Versiunea pdf (1,33 Mb) - isanos.ro

POEMELE DAGMAREI
(traduse din amurg de Elisabeta Isanos)
LES POÈMES DE DAGMAR
(traduits de l’amourgue par Elisabeta Isanos)
2

sonete imperfecte şi
alte încercări/
sonnets et d’autres poèmes perfectibles
3

TATA
Câte nume de străzi şi prieteni s-au dus!
Grâul nou îşi suia din pământuri epava,
El era un copil de prin łara de Sus,
Un copil de Ńăran din planeta Suceava.
Zile-ntregi, nopŃi în şir a tot scris... Însă cui?
Lut în două cu aur şi luceferi amari...
N-am pătruns încălŃată în vreo frază de-a lui,
Căci se intră desculŃ în odăile mari.
Aburit ca un vas pus fierbinte pe gheaŃă,
Ochii lui fumegau la ferestre de trenuri,
Auzind vorbe proaste se făcea alb la faŃă:
E mai bine să taci când privind te cutremuri?
Câte nume de străzi şi prieteni s-au dus...
Printre arborii nuzi, pe flămânde alei,
El era un copil de prin łara de Sus,
Un surâs îngeresc pentru mare şi zei.
4

PÈRE
Noms d’amis oubliés et de rues désuètes!
Verte l’épave du blé émergeait des sillons...
C’était un enfant de la Haute Région,
arrivé du village comme d’une autre planète.
Il écrivait le jour, il écrivait la nuit,
poèmes d’argile et d’or et d’étoiles amères,
pieds nus, timidement j’entrais dans ses écrits,
comme dans la chambre propre
où l’on fait ses prières.
C’était un vase chaud que l’on met sur la glace...
O, ses yeux embués aux fenêtres des trains!
Une brusque pâleur envahissait sa face:
il vaut mieux se taire lorsqu’on a du chagrin.
Noms d’amis oubliés et de rues désuètes,
des allées désertées et des arbres en haillons!
C’était un enfant de la Haute Région,
le sourire d’un ange et le coeur d’un poète.
5

ÎNMORMÂNTAREA MĂTUŞII
Era pe vremuri ca o catedrală,
Cu sine însăşi pururea egală,
Nedrept faŃă de alŃii de frumoasă!
Bătrână pleacă şi cu mâna goală.
În rochie, deşi e-acuşi Crăciunul,
Şi în pantofi subŃiri pe-un ger ca tunul,
Fără palton, cu capul gol se duce
Spre-un loc de unde nu s-a-ntors nici unul.
E-atât de iarnă şi de rece vântul,
Gropari grăbiŃi, de marmură pământul,
Au dat rasol... Şi n-a-ncăput-o groapa
Aşa cum vie n-o-ncăpuse gândul.
Pe cât a fost de-naltă şi zeiască,
Din ea pădure-ar trebui să crească,
Nedrept de mândră, veşnică pădure...
Şi vor iubi-o fără s-o cunoască.
6

L’ENTERREMENT
Ma tante d’antan, cathédrale lucide,
égale toujours à elle-même en splendeur,
injustice faite à celles de moindre grandeur,
horizontalement elle partait, les mains vides.
En robe seulement, à la veille de Noël,
par un gel atroce, en souliers d’été,
sans manteau, nu-tête, vers la seule contrée
d’où personne ne revient, en exil éternel.
C’était au comble de l’hiver, l’aquilon, on gelait,
des fossoyeurs pressés, la terre comme le marbre,
dans la fosse trop étroite elle ne pouvait entrer,
comme en vie la pensée ne pouvait la comprendre.
Pas une herbe commune ne poussera de son corps,
mais une forêt divine, aussi haute et belle,
toujours injuste, elle sera éternelle.
sans savoir que c’est elle, on l’aimera alors.
7

DOMNIŞOARA MIERLĂ
Eram din lumea asta ca şi scoasă.
Un colŃ, o scară, podul vechi de-acasă,
Mergând pe străzi pustii în seri de iarnă
Trăgeam cu ochiul prin perdeaua deasă.
Ca domnişoara mierlă pe pământ
Mă furişam şi m-ascundeam să cânt,
Şi ruşinoasă şi neruşinată,
Scoteam un vers şi-l ascundeam în gând.
Ziceam : n-aş vrea să fie cum nu este,
PereŃi, minciuni, bărbaŃi, copii, neveste,
Aşa e lumea-n care mă strecor
Şi-mi place cum se face de poveste!
Nu m-aş mira să fiu şi eu ficŃiune
Într-o minciună infinit de-adâncă,
Murind de dor de propriul adevăr,
Să intru-n timp, să răscolesc în scrum!
Sunt ori nu sunt? Nu pot răspunde încă.
8

MADEMOISELLE MERLE
Toujours en marge, coins, escalier
de la vieille maison, le chaud grenier,
des soirées d’hiver, des rues désertes,
un coup d’oeil à la fenêtre couverte...
Mademoiselle Merle, faufilée
dans l’ombre pour chanter son air,
honteuse éhontée, toujours en cachette
je poussais, invisible, mon vers.
„Je ne voudrais pas que ça change de style:
murs, mensonges, enfants, femmes, maris,
c’est ça le monde où je me faufile
et j’aime la fable immense qu’il nourrit!”
Suis-je moi-même fiction? C’est possible
si le mensonge est assez profond...
Par nostalgie du moi véritable,
pénétrer dans le temps et fouiller dans la cendre...
Suis-je? Ne suis-je pas?Personne ne répond.
9

BĂTRÂNI ŞI POEłI
Nu se mai pot lupta în duel,
nici cu floreta, nici cu pistolul,
noul duşman i-a ciuruit
străveziu, cum prin aer fulgeră stolul.
Bătrâni, un pic ponosiŃi şi poeŃi,
păşesc în ritm de alexandrini
Ńinându-se umbre pe lângă pereŃi,
ca muştele nopŃii pe lângă lumini.
În unele seri, c-o fâşie de cârpă
acoperă lampa cu văl s-o ascundă:
o preacurată zeiŃă măruntă.
Când fluturii beŃi vin spre bec să se ardă,
păzind-o ei stau cum ar sta c-o fecioară,
mestecând în gol, jinduind mirodenii,
legănându-se precum clopotul mare la Denii,
ei încă aşteaptă trufandalele zării
şi toate corăbiile ce li se-necară...
10

VIEUX POÈTES
Ils ne se battent plus en duel,
ni au pistolet ni sabre au clair,
transparent, l’ennemi les a passés au crible
comme une volée qui transperce l’air.
Vieux, un peu râpés et poètes,
ils marchent au rythme de la poésie,
ce sont sur les murs des ombres distraites,
des mouches que les lumières attirent la nuit.
Il y a des soirs où ils couvrent la lampe
d’un lambeau de chiffon comme un voile sur la face,
c’est leur petite déesse encore innocente.
Si vers elle se jettent les mites enivrées,
ils défendent la pucelle en vrais gentilshommes,
en mâchant le rien, en digérant des arômes,
se balançant comme à Pâcques le bourdon,
ils attendent encore les navires coulés
et les primeurs retenus à l’horizon.
11

COPIL DEBIL
Copil debil, credeam că nu exist,
Mereu tăcută şi c-un aer trist,
Ziceam: „E timp să mă mai nasc şi mâine...”
Acum e prea târziu, nu mai insist.
Pe inimă simŃeam cum mi s-adună
Ce n-aveau voie buzele să spună...
Când mă vedeam la faŃă în oglindă
Strângeam din dinŃi: „Poftim, înc-o minciună!”
Acum pricep: mai bine mori decât
Să rabzi să-Ńi pună tălpile pe gât!
Cincizeci de ani, şi toŃi îngenunchiaŃi!
Şi nu voi mai trăi încă pe-atât.
Pe mine însămi mă urăsc de-acum,
Să ies din iadul ăsta nu am cum.
Aş spune adevărul dar nu-l ştiu.
Atâta doar: când arzi rămâne scrum.
12

ENFANT LANGUISSANT
Je ne croyais pas que j’existais, silencieux
enfant languissant et triste,
je disais: je viendrais au monde demain...
Maintenant c’est trop tard... Inutile que j’insiste.
Les lèvres ne pouvaient dire les songes,
sur le coeur, des paroles muettes pesaient,
mon reflet dans les miroirs, encore un mensonge,
nous nous regardions les mâchoires serrées.
À présent je comprends: il vaut mieux mourir
que vivre en silence, la nuque foulée aux pieds...
Cinquante années et toutes agenouillées,
et je n’ai pas encore cinquante ans à croupir.
Dorénavant, c’est moi-même que je hais.
De quelle façon m’en sortir? La vérité,
comment la dire sans la comprendre?
Sauf ceci: après le feu c’est la cendre.
13

FANTOŞA
PuŃin câte puŃin, noapte de noapte,
lumea îmi arată ce greu mă-ndurase,
pentru că ea mereu mă dorise
redusă la stelarele forme de oase:
Aşa te vreau, numai os şi tăceri,
de dure esenŃe tot mai aproape,
se va sfârşi cu răsfăŃul de ieri,
un trandafir numai buze şi pleoape!
Poate că trupul de mâine va fi
din ce doreşti tu, lume, să fie,
să-Ńi agoniseşti sângele de-a doua zi
e-o trudă cumplită, o meserie.
Dar tot se mai găseşte ceva de vânzare,
pe datorie ori pe credinŃe,
sub şiroaie de soare, pe câmpuri deschise
ori înşirare la margini de drum,
pot să-mi cumpăr inima de pe-acum,
ca pe-un pumn de seminŃe.
14

LA MARIONNETTE
Peu à peu, nuit après nuit,
le monde me dit qu’il me supporte à peine,
il ne me veut pas telle que je suis,
mais réduite à l’os comme les étoiles lointaines.
Ce qu’il veut de moi c’est l’os et le silence,
que je m’approche toujours
de ma dure essence,
fini le luxe d’hier, les lèvres de la rose!
Demain ce sera, monde, comme tu le dispose!
Mais sais-tu combien dure c’est la peine?
Acquérir le sang du lendemain, quel labeur!
Et pourtant, si on a de la veine,
on en trouve encore à vendre,
même à crédit si on est homme d’honneur.
Dans l’ouverture des champs le soleil ruisselle,
en marge de la route les fruits s’exposent,
je peux acheter mon coeur dès aujourd’hui,
une poignée de grains reverdis.
15

FLORI
Crinii-nchişi se aud sfârâind...
N-are rost de pe-acum să te sperii:
toarce-ncet, cu fitilul aprins,
toată floarea minată a verii.
Astă-noapte-n grădini trandafirii
şi-au zburat nişte creieri suavi,
au lăsat gol în mijlocul lumii,
unde ieri străluciră grozavi!
Ce grădină, ce flori fără minte!
Doar parfumu-l aveau de gândit...
Şi acum curge gândul din ele,
desfăcut pe asfaltul topit.
Cum să urc de pe unde m-a pus
clipa-n care mişcarea greşi
scuturând toată floarea de sus?
16

FLEURS
Du côté des lys on entend bourdonner,
n’aie pas peur, c’est ça la saison:
allumée la mèche, la fleur minée grésille.
Cette nuit, les roses se sont brûlé
la suave cervelle, là où elles avaient brillé hier,
le coeur du monde reste désert.
Jardin aux fleurs ecervelées!
Elles n’avaient qu’un parfum
en guise de pensée,
et ça coule à présent
sur l’asphalte fondu.
Depuis
qu’un faux mouvement a fait
tomber la fleur, je tombe aussi.
17

PIESA DIN METROU
Pe vremuri se băteau pe viaŃa toată,
Acum o sută-mpart acelaşi rol:
E unul prunc, şi altul tânăr gol,
Un altul s-a-nvechit în rol de tată.
Au rupt cămăşi, au terfelit paltoane,
În chip de fii, de fiice, taŃi sau mume,
E greu şi-aşa, necesită costume
Şi recuzită, boarfe şi bastoane.
„Mai ia-ne, Doamne”, încă spun fierbinte,
Mai ia ceva din rolul lung şi greu,
Un gest, un gând, o vorbă de părinte...”
Şi după vrere li se ia mereu.
Iar pentru asta sunt tuneluri lungi
Şi benzile din zarea tricoloră,
Apun la ziuă în pământ intraŃii,
Când îi pătrund tunelului pe guri,
Talaş în urmă lasă şi frânturi
Şi munŃi de-mbrăŃişări pierdute-n staŃii.
18

LE THÉÂTRE DU MÉTRO
Au temps jadis, on disputait la vie,
c’est un rôle difficile, on le partage à présent,
l’un c’est le père, l’autre l’enfant,
d’autres font le jeune, le gaillard, le hardi.
Tant de chemises et de manteaux usés
pour jouer les fils, les filles, les parents,
la vie reste dure, même ainsi partagée,
les costumes, les bâtons coûtent pas mal d’argent.
On prie encore du fond du coeur: Dieu,
le rôle est trop long, allégez-le un peu,
éliminez un geste, une parole, une pensée!
Selon leurs prières, ils sont tous satisfaits,
c’est pour ça qu’il existe des tunnels infinis,
les rails conduisant vers le rouge horizon,
l’entrée dans le tunnel c’est un froid coucher,
derrière eux il reste les copeaux, les débris
et les embrassements perdus dans les stations.
19

POETUL BOLNAV
Infernul de speranŃă văruit
E tot în alb-spital, din tălpi în creştet,
Se revopseşte dacă s-a cernit,
Şi iar în zori se pomeneşte veşted.
Acolo, el, apos poet cu liră,
În carne suferind şi nu în vers,
Sub feminine mâini abia respiră,
Cu orice zâmbet de pe faŃă şters,
Cu vene trase-afară, atârnat
De lungi fiole picurând dulcege,
Îl strânge craniul, parcă strâmtorat,
Ca-n glumă îl crestează cu bricege,
E jumulit de pana lui cea vie,
Cu piele lipsă, cum nici însuşi Dante
Nu a văzut, va trece tot prin filtru.
Îl doare numai faptul că nu scrie.
LăsaŃi să iasă printre porŃi glisante!
E vindecat de-a pururea! Eu intru.
20

LE POÈTE MALADE
L’espoir peint l’enfer en blanc d’hôpital,
de fond en comble on le repeint chaque jour,
malgré le noir qui l’enfume toujours,
on reprend obstiné le lavage matinal.
C’est là-bas qu’il gît, le poète à la lyre,
pour la première fois il souffre en sa chair,
et non pas comme avant lorsqu’il pleurait en vers,
en bonnes mains féminines c’est à peine qu’il respire.
Les veines en dehors du corps, attaché
à de longues fioles doucereuses qui s’égouttent,
le crâne resserré, on l’entaille, et de toutes
ses plumes vivantes il se sent déplumé.
Sa peau ne le couvre pas tout!
Ni même Dante n’a vu de telles choses:
on va le filtrer!
Sa seule douleur c’est qu’il ne peut plus rimer...
On ouvre pour lui les portes glissantes,
complètement guéri, il sort et j’y entre.
21

CONSULTUL
„Pe unde stă cuvântul cel nescris?
Crezi, doctore, că-l poŃi citi in nuce?
E undeva pe-aici, îl simt ca-n vis,
unde se-ncheie oasele în cruce...”
Mi-a dat să sorb o zeamă ca hârtia,
urma să curgă fluviu lent prin mine,
iar el să-mi deseneze Utopia,
să-şi pună-apoi parafa cu aldine.
łinuturi vii sub cruste de tăceri
erau în mine şi pe nici o hartă,
era şi-o voce dulce de femeie
spunând deasupra căror lumi se zboară,
ce umbre lungi au munŃii, cum scânteie
nisipul din posibila Sahară...
Şi mai era un scris necunoscut!
poemul meu pe cale să se piardă.
22

LA CONSULTATION
Le mot non-écrit où peut-il être?
C’est par ici, quelque part, je crois,
où les os se joignent en formant une croix...
Pouvez-vous, docteur, le lire avant la lettre?
On m’a donné une sauce, blanc de papier,
un long fleuve lourd allait me traverser,
le docteur était prêt à contourer l’Utopie,
pour apposer ensuite son paraphe sur l’écrit.
En moi, et non pas sur la carte,
il y avait toutes ces régions vivantes
sous le silence des croûtes,
la douce voix de l’hôtesse racontait
en détail l’histoire des mondes survolés,
les ombres allongées des monts, et l’éclat
du sable d’un possible désert Sahara,
et quelque chose d’écrit en lettres inconnues...
C’était mon poème à moitié perdu.
23

ALIBI
Mirare lungă şi uimire nouă,
răsare luna plină-n sticle sparte,
un martor sunt, şi martorul întruna
e condamnat de vinovat la moarte.
„Eram aici”, îmi spune veşnic vântul,
dar într-un grai ce nu-l înseamnă scribii,
„când moare frunza nu sunt eu de vină,
în părul tău am un etern alibi...
Crezi că nu plâng ce sunt silit să frâng,
nu mă auzi jelind ce ofilesc?
Eu aş goni şi coase şi securi,
aş despărŃi şi toamna de păduri...
Însă pieziş pe-alăturea lovesc,
ucid în timp ce sunt cu tine blând.”
24

L’ALIBI DU VENT
Étonnement nouveau, merveille qui dure,
la pleine lune dans les verres brisés,
je suis le témoin condamné
par le coupable, et qui la peine l’endure.
„J’étais près de toi”, répète le vent,
un discours que les scribes n’ont jamais écrit,
„si la feuille meurt, ce n’est pas de ma faute,
tes cheveux ondoyants: mon éternel alibi!
Crois-tu que je ne pleure pas ce que je brise,
n’entends-tu pas mon gémissement?
Je chasserais haches et cognées,
de l’automne je séparerais le bois...
Malgré moi, je frappe de biais,
mon coup mortel
c’est la douceur que tu sens.
25

GINGĂŞII
Ochii mei totdeauna nimerindu-i închişi,
o surpare sfioasă menajează dureri,
gingăşiile ei sunt mai tari decât crinii
care mor în trecut şi se năruie ieri.
Uriaş de încet se întâmplă ceva,
nişte flori fără rost înfloresc odinioară,
nu vezi creste murind, doar făină de creste,
parcă muntele umed se sfieşte să moară.
Dacă tot ce se-ntâmplă e atât de sfios,
dacă munŃii se mişcă mai încet ca nisipul,
când mă bucur de mila unui vifor puternic,
eu de ce mă feresc şi m-ascund în tot chipul?
Iarna mângâie numai, însă floarea loveşte,
toporaşii pe gât sunt suave topoare...
Nu de viscol mă tem, ci mi-e frică de floare.
26

FRAGILITÉ
Si je ferme les yeux, un timide écroulement
m’épargne la douleur, délicatesse
plus forte que le lys qui meurt
le jour d’hier et se fâne en son temps.
De ce hasard, l’énorme lenteur,
des fleurs sans raison fleurissent naguère,
on ne voit pas la mort des sommets,
uniquement leur poussière,
comme si la montagne mourante se gênait.
Si tout ce qui arrive est tellement timide,
si les montagnes sont plus lentes que le sable,
si je sens la pitié de la tourmente de neige,
pourquoi je me cache, pourquoi je me protège?
L’hiver caresse, la fleur sait frapper,
le bleuet met des bleus sur le cou,
je ne crains pas la force, mais la fragilité.
27

VEŞNICIE
Miroase în april a veşnicie
(a veşnicie în fragilitate),
fiind o pâlpâire tot mai vie,
cu-atât mai mult cu cât mai iute arde.
Pământul are numai ochi albaştri,
albine mor, dar sunt pe flori albine,
şi iată omul, mugurii şi iarba
pe drumul altora umblat de mine.
În fiecare clipă e alt soare,
în fiecare seară altă lună,
dar cineva pe cer înseamnă-ntruna
cu unghia ideea de cunună.
E vremea celor care mor de tineri,
eternă tinereŃea s-o-ntreŃină,
e vremea existenŃei de o oră
în care toată carnea e lumină.
Grădinile de zeci de ori pustii
c-un singur braŃ rănit le bate vântul,
miroase-a îngeri prăbuşiŃi pe spate,
tu ziua asta proaspătă colind-o,
când păsări zboară-n cârje lungi de aer,
cu subŃiorile iluminate!
28

AVRIL
Parfum de la fragile éternité,
lumières qui tremblent et durent,
terre aux yeux bleus,
les abeilles mourantes revivent sur les fleurs,
l’homme, les bourgeons, les herbes
meurent et reviennent,
je marche sur la route des autres,
ils vont sur la mienne.
À chaque instant un autre soleil,
chaque soir une autre lune,
sur le ciel un signe rond toujours pareil
en maintient l’idée et la fortune.
C’est le temps où l’on meurt jeune
pour faire durer la jeunesse,
quand la vie ne tient qu’une heure
le corps est serein,
d’un seul bras blessé le vent bat les jardins.
Odeur d’anges tombés sur le dos! Je te prie:
erre à travers cette journée,
les oiseaux s’appuient
aux longues béquilles d’air
et volent les aisselles ensoleillées!
29

TITANICA
Era o seară blândă şi adâncă,
Plecam pe mări dar nu pornisem încă,
Mă îmbrăcasem în mătăsuri toată,
Nu-mi răsărea în cale nici o stâncă.
Dansam pe val în clinchet de pahare,
Aveam în mine inimi fără stare:
Din Ńărm şi până dincolo de valuri
Nu poate fi mai mult ca o plimbare.
Şi nu ştiam că înspre tine-am mers
Având lumini în ochi şi-n gură vers...
Oceanul e imens... Nu Ńi se pare
Ciudat că ne-am lovit în Univers?
Şi cânepa, şi grânele-arnăute,
GrăunŃele de rodii şi de struguri
Spre faŃa mării urcă lung cernute,
Şi toată marea s-a umplut de muguri,
prea coapte fructe marea legăna,
făptura noastră devenea fecioară
şi floarea mării-n rod se scutura.
30

LA TITANIC
Calme soir profond, je m’en allais
en mer, je n’étais pas encore partie,
j’étais toute mise en soie, il n’y avait
aucun écueil devant moi surgi.
Une danse sur les ondes, cliquetis des verres,
en moi beaucoup de coeurs impatients,
de ce rivage jusqu’au de-là des vagues,
comme en balade va passer le temps...
En l’ignorant, je m’en allais vers toi,
les yeux illuminés, chantant des vers...
Il est immense, l’océan, ne trouves-tu pas
étrange ce choc au sein de l’Univers?
Le chanvre, le froment, le sarrasin,
et les grenades mûres, et les raisins
émergent de l’eau comme de la terre ferme,
la mer entière s’est remplie de germes,
de plus en plus clairs, nous deux, on était
presque disparus, à peu près transparents,
redevenus vierges en la mer déflorée.
31

GOMORA ÎN FLOARE
Niciodată sfârşitul de lume
Nu se pune la-nceperea verii
Când de dulce sunt leoarcă salcâmii
Şi se-ncheagă în aerul serii!
O s-avem trandafiri nevânduŃi,
Se vor da tuturor pe degeaba,
Şi pe guri n-ai să poŃi să-i săruŃi
Că se Ńin ca regina din Saba...
Stăm cu mâinile-acasă ca hoŃii
Când adie în aer a gherlă,
O să fie şi rouă, dar cine
E nebun să atingă o perlă?
Uite, eu dacă vrei sunt nebuna
Care nu se mai poate abŃine,
Rouă beau şi sărut orice buze
De pe care leşină albine!
Nu te teme, nu sufăr, nu sânger!
În fereastra din cioburi color
Face şmecher cu ochiul un înger:
„Dacă eşti mai atent cum te porŃi,
Altă viaŃă va fi după asta
Disputată de câteva morŃi...”
Eu le las să se certe, n-am timp,
E o vreme de vis în Gomora,
Cât e soare mă duc să mă plimb!
32

GOMORRHE EN FLEUR
La fin du monde au début de l’été?
Le miel futur s’égoutte des fleurs d’acacia,
on évite de baiser sur les lèvres les roses
offertes à tous pour rien, altières
reines invendables.
Voleurs repentis, devant la rosée
on surveille ses mains:
on sent un parfum de prison...
On n’est pas assez fou pour toucher
à cette perle-poison!
Et pourtant, je ne m’abstiens plus,
je bois de la rosée
après les abeilles pâmées,
et je baise les lèvres des roses.
N’aie pas peur, c’est sans saigner,
sans souffrir,
dans la vitre en couleur,
un ange fait de l’oeil: „Sage,
tu auras une autre vie,
après celle-ci que partagent
plusieurs façons de mourir.”
Qu’elles se disputent, je ne dis mot,
je n’ai pas le temps:
en Gomorrhe il fait beau!
<strong>33</strong>

ORA
Eu mă-mblânzesc, sălbatică e ora,
Eu vin la timp, dar timpul nu mai vine,
Sosind la vreme am ajuns târziu,
Lumina zilei a fugit de mine.
Pleiadele râzând îşi joacă hora,
La vorbă eu sunt singura ce Ńine,
Mă simt răzleaŃă fiindcă sunt aceeaşi,
Ce oră este nu se ştie bine.
Eu am credinŃă, aştrii au mişcare,
Eu stau pe loc, Pleiada pedalează,
Venind la timp nu mai găsesc pe nimeni,
Un miez de noapte Ńine loc de-amiază.
Eu vin la vreme, vremea nu soseşte,
Statornică fiind ajung străină,
Mă simt în plus şi mi se face frică,
Atâta-nşelăciune copleşeşte,
Eu nu trădez, dar stelele se mişcă
Şi tot eu sunt aceea care strică.
34

L’HEURE INSOUMISE
Je me soumets à l’heure insoumise,
Je viens à temps, le temps ne vient plus,
À l’heure exacte, il est tard déjà,
La lumière s’est éloignée de moi.
La ronde des Pléiades continue,
Je tiens parole, elles manquent à la leur,
Je m’en écarte en restant la même,
Qui sait quelles sont les heures qui viennent?
Je suis fidèle, les astres sont mobiles,
Je tiens en place, ils pédalent toujours,
J’arrive à temps, je ne trouve personne,
Il est minuit au milieu du jour.
Je viens à l’heure, le temps n’arrive pas,
Constante, je parais bien étrange,
La peur me prend et je me sens de trop...
Comblée par cette immense tromperie,
Je reste ferme sous le ciel mouvant,
Et il m’accuse de l’avoir trahi!
35

UN VEAC DE SECUNDE
Ne vom pune pe faŃă măşti de privighetoare
Care nu ştie boabă despre regele fricii,
Sub cămăşi vom avea o armură de soare
Şi pietrişul sub tălpi va luci de capricii!
Vom avea întuneric, multă noapte foşnind,
Cu doi sori înrudiŃi ca-ntr-o pulpă de măr,
Vom privi către nordul aşezat pe butuci,
Vom avea drumuri strâmbe ca agrafele-n păr.
Când în timp viitor tremurând ne-om ascunde,
Împietrind orice gest care Ńine de spaimă,
Bucuriile noastre vor fi şoapte de taină
Şi o oră va fi cât un veac de secunde.
36

DES CENTAINES D’INSTANTS
Au royaume de la peur,
les masques de rossignols nous protègent,
sous les chemises, des armures de soleil,
on aura beaucoup d’ombre,
longue, frémissante nuit,
deux soleils jumeaux collés
comme les moitiés d’un fruit.
On aura le nord sur l’écorce des troncs,
des chemins tortueux... Tout tremblants
on va se cacher dans le temps futur,
sans nous trahir l’effroi,
en murmurant la joie,
une heure aura alors
des centaines d’instants.
37

ÎN NOAPTEA UNEI LUNGI DUMINICI
NEGRE
În noaptea unei lungi duminici negre,
el mi-a şoptit: Oceanul nu-i un drum,
e chiar arena unde-aşteaptă leii
cu limbi de sare şi priviri de fum...
Îi apăream din gulere de spume,
subŃire ca un vas sucit pe roată,
din risipire strânsă, nouă toată,
mă luminam şi mă simŃeam comoară,
cămaşa lui curgea topită sloi,
din rochia ca mările de seară
înmuguream la timp cu umeri goi.
De el mi se tăiase răsuflarea,
şi cerul rămânea fără pământ,
tăceau cu toŃii: valuri, stele, vânt...
Dar între noi s-a pus geloasă Marea.
38

