaj mare cu numele Maria(Tănase) şi beţia povestită a fost mare, „sinistră”.Robert Şerban le povesteşte picioarelor care nuprea vor să-l asculte despre o beţie cruntă din timpularmatei, le povesteşte frumos, ca să-i audăcomenzile şi să meargă. Iulian Tănase inventeazăo ţară care nu se învecinează cu nimeni, în care eraiul beţivilor – Beţivania, o poveste pentru maturifoarte haioasă, în care beţivanii dansează cu o singurămînă (pentru că în cealaltă au un pahar...mare), iar preoţii oficiază slujba beţi morţi, înpatru labe. Radu Vancu are ca narator un fostprofesionist în ale beţiei care s-a lăsat de băut,adunînd toate beţiile-n una singură şi făcînd-oCântarea CântãrilorAntologia variantelor româneºtiIon Buzaºicu versul final al Paradisului dantesc: L’amore chimore il sole e l’altre stele. Chiar titlul, un superlativ,de esenţă folclorică, prin repetarea substantivului lagenitiv plural, arată unicitatea acestei cărţi, întrecărţile Vechiului Testament. Iar poetul Radu Cârnecicare a manifestat o „permanentă preocupare pentruîmpliniri întru frumos ale poporului evreu” (în 1973a publicat la Cartea Românească o parafrază moder -nă, a Cântării Cântărilor, şi în 1997, la Editura Orion,sub titlul Arborele memoriei, ne-a dat o frumoasăantologie a poeţilor de limba română în Israel.De data aceasta ne dă o antologie a variantelorromâneşti a Cântării Cântărilor, prima de acest feldin cultura noastră şi după aprecierea lui BartolomeuValeriu Anania „prin sigularitatea iniţiativei şi măiestriaalcătuirii, antologia lui Radu Cârneci e menită sădevină ea însăşi antologică”.Într-o ţinută grafică impunătoare, în format cuhârtie de cea mai bună calitate, cu ilustraţii adecvatecare potenţează sugestiile textului poetic, antologiacuprinde două feluri de variante româneşti aleCântării Cântărilor. Sunt mai întâi traducerile propiuziseîn Bibliile canonice, începând cu Biblia de laBucureşti din 1688 sau Biblia lui ŞerbanCantacuzino, prima tălmăcire integrală a SfinteiScripturi în limba română şi continuând cu orevelaţie pentru cei mai erudiţi biblişti români, Biblialui Petru Pavel Aron - Biblia Vulgata 1760-1761,amintire. Prima beţie a lui Constantin Vică e una„olimpică” & eminesciană, avînd loc la Botoşani,la concursul „Mihai Eminescu”, unde subiectulera Mihai Eminescu, după o poezie de MihaiEminescu. Iar Daniel Vighi împinge în faţă nişteulcioare ficţionale, care – spune – sînt cele maiadevărate, mai date „în mă-sa decît toată tăriaalcoolică”.O antologie perfectă pentru orice fel de lectură:hedonistă sau utilă, la Biblioteca Academieisau în tren, o carte bună şi pentru biblioteca personală,dar şi pentru un cadou pentru prieteni,mai ales ăia foarte apropiaţi, cu care ai ciocnitpahare în cinstea prieteniei. Noroc.nrămasă în manuscris până în 2005. Biblia de la Blajdin 1795 sau Biblia lui Samuil Micu, până la traducerilemai noi, datorate unor preoţi scriitori: Biblia luiVasile Radu şi Gala Galaction din 1938 şi Biblia luiBartolomeu Valeriu Anania din 2000. Chiar înaceastă înşiruire de tălmăciri canonice, delimitarea nupoate fi netă şi categorică, pentru că ultimele douăversiuni au evidente însuşiri literare, poetice, datorateharului artistic al tălmăcitorilor.Mai numeroase sunt „parafrazele poetice” sauinterpretabile Cântării Cântărilor. Şi aici, textul oferăà5BlackPantone 253 U5