Taifas Literary Magazine no. 3, September, 2020

27
Taifas Literary Magazine no. 3, 2020, September
procedeele de frânare.
– Văd că radiezi, tovarăşu’ student. Intuiţia
mea părintească îmi denotă faptul că a-i fi tobă
de carte.
Întoarse scaunul cu spatele spătarului spre
dânsul, se aşeză, îşi sprijini deasupra coatele şi
îşi împreună strâns palmele sub bărbie. Îl
scruta ca la o anchetă făcută de comisarii de
miliţie... cu răbdare, un zâmbet aşezat pe ochi
şi o mimică cinică.
– Puţină linişte, vă rog!
Şcolarii şi cu Mălin care adormise cu
biberonul în gură amuţiră, mai puţin Luca şi cu
Alecu, care îşi împotmoliseră
maşinile într-o mlaştină şi le
forjau până la refuz
motoarele...
– Ia zi-ne mătăluţă, cât fac
doi ori doi?
Răspunsul veni întârziat şi
nesigur, pupilele căutând cu
deznădejde ajutor de la fratele
mai mare:
– Patru...
– Aşaa... – îşi frecă bărbatul
palmele cu bucurie. Da... cât
crezi mătăluţă că fac doi ori
trei?
Alex se panică de-a dreptul. Poate că ştia
răspunsul, însă maxilarul i se încleştase şi nu
voia să i se elibereze.
– Şase!! îi şoptea repetat Matei, din spatele
lui taică-său.
Îi arăta şi degetele, parcă cu disperare,
poate că cel chestionat avea să le observe şi
apoi ar fi reuşit să le şi descifreze.
– Spune, mă! Frate-tău îţi şopteşte de-l
doare limba, şi tu tot n-ai bunul simţ ca să îl
auzi.
Îşi întoarse cumva capul cu dojeneală spre
sufleur:
– Zi, mă, mai tare, să auzim şi noi! Ce, avem
year I, no. 3, 2020, September
între noi secrete?!
Matei nu îndrăzni să crâcnească. Îl
reapucară subit talentele literare. Începu să
încropească poetic cuvintele pe care şi le
imaginase în beznă.
– Am să mă ocup eu şi de tine, drăguţule! îi
aruncă taică-su din treacăt, fără ca să
binevoiască să îl privească. Hai, măi, cât fac trei
ori doi? îl întreba cu o voce enigmatică.
Alex nu cuteza să i se uite în ochi. Se blocase.
Îşi luă postura umilă a unui credincios mânat
de vreun popă cu forţa la slujbă, îşi plecă umil
capul, îşi împreună cu smerenie braţele în
jurul pieptului, se gârbovi ca să
dea o însemnătate mai
deosebită momentului, şi îşi
ridică umerii într-un fel al său
de apărare. Atât cât îi putea
permite traiectoria ochilor,
zărea cum bărbatul îşi desfăcea
tacticos centura de la pantaloni
cu gesturi uşoare, tărăgănate,
ca să dea pe deplin de înţeles
privitorului la ceea ce avea să ia
parte. O studia atent, deşi
făcuse de nenumărate ori
cunoştinţă cu dânsa: lucioasă,
lată, grea, cu catarama solidă şi
stema impregnată a Republicii
Populare Române. Jan Scarlat o făcuse uitată
atunci când trebuise să se elibereze din
armată.
– Poate ne ajută la socoteli „Centurica”! Îi
face o deosebită plăcere să ni se asocieze, aşa,
să socializăm puţin, să chicotim, să râdem pe
seama celorlalţi, să ne amintească puţin şi de
tabla înmulţirii...
Alex se pierduse de tot cu firea. Mecanismul
autoapărării începea să îşi pună amprenta pe
dânsul, închizându-l într-o altă lume. Îşi ridică
ochii şi se uita undeva departe, pe fereastră.
– Ia vino mătăluţă încoace!
Bărbatul se ridică brusc şi îl prinse uşor de
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198