UN LONG DIMANCHE NOIR
Dans la nuit d’un long dimanche noir,
il murmurait: l’Océan n’est pas une route,
c’est l’arène des lions aux écoutes,
des langues salées et de sombres regards...
J’émergeais pour lui des collets écumants,
mince vase qui sort de l’argile pétrie,
gaspillage récupéré et trésor endormi,
illuminée toute, nouvelle entièrement.
Glace en fonte, sa chemise coulait sur le corps,
je sortais de ma robe couleur de nuit,
épaules nues, bourgeon épanoui...
Sa vue coupait le souffle! Tout le ciel alors
perdit sa terre, le monde entier s’est tu...
Jalouse, la mer s’est mise entre moi et lui.
39

SIMłURI
Voi care înfloriŃi ca să v-aud
Şi murmuraŃi ca să vă văd anume,
Oglinzi albastre-n care scoate luna
Un fel de muget mai presus de lume,
Cu legănarea lor de pânză lungă,
Cuvintele cu greu se împreună,
Sunt vuiete care se văd cu steaguri,
Ori lungi vederi care-n auz răsună.
Auzul e un şoarece furiş,
Sensibil doar la stelele mişcate,
Mereu îl văd cum tremură în umbră
SimŃind lumini supreme murmurate,
Eu le zăresc în Ńipete de fum,
Tresar în rând cu animale repezi
Când cerul se cutremură de lumi.
40

SENS
Pour vous faire entendre, vous avez fleuri,
vous murmurez pour être vus,
bleus miroirs où la lune mugit!
Les mots toutes les voiles dehors se bercent,
se joignent comme des navires sur l’eau,
il y a des bruits
que les drapeaux rendent visibles,
des vues créées pour l’ouïe,
furtive souris sensible
au déplacement des étoiles...
Je vois l’ouïe frissonnante dans l’ombre
lorsqu’elle entend les lumières suprêmes,
je les entends moi-même
de mes yeux, dans les cris des fumées,
alors je tressaillis avec cette bête rapide
sous le ciel qui scintille, plein à craquer.
41

LUMINOASE SANDALE
Bine ne-odihneam
îmbrăŃişaŃi în măr,
pur şi simplu Rai.
Adânc dormeam
sub coaja de pâine.
Te înduri s-o frângi?
Te înduri să-l tai?
ÎŃi iei obrazul înapoi,
eu pe-al meu,
eu plâng, tu plângi.
Tineri, luminoase sandale,
ce iute aleargă vremea cu voi!
Pantofi scâlciaŃi,
în călcâie cu rănile,
bătrânii în urmă
satură vămile.
42

RADIEUSES SANDALES
On se reposait si bien
embrassés dans la pomme,
simple et pur Paradis,
on dormait profondément
sous la croûte du pain,
as-tu le coeur de la couper,
as-tu le coeur de le rompre?
Tu prends ta mie,
je prends la mienne...
Que demeure?
On n’est plus un, on est deux,
je pleure, tu pleures.
Jeunesse, radieuses sandales
dont si vite court, agile, le temps!
Lourdes chaussures du vieil âge,
talons blessés, à peine se traînant,
toujours en arrière
pour régler le péage.
43

IULIE
De-atâta cald în iulie te speli
De nouăzeci şi nouă de greşeli...
Pescarii strânşi la târg într-o răscruce
Dau bani pe viermi, fac schimburi de momeli.
Te coci, nu alta... Soarele-i nebun.
Mă zăpăcesc şi nu mai ştiu ce spun...
Să vină brume, ceŃuri, nori... De unde?
Aşa şi eu: nu pot să mă adun.
Ard zece sori peste oraş, toŃi sferici...
Ce bine e-n răcoare de biserici!
Cu flăcări reci ard lumânări... Ai sta
Să-i tot asculŃi în iulie pe clerici:
„Cum parfuma viclean Irodiada
Pe prizonierul sfânt dintr-o fântână...”
Mă răcoreşte, Doamne, cu zăpada,
Cu bulgării pe care-i Ńii în mână!
44

JUILLET
Chaleurs de juillet, l’eau coule toujours
nous purifier... A-t-elle assez de force?
Les pêcheurs à la ligne rassemblés au carrefour
achètent des vers, échangent des amorces.
On étouffe réellement, et le soleil est fou,
je perds la tête, je brédouille
quelques mots sans raison...
Brume, brouillard, nuages s’en vont
je ne sais pas où,
tout comme moi, ils ne peuvent
rassembler le peloton.
Non pas un seul soleil là-haut, il y en a dix!
O, l’indicible fraîcheur des églises!
Les flammes froides des cierges...
On voudrait que les cantiques des clercs
ne cessent jamais:
„Hérodiade parfumait le saint
Jean-Baptiste prisonnier au fond du puits...”
Mon Dieu, raffraîchit et protège, je te prie,
jette sur moi quelques boules de neige!
45

ŞOAPTA
Din buze Ńărmuri se şopteşte „mare”,
se-ntoarce verbul vechi „eram”...
De ce să nu mă nască şi pe mine
pe dos, aşa cum vorba o-ntorceam?
Chimie-ndelungată în adânc
topeşte, soarbe, face şi desface...
Copil la Ńărm! De-a buşilea-n nisip,
cu urme mici, ecou din larg se-ntoarce.
Val după val în goluri se răstoarnă,
Ńip: Fă-mă din flori!
Dar ea-şi trage pe umeri broboada de iarnă.
46

LE MURMURE
Le rivage murmure la mer,
le murmure rajeuni revient à l’envers,
moi aussi je voudrais ainsi revenir,
la profonde chimie prolongée dans l’eau
fond, boit, fait, défait...
Enfant sur le rivage!
À quatre pattes sur le sable,
petites traces, revenu d’en mer en écho.
Vague après vague sur les rivage désert...
Je crie: refais-moi de la repousse
de tes herbes!
Elle se couvre les épaules
de sa frileuse d’hiver.
47

MAREA
A cui e marea? E a noastră, cică...
Vezi de pe Ńărm cum spatele-şi ridică,
Rămâi încremenit în faŃa ei,
Ne bate-n forŃă ca un as de pică.
Mai bine tac, mi-e frică să n-o-nfurii.
Of, marea asta neagră-n cerul gurii...
Se mişcă parcă leapădă cojoace,
Nereuşind în veci să se dezbrace
De ultima cămaşă, cea mai lungă,
Să poată-mbrăŃişa pământ în pace.
48

LA MER
Elle est à qui, la mer? Elle est la nôtre...
En la voyant du bord faire le gros dos,
on reste figé: la mer est quelqu’un d’autre,
il y a un as de pique dans les flots.
O cette mer noire, chienne de mer!
Elle hurle, je me tais, elle monte,
je suis prise...
Éternelle remue de l’horizon vers les rives,
du lointain vers le tout près,
se déshabille sans cesse,
mais jamais elle n’arrive
à ôter la dernière, la plus longue chemise,
devant le rivage qu’elle veut embrasser.
49

SEARĂ DE TOAMNĂ
E seară, toamnă şi sfârşit de veac,
Mă-ntrebă pescăruşii ce mai fac...
Prea multe lucruri se sfârşesc deodată,
Parcă ne vine cineva de hac.
Scot domnii haine de la naftalină:
Or să mai meargă? N-or să le mai vină?
Îşi trag pe frunte borul larg şi moale
Privindu-se-ntr-un luciu de vitrină.
Dar mie-mi place când s-aprind lumini,
Când mergi pe străzi şi-Ńi vine să te-nchini
Aşa, degeaba... Doar fiindcă e seară
Şi pentru că ne facem mai puŃini.
Pe strada goală lunecă hârtii...
O umbră mă aşteaptă-n capul străzii...
Cei morŃi cu morŃii, viii cu cei vii.
50

SOIRÉE D’AUTOMNE
De soir, d’automne, de siècle, c’est la fin,
les mouettes en vol demandent:
„comment ça va?”,
beaucoup de choses finissent à la fois,
comme si quelqu’un mettait sur nous la main.
De vieux habits sortent de la naphtaline,
nous iront-ils? ça serre un peu partout...
Un homme arrange le bord d’un chapeau mou
dans le reflet complice de la vitrine.
J’aime le moment où les lumières s’allument,
j’ai brusquement envie de me signer,
comme ça, pour rien, parce que vient la brume
et notre chiffre a diminué.
La rue déserte, des papiers errants...
Au bout, il y a une ombre qui attend?
Les morts se joignent aux morts.
Et nous aux vivants.
51

NINSOARE
Să cad în cer cum pe pământ zăpadă,
De mână tu mă Ńii şi nu mă laşi...
Cum ai să faci ninsoarea să nu cadă,
Cum vezi cât munŃii-n cei fricoşi curaj?
Se leagă toate, fără rost se leagă,
Având în cer şi soarele şi luna,
Cu lipsa ei făptura e întreagă,
Din întâmplări omisă nu-i nici una.
Când ceŃuri trec în pierzătoare turmă,
Un geam de veghe sus în zid s-aprinde,
Şi după cei plecaŃi rămâne urmă,
Cu tot ce orizontul ud cuprinde.
Cu tot ce pierde lumea-i îmbuibată,
Ne facem mai bogaŃi cu o pustie,
Pădurea stă cu frigu-mbrăŃişată,
Înăbuşit un clopot sună-n gând,
S-adaugă un spor la bogăŃie,
Eu cad în cer, zăpada pe pământ.
52

LA NEIGE
Tomber dans le ciel comme sur la terre la neige,
tu me tiens par la main et ne me laisses pas,
peut-on interdire à la neige de tomber?
peut-on deviner des peureux la vaillance?
Sans aucune raison,
toutes les choses sont liées,
le soleil avec la lune, le corps et son absence,
aucune aventure ne reste isolée,
le brouillard passe, troupeau éparpillé,
une haute fenêtre s’allume: c’est le planton,
après les absents, les traces des pas,
tout est encerclé par l’humide horizon,
le monde est gorgé de ses pertes,
on est enrichi de chaque place déserte,
la forêt et le gel se sont embrassés,
mentalement résonne la cloche étouffée...
De ces richesses, augmente le cortège!
Je tombe dans le ciel et sur la terre la neige.
53

OAMENI ÎN TOATĂ FIREA
Oameni în toată firea, oameni cuminŃi,
aliniaŃi în tranşee, oştire, stau smirna,
intraŃi în afaceri cu mii de sfinŃi,
li-e frică grozav să nu strice firma.
Nu-i haimana să nu fie-mbrăcată
în stofă mai scumpă decât cele de rând,
cum n-au avut de tocit niciodată,
poartă acum pierzând vara-n pământ.
Tresărind cum zvâcnesc crinii în cepe,
tot drepŃi se Ńin cu fruntea sus,
omuleŃi de două sau mai multe parale
aşteaptă-n veşnicie o secundă în plus.
54

GENS COMME IL FAUT
Gens comme il faut et à lâge de raison,
ils se sont fourrés dans une affaire de mille saints,
pour sauvegarder l’honneur de la maison
ils restent dans les tranchées et aucun ne se plaint.
Tout vagabond porte des habits
en étoffe plus fine que l’ordinaire,
ils n’en ont eu jamais de leur vie,
ils l’ont maintenant, flânant sous la terre.
En tréssaillant comme les lys dans les oignons,
ils se tiennent tout droits, haut le front,
petites gens à deux ou plusieurs écus,
attendent éternellement une seconde de plus.
55

VREMEA LUI BARABA
E vremea celui crud şi muşchiulos,
când sufletul coboară tot mai jos,
între Iisus şi-un campion la lupte,
câŃi l-ar alege astăzi pe Hristos?
„Unde-i puterea lui? În ce i-o sta?
Nici muşchi, nici bani, nici sclavi, nici altceva...
Mai repede pe cruce caraghiosul!”
E vremea când triumfă Baraba.
M-am pieptănat de dragul sărbătorii,
bat clopotele de te trec fiorii!
Mă duc să văd că a-nviat Hristos
şi a ieşit să primenească zorii.
„Hristos a înviat!” vor spune toŃi,
bandiŃi şi târfe, ticăloşi şi hoŃi...
Şi totul va-nvia ca prin minune.
Nu-s vrednică să iau în mâini lumină!
Eu stau sub cerul liber peste lume,
şi mă închin la cei care se-nchină.
56

LE TEMPS DE BARRABAS
En ce temps cruel et bien musculeux
où l’âme descend vers les zones d’en bas,
entre Jésus-Christ et le musclé Barrabas,
qui choisirait le frêle Fils de Dieu?
„A-t-il du biceps, des valets, de l’argent?
Pas grand’chose, pas un seul, pas un sou, vide, zéro!
Donc, en croix le minable, sauvé le costaud!”
Barrabas se verrait triompher en ce temps.
Pour célébrer la fête, j’ai peigné mes cheveux,
je sens les frissons des cloches d’airain,
j’irai revoir le Fils de Dieu
reluisant dans la gloire du matin!
Bandits et salopes, douleurs et misères,
tout le monde dira: „Jésus ressuscité!”,
et de tout le monde viendra le printemps.
Je ne suis pas digne de prendre sa lumière,
je reste à ciel ouvert, au souffle du vent,
et me prosterne devant les prosternés...
57

ZIDUL GALBEN
O lumânare-n geam ardea fragil
Aşa cum pâlpâise pacientul,
Pe zidul galben era scris „azil”,
Un murmur năruia încet cimentul.
Creşteam fără să ştiu încorporând
Puteri pe care nu le-nŃelegeam.
O ploaie iute se sleia curând
Lăsând ca plânsul dâre lungi pe geam,
O tufă moartă, poate iasomie,
Mă întreba fără să-i pot răspunde,
Copacii-mbătrâneau fără să ştie,
Mărindu-se ca muzica prin unde.
Cum tremura pe trupuri mai demult
De leu regeasca piele a iubirii!
Aşa gândacii ne-au văzut şi luna,
Aşa fiind ne murmurară stupii,
Acum purtăm din cap până-n picioare
O foarte deasă blană a durerii,
ÎmpăroşaŃi suntem de nervii strună
Până-n lumina ochilor ca lupii,
Şi numai păsările din cenuşă
Ne suflă încă poanta învierii.
58

LE MUR JAUNE
Fragilement le feu de bougie
brûlait à la fenêtre aux mêmes frissons
que la fièvre du patient... Jauni,
le mur portait en tête le mot: MAISON...
Je grandissais inconscienmment, pouvoir
jamais compris; une pluie rapide
passait trop vite en me faisant voir
mes propres larmes dans ses traînées liquides.
Un buisson séché, jasmin peut-être,
posait toujours d’irrésolues questions,
ils vieillissaient sans le savoir, les hêtres,
musique des ondes qui s’ajoutent aux troncs.
La peau royale de l’amour tremblait
sur nous, peau de lion d’un autre temps,
la lune et les hannetons nous regardaient,
les ruches nous murmurèrent en bourdonnant...
Les nerfs tendus, comme hérissés en crête,
nous couvrent jusqu’au blanc des yeux,
on est fourré, des pieds nus à la tête,
dans la pelisse épaisse du chagrin,
seuls les oiseaux qui bougent dans la cendre
nous soufflent encore la pointe: la vie revient.
59

SFÂRŞITUL LUMII
Va creşte parcul încă multă vreme,
De parcă l-am privi printr-un ochean,
În pânzele mai fine ca privirea,
Păianjenii par galaxii în geam.
E mai lucioasă roua cu otravă,
Şi n-am văzut de când sunt eu o zi
Mai limpede şi mai de tot suavă
Ca asta care-nşeală tot ce ştii.
Fac şmechereşte îngerii cu ochiul,
Poate că nu e chiar sfârşitul lumii,
Ci doar o stare-a nervilor, deochiul
Care-i ajunge uneori pe unii.
S-o ştergi spre munŃi şi nu privi-napoi,
Oraşului îi vine ca mănuşa
Gomora asta cu pereŃi de ploi,
N-a fost nicicând mai răcoroasă oaza,
Când repetându-se-nfloresc salcâmii...
Şi groaza este că lipseşte groaza!
60

LA FIN DU MONDE
Les arbres pousseront encore longtemps,
comme si on les voyait par une longue-vue,
sur leurs toiles plus fines que le regard,
les araignées: des galaxies en crue.
Le poison rend la rosée brillante,
de toute ma vie je n’ai pas vu un jour
tellement clair, où tout ce qu’il y a enchante
et trompe en même temps toutes les attentes.
Les anges clignent de l’oeil en souriant:
peut-être ce n’est pas la fin du monde,
mais une crise, mauvais oeil jeté
à quelques-uns, amende méritée...
Eclipse-toi, va-t-en vers les montagnes,
ne tourne pas la tête: c’est Gomorrhe
moulée sur nos murailles qui moisissent...
O, la fraîcheur unique de cette oasis,
un acacias en répétant sa fleur!
L’horreur, la grande,
c’est qu’il n’y a pas d’horreur.
61

SCARA ÎNGERILOR
De jur-împrejur lumea s-a stins,
Jarul avea ochi de pisică neagră,
O mână absentă mângâia focul
Şi focul părea...
Dar ce nu părea?
Când o icoană,
Când o biserică-ntreagă...
Când un copac într-o parte împins...
Şi copacul părea...
Dar ce nu părea?
Clopot fraged,
Val de miere amară,
Navă înclinându-se cu botul spre cer,
Pasăre ce de-atâtea aripi nu mai zboară...
Şi pasărea părea...
Dar ce nu părea ?
Un „da” şi un „nu” zvâcnind
Spre amiaza multiplă a stelelor,
Un ac împărŃind în două un ceas,
Şi aşa tot mai sus
Din tăceri în tăceri,
Un oftat cu jumătate de glas,
Un „azi” între „mâine” şi „ieri”.
62

L’ÉCHELLE DES ANGES
Du noir tout autour,
le brasier avait des yeux de chatte grise,
une main absente caressait le feu,
et le feu c’était...
Qu’est-ce qu’il n’était pas?
Tantôt une icône,
tantôt toute une église.
Tantôt un arbre qui plie au vent.
Et l’arbre c’était...
Qu’est-ce qu’il n’était pas?
Cloche fragile, coulée de miel,
navire la proue vers le ciel,
oiseau que les ailes en excès encombraient.
Et l’oiseau c’était...
Qu’est-ce qu’il n’était pas?
Parole à mi-voix, le pour et le contre
montant réunis
vers le midi des étoiles,
aiguille divisant le visage de la montre.
Et ainsi de suite, de silence en silence,
un soupir à mi-voix,
entre hier et demain,
l’aujourd’hui se balance.
63

RĂMURIŞUL
Pe zid lăsasem umbra tremurată
a unui rămuriş de gesturi,
doar unul mâna îşi alege, restul,
piezişă vine raza şi le spală...
Dar cine hotărăşte care-i gestul
cel bun care nu cade în greşeală?
Din trunchiul meu crescuse într-o vreme
doar creanga vie care-i mângâiere,
s-o fi uscat pierdută în deşis
de dragul clipei care braŃe cere.
Când vrei ca pasărea să nu mai zboare
dă-i mia de aripi care o-ncurcă,
aşa şi eu, am umbre rămuriş,
cum drumul mare adormit pe-o coastă
cu Eve furişate se bifurcă.
64

LA RAMURE
Ramure d’ombres sur le mur: mes gestes,
la main en choisit un seul,
un rayon de soleil efface le reste...
Peut-on savoir lequel est le juste
qui ne faillit jamais?
Autrefois, de mon tronc avait poussé
une seule branche: la caresse,
s’est-elle perdue, a-t-elle séché sous l’écorce,
parce que le temps demandait au bras de la force?
Un milliers d’ailes gênantes,
pour le vol c’est la trêve,
pour moi aussi, ma ramure tremblante...
Je ressemble au chemin – Adam endormi,
dont se détachent, allées indécises, les Èves.
65

IADUL ROZ
Din când în când şi iadul e închis
Ca un hotel numit „La Paradis”,
Se revopseşte-n roz cu draci cu tot,
ToŃi chefuiesc simŃindu-se ca-n vis.
Nu e ca-n lumea asta dinainte,
Nu-ncap odată cei veniŃi să intre,
Stau strânşi la gură-n timp ce iese vântul
Pe care îl dizlocă ei din vintre.
Şi sufletelor li s-a dat vacanŃă...
Ce vraişte! Nici poarta n-are clanŃă.
Şi dacă vrei să ştii, în iad e frig,
Un frig albastru fără de speranŃă.
Te frigi cu frig, îngheŃi în ce-i fierbinte,
Nu ştii nimic: e zi sau întuneric?
Infernul e atunci când totul minte.
66

L’ENFER EN ROSE
De temps en temps, on doit fermer l’enfer
comme un hôtel nommé „Le Paradis”,
on le repeint en rose, les diables aussi,
dedans c’est la fripaille à l’envers.
Ce monde n’est pas comme celui d’avant,
pour y entrer on fait sortir le vent,
une queue immense attend devant la porte
la place que lui fait la brise morte.
Âmes en vacances enfin, mais quel désordre,
porte sans loquet, soumission sans ordres...
Sache-le bien, si tu le veux savoir:
il fait froid, froid bleu et sans espoir.
Suspect le jour, douteuse la nuit,
le froid brûle, on gèle sur la braise...
L’enfer c’est une énorme menterie.
67

FILOZOFIE
Spun unii înŃelepŃi că orice gură
câştigă timp când mâna e mai tare,
că buzele-s făcute să vorbească,
în timp ce mâna-i bună doar să care.
La noi, şopteşte mâna, gura tace,
nedezrobită din adânc de muncă,
ba chiar s-apucă mâna să cuvânte
în locul gurii care tace încă,
îi ies ca sarea vorbele prin unghii,
cuibar îşi fac în degete ca-n stupi,
iar gura vânătă muşcând Ńărână
lucrează mut ca fălcile de lupi.
Acum nu va mai fi nimic, tac toate,
stă părul ca o funie pe tâmple,
nimic nu se mai află la-ndemână,
amară-acum e gura şi sleită...
Mai vino mâine, vorbă fericită
nu pierzi nimica, totul se amână.
68

PHILOSOPHIE
On dit parfois que si la main est forte,
la bouche gagne du temps, disent les sages,
on dit toujours que c’est la main qui porte
les charges, et les lèvres le langage...
Chez nous, la main murmure, la bouche se tait,
esclave d’une peine infinie,
la bouche est incapable de parler,
et à sa place c’est la main qui dit,
les mots émergent à la surface des ongles,
ou bien dans les doigts se nichent aux bouts,
la bouche bleuâtre mord la poussière,
travaille comme les mâchoires des loups.
Maintenant, il n’y a plus rien: silence,
comme une corde, les cheveux noués,
il n’y a plus rien à la portée,
amère, la bouche se sent épuisée...
Parole heureuse, reviens demain!
Toute chose s’ajourne, tu ne perds rien.
69

COPIL CERTAT
Aici, la fundul cerurilor mele,
Pe stradă plimbă vântul tinichele,
Un câine bate darabana-n praf
Habar n-având că e privit de stele.
Aşa cum bine tatăl meu zicea,
Ce poate fi în tărtăcuŃa mea?
În nici un caz vreo sită de mătase,
Doar cozi de câine de prin mahala.
Din coada unui câine, ce poŃi face?
Cât ai munci-o, n-o subŃii şi pace...
Dar când iubeşti, nu sita de mătase
Ci cozile de câine-ncep să joace.
70

ENFANT GRONDÉ
Je suis au tréfonds des cieux,
le vent promène les débris sur le pavé,
un chien bat la terre de sa queue
sous les regards des étoiles ignorées.
Mon père me connaît très bien,
je l’entends me faire des reproches...
Que peut-il y avoir dans ma caboche?
Pas un tamis à la blanche farine,
rien que la rue et les queues des chiens!
La queue du chien peut être ennoblie?
On ne pourrait jamais la rendre plus fine...
Mais quand on aime, ce n’est pas le tamis,
mais la queue du chien qui tambourine!
71

COŞMAR
Mi-e silă din adânc, mi-e greu de toŃi,
De dinŃii strajă gurii, regiment,
De mâini încrucişate ca la morŃi
Ca sulurile reci de pergament.
Ca pasărea nebună într-o pană,
Într-o silabă-ncerc să zbor sub pază,
De cei ce-şi leagă gura ca pe-o rană,
De cei care nimic nu spun mi-e groază.
Nu pot să ies din pivniŃele astea,
E ca în vis: tăcere cenuşie...
Aş vrea să iau lumină de la tine,
Să văd ce sori îŃi luminează Ńie,
Ca într-o plasă-n stea în tine totul
Se strânge şi îmi suie plâns în gât
Că dormi atât de lin în vis urât...
72

CAUCHEMAR
Dégoût profond pour tout ce que je vois:
les dents qui montent la garde: régiment,
les mains croisées comme les mains des mourants,
peau séchée, froid parchemin...
Fol oiseau à une seule plume,
d’une syllabe je voudrais voler,
j’ai peur de ceux qui n’en prononcent aucune,
de ceux qui bandent leur bouche comme une plaie.
C’est comme une cave d’où je ne peux sortir,
c’est comme un rêve silencieux et gris,
je veux un peu de lumière de toi,
voir les soleils dont tu es éclairci!
Le monde entier se joint en toi, je sens
les larmes venant aux yeux, la gorge serrée:
tu dors sereinement dans un rêve mauvais.
73

TÂRZIUL
Să fii de vină fără să greşeşti,
ci numai fiindcă stelele trădează,
să dai în beznă când pe ceas e-amiază,
mai punctual ca ora să soseşti.
Să nu te schimbi, totuşi să pari străin,
curat, să rabzi porecla de minciună,
să vii spre soare şi s-ajungi în lună,
venind spre blând să intri într-un spin.
Sosind la timp să vezi că e târziu,
sperând să vezi lumini, s-ajungi la noapte,
în loc de stele, raza sticlei sparte...
Mai credincios ca aştrii care fug,
când cauŃi zâmbet întâlneşti pustiu,
vii spre răcoare şi ajungi în rug...
74

TARDIVEMENT
On est coupable sans avoir fauté:
suite à la traîtrise des étoiles,
en plein midi, on voit autour des ombres
et le soir arrive malgré la montre.
On semble étrange sans avoir changé,
franc, on supporte d’être nommé „menteur”,
parti vers le soleil, on foule la lune,
on sent l’épine, au lieu de la douceur,
en espérant le jour, on voit la nuit,
les étoiles: des éclats de verre
rayonnent pour nous ridiculiser...
Les astres infidèles fuient la terre,
on cherche le sourire, on trouve l’ennui,
on veut de la fraîcheur, c’est le bûcher.
75

FALSURILE
Ipocrită lumină, gazdă de umbre,
cine s-a deghizat în brumă?
Războiul umblă în hainele păcii,
nu mai deosebesc otrava de rouă,
pe metale buboase
o erupŃie imită răcoarea,
mă umbresc simulacre de plopi,
se-ndoaie măduva sârmoasă a florilor,
o lumânare pâlpâie în spatele zorilor,
în lumină s-a furişat întunericul,
miezul flăcării e geros ca iarna,
nu ştiu ce fiară se insinuează în pâine,
mănâncă şi rămâne sub coajă,
stafie zidită-n perete,
din bobul de grâu curge cenuşă
şi din izvor valuri de sete.
76

LES CONTREFAITS
Hypocrite lumière, hôtesse des ombres,
qui s’est déguisé en brume?
La guerre porte les vêtements de la paix,
le poison et la rosée se confondent,
sur le métal couvert de boutons,
une éruption imite la fraîcheur,
les peupliers ombrageux sont des simulacres,
la moelle des fleurs est en fil de fer,
un cierge vacille derrière l’aurore sombre,
l’obscurité s’est faufilée dans le jour,
le coeur de la flamme est froid comme l’hiver,
je ne sais pas quel fauve s’est glissé
dans le pain, il en mord et reste sous la croûte,
comme dans le mur un esprit,
du grain de blé coule la cendre,
la sécheresse s’écoule du puits.
77

SĂ MERGI ŞI SĂ RĂMÂI (ÎNTREBAREA)
Să mergi şi să rămâi aşa cum trece
Prin sticle o culoare purpurie,
Pe drumuri care nu duc nicăieri,
Cărări în căutare de cărări,
Când nu există Ńinte să le-ajungi,
Ci doar răspântii care te sfâşie,
Şi râul e pe urma altor râuri
Care s-alintă dulci pe lângă mări...
S-a desprimăvărat mansarda vremii,
Etajul unde iedera se suie,
Te simŃi zvârlit în el de-un fel de scârbă
Şi aruncat printre privighetori...
Şi oare nu cumva zăresc lumina
Din sila celui care m-alungase
Din raiuri cu o sabie-ngheŃată,
Şi nu cumva am fost zvârlită-n pace
Din greaŃa care-l face să mă lase,
Şi s-a lipsit de mine printre flori?
78

S’EN ALLER TOUJOURS ET JAMAIS PARTIR
(QUESTION)
S’en aller toujours et jamais partir,
comme la couleur pourpre à travers le verre,
il y a des chemins qui ne mènent nulle part,
des sentiers qui cherchent la grand-route.
Lorsqu’il n’y a pas de buts à atteindre,
rien que des carrefours déchirants,
la rivière suit d’autres rivières
douces, qui caressent les mers.
Le printemps est venu dans la mansarde
où le lierre monte,
une sorte de mépris m’a jetée
parmi les rossignols... J’ai honte.
Peut-être je regarde encore le jour
grâce au dégoût
qui m’a chassée du Paradis?
Peut-être
mon existence en ce lieu trouve sa cause
dans la nausée qui m’épargne
en m’oubliant parmi les roses?
79

ASCUNDE-TE (RĂSPUNSUL)
Ascunde-te-n fără-de-rana ta
Şi pierde-te în fără-de-durere,
Până nu vine vântul şi-o alungă,
În jurul tău nevătămarea-i deasă
Şi binele e gros să-l tai cu fierul,
Eşti teafăr tot şi asta e o ceaŃă
Care de şapte ori te înconjoară,
Nici un mesaj să nu te mai ajungă!
Sfioase fiare şi privighetori
Pierdute sunt când au ieşit în faŃă,
Dar lunga nerănire e o brumă,
Tăcute naufragii fericite
Se culcă-ncet pe Ńărmurile-mpunse,
Şi forma-n care s-odihnesc rămâne
Secretul plajei unde stau ascunse.
80

COUVRE-TOI (RÉPONSE)
Le manque de blessures te couvre,
tu te perds dans le manque de douleur,
le vent qui vient quelquefois
dissipe le monde sans fissure,
mais le fer ne peut pénétrer le bonheur,
la peau te couvre comme la brume,
aucun message n’arrive à toi.
Bêtes timides, rossignols
péris en devenant visibles!
La longue défense est comme le brouillard.
Douce couverture, voile des feuilles vertes!
Les heureux naufrages
se couchent en silence
sur des rivages inconnus,
et la forme du repos reste secrète.
81

PLOILE
Sunt ploi care aproape umplu viaŃa,
biografia vântul o alungă,
în blănuri de grădini ne înfăşoară,
de mai nimic nici unul să nu moară,
doar de căderea ploilor în dungă.
O scriere cu ape care sapă,
fantastică memorie de stâncă!
Adevărat că toate-s înfrăŃite,
pentru că toate au lovit în mine,
cu degete de pietricele-n geamuri,
şi îşi usucă urmele de plângeri,
şi fulgerele-n zare se amână,
pământul, norii, ploile şi vântul
sunt de maestru-n muzică atingeri,
cărora lemn le sunt, sonor sub mână.
82

LES PLUIES
Il y a assez de pluies pour toute la vie,
le vent chasse la biographie
et nous enveloppe d’une fourrure de jardins,
pour que personne ne meurt plus de rien,
mais de la tombée oblique des pluies.
Écriture à l’eau qui creuse,
fantastique mémoire de la pierre!
La fraternité des gouttes
qui m’ont frappée en harmonie toutes,
aux petits doigts pierreux...
Les traînées sèchent sur les vitres,
les éclairs s’ajournent au lointain,
la terre, les nuages, les pluies et le vent
sont les touches d’un maître de musique
dont je suis le bois sonore sous la main.
83

SĂRBĂTOAREA
Azi ne-am pus haine de sărbătoare,
ne-am strâns laolaltă când se-nsera,
am adus muzici cu guri să ne cânte,
dar bucuria nu mai venea.
Cămăşile albe au doliu la gulere,
pudra-i cu dâre, venim de la muncă,
lucesc de sudori obrajii la sânge,
vom aŃipi, poate vom plânge,
bucuria nu vine nicicând la poruncă.
Am întins pânze albe pe mese,
am băut vinul care se bea,
Doamne, am făcut tot ce se face,
dar bucuria n-a venit să ne joace
deşi era senin şi iarba verde creştea!
84

LA FÊTE
Réunis à la tombée du soir,
nous avons mis nos habits de fête,
on a fait résonner la musique,
on a bu le vin que l’on devait boire.
Nos chemises blanches ont noirci,
les fronts poudrés de rose,
les pommettes rouges-sang,
on a même pleuré
des larmes aussi faciles
que le rire est difficile...
Dieu, nous avons fait
tout ce que l’on doit faire,
mais la joie n’est pas venue,
malgré le ciel serein
et le vert de l’herbe drue!
85

REGINA DIN ORIENT
O, calme unghii, case părăsite,
iernaturi goale fiindc-au fost mărunte,
se trage-n sus regina cuibărită,
dispreŃuind picioarele, sub frunte.
Cu furişare rareori de umbră,
mai trece prin călcâie-abandonate,
colibele genunchilor pustii,
a le-ndura o oră nu mai poate,
de os este oraşul unde doarme,
de fildeş turnul unde se trezeşte,
şi n-ar putea să-l sufere călcat,
nici de-ar fi iarnă de călduri rănită,
de-ar fi un doliu unde năvălind,
afară zâmbetul tristeŃi împinge,
ea ar trimite sânge să se verse
în numele durerii-ameninŃate,
ar apăra pustiul de-nflorire,
de primăvară – vremea unde ninge.
86

LA REINE D’ORIENT
Ongles paisibles, murs abandonnés,
étroits séjours d’hiver, la reine vous quitte,
monte sous le front,
en méprisant les pieds.
Ombre discrète, elle passe quelquefois
par les talons,
par les genoux-chaumières,
mais elle dort dans la ville d’en haut,
elle se réveille dans la tour d’ivoire,
et ne peut supporter aucune invasion,
même si celui qui détrône l’hiver c’est l’été,
même si le sourire chasse la tristesse
et le deuil, elle envoie le sang
se verser au nom de la douleur,
elle défendrait la neige
contre le printemps
et le désert contre la fleur.
87

ERAM UN TÂNĂR ŞI NEVREDNIC FUM
Eram un tânăr şi nevrednic fum
care vorbea-ntrerupt de stingeri lungi,
pentru că vremea îmi cerea să fiu
un leş tăcut şi obosit de munci.
Sunt moartă blândă, iernile sunt albe,
stârnesc însă fiori ca tot ce-i blând,
şi bănuieli: de ce-i cu palme goale?
Mai grea ca mine umbra pe pământ.
În loc să-Ńi pui mănuşă pentru spini,
te temi de mine ca tot ce doarme,
nu vrei să crezi că nu-s decât cuvânt
întotdeauna dezbrăcat de arme,
nici nu te aperi de ceva sălbatic,
pe mine însă mă pândeşti întruna,
aşa cum ochii celor care merg
pe întuneric spionează luna.
88

LA FUMÉE
J’étais la fumée, l’extinction
répétée etouffait mon discours,
j’étais le corps silencieux de l’action
aux ordres du temps...
Je suis une morte paisible
et les hivers sont blancs,
on touche aux épines
sans mettre ses gants,
en échange ma douceur éveille des soupçons,
tout comme le rêve et le sommeil profond:
pourquoi ces mains vides?
Je ne suis qu’une parole désarmée!
Pourtant, on me guette sans répit,
contre les fauves la défense faiblit,
mais on continue d’espionner la lune
lorsque l’on marche en silence la nuit.
89

POVEŞTI
Se-ntorc pe dos poveşti din Paradis,
a fi neştiutor e-o mare vină,
a nu cunoaşte este un păcat
de ispăşit prin săbii de lumină.
Dar ape limpezi fără-a fi cernute
ori stele clare fără-a fi iertate
răsar primejdios în aspra eră
a nevinovăŃiei vinovate!
Sunt melci pe cer şi pe pământuri stele,
cruŃat de arme pieri în zile moi,
pierzându-şi braŃele mereu mai grele
iubirea iese lună dintre ploi,
un cântăreŃ este rănit de cântec,
fixat etern în suliŃe rapide,
un ceas solar e săgetat de ore,
un clopot tras de sfori se sinucide...
Pe suprafaŃa soarelui de noapte
care absoarbe lumile în sine,
o stea se vede limpede cum arde
cu pleoapele plecate de ruşine...
Poate răniŃi de lucrurile blânde
vom fi pe moarte ca şi cum ne-am naşte
în vremea împlinirilor flămânde,
ori ne vom naşte parcă am muri
când nu-i păcat păcatul a cunoaşte.
90

LES CONTES DU PARADIS
Renversés les contes du Paradis!
Le péché c’est d’être innocent,
ne pas savoir est un délit
à expier sous le tranchant.
Eaux claires sans filtres ou tamis,
astres purs sans pénitence,
dangereusement issus
au temps de la coupable innocence!
Escargots sur le ciel, des étoiles sur l’herbe,
épargné par les armes on périt toujours,
en perdant ses bras alourdis, l’amour
se lève comme la lune d’entre les pluies.
Le chanteur est blessé par son chant
aux lances rapides,
le cadran solaire est dardé de rayons,
une cloche à la corde tendue se suicide.
Le soleil nocturne boit les mondes,
les paupières baissées, une étoile a honte,
on est déchiré par la douceur,
comme si on naissait à peine, on meurt,
accomplissements insatiables!
on viendra au monde en mourant,
au temps où vierge le coeur est coupable.
91

REGINA NOPłII
Lungul drum de la mână la gură
acropole dură,
nici munŃi nici coline,
mă ridic în picioare pe mine,
în braŃe mă duc,
pielea pe degete
le Ńine să nu picure
şi pe mine să nu mă usuc.
Doamne, faleze de sare!
Mor zilnic fără vrăjmaş.
Aseară mă risipeam,
ningea în oraş.
Respirând gură la gură
nu pot muri,
când puternicii dorm sunt regină
pe nopŃi şi-n exil peste zi.
92

LA REINE DE LA NUIT
De la main à la bouche,
une aussi dure montée,
acropole malaisée!
Ni montagnes ni collines,
moi-même à porter dans les bras...
La peau empêche
l’égouttement des doigts.
Dieu, falaises de sel!
Chaque jour je meurs
sans ennemi ni mobile,
je me disperse
et il neige en ville.
On respire bouche à bouche,
je ne peux pas mourir...
Les puissants s’endorment
fatigués,
je suis la reine de la nuit,
par le jour exilée.
93

SPITAL
Ardeau pe sală becuri în firide,
pereŃii erau simpli, unşi cu var,
eram ca-n sânul unei piramide,
la capătul subŃire de culoar.
În plicuri un mărunt medicament
Ńinut pentru o vreme care doare;
o uşă grea vărsase pe ciment
o dâră melancolică de soare.
Din cartea-ntredeschisă fulgera,
plouase peste ziduri cenuşii,
de colŃuri umbra se alătura
cu un tăiş pe cale de-a lovi.
Mă cercetau mereu cu ochi înguşti,
cu spatele ca semnul de-ntrebare,
vorbeau cu guri ca buzele de puşti,
o lumânare se zbătea să ardă,
uscatul lemn al uşilor trosnea:
nu se-ndura clădirea să mă piardă.
94

L’HÔPITAL
Simplicité des murs encore humides,
peints à la chaux, ampoules brûlant
nuit et jour, vers le coeur de la pyramide,
le couloir s’allongeait en se rétrécissant.
Menus médicaments réservés à la douleur,
la porte trop lourde s’ouvrait vers l’air,
en laissant la trace mélancolique du soleil,
du livre entrouvert jaillissaient des éclairs.
Dehors, la pluie avait mouillé les murs,
il y avait des recoins aux ombres dans l’attente,
collées aux tranchants des angles durs;
des paupières serrées m’examinaient par les fentes.
Le dos courbé: interrogation,
des bouches arrondies
comme celles des canons...
En brûlant, un cierge se tourmentait,
les portes craquaient:
on ne voulait pas que je sorte.
95

ÎNCEPE IARNA
Începe iarna ca o ruginire,
afară cu arsură neagră ninge,
şi între doi copii fierbinte trece,
trimisă înapoi mereu o minge.
Statuile de ipsos mă fixează
cu violenŃa feŃei liniştite,
începe iarna ca o ruginire,
şi doi copii cu mingea lor fierbinte...
Zăpezile ca tărgile uşoare
şi strada mirosind a plumb de carte...
Mă simt gândită şi înfăşurată
în versuri ca-ntr-o ştire de departe.
Nici vers de miere, nici răspuns de aur...
„Dar ia-mă totuşi”, l-am rugat pe înger,
el mesteca în dinŃi un fir de laur,
trăitul blând se cântărea cu moarte,
iar mie-n iarnă-mi rămăsese restul,
ca fumul care nu mai poate arde.
96

LE DÉBUT DE L’HIVER
La rouille couvre le début de l’hiver,
il neige aux noirs flocons; deux enfants
repoussent à tour de rôle un ballon brûlant,
les statues en plâtre me regardent de travers.
Combien violents sont les visages calmes!
Et la rouille qui couvre le début,
et ces enfants et leur ballon,
la neige, brancard léger, la rue
au parfum de plomb qu’exalent les livres...
On pense à moi, on m’enveloppe de vers,
nouvelles que les lointains nous délivrent,
pas une seule comme le miel,
pas une réponse d’or...
„Prends-moi quand-même”,
j’ai dit à l’ange qui mâchait une feuille de laurier.
La douceur avait pour contrepoids la mort,
c’était l’hiver et en lui le reste
que l’on ne brûle pas, c’est-à-dire la fumée.
97

ZĂDARNICĂ LUMEA
Singură ca dragostea şi la fel de săracă,
E zădarnică lumea şi atât de frumoasă,
Mai are mult de pierdut, de uitat, de murit
Până la pragul unde mor căderile,
Până la cenuşa nemaiavând ce arde.
Doamne, fă ceva! Sau mai bine lasă...
În etern ajun neurmat de nimic,
E o lume în pierdere ca falezele mării.
(RUGĂ)
Doamne, mai bine Ńine totul pe loc,
łine-Ńi în piept răsuflarea de ape,
Ştii tu că toate vor trece prin foc?
Doamne, dă-mi sângele cât este în ploi
Şi trupul cât este încă-n merinde,
Dă-mi toate ca lacrima păstrate şi noi,
Încă nu marfă ce-n cântare se vinde!
98

VANITÉ
Seul comme l’amour et pauvre aussi,
le monde est vain, mais tellement beau,
riche en pertes, en mort, en oubli,
jusqu’au seuil où l’on tombe de son haut,
jusqu’à la cendre qui n’a rien à brûler...
Fais quelque chose, Dieu!
Ou plutôt laisse tomber...
Éternelle veille suivie de rien,
monde perdant comme les falaises
de la mer...
(PRIÈRE)
Dieu, retiens tout sur place, retiens
ton souffle qui remuent
les vagues et les airs!
Sais-tu que tout doit passer par le feu?
Donne-moi la pluie en guise de sang, Dieu,
le corps tant qu’il est encore froment,
que je sois pure, nouvelle et nue,
pas encore marchandise que l’on pèse
et l’on vend.
99

CATEDRALA
După cum trupul vieŃii creşte-n lanuri de grâu,
şi organele morŃii, catedrală de crini,
îşi înalŃă pereŃii pe taluzuri de râu,
când crescuŃi peste noapte, când surpaŃi de lumini,
îşi înalŃă pe cer triumfarea în arcuri,
complicatele ceasuri rezumate în limbă,
nu e nici un palat, nici plecare spre larguri,
pe sub streşina-n floare lumea vie se plimbă!
O clădire de crini fără stâlpi, fără grinzi,
nici o piatră în ea, nici butuci din păduri,
trec şi văd grupuri-grupuri respirând suferinzi,
cu mirare în ochi şi cu abur pe guri.
Din spirale de turn unde flutură semne,
din grădini unde leneş se-mbulzesc trandafiri,
poate vântul pe pleoape va sufla să mă-ndemne
praf mărunt din polenul masculinei muriri...
Mi se cere mereu nu ştiu ce înapoi,
poate marea cu sarea, ori lumina, ori lutul...
Şi de lume mă rog: mai încearcă o dată
să mă faci ca atunci când erau toate noi,
nu e timpul pierdut, n-a murit începutul!
100

LA CATHÉDRALE DE LYS
Des champs de blé, le corps de la vie,
la mort vient des lys, cathédrale fleurie,
murailles élevées sur les hauts talus,
en crue la nuit, à l’aube fondue...
Aux horloges compliquées
résumées en aiguilles,
elle lève en l’air de triomphantes arcades,
ce n’est pas un départ, ce n’est pas un palais,
sous les auvents de lys tout le monde se balade.
Édifice de lys sans piliers, sans solives,
pas un bloc de pierre, pas un tronc des forêts,
admiré par les groupes de la foule maladive,
les bouches fumantes, les yeux étonnés.
Des tours en spirale où flottent des signes,
le vent qui survole le velours des jardins
peut-être viendra poudrer mes paupières,
en soufflant de la mort virile le pollen.
Il s’agit de retourner un je-ne-sais-quoi:
la mer avec le sel, le soleil ou l’argile?
Et je dis au monde: essaie encore une fois
une nouvelle naissance aussi fraîche et fragile!
101

LUNĂ PLINĂ
Aseară era soare pe lună,
oraşul rima, numai perechi,
auzeam: ce rău o să-Ńi pară
că Ńi-ai pus faguri în urechi!
Am la căpătâi îngeri subŃiri,
încă mai cred în viitoare delicii,
nu pot decât să iubesc, asta-i tot,
cunosc recea-mbrăŃişare a fricii.
E rândul vieŃii să fie cântec,
şi eu nu pot decât să-l trăiesc,
e ca un vis unde totul se poate:
cei fără aripi se-mbolnăvesc.
Respir întunericul, dansez în el,
sărut arătarea ce mă-nspăimântă,
şi chiar dacă m-ai mărunŃi bucăŃi,
fiecare zdreanŃă din mine cântă.
102

PLEINE LUNE
L’autre soir il y avait du soleil sur la lune,
d’amours, de paires et de rimes plein la ville,
à mon grand regret je n’entendais aucune,
l’ouïe bouchée de miel amolli comme l’huile.
Ayant des anges minces à mon chevet,
je crois encore au futur bonheur,
je ne peux qu’aimer, c’est tout, mais je sais
l’embrassement froid de la peur.
C’est le tour à la vie de faire la chanson,
ensuite je vivrai la ballade,
c’est un rêve accompli, une belle vision,
si on n’a pas d’ailes, on tombe malade.
Je respire l’ombre, j’y danse, j’embrasse
le fantasme même qui m’effraie,
si on me brise, si on me casse,
on entend chacune de mes bribes chanter!
103

ECLIPSE
Îmi creşte spinul umbrei pe perete,
o văd cum oarbă pipăie parfumuri,
altcineva e umbra decât mine
şi urmele îi murmură pe drumuri,
sudoarea lâncezind în haina scoasă
e totuşi trup din trupul meu lipsind,
mai dârză-i umbra decât mine-n casă
şi pare-a fi a trupului de-argint.
De ce se ruşinează că lipsesc?
Nici unei lipse nu i-a fost ruşine,
cu dâre cupe plâng când se golesc,
şi trupurile se îngâmfă pline.
Nu seamănă ca două picături
nici lămpile dublate în oglinzi!
Dar unde e icoana celor puri,
sau unde-i trupul ce-n icoană-l prinzi?
E doar miros din care nu vezi floarea,
auzi doar ritmul însă nu vezi marea
esenŃialul apei murmurându-l...
Vezi numai rod ce şi-a pierdut pământul!
Chiar tu cu mult mai mult te-ntinzi în lipsă,
în foşnetul făcut de vânt te mişti,
ca soarele cu umbra în eclipsă,
cu cât lipseşti cu-atât mai mult exişti.
104

ÉCLIPSES
L’épine de l’ombre pousse sur le mur,
elle palpe aveugle d’invisibles odeurs,
ses traces perdues murmurent encore ailleurs,
sur la chemise ôtée c’est ma sueur,
chair de ma chair, corps de mon corps issu...
Mon ombre est plus fière et plus dure,
mais sa témérité n’est pas la mienne,
c’est celle d’un corps d’une noblesse plus pure,
pourquoi est-il gêné et si distant?
Aucune absence ne s’est pas gênée,
les larmes coulent de la coupe vidée,
la bouche est fière d’être aussi pleine.
Les lampes se voient doublées dans les miroirs,
mais elles ne se ressemblent pas vraiment...
Où est-elle donc l’icône de la pureté?
De cette icône où est le corps absent?
De ce parfum on ne voit pas la fleur,
et de ce rythme on ne voit pas la mer
en murmurant l’essentiel de l’eau,
on voit des fruits qui ont perdu la terre!
Toi-même tu t’étales dans ton absence,
je te saisis mieux dans les échos,
je serre l’air immense dans mes bras:
comme le soleil que l’ombre a eclipsé,
plus tu me manques, plus tu es en moi.
105

CEPELE
Râioşi de rouă,
sclipind de sudori,
se umplu de sine
prefăcuŃi în comori,
înfăşuraŃi în mătase de gând,
având pe coajă dâre de plângeri,
înfăşaŃi ca mugurii rozei de vânt,
inocenŃi ca globii din orbite de îngeri!
Numai la gândul că totul începe,
s-au pornit crini să zvâcnească în cepe!
TăcuŃii, speriaŃii,
zbârciŃii şi plânşii,
sperând să trăiască o oră în plus,
toŃi încolŃesc, păcătoşii de dânşii,
zvâcnesc să se ridice spre floarea de sus.
106

LES OIGNONS
En sueurs luisantes,
trésors orgueilleux,
par eux-mêmes se remplissant d’eux,
enveloppés de soyeuses pensées,
sur la pelure, des larmes les traînées,
emmaillotés comme les bourgeons
de la rose des vents,
pâles comme les yeux des anges blancs!
À l’idée du début,
dans les oignons
aux boutons de rosée,
les lys tréssaillissent!
Ce sont des pécheurs repentis,
des silencieux à la peau vieillie,
des effrayés, des pleureurs,
en espérant vivre encore une saison,
en palpitant, ils s’élancent vers les fleurs.
107

BRAłE SECULARE
Se-ntind spre mine braŃe seculare,
Ca nişte crengi de carne şi de oase,
Nu sunt cu totul vie ci mă Ńine
Pământul unor inimi arboroase.
Eu nu trăiesc de tot, ci numai par,
Cum face orice pasăre când cântă,
Eu vieŃuiesc atât cât e nevoie
De mine-n pumnul care mă frământă,
Eu nu de tot m-am tras din primul gând,
Ci doar cât între vorbe o tăcere,
De-aceea veşnic braŃul secular
Mă zgâlŃâie şi a-nvia îmi cere,
Dar eu las viaŃa să se odihnească,
Trăiesc încet de tot, se-ntind zadarnic
BraŃe din veac din vis să mă trezească.
108

LES BRAS
Si c’était l’arbre, il me tendrait ses branches,
ce sont des bras en chair, tellement anciens...
Pas tout à fait vivante je suis,
la terre aux coeurs touffus me retient,
je ne vis pas entièrement, je fais
semblant, comme l’oiseau chanteur,
autant qu’il faut à la poignée de pâte
pétrie dans le poing du Créateur.
Pas tout à fait issue de l’intention:
autant que le silence d’entre les mots,
les bras séculaires qui n’ont pas de repos
m’ordonnent toujours la résurrection.
Moi, je laisse la vie se reposer,
j’existe doucement, je rêve, en vain
les bras du siècle veulent me réveiller.
109

CUM MĂ ÎNDUR?
Nici în a limbii îngerilor soră
nu mă îndur să le alung pe gânduri,
mai tefere ca mugurii prin iarnă,
trec prin idee trupurile rânduri,
n-au ce le face armele de fier,
nici eu n-am cum prin rană să le stric,
trecând prin gând nu le atinge nimeni,
deşi nu sunt ferite de nimic,
nici valuri de pământ nu se ridică,
nici zid puternic nu le face curte,
cu cât vor fi pe urmă mai de piatră,
cu-atât vor fi mai fragede şi scurte.
Vor sta în pradă-n platoşă de oase...
Cum mă îndur să le alung afară,
să-mping copilu-n lume să se lase?
110

IL FAUT AVOIR LE COEUR
Ni même en le patois que parlent les anges,
ce que je pense, je ne veux traduire,
à la pensée, l’esprit ne peut nuire,
ni aux bourgeons, l’hiver ne fait offense.
La maladresse ne la gâche pas,
à découvert devant tous les dangers,
le fer des armes n’y a aucun pouvoir,
tout reste indemne en étant idée,
aucun vallum levé pour la défendre,
aucune muraille pour la protéger,
un jour, lorsqu’elle sera pétrifiée,
deviendra fragilisée et tendre...
En proie à maints dangers en son armure
ossifiée... Il faut avoir le coeur
de traduire l’idée en un murmure,
ou enfanter au monde où l’on meurt.
111

SICRIE ROZ...
Sicrie roz şi cărucioare gri,
şi stele-n cer, şi vizite de unchi,
şi veghe de bătrâni într-un genunchi,
pe care vestea îi călăuzi.
Şi animale blânde încălzindu-l
cu nările, abia descins din Cruce,
pelinci, linŃolii, leagăne, coşciuge,
tot lemn, tot pânze albe învelindu-l,
tot sânge la-nceput, dureri, Marii,
şi magii de o stea călăuziŃi,
însă ajunşi abia la Înviere,
şi bucuria doar după durere...
Icoane şi lumini la cap păzindu-l,
şi magii la mormânt veniŃi cu flori...
Murind pe dos se naşte, şi apoi
se naşte invers şi cu geamăt fuge,
că viaŃa pe pământ e cu fiori,
bărbatul ca şi pruncul, izgoniŃi...
Dar unde, Doamne, unde? Şi tot goi!
112

ROSES CERCUEILS...
Roses cercueils, grises voitures d’enfant,
les étoiles et les visites des oncles,
et la veillée des vieux agenouillés
que l’étoile-annonce avait guidés...
Les bêtes douces le chauffe en respirant,
à peine descendu de la Croix,
langes et linceuls, berceaux, cercueils en bois,
toujours les mêmes toiles l’emmaillotant,
toujours le sang et la douleur, Marie,
les rois-mages en suivant l’étoile
arrivent pour la Résurrection,
la joie qui ne vient qu’après les pleurs...
Icônes et lumières à son chevet,
les mages déposent au tombeau des fleurs...
Il nait comme en mourant, ensuite il meurt
comme en naissant: il est toujours exclus...
Elle donne des frissons toujours, la vie,
l’homme et l’enfant sont tous les deux chassés,
(mais où, mon Dieu?) et tous les deux sont nus.
113

CUMPĂRĂTURI
Copaci în fructe ŃintuiŃi
când ploaia murmură: sunt sânge,
când toŃi ai tăi sunt risipiŃi
şi tu te temi că nu-i vei strânge.
Cumpărături îngrozitoare,
un sân în două cu pământ,
te smulgi din mâna cui te are
şi de la cei care te vând.
Din toată risipirea lor,
adună-te cum poŃi, pe mâine,
ceva mereu murmurător
rămâne-n cojile de pâine.
Ascunşi în pâine şi în vin,
Tu, Dumnezeule, ne scoŃi
din rodul care-i pururi plin,
din apa unde curgem toŃi.
114

ACHATS
Arbres que les fruits ont cloués,
la pluie murmure: je suis le sang...
Tous les siens éparpillés,
et la peur de ne pas pouvoir les joindre.
Mélange de seins et de terre: achats terrifiants,
le corps est entre les mains des autres,
il faut le prendre à celui qui le vend.
Éparpillé, on doit être cueilli,
pour le lendemain, on cueille aujourd’hui,
un murmure reste sous la croûte du pain,
on se cache dans la mie et dans le vin,
Toi, Seigneur, Tu nous fais sortir
de l’eau qui coule en nous emportant
et du fruit qui est toujours plein.
115

UNDEVA, DEPARTE...
Când insecte strânse ca o veste-n plic
se năşteau boŃite la lumina lunii,
numai eu de asta n-am ştiut nimic,
mai presus de alŃii i-am crezut pe unii,
culmea e că orice şarpe o ştia,
o ştiau şi viermii umezi din pământ:
undeva, departe, într-un vârf de stea,
gemene cu crinii viperele sînt.
116

QUELQUE PART, TRÈS LOIN...
Les insectes pliés comme les nouvelles des lettres
naissent tout ridés dans un rayon de lune!
Cette étrange nouvelle je ne pouvais la connaître,
car je l’ignorais comme une chose trop commune.
Incroyablement, tout serpent la savait,
la savaient aussi les vers moites de la terre:
quelque part, très loin, sur la pointe d’une étoile,
les lys deviennent les jumeaux des vipères.
117

N-AJUNGE
N-ajunge numai soare să răsară,
mai trebuie şi-n mine-acelaşi soare,
pe cer lumină, -n mine-ntunecare,
e ca şi cum n-ar fi cu totul seară,
dar nici cu totul zi biruitoare,
o jumătate doar, şi ea amară,
şi-o noapte sfâşiată şi vulgară,
ce nici un fel de Dumnezeu nu are.
Ce soare poate fi fără lumină,
ce munte are rost fără mândrie?
Mă crezi sau nu mă crezi, îŃi spun şi basta!
Nici tu nu eşti nimic de nu eşti ASTA:
cu cea din tine ziua se îmbină,
cu cei din tine leagă munŃi frăŃie.
118

CE N’EST PAS SUFFISANT...
Ce n’est pas suffisant que le soleil paraît,
il faut qu’en moi il se lève aussi,
dehors le jour, en moi la nuit,
c’est comme s’il ne faisait pas noir tout à fait,
ni tout à fait un triomphant midi,
mais l’amertume d’un jour à moitié,
et une nuit vulgaire et déchirée,
que tous les dieux possibles ont fui.
Comment avoir du soleil sans éclat
et des montagnes sans fierté?
Me crois-tu ou non, je te le dis,
tu n’es rien si tu n’es pas CECI:
le jour joint au jour qui est en toi,
en toi et hors de toi - les mêmes sommets.
119

PE UNDE UMBLI?
Pe unde umbli oare? Eu cea de azi – pe-aici,
dar cea de mâine, nu ştiu, e prea departe încă,
în grâul frământat în albia adâncă,
în multele poveri pe care le ridici,
sau poate-ntr-o grămadă de bulbi ce se mănâncă,
în măru-aproape putred pe care trec furnici,
ori poate-n animalul cutremurat de frici,
care cerşeşte sânge la apele din stâncă.
Un deal mă Ńine-ntr-însul ca într-un miez de pâine,
în lumea asta vie eu sunt din cei nesiguri,
mai am vreo şansă totuşi de a dura şi mâine,
ori am pierit în pierderi pe drum şi în nimicuri?
120

DANS QUELS PARAGES VAS-TU?
Dans quels parages vas-tu de ci, de là?
Aujourd’hui, je suis tout à côté,
mais pour le lendemain – je ne sais pas:
dans les fardeaux, dans la farine de blé?
Suis-je dans les bulbes bons à manger,
ou dans la pomme blette qui tombe là-bas,
ou dans la pauvre bête assoiffée
qui cherche son sang et de la source le boit?
Le sein d’une colline me retient,
si incertaine dans ce monde vivant,
aurais-je encore une chance pour demain,
ou j’ai déjà péri en arrivant?
121

NEMURITORUL I
Nemuritor de arme şi muritor de nimeni,
eu sunt pe nicăieri şi vieŃuiesc nicicând,
cu ce sunt eu mai viu decât un simplu gând,
când tot ce am pe lume se află-nchis în sine-mi?
Şi, Doamne, eu te rog numai atâta: Ńine-mi
jur-împrejur mereu acest niciunde blând,
şi fundătura asta în care stau tăcând,
în schimb, eu niciodată nu întreba-voi cine-mi
trimite pentr-un sfert de oră o lumină,
deşi n-am nici ferestre, nici uşă către soare?
Dar soarele-i aici, topit în aer, iată-l!
Nu şarpele-l trimite, el n-are nici o vină,
ci mânios, văzând atâta-ntunecime,
din măr oprit îmi dă cu mâna lui chiar Tatăl.
122

L’IMMORTEL I
Immortel face aux armes et mourant de personne,
j’existe nulle part, je suis en nul temps,
pas plus qu’une pensée, je ne suis vivant,
tout ce que j’ai au monde, en moi-même s’emprisonne.
Dieu, je Te prie une seule chose: ordonne
que ce doux Nulle Part m’entoure à tout moment,
ce coin oublié où je reste me taisant,
je ne demande pas d’où la lumière rayonne
pour un quart d’heure seulement, bien que je n’aie pas
de porte vers le soleil: le rayon fond en l’air,
ce n’est pas le serpent innocent qui l’envoie,
en voyant tant de noir, de l’arbre interdit,
fâché, le Père même me fait goûter le fruit.
123

NEMURITORUL II
Eu mă credeam nemuritor de arme,
şi m-am trezit că-s muritor de nimeni,
şi nu mă mai întreb decât atâta: cine-mi
ignoră sufletul ca să mi-l sfarme?
Eu tot ce am pe lume e în sine-mi,
pământ şi cer, şi bucurii, şi larme,
pereŃi prin care fulgeră alarme...
De-aceea te mai rog din suflet: Ńine-mi
jur-împrejur acest Niciunde blând,
cu fugăriri de umbră şi lumină,
al cărui nume nicăieri nu-i scris,
şi nimeni să nu aibă nici o vină
că sunt de parcă n-aş fi fost nicicând,
că-s mort şi viu, şi liber, şi închis.
124

L’IMMORTEL II
Face aux armes, je me croyais immortel,
invulnérable mourant de personne,
je demande: qui est celui qui donne,
en l’ignorant, ce coup à mon coeur éternel?
Tout ce que j’ai au monde, en moi-même résonne,
la gaieté et les larmes, la terre et le ciel,
et les vieux murs que transpercent les appels...
Je te prie: préserve tout ce qui m’environne,
maintiens autour de moi la douceur de Nulle Part,
où la lumière et l’ombre se pourchassent tour à tour,
lieu dont le nom n’est jamais consigné,
et que personne ne soit accusé de ma part,
comme si je n’étais pas, pourtant j’existe toujours,
ausi vivant que mort, libre et enfermé.
125

MOARTEA ELEVEI
Doar iarba în picioare se mai scoală
rostind răspunsuri fără de greşală,
un petec de pământ tresare zilnic
la toate întrebările din şcoală.
Te miri: o iarbă ce-ar avea de spus?
E încă scundă, o privesc de sus,
ea n-are stare, se ridică-n vârfuri
roşind timid de soarele-n apus:
–N-am cum să-nvăŃ să mor, n-am de la cine,
pentru că marea veşnică se Ńine,
la fel pământ şi cer sunt pururi vii...
De ce-ar fi moarte numai pentru mine?
126

LA MORT DE L’ÉLÈVE
Quand je l’appelle, l’herbe se met debout,
elle répond bien, elle résout,
un bout de terre tressaillit chaque jour,
lorsqu’à l’école on interroge beaucoup.
La petite herbe, parler? C’est étonnant...
Je la regarde de haut, mais en ce temps
elle s’agite sur la pointe des pieds,
la brune la fait rougir timidement...
Elle dit: –Comment mourir, je ne sais pas,
la mer fait l’immortelle, le temps va,
la terre et les montagnes durent toujours...
Est-elle, la mort, spécialement pour moi?
127

FOŞNETUL
De-ar fi doar cât un foşnet gândul meu,
la fel ca pana sufletul de greu,
şi glasul ca un clopot care tace,
tot mă aude bunul Dumnezeu.
„I” vine de la inimile toate,
„S” de la suflet şi singurătate,
„U” vine de la veşnica uitare,
„S” e sărutul vânzător de frate.
Isus, comoara mea de bucurie,
nădejdea mea rămasă pururi vie!
De-ar fi vreun om neprihănit ca tine,
ca grâul tânăr l-ai vedea că-nvie!
Şi totuşi lumea din adânc se-nchină
la tot ce-i carne, forŃa e regină...
Pentru sudoarea muşchilor întinşi,
uitat e cel ce-a asudat lumină.
128

FRÉMISSEMENT
Si ma pensée n’était qu’un frémissement,
mon âme aussi légère qu’une plume au vent,
et ma voix – une cloche silencieuse,
n’importe! toujours le bon Dieu m’entend.
„J” vient du nom du dernier „jardin”,
„E” vient de „l’être” et a l’air divin,
„S” c’est l’initiale du Sauveur,
„U” c’est la première de „l’univers”,
„S” – le Salut en couronnant la fin.
Jésus, trésor qui donne toutes les joies,
mon espoir qui ne décroît pas!
Si pur! Si l’homme pouvait te ressembler,
il ressusciterait comme un jeune bois.
Pourtant le monde se prosterne devant
la chair, le muscle est le prince-régnant,
et on adore la sueur des matches,
la tienne, la lumineuse, l’oubliant...
129

SPERANłA
Eu sper mereu minunea nesperată:
un puls străin la pieptul meu să bată,
şi să mă luminez ca o fereastră
trezită brusc la ora-ntunecată.
Să-mi fie veşnic milă-ar trebui,
văzând atâtea suferinŃe vii...
Aş vrea să plâng, dar ochii-mi sunt uscaŃi,
şi merg în iad că nu te pot iubi.
Nu cred că iadul geme de dureri,
infernul e pavat cu mângâieri,
ceea ce doare-i însăşi dezmierdarea
în lipsa mâinii blânde când o ceri.
130

L’ESPOIR
J’espère toujours, chose inespérable,
que ton coeur batte à ma poitrine,
que je sois une fenêtre qui s’illumine
à l’heure où le temps a le goût du sable.
Je devrais avoir tout le temps pitié,
en voyant tant de souffrances vivantes,
je voudrais pleurer, mes yeux sont séchés,
j’irais en enfer car je ne peux t’aimer.
L’enfer ne gémit pas à cause des douleurs,
il est pavé d’innombrables caresses,
ce qui fait mal c’est justement la tendresse,
en l’absence de la main qui répand la douceur.
131

GOLEMUL
Arată-mi ce Ńărână să frământ
şi cum să-Ńi suflu viaŃă prin cuvânt,
să te mai scot o dată la lumină
cum trage cerul iarba din pământ.
Tot în zadar te caut şi te chem...
Aş frământa Ńărână-ntr-un golem,
şi într-o noapte l-aş însufleŃi
cu soarele făcut în palmă ghem.
Atâta vreau: în ochi să te privesc,
să te aud vorbind cu glasul tău,
să văd cum râzi, cum Ńi se face milă,
a doua oară să te dobândesc
şi să te smulg prin farmece din hău,
o, maică dusă, pururea copilă!
132

LE GOLEM
Montre-moi l’argile qu’il faut pétrir,
quel est le mot que tu dois ouïr,
pour que tu revoies la lumière,
comme l’herbe que le ciel fait ressortir.
Car je t’appelle et je te cherche en vain...
Je pétrirais l’argile pour un golem,
je l’animerais à l’aide du soleil
que je roulerais en boule aux creux des mains.
Je veux seulement te regarder en face,
t’entendre enfin parler de ta voix,
voir ton rire, sentir ta pitié,
que je t’acquière une seconde fois,
que de la terre, par charme, je te fasse,
mère si jeune perdue, jeune à jamais!
1<strong>33</strong>

UITUCA
M-am săturat de iarnă şi priveghi!
Să nu mai văd prin casă lucruri vechi...
Uitând că nu mai sunt de seama lor,
mi-am pus cireşe roşii la urechi.
Când vântul primăverii le va bate,
un strigăt verde va Ńâşni din toate
aceste lemne care n-au ajuns
să ardă pentru mâini înfrigurate.
Şi va striga cu muguri lemnul viu!
Asemenea cu el aş vrea să fiu...
Dar eu as’noapte Ńi-am Ńinut de cald,
cenuşă m-am făcut fără să ştiu.
134

L’OUBLIEUSE
J’en ai assez du gel, des nuits de veille!
Hors de chez moi toutes ces choses vieilles...
En oubliant que je n’en ai plus l’âge,
j’ai mis des cerises rouges à mes oreilles.
Lorsque le vent printanier viendra,
un cri vert va jaillir de chaque bois
que l’on n’a pas encore fait brûler
pour échauffer les mains qui avaient froid.
Le bois vivant poussera des cris-bourgeons!
Je voudrais faire comme ce vieux tronc...
Mais cette nuit j’avais brûlé pour toi,
il ne m’en reste plus que les tisons.
135

NOAPTEA
Când doarme lumea asta de bărbaŃi,
în somn cu tot cu soare scăpătaŃi,
văd limpede... Dar ziua nu mai ştiu
ce-am înŃeles azi-noapte când dormeaŃi...
Pricep atâtea noaptea că mă sperii,
nici zgomote, nici trecători puzderii,
bărbaŃii noaptea nu domnesc, adorm...
Stau trează-n spaŃiul liber al tăcerii.
Femeile, copiii şi bătrânii
ridică frunŃi cât aŃipesc stăpânii.
Bărbatul doarme. Am rămas regină
pe-ntreaga noapte unde latră câinii.
136

LA NUIT
Lorsque, la nuit, les hommes et le soleil
se couchent en plongeant dans le sommeil,
ma vue est claire, mais les choses comprises
je les oublie à l’heure du réveil.
Je vois beaucoup de choses et j’en ai peur,
pas de passants en foule, aucune rumeur,
les hommes, la nuit, ne règnent pas, ils dorment,
je veille dans le calme de la fraîcheur.
Les femmes, les vieux et les enfants
relèvent le front à l’assoupissement
des seigneurs. L’homme dort. Je suis la reine
de l’entière nuit aux aboiements.
137

VORBE
Te rog, în minte Ńine-mă mai strâns,
cam cât zăpada-n palme m-am restrâns,
fiind în viaŃă încă, mor de nimeni,
şi râsete aud sunând a plâns.
Să-Ńi spun că te iubesc ar fi puŃin,
vreau alte vorbe, ele nu prea vin,
toŃi le-au tocit, nimic n-a mai rămas,
ca lebedele mute ne iubim.
Mă ai în podul palmelor pe toată,
un ghem de lână moale şi curată...
Ori ai uitat că sunt şi eu acolo?
Te rog, mai desfăşoară-mă o dată!
138

PAROLES
Dans ta mémoire tu me retiens,
comme une boule de neige dans la main,
encore en vie, mourante de personne,
le rire même que j’entends se plaint.
Te dire „je t’aime” ce n’est pas assez,
je veux d’autres paroles, elles sont usées
par les mâchoires et les langues des autres,
comme les cygnes, notre amour se tait.
Entière dans ta paume je suis
pelote de laine pure et amollie...
M’as-tu perdue? peut-être oubliée?
Dévide-moi encore, je te prie!
139

DE MINE ÎNSĂMI PURUREA DEPARTE
În târgul ăsta copt în mahalale,
îŃi iese o biserică în cale
şi îŃi slujeşte să-Ńi aduci aminte:
ochi, mâini şi buze nu sunt ale tale.
Nu mă mai vinde nici un precupeŃ,
abia mai mişcă-n linişte cenuşa,
nu mai exist la nici un fel de preŃ,
definitiv e-nchisă-n urmă uşa.
Rămâne-n mine-o amestecătură
de vorbe vechi, de smirnă şi răşină,
cuvintele nu mai ajung la gură,
ci se opresc în fraze de lumină.
Şi înfloresc departe şi mă frâng,
până la ochi în ape picuri plâng...
Sunt pe parcurs baraje, bariere,
când dau din floare-n putred să se nască,
toate ajung cernute prin durere,
din vârfurile degetelor sparte,
cenuşa în şuviŃe se desparte
şi inima în sâmburi moi zvâcneşte,
eu nu mai sunt ce este, sunt ce creşte,
de mine însămi pururea departe.
140

DE MOI-MÊME TOUJOURS ÉLOIGNÉE
Ce bourg que les faubourgs vieillissent,
églises qui sortent au-devant du piéton:
„Les yeux et les lèvres
tu ne les as pas pour de bon,
ils sont aux lointains qui les épicent...”
Je n’existe plus chez aucun épicier,
la cendre seule bouge en silence,
je n’ai plus de prix, la porte est fermée,
je ne pèse plus sur les plateaux des balances.
En moi, un mélange de paroles anciennes,
de myrrhes, de résine et d’encens,
je ne sens plus les mots sur la langue arrivant,
des phrases de lumière les retiennent.
En fleurissant loin, je sors de la terre,
avant mes yeux, les eaux pleurent longuement,
il y a des barrages, des barrières,
des fleurs qui avancent vers le flétrissement.
La douleur tamise tout, des filets de cendre
coulent des bouts de mes doigts percés,
le coeur palpite dans les grains amollis,
de moi-même toujours éloignée,
je ne suis plus que ce qui pousse et fleurit.
141

MICĂ-I LUMEA...
Se-ntunecă devreme pe pământ,
nici păsările nu mai ştiu ce sînt:
de noapte ori de zi? Şi zboară seara,
ca literele smulse din cuvânt.
E-o vreme blândă pentru cerşetori,
cu soare pentru cei încrezători,
dar se răzbună: cin’ te-a pus să crezi?
Pe geam îngheaŃă suflete de flori.
În lumea asta mică şi nebună,
îmi fulgeră-n călcâi, în cot îmi tună,
un cerşetor întinde mâna-n gol
şi degetele i se frig de lună!
142

LE MONDE EST SI PETIT...
Il est si tôt, il fait déjà si sombre,
les oiseaux des rues s’égarent dans l’ombre,
ils ne savent plus: sont-ils de jour, de nuit?
Ils flottent le soir, lettres volantes, sans nombre.
Pour les mendiants, le temps a des douceurs,
le soleil brille pour les braves coeurs,
mais le temps change: qui t’a dit de croire?
Sur les fenêtres – les âmes blanches des fleurs.
Le monde est si petit, il est si fou!
J’ai un tonnerre au coude, l’éclair au genou...
Un mendiant, les doigts tendus à vide,
la pleine lune lui en brûle les bouts.
143

GENEZĂ
Începe toamna, se-ndulceşte marea,
noi ne-amărâm şi se închide zarea,
biserica-i un stup de pâlpâiri...
Cine-a aprins întâiul lumânarea?
Încet-încet ne vom zidi în casă,
înfofoliŃi ca viermii în mătasă,
închişi de vii vom trece toată iarna...
La primăvară, molii or să iasă.
La început a fost o vorbă doar...
Ştii cine-a spus-o? Stelele răsar,
curg zile, nopŃi, oceane, dintr-o vorbă...
Să taci! Când te aud vorbind tresar.
144

GENÈSE
L’automne arrive, la mer s’est adoucie,
nous sommes plus amers, le ciel plus gris,
l’église est un essaim de lumières...
Le premier cierge fut allumé par qui?
Petit à petit, on est muré dedans,
comme les vers dans les cocons vivants,
emmitouflés, on passera l’hiver:
des mites nouvelles au prochain printemps.
Au commencement, il n’y a eu qu’un mot...
Sais-tu de qui? De lui jaillissent les eaux,
les mers, les océans, les nuits, les jours...
Tais-toi! À chaque parole j’ai un sursaut.
145

PRIMĂVARĂ
Fierb apele şi totul străluceşte,
la bălŃi se prinde somn în loc de peşte...
Ne-am săturat de iarnă până-n gât,
scad nopŃile mereu şi ziua creşte.
Tufiş în floare, rupt de trecători!
Mai repede ca uscătura mori,
nu trece unul să nu-Ńi lase rană...
Cine te-a pus să faci atâtea flori?
Cu soarele pe malul apei mergem,
cu umbra faŃa lacului o ştergem,
se scaldă peştii-n aerul călduŃ,
noi, înecaŃii, duşi de aer trecem.
146

PRINTEMPS
Les eaux bouillonnent et la terre luit,
les vieux pêcheurs sont presque endormis,
on a assez de cet hiver trop long!
Le jour croît et décroît la nuit.
Un buisson en fleur: qui passe en rompt,
il meurt beaucoup plus vite qu’un vieux tronc...
De ceux qui passent, il n’y a pas un
qui ne te blesse, trop belle floraison!
On longe le bord du lac avec le jour,
nos ombres effleurent l’eau de leurs contours,
les poissons se baignent dans l’air tiède
plein de noyés traînants qui font un tour.
147

DIN MINE-I DUS UN SUFLET NEPIERDUT
De-un timp îmi umblă sufletul pe-afară,
nu vrea să intre când se face seară,
momit cu lapte aburind îmi zice:
„Credeai că mă mai prinzi a doua oară?”
Să nu mă mai întrebi, e foarte greu
să-Ńi dau adresa sufletului meu,
ştiu doar că nu mai stă de mult aici,
în casa asta vieŃuiesc doar eu.
Căci trupu-n vârf de nervi v-a fost uşor
să mi-l speriaŃi cu lucruri care dor,
dar nu pe el! Îmi umblă încă liber,
zâmbind de sus şi veşnic tuturor.
Din mine-i dus un suflet nepierdut,
dacă-l zăreşti cumva prin bălării,
respiră-l şi întoarce-mi-l sărut!
148

PARTIE MON ÂME NE S’EST PAS PERDUE
Mon âme vague depuis quelque temps,
elle refuse de rentrer le soir,
je lui tends un verre de lait fumant,
elle me dit: tu ne peux plus m’avoir.
N’en parlons plus, je ne sais pas l’adresse
où elle habite, je peux vous dire seulement
qu’elle vit ailleurs et qu’à moi elle laisse
cette demeure où je vis maintenant.
Le corps au bout des nerfs c’était facile
à l’effrayer par la douleur possible,
mais elle, jamais! Elle est encore libre,
en souriant à tout le monde, elle file.
Partie mon âme ne s’est pas perdue,
parmi les herbes si tu la vois passer,
respire et rends-la-moi en un baiser.
149

ULTIMA TERRA, TĂCEREA
Tu vezi numai deşert ca luna
ori geruită, ori fierbinte,
tu vezi numai pustiu, dar mie
îmi iese sufletu-nainte,
cu toate plinurile ninse
în care talpa grea se-nfinge,
şi buzele mi-s sfâşiate
de-un singur strigăt: Nu-l atinge!
Şi îl ascund cum nu se poate
mai bine-n umbra unei stele,
şi nimeni nu va şti că trece
prin Patria tăcerii mele.
150

L’ULTIME TERRE, LE SILENCE
Tu n’y vois qu’un vaste désert,
comme la lune: chaud ou froid,
où tu ne vois qu’une terre vague,
mon âme va au devant de moi,
la neige tombe sur tous ses pleins
qui sous de lourdes semelles s’affaissent,
un seul cri déchire mes lèvres:
n’y touchez pas, cela me blesse!
Et je la cache bien dans l’ombre
que sous une fine étoile je lance,
personne ne sait que l’on traverse
l’ultime terre de mon silence.
151

NUNTA DE NOAPTE
152

NUNTA DE NOAPTE
Eşti un jug fericit care mi se cuvine,
duce oricare drum ca la Roma la tine,
lină molima ta toată lumea o umple,
însuşi sângele urcă mai albastru în tâmple.
Mult aş vrea să te scutur, aş dori să pot trece
în tăcere de gală salutându-te rece,
însă mândră trecând, de nimic mă împiedic
şi sudoarea îmi pune peste bluză un petic...
Nu te ştiu, nu te văd, te reduc la nimic,
însă tu te dizolvi în tipare de frig
şi te văd stins în trupuri de mulŃime la pas,
unde toŃi te-amintesc prin privire şi glas.
Râsul tău nu-i al tău, sare-n ceafă şi muşcă,
înmulŃit mă înconjuri ca zăbrelele-n cuşcă,
tu scoŃi umbra din mine, ruşinată se strânge,
şi chiar tu mi te faci întuneric în sânge.
Când te văd răsărind peste tot dintre grupuri,
disperatele mâini mi s-agaŃă de lucruri,
în pereŃi lucitori mă zăresc oglindită,
mişeleşte de blând dinspre tine lovită...
Şi mă uit: poate dau de vreun vechi mucenic,
însă cerul tăcut nu mai face nimic,
dar eu încă mă rog de minunile lente:
cum pe mări Dumnezeu a-ntărit continente,
înspre mine pământul să închege tării,
toată lumea să vină, numai tu să nu vii!
S-a făcut întuneric de semeni de-ai mei,
tu mi te-ai nălucit ca nici unul din ei,
153

tu mi te-ai năzărit sub pleoape
când eram îngropată în cei de aproape,
pe dânşii ochii nu-i mai vedeau de mult,
nici glasurile nu mai ştiam să le-ascult...
Dar şoaptele tale mi se păreau că tună,
paşii tăi în covoare ca pintenii sună!
Mă strângi şi mă-nchegi, ceremonie de miere,
ca să te rabd n-am destulă putere,
cor de clopote groase, ritual de rouă!
Pentru tine-s prea tânără şi pururi prea nouă!
Mă rog să te fi dus, şi iarăşi te văd,
te simt de jur-împrejur ca pe un prăpăd,
cu buzele, cu ochii, cu tot ce eşti,
lung ai venit să mă năpăstuieşti,
de tine nimic nu mă eliberează,
de catifeaua ta caldă mă simt ca sub rază,
de-apucătura mâinilor tale,
poruncitoare ca fierul şi nemernic de moale...
Să-Ńi rabd întrebarea fără răspuns,
nu sunt puternică de-ajuns.
Din privirea mea ca un pui de albină,
ai să-i faci mesei lumină,
din rugi de trandafiri ai să aŃâŃi focul,
să ştim unde-şi are lumea mijlocul,
o să tocmim căpriori
să ne lungească mesele de sărbători,
cât ne Ńin ei ospăŃul în coarne,
vom chema ploi să ne toarne.
Gelos pe arcuşul care mângâie strune,
o să-nceapă şi cuŃitul să sune,
154

ai să vezi păsările de pe butuc,
sunând ca harpele, cum în aer se duc.
Eu pe toată lumea la ospăŃ aş pofti:
să vină cântăreŃul ca o bufniŃă-n zi,
să vină nevăzuta floare de laur
şi mâinile trase prin tuneluri de aur...
Cămăşile vor mirosi anonim
a steag, a pământ unde creşte pelin,
să vină cu foşnet de prove şi pupe,
cu glasuri ca marea când apa se rupe,
să vină negustorul care cumpără totul,
şi croitorul care măsoară cu cotul,
pe cel care bâzâie să-l punem la masă
cu unul Ńesând ca păianjenul plasă...
De jur-împrejur, ne vor fi de mirare,
cu gâturi prelungi ori cu plumb în picioare,
sunt puşi pe lăŃime, şi alŃii pe lung,
se-ntind să apuce şi nu mai ajung,
şi umbra mişcată pătează pereŃii,
fardaŃi de lumină, li-s lună pomeŃii
ca faŃa-n icoane, în nor de săpun,
au vrut să se-mbrace cu ce au mai bun,
şi-apoi s-au grăbit prea devreme să vină,
şi iarna cu ei a sosit clandestină,
pe scări de vagoane, pe geamuri, pe frâne,
topindu-se-n aerul gării bătrâne.
S-au strâns cam greoi şi cu tălpi de nisipuri,
dizlocă amurgul cu sute de chipuri...
Să vină, deşi le cam tremură mâna
şi li se răstoarnă în gol săptămâna,
155

iar timpul se duce la vale în tumbe
spre ziua râvnită ca pietrele scumpe!
Însă tu dintre toŃi ai să vii să mă mântui,
laolaltă în snop cu privirea legându-i!
Ascultă cum gâfâie coaste speriate,
sub care inima prinsă se zbate...
Când n-au altceva, ochii-nchişi le sunt scuturi,
şi carnea le tremură ca praful pe fluturi,
ei încă de fragezi au fost ucenicii
bătrânilor meşteri în opera fricii.
De flacăra florilor să fumege mesele!
Să vină cu inimi nici triste, nici vesele:
cei care te-ascultă cu câlŃi în urechi,
şi pălărierii din uliŃe vechi,
cei vineŃi ca pruna, cei palizi şi sluŃi,
cei care vorbesc însă nu sunt crezuŃi...
Îl vei recunoaşte pe omul tăcerii,
venit chiar din mustul, din drojdia serii,
pe drum îşi pierduse coroane de premii
cu greu câştigate la cursele vremii.
Să vină-n lumină, la nunta de noapte,
să vină ca şerpii spre blidul cu lapte,
şi traşii pe sfoară, şi traşii pe roată,
cu barba în băŃ ori cu fruntea plecată,
mieroşii, stătuŃii, speriaŃii, seninii,
o ceată de molii în lâna luminii,
cel iute de mână şi mâna cea moartă,
şi cel care-n jurul figurii îşi poartă
haloul imaginii lui de copil,
aşa cum decembrie-l duce pe-april.
156

Au viaŃă cu anii, regeşti dimineŃi,
dar nu sunt stăpâni nici ai propriei vieŃi,
fac timp, dar vin alŃii în zilele lor,
de tot pentru ei - doar secunda când mor,
şi vieŃile strâmte sunt rame de-oglinzi,
şi vârstele sunt pentru clopote grinzi,
ei sunt orologii în care răsare
un timp pentru alŃii, ei sunt calendare
mocnind de o mare foială de nume,
ei sunt ca să aibă un altul o lume.
Aceasta e seara când toate se spun,
şi buzele arse de rele apun,
albinele blândelor zboară din stupi,
şi mieii de brumă se freacă de lupi,
în geamuri aprinse de seară răsare
o virgulă vie, un semn de-ntrebare,
şi peştii dansează, şi nici un casap
nu poate să secere trupul de cap,
cuvinte-mblănite cu abur se spun,
ies salve de Ńipăt din pasărea-tun,
se suflă pe nări sticlăriile iernii,
din inimi de fruct daŃi afară sunt viermii.
Ascultă ce murmur, ce vorbe asemeni...
Cu nimeni, cu nimeni nu vreau să te-asemeni!
Ninsoarea îşi saltă clădirea de cedri,
îŃi zornăie-n plete arginŃii cei negri,
lumina pe creştet te unge cu glorii!
Cu vârful în jos creşte turnul ninsorii...
157

Noi pururi vom fi mirii nunŃii de noapte
când timpul nu tremură şi nu se împarte,
când unicul ceas este pulsul bătând,
ca lemnul cel viu în inele crescând...
Tu lasă-i să spună că roua se taie,
că perla de dar este apă de ploaie,
că nici nu exişti despre tine să spună...
Tu eşti turnul meu pentru şoapte din lună!
Mai Ńii minte ce împărăŃii
aveam în ochi, ce curŃi între vii?
Lumea era cu puf de caisă,
tu soare erai, eu pleoapă închisă.
158

LES MARIÉS DE L’HIVER
Je te désire et je te fuis,
tout chemin que je prends me conduit
vers toi, comme au temps jadis
menaient tous à Rome,
douce adversité, tu fais bleuir mon sang,
joug aimé, je te convoite et pourtant
je rêve m’en libérer, passer en silence,
saluer froidement...
Fière, je te croise: malchance,
je trébuche sur rien et je sens
sur ma blouse la sueur pénible.
Je ne te connais pas, tu es invisible,
c’est toi le rien qui m’a fait trébucher!
Mais le blanc de l’hiver se souvient de ta forme:
silhouettes répétées des charmes et des ormes,
fluide, dans le creux du monde tu coules,
je te vois estompé dans les corps de la foule,
ton rire n’est pas le tien, c’est un félin sauvage,
multiplié, tu m’entoures
comme les barreaux d’une cage,
tu fais sortir de moi le corps de l’ombre
pour prendre dans mon sang la place de la nuit,
je m’accroche aux objets lorsque tu me ravis,
je cherche des yeux l’icône d’un saint,
mais personne du Ciel ne me tend plus la main,
pourtant je prie encore les miracles latents,
Dieu a rendu ferme la terre des continents,
Il peut aussi durcir la terre autour de moi,
que tout le monde puisse s’approcher, sauf toi!
Je les écoutais sans les entendre,
159

je les regardais sans les voir,
tes murmures résonnent
comme si l’éclair les précédait,
sous tes pieds j’entends la terre se fendre.
Miel cérémonieux, tu m’obliges, tu m’étreins,
choeur profond de cloches basses,
rite de la rosée,
je suis trop gauche, trop récente,
je ne sais rien...
Je désire que tu sois parti,
je te vois revenu,
je te sens tout autour,
comme une intemperie,
tes lèvres, tes yeux, ton corps,
tu me persécutes, tu m’asservis,
rien ne peut m’en libérer,
tu me couvres, velours, rayon de soleil,
dur et doux, tu es
à un ordre pareil...
je ne suis pas assez forte
pour répondre à tout!
Jeune abeille à peine issue du miel,
mon regard sera doux,
en y mettant des tiges de roses,
tu vas attiser le feu
pour apprendre où se trouve le milieu
du monde, le coeur des choses,
la table du festin sera soutenue
par les petites cornes des chevreuils,
celle qui versera le vin c’est la pluie,
160

l’archer caressera les cordes,
jaloux, le couteau voudra jouer aussi,
les oiseaux le cou sous le tranchant
résonneront comme des harpes
en s’envolant!
Tout le monde sera invité,
le menestrel hibou en pleine journée,
la fleur invisible du laurier,
les poignets porteurs des tunnels d’or,
le parfum anonyme des chemises masculines,
parfum de drapeau et d’absinthe...
Qu’ils viennent tous, frémissement des proues,
bruit de la mer qui murmure,
le marchand qui achète tout,
le tailleur qui a pour toute chose une mesure,
celui qui bourdonne mettons-le
près de l’autre qui tisse
une invisible toile d’araignée,
les cous longs, les lourds pieds,
les ombres mouvantes sur les murs...
La lumière met du fard sur les joues
comme sur les visages des icônes,
ils ont mis leurs meilleurs vêtements,
ils sont arrivés avant que l’heure sonne,
sur les marchepieds, sur les toits des wagons,
l’hiver est venu avec eux et il fond
dans l’air échauffé de la gare...
Qu’ils viennent! Alourdis, aux pieds sablonneux,
cent silhouettes découpant l’air du soir,
qu’ils viennent, les mains tremblantes,
161

les semaines courantes,
le temps qui dévale vers le jour précieux!
Tu viendras comme un sauveur
m’emmener loin d’eux.
On entend leurs souffles haletants, les coeurs
qui se débattent entre les côtes,
les paupières, boucliers des yeux,
la chair tremble comme les ailes des papillons,
car ils ont appris le métier de la peur.
Ce n’est rien! Les fleurs sont des flammes
dont fument les tables du festin,
qu’ils viennent tous, les sourds,
les hautes voix, les chapeliers de la vieille cité,
ceux qui parlent et personne ne les croit,
les timides, les pâles, les éffrayés...
Tu reconnaîtras l’homme du silence
arrivé le soir de la lie du lointain,
il a perdu en chemin les couronnes des prix
gagnés avec peine aux courses de la vie.
Qu’ils viennent tous à la noce nocturne,
comme les serpents vers la terrine au lait,
les dupes, les naïfs, les martyrisés,
les mielleux, les tardifs, les calmes, les peureux,
une volée de mites qui rongent la lumière,
la main rapide et la main morte,
et le vieux qui porte
le nimbe de son air d’enfant,
comme l’hiver le soupçon du printemps.
Ils ne sont jamais les absolus souverains
162

de leurs années aux superbes matins,
la vie qu’ils vivent n’est pas la leur,
ils ne possèdent que l’instant où ils meurent;
les jours, des cadres de miroirs,
les âges, des poutres dont pendent les cloches,
ils possèdent le temps
à la manière des horloges
ou des calendriers, énorme grouillement,
des noms de saints et des noms d’apôtres,
ils vivent pour qu’il existe
un monde pour les autres.
C’est le soir où l’on peut dire tout,
les lèvres oublient le mal qui les a brûlées,
de leur ruche s’envolent les mots de la bonté,
les agnelets se frottent aux loups.
Aux vitres ardentes du soir apparaît
une virgule lumineuse, signe du sort,
les poissons dansent, aucun boucher
ne peut séparer les têtes des corps.
Les mots prononcés ont
des fourures de vapeur,
l’oiseau-canon tire des salves de cris,
le souffle des narines décore les verreries,
les vers sont exilés des fruits et des coeurs.
Entends ce murmure, ce discours uniforme...
Ne ressemble à personne,
que personne ne te ressemble!
Comme le bois de cèdres, l’hiver est ample,
tes cheveux tintent comme de l’argent noir,
sur ton chevet, la lumière, l’onction de la gloire,
163

la neige pousse du ciel
comme une tour à l’envers...
Nous sommes les éternels mariés de l’hiver,
le temps ne tremble plus, ne se divise plus,
l’unique horloge qui bat encore c’est le pouls,
comme le tronc qui pousse rondement, annelé...
Ce n’est rien s’ils parlent d’une factice rosée,
si l’on dit que la perle c’est de l’eau de pluie,
s’ils disent même que tu n’existes pas,
ce n’est rien... Tu es mon beffroi
d’où je peux entendre le murmure de la lune!
Te souviens-tu les cours,
les vignobles? On régnait
sur les empires engloutis par la vue profonde,
aussi velouté qu’un abricot, le monde...
Tu étais le soleil, moi la paupière fermée.
***
164

SINGURI PE VERTICALĂ/
VERTICALEMENT SOLITAIRES
165

MAI PRESUS DE ORICE
Până-n vârful unghiilor,
până la capătul pletelor,
netezeşte-mă lung ca pe carte,
prea repede mi se sălbăticesc mâinile,
în Ńinuturi trupul mi se desparte,
provincii barbare ca-n Imperiul târziu:
încep să-mi lipsească vorbe şi gânduri,
în zări apar călăreŃi fără frâu
şi axa spinării se-ndoaie sub vânturi.
PiaŃa e dezmembrare cu Ńipăt de mărfuri,
dar ce e mai bun a rămas în pământ.
De ce atâta despărŃire?
Doamne, pe mine dă-mă mie azi:
trupul dinainte de abatoare,
gâtul dinainte de cuŃit,
copil veşnic iubit,
dragoste ce capăt nu are.
Mai presus de orice trebuie să am grijă
materia din mine a om să arate,
pentru asta mă rog înainte de toate:
nu mă însori, omeneşte-mă, soare!
166

AU-DESSUS DE TOUT
Jusqu’aux bouts des ongles et des cheveux,
caresse-moi comme si j’étais un livre!
Mes mains redeviennent sauvages,
les provinces de mon corps se délivrent,
barbares parages d’un empire tardif
qui commence à avoir des mots absents,
à l’horizon apparaissent des cavaliers
sans bride, l’échine plie au vent.
Le marché, démembrement
des marchandises qui crient...
La meilleure part est restée dans la terre.
Pourquoi ce morcellement?
À moi-même donne-moi aujourd’hui:
le corps d’avant les abattoirs,
le cou d’avant le tranchant,
l’amour qui ne voit pas sa fin,
l’infinie caresse de l’enfant!
Au-dessus de tout je dois mettre le soin
de la matière à l’air humain,
c’est pour ça que je prie avant tout et je veille:
ne m’ensoleille pas, humanise-moi, soleil!
167

CE NIMENI N-A ŞTIUT SĂ-MI SPUNĂ
Ce nimeni n-a ştiut să-mi spună
mi-a spus o băltoacă albind când venea frigul,
m-a învăŃat, pentru că nimeni nu ştia:
pentru apoasele de noi, iubirea e iarnă. Un ger de foc.
Apa m-a învăŃat de ce, ca ea de frig,
îngheŃ şi eu de tine. El prinde carne din ea
şi în ea, capătă trup din al ei. Ea toată se face
trupul lui, el n-are altul decât cel de ea făcut.
Cum de nu vezi că exişti în mine?
În fiecare noapte, frigul trece prin apă
înfrigurând-o, şi iubită şi mamă,
o însărcinează cu facerea lui din cristal.
Şi în fiecare dimineaŃă o văd încremenită,
o tresărire ar putea să strice
făptura lui dintr-a ei şi lăsată în ea
până dincolo de zori. Vine amiaza,
el nu s-a topit încă, ea nu se mişcă
de frică să nu-l piardă.
Sunt carnea ideii de tine, apa pe care o-ngheŃi.
Eşti frigul meu, îmi eşti frig.
Nu trebuie să faci nimic, doar să fii,
şi starea mi se schimbă brusc,
din cap până-n picioare
înfrigurată de tine sunt tu.
168

CE QUE PERSONNE NE M’AVAIT DIT
Une flaque blanche à l’arrivée du gel,
m’a appris à propos de l’amour
ce que personne ne savait. À présent
je sais: pour l’eau et pour moi
l’amour c’est l’hiver, son ardeur c’est le froid.
Un froid ardent. Tout le long de l’hiver,
la flaque m’a dit pourquoi tu me gèles,
pourquoi gèlent les eaux. Il se fait chair
lorsqu’elle lui donne du corps,
il prend corps en elle.
Elle est son corps.
Tu existes en moi. Le sais-tu? Chaque nuit,
le froid prend l’eau et la refroidit,
c’est son amante maternelle
enceinte de lui, en train de créer
son corps de cristal. Chaque matin je la vois,
immobile, figée: un tressaillement pourrait
abîmer l’être qu’elle retient jusqu’au lever du soleil.
C’est midi, il n’a pas encore fondu,
elle ne bouge pas pour ne pas le perdre.
Je suis la chair de ton idée.
Je suis l’eau que tu gèles. Tu es mon froid.
Tu viens, je change de pied en cap,
je suis toi.
169

FOIOASELE
Ceva foios se desfoaie,
altceva durează,
fiorul viu răsare sub desfoiere.
Foioasele din mine desfoindu-se
stârnesc muguri. Întruna mor
şi mi-e bine murind. Sub fiecare val de fragilităŃi
renasc, cu cât mai iuŃi sfârşiturile,
cu atât eu mai vie.
Foşnet continuu, răsfoit de vânt,
foioasele mele se desfoaie foşnind.
Întineresc pe sub murmure, mă numără cineva
bob cu bob, fir cu fir, îmi murmură trupul,
mă numără, mă murmură.
De carnea mea murmurată sunt.
Pentru tine întineresc pe sub morŃile repezi,
murmurând murmurată: sunt în puterea ta,
fiindcă eşti bun de la Dumnezeu, fiindcă eşti.
170

DÉFEUILLEMENT
Quelque chose de moi se défeuille,
sous le défeuillement il y a un frisson,
ce qui se défeuille en moi
réveille des bourgeons.
Je meurs infiniment et je suis bien en mourant,
avec chaque vague fragile je renais,
plus rapides les morts, plus je suis vivante,
frémissement sans trêve feuilleté par le vent,
je me défeuille en frémissant. Je rajeunis sous les
murmures, il y a quelqu’un
qui compte tous mes grains, tous mes brins,
en murmurant mon corps.
Je suis murmurée par ma propre chair.
C’est pour toi que je rajeunis
sous les morts rapides,
en murmurant murmurée: prends-moi,
parce que tu es bon par la grâce de Dieu,
parce que tu es toi.
171

TRUPURI MOI
Dacă eram pe vremea romanilor
şi te tăiai la bărbierit, îŃi puneai pe cap
o scufie din pânză de păianjen cu ulei şi oŃet,
eu, de-aş fi avut febră, aş fi purtat la gât
o furnică, prima ieşită pe muşuroi.
Epilepticii, atunci, se târau în arene după lupte,
să bea sângele gladiatorilor, cald,
de pe buzele rănii.
Unii foloseau jegul de pe atleŃi,
încât ajunseseră să râcâie pereŃi.
În cutele togilor, ascundeau, să le poarte noroc,
gheme de şerpi din Galia, lipiŃi cu salivă.
Ochii bolnavi erau unşi cu ploşniŃe pisate cu sare,
subŃiate cu lapte de femeie, miere şi ulei de trandafir.
Cine scuipa sânge lua cenuşă de corn de cerb
şi cheag de iepure, cu pământ de Samos şi vin.
Gingia unui dinte stricat era zgâriată
cu os din şira spinării unui dragon.
Un vas rupt în creier se trata cu o amuletă,
capul unui melc flămând, ghilotinat cu trestia,
pus într-o cârpă de in.
Astfel de scene pot să distrugă statui,
darămite oameni în carne şi oase.
Iar dragostea e joacă de-a statuile,
nu-n marmură jucată ci-n trupuri păcătoase.
172

LA MOLESSE DES CORPS
Taillé au rasage, au temps des Romains,
quel drôle de bonnet te mettrais-tu:
une toile d’araignée imbibée de vinaigre,
moi, si j’avais la fièvre,
j’attacherais à mon cou une fourmi.
Les malades se traînaient alors dans les arènes
après les combats pour boire le sang
encore chaud des blessures des gladiateurs.
D’aucuns recueillaient la crasse des athlètes,
en grattant les murs des palestres.
Entre les plis des toges, des boules de petits serpents
de Gaule englués de salive portaient bonheur.
Les yeux malades étaient enduits de punaises pilées
et du sel, mélange étendu avec du lait
de femme, du miel et de l’huile de rose.
Ceux qui crachaient du sang prenaient de la cendre
de corne de cerf et de la caillette de lièvre, le tout
mélangé avec de la terre de Samos et du vin de myrte.
La gencive d’une dent cariée était égratignée
avec un os de la colonne vertébrale d’un dragon.
Pour traiter une hémorragie du cerveau, une amulette:
la tête d’un escargot affamé guillotiné
à l’aide d’un roseau, enveloppée
dans une bande de lin, attachée au cou.
De telles scènes pourraient démollir
des statues, d’autant plus de pauvres rigolos...
L’Amour est un jeu aux statues,
mais ceux qui le jouent sont en chair et en os.
173

VARIANTA SĂLBATICĂ
La toate prefer varianta sălbatică,
din curte nu aleg grădina, ci marginea
unde n-ajunge nimeni, mirosul de iarbă uscată;
prin asemenea locuri aş sta,
ca şi cum aş fi din drojdia lumii.
Îmi place să m-ascund, de parcă m-ai urmări.
Abia acum pricep de ce mă Ńin deoparte:
ca tu să mă cauŃi. Dar nu când m-ar găsi oricine,
în lumină crudă, ci numai când de nimeni zărită
mă păstrez ca să mă descoperi doar tu.
Tu eşti frica din sânul meu. Mă tem
că n-ai să mă găseşti.
Dar nu te-aud dând uşi după uşi de perete
(unde e?), nu-ntrebi de mine, nu scormoneşti
după mine cu ochii, nu vii respirând
ca după mers grăbit, nu oftezi uşurat
când mă vezi. Treci peste mine cu privirea,
nimic în chimia ta nu se schimbă.
Acul în carul cu fân dac-aş fi, ziua de ieri,
şi tot m-ai vedea mai bine.
Incognito iubită, travestită în nepăsarea ta
până la pământ, clandestină
(altfel de ce m-aş ascunde?), conspirativă
(cum să nu tac?), conjurată (nu divulg!),
mă ascund, mă feresc, mă trag în umbră,
şi vreau să mă dai pe faŃă. Să spui:
Am găsit-o, după lungi dibuiri,
vreau să se ştie că ea este. Pentru ea
am trezit în mulŃi un orizont de ispite,
174

ca să-i cumpăr secretul cu bani, am urmărit-o
prin masca toropelii, m-am folosit de trădări,
am bâjbâit orbeşte, am răvăşit lumea.
Aşa ar trebui să fie, dar nu te-aud venind.
Stau şi aştept să fiu dată-n vileag,
cât mai curând, un fleac de nimic, un gest,
o privire, o vorbă, să mă trădeze.
Şi-mi închipui că-n vremea asta-mi duci dorul,
mă râvneşti fără să vrei.
Stau şi te-aştept, şi parcă te-aud că vii.
Şi mă iei de mână şi mă scoŃi în zi.
175

LA VARIANTE SAUVAGE
Je préfère toujours la variante sauvage,
je ne veux pas le jardin, mais la marge
profonde, où personne n’arrive, au parfum
d’herbe sèche, en de tels endroits je voudrais
rester, comme si appartenais à la lie du monde.
J’aime me cacher comme si tu me poursuivais.
Si je me tiens à l’écart
c’est pour que tu me cherches!
Non pas lorsque n’importe qui pourrait me voir
en pleine lumière, mais alors que personne
ne m’aperçois, je me cache pour que tu me découvres,
tu es la peur dans mon sein.
J’ai peur que je ne sois introuvable.
Mais je ne t’entends pas venir et ouvrant
bruyamment les portes (où est-elle ?),
tu ne fouilles pas des yeux les recoins,
tu n’arrives pas en haletant
comme après une longue course,
en me voyant tu ne respires pas soulagé...
Tu me regardes comme si je n’existais pas,
ta chimie secrète ne change point,
l’aiguille dans le meule de foin si j’étais,
ou le jour d’hier, tu me verrais mieux!
Aimée incognito, je suis travestie,
ton indifférence me couvre
de pied en cap, clandestine (car je me cache),
conjurée (je ne divulgue pas!), je me dérobe
dans l’ombre et je veux que tu me dévoiles.
Que tu dises: je l’ai trouvée
176

après de longs tâtonnements,
que l’on sache: c’est elle! C’est pour elle
que j’ai rendu séduisants les horizons,
pour acheter son secret, je l’ai poursuivie
du regard sous le masque de la torpeur,
je me suis servi de trahisons, j’ai tâtonné
aveuglement, j’ai bouleversé le monde...
Mais je ne t’entends pas venir. J’attends encore
d’être découverte, qu’un rien, un geste,
un regard ou un mot me trahisse.
Et je pense qu’en tout ce temps tu me désires.
Et je t’attends et il me semble
que je t’entends venir. Et tu me prends
par la main et me fais sortir.
177

NUMELE PLEOAPEI
Nu prea mă duce capul să pricep
cuvântul pleoapă. Mocneşte în el sensul adânc,
uitat, jinduit: a mângâia.
Ce legătură or fi făcut latinii multştiutori
între învelitoarea de piele a ochiului,
rudă cu broaştele, saurienii şi lupii,
şi dezmierdare, care-nseamnă
scoatere din mizerie, şi e fapta luminii?
Pleoapă asta înseamnă: mângâietoarea.
Cum să mângâi cu pleoapele?
Pur şi simplu, m-apucă ameŃeala.
Nu prea ştiu cum se face, şi preget,
să nu greşesc.
Dar, dacă vrei, pot să te mângâi în felul
abia descoperit în miezul cuvântului
care vine de la a atinge, a linişti caii
şi a îmblânzi lupii. Să te liniştesc,
să te-mblânzesc, să te dezmierd
până mi se tocesc genele.
Te văd cum mă priveşti, aşteptând
să fac primul pas. Brazde să trag prin puful
pielii tale, răscolindu-l.
Ca pe-o arie să te mătur cu fluturii.
Să-mi ascult inima şi să-mi fac genele să bată
în ritm cu ea, încât să simŃi
că nici măcar pleoapa te mângâie, ci pulsul.
Cu fiecare clipă pe care-o bat pleoapele,
să te dezmierd cu fiecare zvâcnire de timp.
178

Am să-ncerc să te câştig cu mare teamă,
ştiind că, rău mângâiat, te pierd. Totuşi,
cu vârful genelor te-ncerc, te linguşesc uşor,
cum pe timizi cauŃi să-i potoleşti ca pe cai.
Şi parcă te aud murmurând: n-ai să mă strici,
n-ai să mă prinzi cu blânzenii,
n-ai să mă-nvingi
cu dezmierdări de la-nceputul lumii,
dar încearcă.
179

LE NOM DE LA PAUPIÈRE. DESMERDARE
Il m’est difficile de comprendre ce mot: paupière,
palpere, palpebra
où dort oubliée, convoitée, la caresse.
Comment les Latins omniscients
ont-ils associé la peau qui couvre l’oeil
et nous apparente aux grenouilles,
aux sauriens et aux loups,
et la caresse qui veut dire démerder, soulager,
et c’est un fait de la lumière?
La paupière caresse.
Caresser des paupières?
Cela me donne du vertige.
Comment m’y prendre? J’hésite, j’ai peur.
Mais si tu veux,
je peux essayer la caresse du coeur,
du mot qui calme les chevaux
et dompte les loups. Te caresser
jusqu’au bout de mes cils usagés!
Tu me regardes en attendant que je fasse
le premier pas. Que je trace des sillons
sur le velours bouleversé de ta peau,
que tu sois l’aire balayée par mes cils papillons.
J’écoute mon coeur et j’oblige
mes cils d’en emprunter le rythme,
que tu sois caressé par le mouvement
de mon sang, à chaque instant marqué
par un battement des paupières,
que je te caresse chaque fois que palpite le temps.
J’essaie de te gagner, timidement,
180

en sachant que, mal caressé, je te perds...
Cependant, du bout des cils je te flatte
légèrement, comme on rassure les farouches
et les chevaux.
Et je t’entends murmurer:
tu ne vas pas me gâter,
tu ne pourras me lier avec de telles douceurs,
tu ne me vaincras pas
à l’aide de ces caresses aussi vieilles
que le monde. Mais tu peux l’essayer.
181

MI-AI FUMEGAT DIN PRIVIRI
Mi-ai fumegat din priviri şi nu te mai dibui,
nu mai ştiu decât că eşti,
cum elevul ştie că există răspunsul,
te-aş copia, mi-aş face fiŃuici cu tine,
ştiu că la capăt îŃi ridici Duminica,
eşti ca o trecere dincolo, cu ecouri în linişte,
prin oraşul singur, într-o sâmbătă uscată,
vara târziu.
Ce lungă Duminică eşti, cu parfum de şifoniere
rar deschise, cu o haină păstrată-n oglindă,
şi întrebarea dacă-Ńi mai vine turnată!
Eşti ca atunci când te simŃi bine în singurătate.
Când încerci să te potriveşti într-un tipar
şi te culci pe somiere vechi,
în negativul unui trup.
Când auzi murmurul lucrurilor.
Eşti ca atunci când toată lumea
are dreptate să fie.
Ca atunci când ai adormit şi nu ştii
şi dormi cu ochii în-genaŃi de un somn lung
şi adânc, rămas de astă-iarnă.
Eşti ca noaptea amintită înainte să se-ntâmple.
Ca finalul aburind al unei flori de leac.
Şi visez că vrei să te altoieşti pe mine.
Eşti ca spălarea părului,
când se descoase o cărare pe creştetul plecat,
şi vălul încreŃit cade peste ochi,
mirosind a clătire.
Aşa eşti tu când nu te mai ştiu cum arăŃi.
182

BRUME
Évaporé de mes yeux tu m’embrumes,
je ne te retrouve plus, je sais seulement
que tu existes, comme l’élève sait
qu’il y a une réponse. Je voudrais faire
une copie de toi. Tu es le dimanche
qui s’élève au bout, tu es un passage au-delà
dont les échos réveillent la paix de la ville
solitaire, un samedi séché,
vers la fin de l’été qui s’attarde.
Un long dimanche, au parfum d’armoires
rarement ouvertes, un vêtement resté
dans le miroir, et la question s’il te va encore
comme un gant. Tu es comme le confort
de la solitude. Comme la conviction
que l’on peut entrer dans un vieux contour,
dans le négatif d’un corps, en se couchant
sur un ancien sommier. Comme l’instant
où l’on entend le murmure des objets.
Tu es comme la seconde où le monde a le droit d’être.
Comme l’instant où l’on s’endort sans le savoir
et on dort les yeux ciliés par un sommeil
profond resté d’un autre hiver.
Tu es la nuit souvenue avant d’arriver.
La fin évaporée d’une fleur guérissante.
Et je rêve d’être l’arbre de ton ente.
Tu es comme le lavage des cheveux,
lorsque la raie se fait voir au sommet de la tête
et le voile frisé, parfumé d’eau couvre les yeux.
C’est comme ça que tu es
lorsque je ne sais plus comment es-tu.
183

SENIOR DE MARA
Sunt mii de forme de iubire, mi-e greu să le-nşir,
dar te-aş iubi cu toate.
Senior de Mara (Ńinut nevăzut pentru mine)
Ńi-aş spune, pe urmă te-aş dispreŃui regeşte,
ca iar să te ridic din genunchi.
Te-aş iubi ca prinŃesele
urmându-şi bărbaŃii-n exil.
Aş tăcea lângă tine o zi întreagă,
şi seara aş izbucni în vorbe, Ńi-aş căuta pricină
ca să te pot ierta şi mai ales să mă fac iertată.
Alteori aş lipsi un timp, ca să te fac să-ntrebi
în stânga şi-n dreapta, să văd
dacă-mi simŃi lipsa (măcar aşa să mă simŃi,
sub formă de lipsă).
După două zile m-aş întoarce
ca să-Ńi văd ochii tresărind, ca să te-aud zicând
unde-ai fost (însă s-ar putea să nu zici nimic,
de parcă n-ai fi observat că am fost plecată,
şi n-am să ştiu ce-nseamnă asta: e de rău
sau de bine?)
Vezi că te pot iubi cu iubiri dispărute,
cu dropii, inorogi şi cai sălbatici?
Într-o odaie din vecini a plouat din tavan;
au împins uşa, părea încuiată pe dinăuntru,
au forŃat-o: din podeaua răsculată,
şipcile sporeau, se ridicau în valuri înlemnite,
unghiuri tăioase ca gheŃurile.
Podeaua îşi aducea aminte mişcarea,
fiorii, anotimpurile, luna chemând sânge în lemn.
Între patru pereŃi, podeaua dorea tavanul
184

cu pete de ploaie,
scândura mucezea de dragoste.
Nu te iubesc două zile la fel, abia aştept
să mă trezesc iubindu-te altfel: iubire veselă,
iubire geloasă şi pe umbra mea,
iubire liniştită, iubire oarbă.
Sunt zile când nu te iubesc:
mă simt fără nici un Dumnezeu, liberă,
însă tristă. În altele stau şi-mi înşir
iubirile de tine.
Dar n-am nevoie de o mie de iubiri,
vreau ce se-ntâmplă cu scândura când plouă,
de tine vreau să mustesc.
185

SEIGNEUR DE MARA
Il y a mille formes d’amour,
me suffisent-elles pour t’aimer?
Seigneur de Mara! Une fois agenouillé,
je te dis royalement: lève-toi...
Je t’aime comme les princesses qui suivirent
leurs époux en exil. Je me tais toute la journée,
et le soir je te cherche noise pour avoir
de quoi te pardonner, surtout pour me faire
pardonner de toi. D’autres fois
je m’absente quelque temps
pour que tu me cherches partout en demandant
où je suis, pour que tu sentes mon absence,
pour que tu m’aies au moins sous la forme
d’une absence. Deux jours après je reviens
pour voir tes yeux s’animant,
pour t’entendre: tu as été où?
(ou tu ne diras rien, c’est aussi possible,
comme si tu n’avais rien remarqué?)
Je peux avoir pour toi des amours disparues,
des licornes, des chevaux sauvages...
La pluie a pénétré le plafond
d’une chambre voisine,
on a forcé la porte qui semblait vérouillée
et on a vu: la planche soulevée
comme une vague avait formé des angles aigus
comme la glace brisée. La planche montait
en se rappelant le mouvement, les frissons,
les saisons, la lune
qui apporte du sang dans le bois gonflé,
c’était la noce.
186

Entre les quatre murs, la planche désirait
le plafond aux taches de pluie,
elle moisissait d’amour.
Chaque jour a son amour, impatiente
j’attends le matin pour t’aimer autrement,
amour gai, amour jaloux, amour calme,
aveugle amour. Il y a des jours
où je ne t’aime pas,
je n’ai ni rime ni raison, libre mais triste.
D’autre fois, j’égrenne tous mes amours.
Mais je n’ai pas besoin de mille amours, je veux
ce qu’il arrive à la planche lorsqu’il pleut:
que tu sois ma sève qui suinte.
187

OCTOMBRIE ROŞU
Tu eşti o nedreptate şi-o prigoană,
capul tău e-ncoronat fără coroană,
mi-e rău de tine, mi-e greu de tine,
şi totuşi mi-e silă de zile senine,
tu însuŃi arzi, departele tău îngheaŃă,
tu eşti întotdeauna ca izbânda la faŃă,
tu întreg eşti un război pe care-l câştigi,
înfrigurezi zările şi de aproape frigi,
cum se înving şi se unesc pe de-a-ntregul
pe pieptul tău albul şi negrul!
Totul e umilit şi prădat,
aş sta să mângâi lumea pe unde-ai călcat,
aş sta să vindec urmele tale
internând iarba în uscate spitale,
aş sta să caut şi ultimul fluture
pe care tu cu pleoapele l-ai silit să se scuture.
Oricât Octombrie roşu s-ar stârni în Noiembrie,
Ńie, plus-farmecul nimeni nu Ńi-l poate lua.
În van conspiraŃii, eşafoduri,
lozinci şi mulŃimi.
La ce bun răscoalele, ghilotina tricoloră
mărşăluind din cerbice-n cerbice,
şi atâtea Bastilii năruite?
Liberté, Égalité, Fraternité?
Când te văd, sunt roabă.
Tu eşti singurul şi fără egal.
Ce fel de soră să fiu eu cu tine?
Boierule! Iubirea anulează istoria
şi readuce regii.
188

OCTOBRE ROUGE
Tu me persécutes, tu me hantes,
ta tête est couronnée de la couronne absente,
j’ai mal de toi, tu me pèses sur le coeur,
et pourtant le calme sans toi me fait horreur,
ardent, tu fais geler les lointains,
ton visage ressemble à la victoire,
sur ta poitrine le blanc et le noir
s’affrontent et se confondent
en humiliant le reste du monde,
en dépossédant les foules,
j’ai envie de consoler la terre que tu foules,
de guérir les traces que tu laisses,
hospitaliser l’herbe dans un salon,
je chercherais jusqu’au dernier papillon
auquel tes paupières lasses
ont donné des frissons...
Quelle que soit la grandeur de l’Octobre rouge
en Novembre, de ton plus-charme
personne ne peut te dépouiller! En vain
les conspirations, les échafauds,
les mots d’ordre, les multitudes,
À quoi bon les émeutes, la guillotine tricolore
en marche sur les nuques
et tant de Bastilles écroulées?
Liberté, Égalité, Fraternité?
Je deviens esclave au moment où je te vois.
Tu es unique, sans égal.
Comment être ta soeur? Seigneur!
L’amour annule l’histoire et ramène les rois.
189

DEZDRĂGOSTIREA
Se lepăda de-o piele şi rămânea în una lină,
el pe-ntuneric fiind cum alŃii nici pe lumină,
nu ne mai duceam unul de pe mâinile celuilalt,
umbra rămăsese pe zid,
limpede cu ochii-nchişi ne vedeam
cum alŃii nici când li se deschid.
Ca un duşman năvălitor în gând,
s-apropia din vremuri calde,
parcă ne iubisem c-o singură iubire,
şi-acum de pretutindeni veneau celelalte,
zbor, zvâcnet de fluturi de lumină ucişi...
Auzi cum se-mparte imensa noapte
la pulsul mic,
şi nu mai rămâne nimic, nimic...
Şi nu ne mai vedem nici cu ochii deschişi.
190

LE DÉSAMOUR
Il sortait d’une peau
et restait dans l’autre plus lisse,
il était dans le noir
comme d’autres ne le sont en plein jour,
on persistait l’un sur les mains de l’autre,
l’ombre tardait elle aussi sur le mur.
Les yeux fermés, on se voyait comme d’autres
ni en pleine lumière ne se voient,
il envahissait la pensée comme un roi
arrivant d’une plus chaude saison,
comme si on s’était aimé d’un seul amour,
et maintenant tous les autres venaient
de partout, vol, tréssaillement des papillons
que la lumière tue...
Écoute, la nuit se divise par le pouls,
et il n’en reste rien de rien...
Ni les yeux grands ouverts
on ne se voit plus.
191

CĂDEREA
Cad fiindcă nu se mai iubesc.
Trupurile se prăbuşesc lent,
li se revarsă pe oase, li se preling pe coaste,
pe femururi, zeci de burŃi le-alunecă spre glezne,
lăbărŃate, flanele largi, nu li se face ruşine.
Nu-şi dau seama ce jos au căzut,
nu se văd cum sunt, încearcă să zburde,
să chicotească pe alei, cu carnea nesumeasă
în vine. Vai de ei! Nu se mai iubesc.
Dacă s-ar iubi, toată carnea de pe unul
ar fi atentă la celălalt, să nu piardă o silabă,
fiecare l-ar Ńine pe celălalt în stare de plutire
pe îngustimea tălpilor, nici un gram de trup
nu şi-ar permite să decadă,
nici gura nu s-ar încovoia cu colŃurile-n jos,
nici pielea n-ar coborî pe pomeŃi, obosită,
ci toate ar sta treze, atente şi tefere,
nici pleoapele nu s-ar zbârci.
Eu sunt surdă la chemarea pământului,
puterea lui care le face pe toate să cadă
Ńinând şi luna, n-o simt.
Fierul din sângele meu e atras de tine, spre tine, ochii
spre ochi, gura spre gură, mâinile
spre mâini, nu e fărâmă să nu aibă
dincolo de ea pereche.
Nu vezi ce tânără mă fac văzându-te?
O sută de ani aş avea. Dacă nu te-aş iubi.
192

ÉCROULEMENT
Dès qu’ils ne s’aiment plus, ils s’écroulent,
les muscles coulent sur les fémurs,
la chair s’écoule sur les côtes,
relâché, le ventre glisse, flanelle élargie,
tout est en train de tomber,
ils ne s’en gênent pas,
ils gambadent, ils pouffent de rire
dans les allées.
Les pauvres! Ils ne s’aiment plus.
S’ils s’aimaient,
toute la chair de l’un serait attentive à l’autre,
ils se maintiendraient l’un l’autre flottants,
pas un gramme du corps
ne se permettrait de choir,
la bouche n’aurait pas cette forme triste,
la peau ne glisserait pas sur les pommettes,
tout le corps serait en éveil,
il n’y aurait pas tant de rides sur les paupières...
Moi, je suis sourde à l’appel de la terre,
j’ignore le pouvoir qui fait tout tomber
et retient la lune,
c’est toi qui attire le fer de mon sang,
je me dirige vers toi,
les yeux vers les yeux,
la bouche vers la bouche,
les mains vers les mains,
chaque brin de mon corps a son pair
dans le tien. Sais-tu combien je rajeunis
en te voyant? J’aurais vite cent ans.
Si je ne t’aimais pas.
193

MESERIA
Meseria de om îmi soarbe tot timpul,
aş putea să mai renunŃ la tabieturi
ori să facem cu schimbul,
e greu să nu cazi deloc în patru labe,
e greu să vorbeşti cu multe silabe,
n-am liberă nici o secundă,
ar trebui să renunŃ trei zile şi trei nopŃi
la meserie, să cad pe inelele trupului,
dar nimeni nu vrea umblet târâş,
nu râvneşte nimeni urletul lupului.
Sunt istovită până la Dumnezeu,
prefer să dorm, e mai ieftin dormitul,
dar cu ochii deschişi şi la pândă mereu,
ca pasărea când îşi pune pe streşină schitul.
N-am timp nici de zarea cu auroră,
n-am timp de mine niciodată,
mai smulg câte-o nenorocită de oră,
o secundă-nlemnită şi alta speriată.
Să te Ńii cum se spune pe picioare
nu mai e meserie ci robie curată,
ca ocnaşii la sare.
O vacanŃă, fie şi scurtă!
O, fericiŃii care se târăsc reptile pe burtă,
o, cer îmbrădat şi apă-ntrestiată!
Vergile umbrei pe tigrul de soare!
194

LE MÉTIER
D’être humain, c’est un métier harassant,
je devrais renoncer aux petites habitudes,
ou bien trouver un remplaçant...
Ne jamais marcher à quatre pattes,
prononcer des mots à plusieurs syllabes,
c’est terrible! Je n’ai plus une minute de libre,
Autrement vivre au moins trois jours
et trois nuits, me prélasser sur le ventre!
Mais personne n’aime se traîner,
personne ne désire l’hurlement
du loup dans son antre.
Je suis harassée, je préfère dormir,
le sommeil n’est pas si fatigant,
c’est bon marché,
mais les yeux ouverts et aux aguets,
comme l’oiseau ermite sur l’auvent.
Je n’ai pas assez de temps pour l’aurore,
je n’ai pas de temps pour moi,
rien qu’une misérable heure ou un instant
de bonheur pétrifié, immoble ou tremblant.
Rester debout ce n’est plus un métier,
c’est comme les forçats à la saline.
O, des vacances, tout brèves qu’elles soient!
O, les heureux qui font les serpents!
O, ciel des sapinaies et lac des roseaux!
Les raies de l’ombre sur la lumière féline...
195

VITEAZUL DIN GUŞĂ
Ceva rămâne în vârf de paie subŃiri,
o parte pe drum s-a pierdut:
eroul din strugurii putrezi,
din bobul de grâu necernut.
Viteazul din guşa unei păsări
tace în toate izvoarele,
fărâmele mucezesc deplin,
orice s-ar spune, frumos înzăoaŃi
de la umeri la brâu
în busturi spice de grâu,
pururi ascunşi eroii se Ńin.
Când va fi ora de pe ceasul oprit,
vino să vezi cum s-odihneşte timpul
întins ca oraşul de la zare la zare,
poŃi să pipăi clipa veşnic trecută,
capătă trup tot mai mult şi mai greu,
ca tăiat cu dalta,
înger funerar năruit pe pământ.
Spune-mi: ce zi e?
E azi mereu.
Niciodată alta.
196

LE VAILLANT
Ce qui reste au bout de la paille fragile,
ce qui s’est perdu en chemin,
le héros se tient dans les grappes de raisin
pourries, dans le grain de blé égaré.
Dans le jabot d’un oiseau,
le vaillant en brins moisis se tait.
Quoi que l’on dise,
en belles côtes de mailles,
des épaules à la taille,
les héros se cachent toujours
dans les épis.
C’est l’heure de la montre arrêtée,
viens voir comment se repose le temps,
ville étendue d’un horizon à l’autre,
on peut toucher l’instant
toujours révolu,
son corps s’alourdit
et augmente, comme taillé au ciseau.
Dis-moi, quel temps est-il?
C’est le jour d’aujourd’hui,
jamais un nouveau.
197

MIROS DE AUR
Soare, miros de aur, lucruri ce nu pot putrezi,
tineri ce nu-mbătrânesc, lemne vii,
oameni grei, iz auriu, culoare de veşnic,
dulcegăriile vremii acesteia,
amar de dulcele ei!
De-atâtea ceruri o să-mi lunece ochii în creştet...
Şi-a pierdut cunoştinŃa argintul
de care frunza e argintie, iar tânărul veşted.
Necăjită de puful păpădiei, dar cruŃată de arme,
un fulg meteor îmi lasă-n palmă rană,
plouă pe armuri de păduri,
cad sfredelită de salve,
pe umeri îmi plimbă zefirul mănuşa de spini,
o aŃă de păianjen mă taie, din braŃ sub frunze
a curs rumeguş muşuroaie...
Dar Tu Ńii în flori cumpăna putreziciunii,
şi când o înclini
se ridică plăcută duhoare din crini.
ViaŃa stă în bucătărie ca o bătrână,
păru-i curge pe umeri croşetat încet,
nu are trup durerea, împrumută
de luni până vineri,
somnul e lung cât căderea brumei.
Noi suntem vechi, adică tineri.
În oraşul ăsta unde se coc sfinŃi,
pe mine ce m-au făcut peste noapte?
Pâini înfăşate dorm în vitrine,
copii cuminŃi.
198

Ce te-ar costa o acoladă simplă,
un început de-mbrăŃişare?
Nu pot decât să iubesc, asta-i ura mea,
şi mă apăr de poveşti ca de soare!
Unde-i acum muzica zidirii?
Unde-i parfumul lunii?
O zi de la pădure până la scrum.
Ca şi cum ar fi pline de oameni rufele
se umflă pe funii.
Doamne, faleze de sare!
Pământ, buze crăpate.
Eu de unde să ştiu despre mări fumegate?
Între a fi şi a spune, rămân în urmă cu anii,
secunda vie în veci n-o mai prind.
Se-ntunecă brusc, parcă murind.
199

PARFUM D’OR
Soleil, parfum d’or,
jeunes qui ne vieillissent jamais,
bois vivants, hommes vrais, senteur
luisante, couleur d’éternité,
mièvreries de ce temps,
amère douceur!
Rien qu’une acolade, début d’embrassement,
ce serait trop? Aimer c’est mon pouvoir,
ma haine c’est l’amour,
des contes, je me défends
comme du soleil en plein jour.
Dans cette ville où l’on fabrique des saints,
en quoi suis-je transformée la nuit?
Dans les vitrines chaudes, les pains,
enfants endormis.
L’aigrette du pissenlit me taquine,
les armes m’épargnent,
la gêne a fait pousser à mes épaules
des rameaux, j’en suis couverte
comme un arbre,
pour mieux voir le ciel, mes yeux glisseront
au sommet de la tête...
L’argent dont la feuille est argentée
et qui faiblit les cheveux s’est évanoui.
Les murmures sont des mugissements,
les pierres raisonnent,
200

un flocon est tombé dans ma paume
météoriquement,
il pleut sur l’armure des forêts,
je m’écroule percée par les salves,
la brise passe sur mes épaules
son gant épineux,
un fil d’araignée me blesse,
la feuille a des dents,
la sciure a coulé de mon bras...
Mais Toi, tu maintiens en équilibre la balance,
si elle s’incline, le lys exale un agréable relent...
Les cheveux lentement tricotés couvrent
les épaules, la vie est assise dans la cuisine
comme une vieille femme. Dans le monde
dessiné par les feux, la cendre est ronde.
La douleur n’a pas de corps, elle en emprunte
de lundi à vendredi,
notre soeur, la mort personnelle,
a de si modestes habits!
Nous sommes anciens, c’est-à-dire jeunes.
Le sommeil est égal à la durée du frimas.
Où est la musique qui élevait la cité?
Où est le parfum de la lune?
La journée s’étend du bois à la cendre.
Comme si nous étions dedans, le linge
étendu sur la corde est gonflé.
Dieu, falaises de sel! Terre, lèvres crevées.
Comment pourrais-je connaître
les mers fumantes?
201

Entre vivre et dire, je reste en arrière,
je ne peux jamais saisir la seconde vivante.
Il fait nuit, sur mes lèvres il y a les mots du jour.
La matière quitte les murs dont se frotte
la meute des ombres.
Comme en mourant, brusquement
il fait sombre.
202

STATUI
Până şi toamna când frunza se lasă
de meserie şi rămâne pe drum,
eu mai rău ca norii fără duminici:
du-te-vino continuu
între ieri şi acum,
totul se duce şi vine puzderii,
am şi talent de-a primi şi a pierde,
pleacă un rând, vine altul greşindu-mă,
c-o mână roză şi alta verde.
În schimb statuile pe marea de socluri
se brumează ca gutuile,
ar vrea să se mişte din locuri,
ar şerpui în lumini,
s-ar îmbufna când le-nŃeapă,
ar vrea să se simtă ca peştele-n apă
şi chiar s-o mierlească puŃin.
Surmenate se plâng mereu de ceva,
cu lacrimi numai dacă se-ndură să plouă.
Pierzare lentă, fără naştere nouă.
Om toată ziua, ce de marmură grea!
203

STATUES
Alors que les feuilles des arbres chôment
et restent sur le pavé,
je suis en éternelle marche d’hier à demain,
comme les nuages qui travaillent le dimanche.
Brusquement, c’est le dégel: tout va et vient,
j’ai le talent de recevoir et de perdre,
une relève arrive, l’autre s’en va
après m’avoir fait une main rose,
l’autre verte.
Mais voilà la mer des piedestaux!
Les statues en émergent embrumées,
elles ont envie de bouger, de serpenter,
de bouder, d’être à leur aise,
et même de fermer les yeux...
Surmenées, elles pleurent
aux seules larmes que la pluie leur emprunte.
Lentement périr, et non pas comme les arbres
qui ont leur printemps...
Rester toujours humain c’est dur.
C’est du marbre.
204

IARNĂ
Iarnă în rece privire mă scalzi,
mă tem că tot pe mine mă osândeşti,
tot ochii mei sunt de vină,
nu pot să se disculpe că-s calzi...
Judecă-mă, zic eu, dar nu în pustiu!
La judecată asistă ziduri înalte
în hermină şi vulpe.
În scăfârlia mea, iarnă, intri mai greu
decât prin cojoacele unse cu seu!
Încă nu a venit cu tot dichisul
gerul în stare să-mi ocupe visul...
Ácele ierbii s-au făcut de smarald,
dar capul meu încă-i plin de cald!
Nu vedeŃi? Vorbele au corpuri,
şerpi de abur ies din gurile scorburi!
Ar trebui s-ajung cumva la liman,
prin strâmtoarea iernii, cu umerii seci,
de tocite ce-s braŃele parcă nu le mai am,
dar le simt mai departe ca piatra de reci.
Tu care stai de tot liniştit
când ninge din lampă praful din vară,
ai să m-auzi în curând ca-n Cuptor gâfâind:
iarna mi-a pus la gât o literă de-argint,
uită-te pe geam, ard de vie afară!
205

HIVER
Hiver, regard froid qui m’entoure fixement,
j’ai peur que le condamné ne soit toujours moi,
mes yeux coupables d’être encore chauds...
Juge-moi, mais non pas au milieu de la ruine,
qu’au jugement assistent les hauts murs en hermeline!
Hiver, entrer dans ma tête c’est plus difficile
que de transpercer les touloupes des bergers,
il n’est pas encore arrivé
le gel capable d’envahir mes rêves...
Voilà, l’herbe est devenue émeraude,
et ma caboche est encore chaude!
O, les paroles ont des corps,
un serpent de vapeur sort de chaque bouche!
Je devrais m’en sortir du détroit dont je touche
les rocs, je n’ai plus mes bras, ils sont limés,
mais je les sens encore
aussi froids que les pierres.
Toi, le paisible entouré de ton calme,
lorsque l’abat-jour tamise la poussière,
tu m’entendras bientôt haleter
comme à midi en été,
regarde par la fenêtre:
celle que tu vois dehors,
celle dont brûle le corps,
une lettre d’argent au cou,
c’est moi.
206

SINGURI PE VERTICALĂ
Vapoarele visează
naufragii-n feminine Bermude,
noi în adormite, viermănoase cetăŃi,
singuri pe verticală,
popor de singurătăŃi,
am sporit târziul hrănind aurorele ude,
am forŃat vremea s-asculte de oră,
tribunalul vorbeşte de cu ziuă de moarte,
podurile-n râu şi-au dres cătuşele sparte.
Cu sufletul ajuns într-o clipă la gură,
mă tem de înăbuşitori trandafiri,
de jumătăŃi de-ndrăgostiri.
BurniŃele au încărunŃit pe fugă,
ninge, pământul e uns cu zei
în strat zgârcit.
Mă rog veşnic
de când nu mai cunosc
nici o rugă.
207

VERTICALEMENT SOLITAIRES
Véreuses villes endormies,
verticalement solitaires,
foule de solitudes,
les navires rêvent naufrager
en féminines Bermudes.
On a nourri contre son gré
une aurore factice, on a forcé le temps
de se soumettre à l’heure.
Le tribunal matinal parle de la mort,
les ponts ont refait dans l’eau
les menottes brisées,
la bruine a blanchi.
Le souffle au bout de mes lèvres,
j’ai peur des roses suffoquantes,
des amours à demi.
Il neige, la terre est enduite de dieux.
Depuis que je ne connais plus
aucune prière,
tous mes dires sont pieux.
208

ŞOMERA
Ce necioplită eram când strigam
că pot înălŃa catedrală
mai albă ca ninsoarea nesfârşitei Siberii...
Am mâini! Am mâini!
Din orice materii
înalŃ biserica fără de resturi!
Şi ce distinsă m-am făcut,
de când mă curăŃ de talaşul de gesturi!
În alte vremuri poate că pluteam
în vârful din final de catedrale,
acum rămân cu umerele goale...
Cui să-i trebuiască braŃele mele?
Uşor trec prin străzile mici
ca şomeră a splendorii
refugiate în stele.
209

LA CHÔMEUSE
„J’ai des mains! J’ai des mains!”
Je criais: „Je peux édifier la cathédrale
plus blanche que la neige
de l’immense Sibérie!
De n’importe quoi je peux l’élever sans reste!”
Combien j’étais alors mal polie...
Combien distinguée suis-je à présent,
une fois détachés en copeaux
tous les gestes!
À quoi auraient pu servir
mes bras détachés des épaules?
En d’autres temps, j’aurais flotté
au-dessus de la flèche d’une cathédrale...
En échange, l’étroitesse des ruelles
ne me gêne plus,
en chômeuse de la splendeur
refugiée dans les étoiles.
210

ANA
Ana e transparentă,
cu copilul plutind imponderabil, ghemuit
cu genunchii la gură şi suflându-şi în pumni.
Îl perpeleşte tot cerul, chiar şi stelele
vizibile pe cealaltă parte a lumii, Crucea Sudului
şi altele, o lumină continuă e cu ochii pe el.
E în colimator, i se ascultă scâncetul,
i se măsoară mişcările. E legat,
dacă se zbate, funia îl strânge de gât.
Geruit de lumini care nu se sting niciodată,
într-un fel de puşcărie preventivă,
va evada peste câteva luni printr-un tunel.
E suspectul în stare de orice,
sentinelele cereşti îl supraveghează cu lumină,
în recluziune, pe termen de nouă luni
în arest, în prevenŃie,
Ńinut moralmente în carantină.
Condamnat înainte de-a greşi,
osândit înainte de-a face, proscrisul
pe care nimeni nu l-a văzut la faŃă
Ńinut la secret, sub observaŃia patrulelor
cu nume de cod. Ursa, Racul, Scorpionul,
Cloşca, Lira îl scrutează zi şi noapte,
nu-l scapă din ochi. Aşa e scrisul.
ViaŃa siderală e o lingoare,
cerul s-aşează în el cum ancorele în mâl,
cum vasele când se scufundă.
211

Presimte foamea, uzura, frica, cruzimea,
curgerea sângelui, oasele.
N-are cum să se-ascundă.
Ana nu ştie ce ştie copilul ei,
la interogatoriu, sub cerul patrulat de stele.
Cum copilul încă nu are fapte,
contează ce face mama.
Puzderiile grele plutesc rotund în neant,
şi el e singur, mic şi singur, în centru.
Zgribulit, tace. Nici zi, nici noapte.
Stelele scriu pe copil faptele mamei
dinainte ca el să se nască, îi sapă în piele
ante-biografia în date inexacte.
212

ANNE
Le corps d’Anne est transparent,
on y voit l’enfant impondérable,
pelotonné, soufflant sur ses poings.
Le ciel entier le brûle, même les étoiles
de l’autre côté du monde, la Croix du Sud
et d’autres. Une lumière infinie le surveille
de partout. Il est dans le collimateur,
on écoute ses geignements, on mesure
ses mouvements. Il est lié, s’il se débat,
la corde lui serre le cou.
Givré par les lumières jamais éteintes,
il est en prévention, il s’évadera
par un tunnel étroit.
C’est le suspect capable de tout,
les sentinelles célestes le surveillent
en braquant sur lui leurs rayons.
Pour neuf mois en réclusion,
mis aux arrêts, en quarantaine.
Condamné avant d’avoir péché,
jugé avant de commettre,
c’est le proscrit que personne n’a vu,
tenu au secret, sous l’observation
des patrouilles aux noms codés: l’Ourse,
le Cancer, le Scorpion, la Poussinière,
la Lyre le scrutent nuit et jour sans le quitter des yeux.
La vie sidérale est une fièvre,
le ciel descend en lui
comme les ancres dans la vase,
comme les navires qui coulent.
213

Il pressent la faim, l’usure, la peur, la cruauté,
le murmure du sang qui s’écoule.
Il ne peut se cacher.
Anne ne sait pas ce que sait son enfant,
à l’interrogatoire, sous le ciel
où les étoiles font la ronde.
L’enfant n’a encore rien fait,
donc ce sont les faits de la mère qui comptent.
Les lourds essaims flottent dans le néant,
et lui, il est seul, petit et seul au milieu.
Il se tait, replié sur lui-même.
Les étoiles écrivent sur le corps nu
de l’enfant les faits de la mère,
d’avant sa naissance,
les astres égratignent sur sa peau
les dates inexactes de la vie non-vécue.
214

ARHITĂCEREA
Nu mă mai pot trezi să văd că visam,
izbeşte vântul trântind
o ploaie în geam.
Visam că mâinile reci ale fricii,
jilave pe mâinile mele apasă,
visam groaza ascunsă în ziduri
cu micile ei animale de casă,
m-am încleiat în umbra-nchegată,
visez dar nu mă mai pot trezi.
Singura şansă a lucrurilor
e să se vadă:
e mai rău decât dac-ar şopti!
Arhităcere în aer
în chip de cuvânt,
glasul clopotului e fier,
arhităcere în cer...
Palatul tăcerii s-aşează pe limbă,
la boltă mai rău otrăvit decât stupul,
de-acum ce e-n jur se pronunŃă cu trupul,
se vede tăcerea cea mare,
pe-asta nimeni n-o poate
înăbuşi.
215

ARCHISILENCE
Je ne peux me réveiller
et dire: „c’était en rêve...”
Le vent frappe les vitres des coups de pluie.
Je rêvais les mains froides de la peur
sur les miennes, je rêvais
l’effroi caché dans le mur,
avec ses petits animaux domestiques
et le tressaillement des papiers.
Je suis prise dans la glu de l’ombre.
Je rêve et je ne peux me réveiller.
Archisilence en l’air
en guise de mot.
La voix de la cloche c’est du fer.
Archisilence dans le ciel.
Empoisonné comme une ruche murmurante,
le palais du silence s’installe sur la langue.
Être vues c’est pour les choses la seule chance.
C’est pire que le murmure!
Tout ce qu’il y a autour
ce sont des choses par leurs corps prononcées,
c’est le grand silence visible
que personne ne peut bâillonner.
216

CULESUL
Trebuie să te culeg de ici de colo buchet,
o privire, o mănuşă de sudoare,
nu ştiu cum arăŃi,
n-am avut niciodată timp,
imaginea ta integrală cere uriaşă răbdare,
uneori văd ca din copac un trunchi,
un anumit fel de a trece,
un zgomot de paşi, o voce,
un genunchi.
Întregul tău feeric
e o religie,
trebuie să o-nvăŃ,
întregul tău e o poveste
pe-ntuneric.
217

CUEILLIR
Je dois te cueillir de ça de là en gerbe,
un regard, un gant de sueur,
je ne connais pas ton visage,
je n’ai jamais eu le temps,
ton image intégrale demanderait
une énorme patience,
quelquefois, de l’arbre il ne reste que le tronc,
une certaine allure, le bruit
des pas en passant, une voix, un genoux.
Ton entier féerique est une religion
que je dois apprendre,
ton entier
est un conte de nuit.
218

Balada
UN TRIMIS ÎN CER
culeasă de Dagmara şi
tradusă din amurg de Elisabeta
Isanos
ENVOYÉ AU CIEL
ballade trouvée par Dagmar et
traduite de l’amourgue par
Elisabeta Isanos
219

DESPRE GRAIUL AMURG
Grai fără cuvinte, rostire interioară, mai mult viziune
decât sunet, amurg-ul murmură în gând cu o
repeziciune fulgerătoare. Vorbele au fost inventate
anume pentru a fi capcanele acestor fulgere,
paratrăsnete ale graiului amurg. Cei care sunt buni
conducători ai lui, fulgeraŃii, sunt şi traducători din
amurg în limba vorbită.
Din punct de vedere istoric, graiul amurg e încă
nenăscut, precum copilul visat, existent doar în mintea
părinŃilor, traducătorii lui în trup. În graiul amurg,
muŃenie vie, se zăreşte ce se aude în vorbe, e vizualul
cuvintelor rostite, o privelişte, o năzărire lungă de
vedenii şi amintiri. Perspectiva este uluitoare, ecoul
lung, ca atunci când Ńipi în vis.
De ce am ales cuvântul românesc amurg? Mai
demult, fiecare zi avea două amurguri: al zorilor şi al
serii. Nu se făcea deosebire între momentele dinainte de
zi şi cele care preced noaptea. Amurgul era o perioadă
de trecere şi se încheia fie cu instalarea luminii, fie cu
victoria nopŃii. Latinii numeau tranziŃia de la zi la
noapte şi de la noapte la zi crepusculum, sens care se
găseşte şi în cuvântul românesc amurg, însemnând şi el
atât timpul care anunŃă noaptea, cât şi cel dinaintea
dimineŃii. Dublul sens latin a fost păstrat şi în cuvântul
francez crépuscule: până acum vreo patru sute de ani
denumea vremea dinainte de răsăritul soarelui, apoi s-a
fixat asupra celei de după apus.
Amurgul românesc nu este înrudit cu crepusculum, ci
provine, se spune, dintr-o misterioasă particulă „mer”
din proto-indo-europeană, şi se leagă prin origine de
220

dimineaŃa germană, morgen, şi de cea engleză,
morning. Rădăcina “mer”, rudă cu meritul, cu miezul
zilei şi cu merindele, cuprinde un rest din limba
integrală, fără întreruperi şi fără adaosuri, limba
fecioară a Paradisului terestru pe care nu l-am meritat.
Un motiv în plus pentru a numi limba gândurilor
AMURG.
TRADUCĂTOAREA
221

UN TRIMIS ÎN CER
Cine ar putea
să străbată calea
unde nu sunt urme,
cine să străpungă
brumele şi ceaŃa,
cerul fără margini,
dincolo de noapte,
cine să ajungă?
Ursele de stele,
cine să le-nvingă,
cine să se mişte
ager ca alunul?
Cine să se-ndoaie
mai uşor ca ramul,
şi mai mult ca piatra
să rămână unul?
Cine să se lupte
fără să se frângă,
cine să rămână
unul când se-mparte?
Negurile dese
cine să le rupă,
cine să se ducă
dincolo de moarte?
El părea făcut
într-un fel deplin,
şi tot trupul lui –
222

legământ de fraŃi,
după cum de zbor
nu-i nimic străin
nici în ulii tineri
încă nezburaŃi.
Celui ce se duce
înspre sori atletici,
care-n loc de zgârciuri
aştri au la gât,
trebuie să-i fie
sângele subŃire,
noi suntem bătrâni
şi visăm urât.
Şi în visul nostru
cenuşiu şi umed,
ispitiŃi ne trecem,
muşte pentru lămpi,
arderi înşelate,
pulberile noastre
lui să i le-aşternem
umiliŃi sub tălpi.
– Tu din creştet până
la picioare eşti
fără poticnire,
ca argintul pur,
din profil eşti fulger,
şi ai ochi regeşti,
ca lumina zilei
eşti fără cusur.
223

Roagă-te de timpuri
să ne uite liberi,
nu ne vrem ca floarea
merilor superbi,
dar nici să ne trecem
repede ca floarea!
Să ne dea tăria
nesfârşitei ierbi.
Du-te tu şi cere
liniştea amiezii,
adu-le aminte
stelelor de seară
unde s-au născut
şi pe ce coline,
la sfârşitul lumii
vor veni să moară!
Pentru drumul către
capătul luminii,
spune: ce să-Ńi dăm
ca să iei cu tine?
Aurul de care-s
grei în ascunzişuri
munŃii când asudă
cu pârâuri line?
Vrei o apă dulce
dintr-un loc anume,
păsări cântătoare,
zăbrelite trupuri?
224

– Pentru drumul către
capătul luminii,
am să iau cu mine
numele de lucruri.
Murmurul mulŃimii
s-a lovit de ziduri,
ca ecou din pietre
glasul se deşartă,
zidurile strigă,
clopotele cântă,
focuri mişcătoare
se grăbesc să ardă.
Auzind că-i vremea
să-şi rostească vrerea,
au rămas cu ochii
aŃintiŃi în sus,
lor li se părea
c-a vorbit tăcerea
şi că nu mai este
altceva de spus.
Şi au stat aşa
timp îndelungat,
gurile păreau
că purtau pecete,
şi în timp ce lumea
s-a întunecat,
a scâncit deodată
un copil: mi-e sete.
225

Şi atunci din toŃi
a Ńâşnit cuvântul,
cam aşa cum sună
marea pe la poale,
mai întâi bărbaŃii
sfâşiară rândul
şi-au ieşit plecându-şi
capetele goale...
...Când tăcură ei,
s-au pornit femei,
cu copii în faŃa
celorlalŃi rămân,
Ńin de mână unul,
altul e la sân...
Şi s-a împletit
glasul lângă glas,
nimeni fără murmur
nu a mai rămas,
şi s-au ridicat
ca un greu popor,
şi vorbiră mult
glasurile lor:
– Ziua de acum,
bine c-am ajuns-o,
spune, unde-ai stat
ani în şir, ascunso?
Ai venit să-mi vezi
tâmplele cărunte?
226

Zori adevăraŃi
ies de după munte,
dâră am lăsat
pe pământ ca viermii,
lânced căpătâi
în adâncul iernii,
pentru noi, nădejde,
cine-a spus că nu e?
Spre amiaza albă
ziua noastră suie!
Când i-a auzit,
el a-ncărunŃit,
inima s-a strâns,
genele au plâns:
– Nimeni mare rug
nu a vrut să fie,
toŃi voiau să pară
strune aşteptând,
doar pe mine zorii
mă îmbrăcară-n flăcări,
când pe voi sunt trase
pânzele de rând.
Nesilit de nimeni
şi uşor ca pana,
până sus la buze
m-a umplut cuvântul,
n-aveŃi nici o grijă,
n-am să uit nimic:
Ńipătul şi şoapta,
murmurul şi gândul.
227

Cerule senin,
uite-mă că vin,
dar mai am să spun
doar rămasul-bun:
– Minuneaua mea,
am să-Ńi spun ceva,
nu mai înŃeleg
cum să te culeg,
eşti a mea, şi totuşi
parcă nici n-ai fi,
tu în ochii mei
stai mereu aceeaşi,
pentru că te tragi
din izvoare vii!
La-nceputul tău,
seceriş de stele,
sorii măcinaŃi
au trecut prin site,
eşti dintr-o făină
pentru care numai
stele-n loc de grâu
s-au lăsat strivite,
altfel, cum ai fi
albă pe-ntuneric,
şi pe unde stai
cum s-ar face vară?
Când te-mprejmuiesc
umedele neguri,
228

tu atâta soare
ştii pe dinafară!
– Toată câtă sunt,
cresc din mâna ta,
de la tâmplă-n gleznă,
tu mă ai în mână,
şi din cuibul palmei
lin mă desfăşori,
ca şi cum mi-ai da
drumul din Ńărână.
łi-aş rămâne-n podul
palmei printre râuri,
şi aş sta acolo,
strânsă în tăcere,
să mă poŃi lăsa
dacă nu mă vrei,
să mă poŃi zidi
cu o mângâiere.
Nu ai să te pierzi
unde te trimit,
tu eşti de rămas,
nu eşti de murit!
– Nu voiam decât
să fi fost o dată
între amândoi
noaptea-mbrăŃişată,
să aud ce-auzi
şi să văd ce vezi,
229

să ni se-mpletească
urmele-n zăpezi...
De-ar fi fost să fie
să aud cu tine
cum păşeşte ploaia
pe pământ când vine...
Doar atât am vrut,
şi ca tu să ştii
că te-mbrăŃişez
când se face zi!
Mai avea un pas,
mai avea puŃin,
paşii către el
frunze se desprind,
întomna plecând,
se oprea iernând,
şi apoi din nou
se mişca-nflorind.
Mai avea puŃin,
cât din iarnă-n iarnă,
cât te-ai ofili
la un simplu tremur
şi ai creşte iarăşi,
mai avea un pas
cât deosebirea
dintre două vremuri.
El în vremea asta
rămânea pe loc,
prizonier în aer
230

sub peceŃi şi şnururi,
şi o aştepta,
încărcat de drum,
încă nu pleca,
locului sta pururi.
Totuşi vor veni,
toŃi cu frunŃi plecate
şi cu ceaŃa-n braŃe,
ca să mi-l dărâme,
şi se va porni
dintr-o vale-n alta,
până va ajunge
mire unei zâne.
– Minuneaua mea,
tu nu eşti ca ea,
tu doar urme laşi,
dânsa – toporaşi,
şi nici nu ştiu cine
tremură de tine,
dar de ea tresar
câmpuri de absint,
seceriş amar,
vinuri care mint.
Tu ai părul lin,
ea îl are beznă,
ruginesc de dânsa
săbiile-n teci,
nu poŃi să-i ajungi
nici măcar la gleznă,
231

înaintea ei
nu ai cum să treci!
– Ia întreabă zorii
cum e ea la faŃă,
cum tânjeşte veşnic
şi respiră veşted,
îşi lipseşte toată,
ca să se-ncunune,
de la cei ca tine
împrumută creştet!
Ia întreabă drumul
cum nici tălpi nu are,
cum îşi fură dâra
de la orice roată,
cum de pe la toŃi
îşi cerşeşte urma,
cum cu orice trup
s-ar lăsa culcată,
păcălind culcuşul
că e numai unul,
perna înşelând-o
că doar unul doarme!
Ia întreabă apa
cum cerşeşte boturi,
şi ca să spele,
cere mâini să-i toarne!
Ia întreabă lumea
cu ce trup n-asudă,
232

cum de gât în praf
cade c-un berbece!
Nu te amăgi,
dacă nu vrei tu,
altu-n locul tău
repede-şi alege!
Se uita la el,
el privea la ea,
lumea dimprejur
parcă-i împingea
unul către altul,
tremura înaltul,
şi un murmur gros,
şi un vaier mut
împrejurul lor
iute au crescut...
Şi atunci în faŃă
au ieşit bătrânii,
şi l-au apucat
de brăŃara mâinii,
nimeni nu credea
că-s atât de tari,
când au scos din piepturi
glasurile mari:
– PuneŃi-i în mână
semnul de pământ,
drumul este lung,
vămile sunt grele,
o să-şi simtă zborul
2<strong>33</strong>

numai ca apusul
ori ca dilatarea
uneia din stele,
o să-i fie zborul
ziditor de Ńintă,
inventând o lume
undeva departe;
noi i-am pregătit
pâinile şi sarea,
apă în ulcioare
şi lumini de noapte.
Însă el la drum
nu le poate duce,
n-are cum să ia
pâinile din zori,
cu poveri de apă
n-are cum să plece,
trebuie să-i fie
umerii uşori.
Frunzele în vânt,
invers numărând:
numai un minut,
şi se face lut,
numai o secundă,
şi se face undă...
– Nu te-opreşte nimeni
să te duci în sus,
nu există porŃi
234

care să te Ńină,
cerul este liber
şi adânc de tot,
du-te liniştit
până în lumină!
Nu se află poduri
ca să poŃi să treci,
ca să poŃi urca,
nu există scară,
dar nu ai nici vântul
cu pereŃii reci
ridicaŃi în calea
păsării când zboară.
De aici se pleacă
numai înspre stele,
n-avem niciodată
altfel de cărare,
după cum încearcă
fumul să-Ńi arate,
dumurile duc
numai înspre soare,
lungi păduri de sensuri
cresc să te îndemne,
numai spre albastru,
lung ai să împungi,
numai aer gol
îŃi astupă calea
care-ncepe-n vârful
suliŃelor lungi...
235

Oh, de ce te-opreşti
unde nu-s oprelişti,
unde orice cale
e mereu deschisă?
Tu nu mergi cum merge
dincolo de sine,
când se oglindeşte,
floarea de narcisă...
Nici în cer ajuns,
nici în lume stând,
se lupta să-şi rupă
talpa din pământ...
...Disperat de greul
ce-l trăgea în jos,
a-ncercat să uite,
să se uşureze,
dar avea într-însul
fluiere de os,
care murmurau
cântecele treze.
Ca pădurea, frunza
e mai grea deodată,
şi mai grea e pana
decât tot cocorul...
Cine-ar fi crezut
că se rupe drumul,
şi că tocmai lui
i se frânge zborul?
236

Fără loc de-ntors,
nechemat pe nume,
a rămas pierdut
între cer şi lume.
Şi atunci din urmă
l-a ajuns un plâns,
inima într-însul
singură s-a strâns,
glasul îl chema
şi aşa şoptea:
– Pentru tine dau
stelele luminii,
pentru tine iau
în picioare spinii,
jos, pe cel pământ,
sînt parcă nu sînt.
Unde Ńi-s obrajii?
Tot pe alte feŃe.
Unde-Ńi este gura?
O păşteau albine.
Gene şi sprâncene,
pe la ochi de floare.
Unde-Ńi este glasul?
Tot prin guri străine...
Au rămas în cer
sufletele mării,
norii încărcaŃi
237

cu miros de alge,
noaptea a pilit
pietrele la sânge,
când păşea pe unde
nu e loc să calce.
Singur-singurel,
El îmi rămânea
şi-ncă se ruga:
– MortiŃă, mortiŃă,
floare de altiŃă,
bate vântul, bate,
eu mă frâng de spate,
rădăcina Ńine,
secera-i la tine!
Ea se face vânt,
arborii rupând,
pulberi ridicând,
şi de el uitând.
– MortiŃă, mortiŃă,
floare de altiŃă,
fă-te ciocănele,
eu m-oi face Ńinte,
tu să le înfingi
într-un lemn cuminte!
Ea era rugină,
ziua pe lumină,
fierul sângerând,
238

şi de el uitând.
– Fă-te tu ce vrei,
fă-te tu pahar,
că şi eu m-oi face
c-am murit de sete,
fă-te tu război,
eu să cad ca pânza,
fă-te tu zidar,
eu să fiu perete!
Ea era un rând
care-ncepe blând,
nume însemnând,
de al lui uitând.
Stelele cădeau
să se facă lume,
sori mistreŃi luau
glodurile-n râturi,
l-au uitat cu toŃii,
s-au întors acasă,
timpul repetat
le zvâcnea la gâturi.
ToŃi se risipiră
şi s-au dus departe,
au trezit din scrum
focurile moarte.
Au rămas cu dânsul
maică-sa şi plânsul:
239

– Singureanul meu,
tare mult mi-e greu
şi îmi sunt de jale
mânurile tale!
Nu pot să te-nchipui
singur şi cernit...
Cu puterea nopŃii,
toamna s-a unit,
fără leac de nimeni
nu pot să te ştiu,
noaptea, ca şi iarna,
merge spre târziu,
stau pe masa ta
pâinea şi cu sarea,
şi îŃi mişcă geana
numai lumânarea,
barba furişată,
crâncenă îŃi creşte,
şi grumazul tău
pare prins în cleşte...
– Dar nu pentru asta
greul mi-ai purtat?
Nu mai plânge-acum,
tu m-ai legănat,
şi de dragul meu
te uitai la brazi!
M-ai păzit s-ajung
cel amar de azi,
tu mi-ai umezit
buzele la sete!
Mi se zbate-acum
240

umbra pe perete!
Tu nu m-ai lăsat
să rămân pe loc,
fulger întâmplat,
floare la noroc!
– Da, e-adevărat,
eu te-am legănat
şi te-am închinat
pe la brazi de azi,
pe la meri de ieri!
Dar zarea era
blândă-n faŃa ta,
şi erau de sân
zorii ca şi tine,
aŃi crescut odată:
ei peste coline,
tu pe lângă mine.
Nici nu m-am gândit
că vei fi cernit,
nici nu te-am visat
stând însingurat...
Cine poate şti
cam pe unde-o fi
drumul cel adânc?
Eu de viu te plâng
şi-Ńi aprind lumini
în întunecimi...
– Văd, MăicuŃă, focul
cel aprins prin tine,
241

cum de mâna ta
lucruri se slujesc,
îŃi făceai din palme
aspră trecătoare,
unde pânze negre
curg şi se albesc...
Stau ca un şuvoi
rupt în colŃi de stânci,
încărcat cu moarte
de copaci bătrâni...
Doar atât te rog:
când mai ai putere,
fă şi pentru mine
albie din mâini,
cum se strâng alături
stânci la trecători,
mai adună-Ńi iarăşi
palmele-mpreună,
ca să trec şi eu,
rufă cenuşie,
şi să ies din ele
lacrimă şi lună!
De prin munŃi venea
iarna care-şi duce
tărgile cu zei
şi altare ninse,
cobora cu fumuri
iarna care-şi poartă
peste tot în marşuri
242

vetrele aprinse.
– Inima prea grea
am scăpat-o-n scrum!
Minuneaua mea,
m-am întors din drum!
A rămas în cer
ce e foarte greu,
ce-i uşor a nins,
cum am nins şi eu...
Cui retează grâul,
am să-i spun: opreşte!
Cui frământă pâinea,
îi voi spune: lasă!
Neculeasă fie
pâinea ce-mi lipseşte,
ca şi cum mereu
aş rămâne-acasă.
Vreau să mă întorc
în adânc de lume,
unde însuşi cerul
e încetinit,
unde luminează
ceea ce se spune...
Şi se face jale,
albă voce moale,
şi numai astfel glăsuia,
când glas de jale se făcea:
– Iubita mea, iubita mea,
cu mine dacă Ńi-e ruşine,
243

prefă-mă-n urmă după tine,
cu mine dacă Ńi-e urât,
mă fă un lanŃ pe lângă gât,
şi dacă Ńi-e cu mine greu,
lumină fă-Ńi din trupul meu,
să ardă azi o jumătate,
şi altă jumătate Ńine-mi...
Am mai putea trăi puŃin,
cu stropul şi cu picătura,
nu ştii tu inima ce strânsă-i,
şi uneori ce arsă gura,
cum corpurile uneori
zac în fărâme şi ciosvârte...
Am să mă fac vârtej de frunze,
să afli lumea cum se-nvârte,
şi-am să mă las pe urmă jos,
acolo unde iarba deasă
te-ndeamnă lângă lemn de umbră
să vrei să-Ńi faci odihna casă.
Pe unde cuiele au floare,
să-Ńi pironesc în trandafiri
vreo trei tavane zburătoare,
cu stele limpezi şi subŃiri...
Dar trandafirii sunt sălbatici,
sunt dezrădăcinaŃi de stele,
apoi vor trece mii de păsări
şi-or să ne-nchidă sub zăbrele,
şi-ai să te miri de ce e iarnă
pe trupul ultimului stol;
dar şi aripile s-or duce,
şi cerul va rămâne gol.
Tu nici atunci să nu te temi
244

de întunericul cel mare:
eu voi sufla asupra ta
o veşnică învelitoare,
pe tine ca să te cuprindă
mătasea gurii aburinde,
voi fi doar viermele din şoaptă
şi numai larva din cuvinte!
Cade oblic frunza
către dunga serii,
o femeie strânge
o buruiană dulce,
să le ducă trup
celor de acasă.
Noaptea va veni,
într-un vis să-i culce.
Umbra de pe zid,
pare că o lasă
trupuri de argint
care nu se strică,
dar pe oase carnea
iute se topeşte,
plânge de durere,
tremură de frică.
Strălucind plouate,
pânze de păianjen
slobozesc din crengi
o spânzurătoare,
şi pe limba lor
se răstesc întruna
245

de la primii zori
păsări cântătoare.
Şi la el de sus
s-au uitat bătrânii,
perindând prin mâini
pulberea Ńărânii:
– Cine ştie cine
Ńi-o fi spus, pe vremuri,
şi e treaba ta
dacă l-ai crezut,
noi nu ştim să plângem,
fiindcă niciodată
pâine pentru jale
nu ni s-a făcut!
Cine ştie cine
Ńi-o fi spus vreo vorbă...
Apă, ochii noştri
n-ai să-i vezi că scot,
pe la noi se râde
din adânc de inimi,
de orice: de moarte,
de nimic şi tot!
O fi fost odată
ca şi niciodată,
ai visat pesemne
multe şi mărunte!
Crezi că ar putea
cineva să plângă
când îşi pune cerul
246

marginea pe munte?
Nu de pe la noi
lacrimi s-adunară,
poate-au lunecat
norii peste mare...
Dacă-Ńi trec prin suflet,
plânge-te pe tine!
Nouă ni se face
chef de sărbătoare!
Le sclipesc în cap
ochii-ntunecaŃi,
se-mpletesc pe umeri
braŃe de bărbaŃi...
Ei au râs atunci,
pe sub stele lungi,
şi-au întors cojoace
şi s-au pus să joace,
boabe de porumb
care sar pe plite,
şi de vin aveau
bărbile-nroşite,
toŃi săltau în rând
şi călcau pământ,
măşti de Ńapi şi urse,
bărbi de vinuri scurse:
– Haide înainte,
nu-Ńi aduce-aminte,
limpede şi trează,
lumea se aşează
şi se vede toată
247

pe lumini de piatră:
de naltă-i înaltă,
ca norii în baltă,
şi de lină-i lină,
ziduri de grădină...
Haide să petrecem,
seara să ne-o trecem,
şi din umbra lungă,
ai s-auzi cum urcă
glasurile noastre,
jarurile-albastre,
fir pe lângă fir,
jar de trandafir!
Haide înainte,
nu-Ńi aduce-aminte,
tot ce ne închină
piară din lumină!
Piară din lumină!
Chiuie şi cântă,
locul îl frământă,
despletind făclii
pentru nunŃi târzii.
Frunzele în vânt,
invers numărând:
numai un minut,
şi se face lut,
numai o secundă,
şi se face undă...
248

DE L’AMOURGUE
Langue sans paroles, l’amourgue est un discours
éphémère, destiné plutôt à être vu mentalement que
prononcé. Les mots sont des paratonnerres, inventés
justement pour attraper ses éclairs. Certaines
personnes, les foudroyés, en sont aussi les bons
conducteurs, et c’est à eux que revient la fonction de
traducteurs de l’amourgue en langue parlée.
L’amourgue est comme l’enfant rêvé qui n’existe que
dans l’esprit des parents, ses traducteurs en chair et en
os. C’est un mutisme vivant: on y voit ce que les mots
sonores disent, et même davantage. C’est la profondeur
d’un abîme qui ouvre une série infinie de visions et de
souvenirs. La perspective en est stupéfiante, les échos se
prolongent indéfiniment, comme alors que l’on pousse
en rêve un cri inaudible. Au lieu de le nommer „la
langue intérieure”, j’ai préféré le terme roumain pour
le crépuscule: amourgue.
Jadis, il y avait deux crépuscules, l’un au début,
l’autre à la fin de la journée: le crépuscule de l’aube et
celui du soir. Aucune différence entre les moments
d’avant la pointe du jour et ceux qui précédaient la
nuit. Le crépuscule était une transition qui allait finir
soit par l’instauration de la lumière, soit par la victoire
de l’ombre. C’est ce passage que les Latins nommaient
crepusculum.
Un mystère semblable réside dans le mot roumain
amourgue, il exprimait autrefois la même confusion
entre l’intervalle qui précède la nuit et celui d’avant le
matin. Le double sens latin est resté en français, où le
mot crépuscule désignait jadis les moments d’avant le
249

lever du soleil, pour se fixer ensuite à ceux d’après le
coucher.
L’amourgue roumain n’est pas issu de crepusculum,
il provient, à ce que l’on dit, d’une particule
mystérieuse, „mer”, d’origine proto-indo-européenne,
tout comme l’allemand morgen et l' anglais morning,
racine apparentée au mérite français. En roumain, on
la retrouve en „merinde” (provisions) et dans le mot
„mereu” (toujours), signifiant la continuité qui se
prolonge à l’infini, mais aussi quelque chose de pur et
d’intègre. On y aperçoit encore un reste de la langue
intégrale, vierge, sans fissure, ininterrompue, calme et
suffisante à elle-même, la langue du Paradis terrestre
que nous n’avons pas mérité. Une raison de plus pour
nommer la langue intérieure AMOURGUE.
LA TRADUCTRICE
250

ENVOYÉ AU CIEL
Ténèbres et brumes
du ciel infini...
Qui peut pénétrer
au-delà des nuits?
Qui vaincre les Ourses,
souple coudrier,
flexible et dur,
rameau et rocher?
Qui reste sans fissure
à la fin du combat?
Qui se disperse
et ne se divise pas?
Vainqueur de la brume,
des ténèbres qui sort?
Qui peut surmonter
les écueils de la mort?
Corps accompli
comme un serment,
comme les jeunes faucons
créés pour le vent!
Vers les soleils athlétiques,
qui prépare son départ?
Sang vif et jeune,
sommeil sans cauchemars.
Nos rêves humides et gris
251

sont tous piégés,
cendres et débris,
sacrifiés!
−De pied en cap,
tu es sans erreur,
comme l’or et l’argent,
comme l’éclair et la fleur!
Vas dire au temps
qu’il nous oublie,
qu’il nous donne l’endurance
de l’herbe infinie!
Demande pour nous
le midi de la paix,
rappelle aux étoiles
la terre où elles sont nées!
Pour voyager au bout
de la lumière, veux-tu
l’or des montagnes qui suent
les ondes des rivières?
Veux-tu l’eau douce
d’une belle source,
des oiseaux chanteurs
enfermés dans les coeurs?
−En ce voyage qui ose
sans bornes ni jalons,
à la place des choses
j’emmènerai les noms...
252

Le murmure de la foule
se heurte aux murs,
les échos s’en écoulent,
on entend les pierres crier,
les cloches résonner...
C’est le temps de parler!
Le silence a tout dit...
On reste sans paroles,
les yeux ébahis...
Et cela a duré
un assez long temps,
jusqu’au faible „J’ai soif...”,
la plainte d’un enfant...
Les paroles jaillirent
alors comme la mer,
les hommes d’abord,
les fronts découverts...
Ensuite la foule
des femmes parla,
les enfants près des genoux
ou portés dans les bras...
Les voix s’unirent,
un immense choeur:
−Oh, le jour heureux
c’est à peine aujourd’hui?
Est-il venu voir
253

ma tête aux cheveux gris?...
Pure, l’aurore se lève
derrière les monts!
Lui, le coeur serré,
inclina le front,
le jour attendu
monte vers le midi,
lui, les tempes blanchies,
les yeux mouillés,
tristement leur dit:
−Tout le monde désire
la joie du chant,
moi, j’aurai les flammes
comme l’oiseau des plumes,
je voudrais bien
vos chemises communes,
votre attente heureuse
du soleil levant!
Je suis plein de mots!
Libre et léger,
je n’oublierai pas
les choses murmurées,
silences et secrets...
Ciel, attends un peu,
que je dise adieu:
- Es-tu ma merveille,
n’es-tu pas à moi?
254

Comme l’eau qui court,
je te perds toujours!
Pour créer ton corps,
des soleils moulus,
pour pétrir ta chair,
la farine du jour
mélangée à l’air!
Autrement pourquoi
es-tu blanche la nuit
et autour de toi
c’est toujours l’été?
Entourée de brumes,
tu connais par coeur
la lumière pure
du soleil brisé...
−Nouvellement créée,
je sors de tes mains...
Comme Dieu de la glaise,
modèle-moi encore
par une caresse!
Tu es fait pour la vie!
Tu ne périras pas,
où beaucoup ont péri!
−Entre nous embrassés,
la nuit retenue
ne pourrait plus passer,
c’est tout ce que j’ai voulu:
dire avec toi „j’ai vu”,
255

dire avec toi „j’entends”,
et que nos traces se joignent
dans la neige, dans le blanc...
J’ai voulu écouter
les pas de la pluie
avec toi... C’est tout.
Et que tu saches surtout
que c’est moi qui t’embrasse
lorsque le jour paraît.
Il venait vers elle,
elle vers lui,
ses pas étaient des feuilles
en automne tombant,
lorsqu’elle s’arrêtait,
c’était l’hiver,
lorsqu’elle repartait,
c’était le printemps.
Encore un peu, l’espace
d’un hiver à l’autre,
un flétrissement,
un frisson, un pas,
tout aussi long
que la différence
qui sépare les temps.
Couronné et orné,
il restait sur place,
comme un prisonnier,
le moment approchait.
256

Ils viendront
en inclinant les fronts,
le brouillard dans les bras,
il partira
de vallée en vallée,
pour se marier
avec une fée.
−Ma merveille, tu n’es pas
comme elle est faite,
tu laisses des traces,
elle – des violettes,
de toi, personne n’a peur,
elle fait trembler les fleurs!
Tes cheveux sont lisses,
les siens – ténébreux,
elle met de la rouille
sur le fer des épées,
peux-tu la dépasser,
ma merveille, tu le peux?
−Demande au matin
pourquoi elle respire
un parfum de feuille morte,
pourquoi manque-t-elle
à elle-même, pourquoi
a-t-elle des couronnes,
mais pas un front qui les porte?
Demande au chemin
pourquoi va-t-elle sans traces
257

et vole les traînées des chars?
Avec n’importe qui elle dort
et trompe le lit
qu’il n’y a qu’un seul corps...
Elle n’a pas de bouche
pour boire de l’eau,
pour la sueur,
elle n’a pas de peau...
Ne te laisse pas tromper,
si tu ne la veux pas,
elle trouvera
un autre fiancé!
Ils se regardaient,
la foule les poussait
l’un vers l’autre,
le ciel tremblait,
le murmure et les plaintes
augmentaient...
Alors, les vieux
sortirent devant,
le prirent par la main;
qui les aurait cru
aussi résolus,
aux voix plus fortes
que les plaintes des hommes?
−Mettez dans sa paume
un peu de poussière,
le chemin est long,
258

les douanes sévères,
son vol sera léger
comme la vue de l’aurore,
comme l’or du coucher.
Son vol va créer
sa propre cible,
en inventant un monde
quelque part, loin d’ici,
le pain, le sel et l’eau
sont déjà préparés,
et les lumières, guides de la nuit...
Ni le pain ni le sel,
il ne peut les porter,
le vol demande
des épaules allégées...
Les feuillages au vent
comptent à rebours:
rien qu’une seconde,
il devient onde,
en un seul instant
il sera néant...
−Il n’y a pas de frein,
vas au sein du jour,
monte de plus en plus,
il n’y a pas de portes,
le ciel est libre,
que le vol t’emporte!
259

Il n’y a pas de ponts,
il n’y a pas d’échelle,
les parois du vent
ne t’arrêtent pas,
les fumées se lèvent
et guidé par elles,
vers les étoiles
tu t’envoleras!
Les forêts aussi
poussent pour te dire
que ta destinée
c’est le ciel serein!
Il n’y a que l’air
qui se met de travers
pour barrer ton chemin...
Pourquoi t’arrêtes-tu?
Il n’y a pas de barrières,
les routes sont ouvertes!
Tu ne peux aller
au-delà de toi
comme la fleur du narcisse
qui dans l’eau se voit...?
Ni au ciel arrivé,
ni sur la terre resté,
désespérément,
quelque chose de lourd
s’opposait à son vol,
il gardait le souvenir
sur les épaules,
260

et les flûtes d’os
se souvenaient le chant.
Une feuille plus lourde
que l’entière forêt,
une plume qui pèse
plus que l’oiseau?
Son chemin s’interrompt...
Qui l’aurait cru?
C’est en lui que survient
la chute du faucon!
Entre ciel et terre,
il est perdu,
son nom, désormais,
on ne le prononce plus.
Une seule voix
pleurait après lui,
un seul murmure
l’appelait ainsi:
−Où es-tu?
Sur d’autres lèvres,
ton sourire, je le vois,
les fleurs ont pris
tes cils tes sourcils,
des bouches d’étrangers
ont pris ta voix...
(Les âmes de la mer
sont restées au ciel,
261

nuages chargés
du parfum des herbes,
la nuit a poli
les pierres jusqu’au sang...)
Seul seulet,
il reste en priant:
−Belle mort, broderie,
le vent souffle encore,
je courbe le dos,
les liens sont trop forts,
c’est toi qui tiens la faux!
Elle se fait grand vent
et abat les arbres,
soulève la poussière,
mais lui, elle l’oublie.
−Belle mort, broderie,
fais de toi un petit marteau,
je serai le clou
enfoncé dans le bois!
Elle devenait la rouille
qui fait le fer saigner
en pleine lumière,
mais lui, elle l’oubliait.
−Fais de toi ce que tu veux,
si tu es un verre d’eau,
je mourrai de soif,
262

si tu es le maçon,
je serai le mur!
Elle n’était qu’une ligne
doucement écrite,
elle notait des signes
en oubliant son nom.
Les étoiles filantes
créaient des mondes nouveaux,
les soleils sauvages
flairaient la terre,
tous l’oubliaient
en rentrant chez eux,
et réveillèrent
de la cendre les feux.
Près de lui, il n’y a
que la plainte de sa mère:
−Tes mains, mon Seulet,
me font pleurer,
je ne peux les voir
aussi frêles et sombres,
l’automne s’est joint
au pouvoir de l’ombre,
l’hiver et la nuit
s’unissent sur le tard.
Devant toi, sur la table,
la flamme d’un cierge,
le sel et le pain...
263

−Ne pleure pas,
c’est toi qui m’as porté,
c’est pour ça que je fus
bercé dans tes bras,
tu regardais les sapins,
tu me gardais
pour l’amertume de demain!
Tu aurais pu me laisser
au petit bonheur,
un éclair au hasard,
la chance d’une fleur!
−C’est vrai, je t’ai bercé
en regardant les sapins,
les pommiers fleuris,
mais le lointain
avait de la douceur,
avec toi l’aurore a grandi,
elle sur les collines,
toi près de moi,
je ne pressentais pas
la brume d’aujourd’hui...
Qui peut prévoir
la solitude qui bruine?
Le chemin est profond,
encore vivant, je te pleure,
et j’allume
des cierges dans la nuit...
−Je les vois, mère, je vois
le feu que tu veilles,
264

tes mains soumises
servir les objets,
de tes paumes durcies,
le linge noir
sort blanchi...
C’est moi le torrent
que les pierres déchirent,
je te prie, prends-moi
dans le lit de tes mains,
que je sois le linge que tu laves
et qui sort aussi pur
que la rosée du matin!
L’hiver descendait
des montagnes en portant
sur des brancards ses dieux
et ses autels enneigés,
l’hiver descendait
avec ses fumées,
portant en marche
les foyers et les feux.
−J’ai laissé tomber
mon coeur dans la cendre!
Ma merveille, je suis de retour,
au ciel est resté
tout ce qui est lourd,
tout ce qui tombe sur la terre
c’est de la neige légère!
À celui qui moissonne,
je dirai: arrête!
265

À celui qui fait le pain,
je dis: je n’en veux pas...
Si le pain me manque,
je reste en lui,
plus près de la terre,
plus près de chez moi...
Je veux retourner
au sein du monde,
dans la terre profonde
qui tourne doucement,
où l’on voit les mots,
des vers luisants...
(Il adoucit sa voix
pour dire celà:)
−Ma merveille, mon amour, si je te fais honte,
je me cacherai parmi les traces de tes pieds,
ennuyeux, je serai une chaîne d’or à ton cou,
si je t’accable, fais de moi un cierge que le feu
consume à moitié, mais garde un peu,
un brin de temps, une larme de printemps!
Tu ne connais pas le coeur serré,
la bouche séchée, le déchirement
des âmes et des corps...
Comme un tourbillon de feuilles mortes,
je t’apprendrai comment tourne le monde,
je m’étendrai sur l’herbe
près du bois ombrageux,
où le repos et la vie se confondent.
Là-bas les clous ont des fleurs
266

et les roses clouent
le plafond volant au-dessus de nous,
aux étoiles claires et fines!
Mais les roses ont des épines,
les étoiles vont les arracher.
Alors, passeront les oiseaux,
des milliers de vols
droits comme des barreaux,
sur les ailes du dernier
tu verras l’hiver...
Les ailes vont disparaître,
le ciel sera désert.
Mon amour, n’aie pas peur
de la présence obscure,
je te couvrirai de mon souffle soyeux,
je ne serai qu’une larve au coeur du mot,
je ne serai que le ver
enveloppé du murmure...
(Les feuilles tombent
obliquement,
une femme a cueilli
des herbes douces
pour nourir les corps des siens,
la nuit vient,
songe profond.
Sur le mur, des ombres
d’éternels corps d’argent,
sur les os, la chair fond
en s’effrayant...
Des toiles d’araignée
267

illent sous la pluie,
la tisseuse pend
à un fil en laisse,
les oiseaux,
depuis le matin,
querellent sans cesse.)
Alors, les vieux
le regardèrent de haut
(la poussière coulait
doucement de leurs mains):
−On ne sait pas qui
t’a dit autrefois,
si tu l’as cru,
c’est ton affaire!
Chez nous, on n’a pas
appris à pleurer,
le pain des larmes
ne pousse pas sur cette terre!
On ne sait pas qui
t’a dit quelque mot,
de nos yeux, on ne voit pas
couler de l’eau!
On rit du fond du coeur
de tout, de n’importe quoi,
de rien, de la mort...
Il était une fois...
Comme s’il n’était jamais...
Tu as rêvé des choses.
Peut-on pleurer
268

lorsque sur les montagnes,
la marge du ciel se pose?
Ce ne sont pas nos larmes,
mais des nuages sur la mer,
s’ils passent par ton coeur,
aie pitié de toi.
Nous, on a envie
de célébrer la joie!
(Leurs yeux brillent,
les bras se joignent, ils dansent,
ils rient, les étoiles
semblent infinies,
ils sautillent comme des grains de maïs
échauffés, les barbes rougies
par le vin coulé,
des masques de boucs et d’Ourses,
ils frappent la terre du pied!)
−Allons en avant,
ne t’en souviens pas,
le monde est vivant,
on voit clairement
les pierres lumineuses,
le ciel lointain,
les nuages dans l’eau,
les murs des jardins!
C’est la fête de la joie,
nos voix montent de l’ombre,
la braise est bleue,
269

le feu nourri de roses!
Allons en avant,
oublie ces choses,
la lumière chasse
ce qui nous fait fléchir,
la lumière le chasse!
Ils crient, ils chantent, ils dansent,
ils foulent du pied la terre,
flammes des torches
et cheveux défaits:
des noces tardives,
la joie déchaînée...
Les feuillages au vent
comptent à rebours,
rien qu’une seconde,
on devient onde,
en un seul instant,
on sera néant...
270

CUPRINS
SONETE IMPERFECTE şi ALTE
ÎNCERCĂRI/SONNETS et D’AUTRES POÈMES
PERFECTIBLES
Tata/Père
Înmormântarea mătuşii/L’Enterrement
Domnişoara Mierlă/Mademoiselle Merle
Bătrâni şi poeŃi/Vieux poètes
Copil debil/Enfant languissant
Fantoşa/La Marionette
Flori/Fleurs
Piesa din metrou/Le Théâtre du métro
Poetul bolnav/Le Poète malade
Consultul/La Consultation
Alibi/L’Alibi du vent
Gingăşii/Fragilité
Veşnicie/Avril
Titanica/La Titanic
Gomora în floare/Gomorrhe en fleur
Ora/L’Heure insoumise
Un veac de secunde/Des centaines d’instants
În noaptea unei lungi duminici negre/Un long
dimanche noir
SimŃuri/Sens
Luminoase sandale/Radieuses sandales
Iulie/Juillet
Şoapta/Le Murmure
Marea/La Mer
Seară de toamnă/Soirée d’automne
Ninsoare/La Neige
Oameni în toată firea/Gens comme il faut
271

Vremea lui Baraba/Le Temps de Baraba
Zidul galben/La Mur jaune
Sfârşitul lumii/La Fin du monde
Scara îngerilor/L’Échelle des anges
Rămurişul/La Ramure
Iadul roz/L’Enfer en rose
Filozofie/Philosophie
Copil certat/Enfant grondé
Coşmar/Cauchemar
Târziul/Tardivement
Falsurile/Les Contrefaits
Să mergi şi să rămâi/S’en aller toujours et jamais partir
Ascunde-te/Couvre-toi
Ploile/Les Pluies
Sărbătoarea/La Fête
Regina din Orient/La Reine d’Orient
Eram un tânăr şi nevrednic fum/La Fumée
Poveşti/Les Contes du Paradis
Regina nopŃii/La Reine de la nuit
Spital/L’Hôpital
Începe iarna/Le Début de l’hiver
Zădarnică lumea/Vanité
Catedrala/La Cathédrale
Lună plină/Pleine lune
Eclipse/Eclipses
Cepele/Les Oignons
BraŃe seculare/Les Bras
Cum mă îndur?/Je n’en ai pas le coeur
Sicrie roz/Roses cercueils
Cumpărături/Achats
Undeva, departe.../Quelque part, très loin...
N-ajunge/Ce n’est pas suffisant
272

Pe unde umbli?/Dans quels parages vas-tu?
Nemuritorul I/L’Immortel I
Nemuritorul II/L’Immortel II
Moartea elevei/La Mort de l’élève
Foşnetul/Le Frémissement
SperanŃa/L’Espoir
Golemul/Le Golem
Uituca/L’Oublieuse
Noaptea/La Nuit
Vorbe/Paroles
De mine însămi pururea departe/De moi-même toujours
éloignée
Mică-i lumea.../Le Monde est si petit...
Geneză/Genèse
Primăvară/Printemps
Din mine-i dus un suflet nepierdut/Partie mon âme ne
s’est pas perdue
Ultima terra, tăcerea/L’Ultime terre, le silence
NUNTA DE NOAPTE/LES MARIÉS DE L’HIVER
SINGURI PE VERTICALĂ/
Mai presus de orice/Au-dessus de tout
Ce nimeni n-a ştiut să.mi spună/Ce que personne ne
m’avait dit
Foioasele/Défeuillement
Luminoase sandale/Radieuses sandales
Trupuri moi/La Molesse des corps
Varianta sălbatică/La Variante sauvage
Numele pleoapei/Le Nom de la paupière
Mi-ai fumegat din priviri/Brume
Senior de Mara/Seigneur de Mara
Octombrie roşu/Octobre rouge
Dezdrăgostirea/Le Désamour
273

Căderea/L’Écroulement
Meseria/Le Métier
Viteazul din guşă/Le Vaillant
Miros de aur/Parfum d’or
Statui/Statues
Iarnă/Hiver
Singuri pe verticală/Verticalement solitaires
Şomera/La Chômeuse
Ana/Anne
Arhităcerea/L’Archisilence
Culesul/Cueillir
UN TRIMIS ÎN CER/ ENVOYÉ AU CIEL
-Despre graiul amurg
-Un trimis în cer
-De l’amourgue
-Envoyé au ciel
274

DE ACELAŞI AUTOR:
-Oraşe nostalgice, poezii. Editura pentru literatură, Buc. 1969;
-Versuri, Ed. Junimea. Iaşi, 1980;
-Grădina de iarnă, poezii. Ed. Eminescu, Buc., 1987;
-Necuprinsele, poezii. Bucureşti, 1999;
-Paşaport pentru Oraşul de Sus, proză. Buc., 1999;
-Doctorul de pe comoară, proză. Bucureşti, 1999;
-Cântecul Soarelui, poem. Bucureşti, 2001
-În căutarea Magdei Isanos, eseu biografic. Editura FundaŃiei
PRO, Bucureşti, 2003;
-Drumul spre Ombria, roman. Editura Augusta/Artpress,
Timişoara, 2004;
-Cosânzenii, roman biografic. Editura Augusta/Artpress,
Timişoara, 2005;
-Amur, roman. Editura Augusta/Artpress, Timişoara, 2006;
-Ai clipa doar..., 180 de catrene de Omar Khayyam,
echivalenŃe româneşti. Ed. Lucman, Buc. [2007];
-În Bucureşti, fără adresă, eseu. Editura Vremea, Buc., 2008;
-Duminică devreme, poezii, volum în ediŃie electronică, însoŃit
de versiunea sonoră în lectura autoarei. Editura on-line a siteului
www.<strong>isanos</strong>.ro;
-Poarta de Vest, roman, Ed. Lucman, Bucureşti, 2010.
-Urgia plăpânzilor/Wrath of the frail/La Colère des fragiles,
poeme. Editura Lucman, Bucureşti, 2011.
Povestiri şi versuri în următoarele antologii (în limba română
şi franceză):
-La Maison dans la Vallée, povestire, în Antologia „Contes et
Nouvelles francophones”. Éditions Échanges Internationaux,
Paris, 1995;
-Parfumuri, grupaj de poeme (bilingv), în Antologia
Festivalului InternaŃional „NopŃile de poezie de la Curtea de
Argeş”, „Poesys 10. Excelsior”, 2007;
275

-Înjurătura, sonet, în antologia „Autografe pentru Bucovina
literară”. Ed. Muşatinii, Suceava, 2009;
-Duminică devreme, grupaj de poezii, în revista Orizont literar
contemporan, II, nr.6 (11), iulie 2009;
-Crăciun, MuŃenie, sonete, în revista Poezia, XIV, nr.4(50),
iarnă 2009;
- Cinci sonete, trei în limba română şi două în limba franceză,
în „Antologia sonetului românesc”, vol. 2-3. Ed. Muzeul
Literaturii Române, Bucureşti, 2009.
Traduceri din limba română în limba franceză apărute în
volum:
-Mihai Eminescu, „Poezii/Poésies”. Ed. Libra, 1993;
-Mihai Eminescu, „Poezii/Poésies”. Ed. Libra, 1994;
-Magda Isanos, „Poezii/Poésies”, Ed.Libra, 1996;
-Carolina Ilica, „Din foc şi din gheaŃă/De feu et de glace”.
Ars Multimedia/Academia InternaŃională Orient-Occident,
Bucarest/Metz, 2006;
-Carolina Ilica, „Plângând de frumuseŃe/Beauté qui fait
gémir” (Cartea de lână), lansată la ediŃia 2007 a Festivalului
InternaŃional „NopŃile de poezie de la Curtea de Argeş”;
Traduceri apărute în antologii:
-Elena Văcărescu, poezii, în „Scrieri alese. Editura Minerva,
Bucureşti, 1975;
-Elena Văcărescu, poezii, în volumul „łara mea”. Editura
Minerva, Bucureşti, 1977;
-Mihai Eminescu, „Rugăciunea unui dac”/La Prière d’un
Dace”, în „La Langue Française au risque des cultures. Actes
du Congrès”. Éditions Échanges Internationaux, Paris, 1995;
-Mihai Eminescu, „Freamăt de codru”/”Friselis du bois”, în
„La Forêt. Anthologie poétique”. Éditions Du Chêne, Paris,
1997;
-Mihai Eminescu, poezii, în „Poeme alese/Poèmes choisis”.
Editura Grai şi Suflet-Cultura naŃională, Bucureşti, 1999;
276

-Mihai Eminescu, „La steaua”/”Vers l’Étoile”, două versiuni,
în antologia „La steaua, în limbile lumii”. Kiev, Editura Svit,
2000;
-Mihai Eminescu, „Venere şi Madonă/Vénus et Madone”, în
Antologia Festivalului InternaŃional „NopŃile de poezie de la
Curtea de Argeş”. Editura Academiei InternaŃionale Orient-
Occident, 2005.
A participat (cu traducerea în franceză) la CD-urile:
-Les cinq Épîtres de Mihai Eminescu” récitées par Radu Prince
de Hohenzollern-Veringen. Fondation Culturelle Roumaine-
Electrecord;
-Mihai Eminescu, viaŃa şi opera poetului, plurilingv (cu
traducerea în franceză a unor poeme). Libra Cultural
Fondation, 2000.
DU MÊME AUTEUR:
*
-Villes nostalgiques, poésies. Éditions de littérature, Bucarest,
1969;
-Poésies. Éditions Junimea, Iassy, 1980;
-Le Jardin en hiver, poésies. Éditions Eminescu, Bucarest,
1987;
-Les Non-comprises, poésies. Bucarest, 1999;
-Passeport pour la Ville d’en haut, prose. Bucarest, 1999;
-Le Docteur du Trésor, prose. Bucarest, 1999;
-Le Chant du Soleil, poème. Bucarest, 2001;
-À la recherche de Magda Isanos, essai biographique. Éditions
de la Fondation PRO, Bucarest, 2003;
-Le Chemin vers Ombria, roman. Éditions Augusta/Artpress,
Timişoara, 2004;
-Les Cosânzeni, roman. Éditions Augusta/Artpress, Timişoara,
2005;
277

-Amur, roman. Éditions Augusta/Artpress, Timişoara, 2006;
-À Bucarest sans adresse, essai. Éditions Vremea, Bucarest,
2008;
-Dimanche à l’aube, poésies, accompagnée par la lecture de
l’auteur. Éditions on-line du site www.<strong>isanos</strong>.ro, 2009;
-La Porte de l’Ouest, roman. Éditions Lucman, Bucarest,
2010.
-Urgia păpânzilor/Wrath of the frail/ La Colère des fragiles,
poèmes, édition trilingue roumain, anglais, français. Éditions
Lucman, Bucarest, 2011.
Contes et poèmes publiés en anthologies:
-La Maison dans la Vallée, conte. L’Anthologie “Contes et
Nouvelles francophones“, Éditions Échanges Internationaux,
Paris, 1994;
-Parfums, recueil de poèmes. L’Anthologie du Festival
International “Les Nuits de Poésie de Curtea de Arges“,
Poesys 10 Excelsior, 2007;
-Înjurătura (Le Juron), sonnet, l’Anthologie Autographe pour
la Bucovine littéraire. Muşatinii, Suceava, 2009;
-Dimanche à l’aube, poèmes choisis, dans la revue Horizon
littéraire contemporain, II, 6 (11), Juillet 2009;
-Noël, Mutisme, sonnets, dans la revue Poezia (La Poésie),
XIV, 4 (50), winter 2009;
-Sonnets, trois en roumain et deux en français, l’Anthologie du
sonnet roumain, vol 2 et 3. Éditions du Musée de la Littérature
Roumaine, Bucarest, 2009.
Traductions de roumain en français (volumes):
-Mihai Eminescu, Poezii/Poésies. Éditions Libra, 1993;
-Mihai Eminescu, Poezii/Poésies. Éditions Libra, 1994;
-Magda Isanos, Poezii/Poésies. Éditions Libra, 1996;
-Carolina Ilica, „Din foc şi in gheaŃă/Du feu et de
glace”. Ars Multimedia/Academia InternaŃională Orient-
Occident, Bucureşti/Metz, 2006;
278

-Carolina Ilica, „Plângând de frumuseŃe/Beauté qui fait
gémir”, („Le Livre en laine” publié à l’occasion du
Festival „Les Nuits de poésie de Curtea de Argeş”,
2007);
-Omar Khayyam, „Ai clipa doar”(”On n’a que l’instant”),
version roumaine. Lucman, Bucarest, 2007.
Traductions publiées en anthologies:
-Elena Văcărescu, poésies (versions roumaines). Oeuvres
choisies. Éditions Minerva, Bucarest, 1975;
-Elena Văcărescu, poésies (versions roumaines).Le volume
Mon Pays (łara mea). Éditions Minerva, Bucarest, 1977;
-Mihai Eminescu, Rugăciunea unui dac/La Prière d’un Dace.
La Langue française au risque des cultures, Actes du Congrès.
Éditions Échanges Internationaux, Paris, 1995;
-Mihai Eminescu, Freamăt de codru/Friselis du bois. “La
Forêt. Anthologie poétique“, Éditions Du Chêne, Paris, 1997;
-Mihai Eminescu, poésies. L’Anthologie “Poeme
alese/Poèmes choisis“. Éditions Grai şi Suflet-Cultura
NaŃională, Bucarest, 1999;
-Mihai Eminescu, „La Steaua” („Vers l’étoile” en plusieurs
langues”), édition soignée et présentée par Serge Luchkanyn.
Éditions Svit, 2003 (deux versions françaises);
-Mihai Eminescu, Venere şi Madonă/Vénus et Madone
(version française). Anthologie du Festival International „Les
Nuits de poésie de Curtea de Argeş”, Poesys 9, /”Venere and
Madona”. Éditions de l’Académie Internationale Orient-
Occident, 2005.
Participation en qualité de traductrice à la réalisation des
CD:
-Les cinq Épîtres de Mihai Eminescu récitées par Radu Prince
de Hohenzolern-Veringen. Fondation Culturelle Roumaine-
Electrecord;
279

-Mihai Eminescu, sa vie et son oeuvre (multilingue).
Fondation Culturelle Libra, 2000.
280