Taifas Literary Magazine no. 3, September, 2020

24
Taifas Literary Magazine no. 3, 2020, September
prose 25-30
Adrian Scriminţ
ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198
Bucuria Strălucirii
(capitol din romanul Cartierul Proletarilor)
(fragment)
Capitolul acesta a luat mențiune la Concursul
Național de Literatură din 2012, ținut sub egida
USR. Locul 5, din peste 350 de concurenți. De mai
bine de 10 ani lucrez la acest roman, fiind și în
cautarea unei edituri!
Depresia puse din nou stăpânire peste
camera semi-întunecată. Însă tăcerea nu era
definitivă, boabele de
porumb pocneau
alarmate, amintindu-i
lui Jan că trebuiau
luate de pe tavă. În
timp ce îşi încolăcea în
jurul palmelor două
ştergare ca să nu şi le
frigă, se răsti la
spălătorul de vase:
– Lasă-le, mă, naibii de vase! Mai mult le-ai
înăclit decât să le speli. Las’, că pe celelalte leo
spăla cucoana de mamă-ta, când s-o întoarce
mâine de la serviciu!
Reumplu castronul şi hămesiţii tăbărâră pe
dânsul. Alergau într-o dezordine vioaie şi îşi
abandonau grăunţele încinse din căuşurile
palmelor pe unde apucau, departe de ceilalţi
suferinzi. În curând fu şi rândul pâinii să fie
scoasă din cuptor. Mirosul inundă atât
bucătăria, adunând boabe de rouă pe pereţii
reci, îmbrăcaţi în faianţă, cât şi gurile hulpave
ale celor care nu se mai săturau. Scuipau
uneori dărăbul de miez incandescent în căuşul
palmei, suflau peste el un val de aer rece, după
care şi-l vârau din nou în gură. Bărbatul, dacă
nu zărea pe întuneric lucrul acesta, le auzea
horcăielile:
– Ho, băă, luau-ar dracu’ de treabă, că vă
opăriţi gâtlejurile. Şi nici nu-i bună să o
devoraţi clocotită, lăsaţi-o boalii să se
răcească!!
După urletele bărbatului, pofta nesătuilor
dispăru într-o oarecare măsură.
– Hai, la teme, rapid, la învăţat!
Cei trei şcolari începură cu sârguinţă să îşi
vadă de îndeletnicirile care aveau cândva să îi
facă demni societăţii. Matei iscălea de zor...
– Tu ce scrii acolo, bă?
– O poezie.
– Te-au apucat creaţiile pe întuneric?!
Nu îi răspunse. Ridică doar nesigur din
umeri.
– La urma urmei,
genialităţile se ridică
din mizerie, mă; din
foamete, murdărie,
lipsă de curent şi
comunism, lua-l-ar
dracu să-l ieie! Şi... ce
ar trebui să cuprindă
poezia dumitale?
– Învăţătoarea
spunea să compunem o pezie despre tovarăşii
Nicolae şi Elena Ceauşescu, despre pionieri,
partid sau... despre ce vrem no – îi explică cu
un timbru mormăit, fără să îşi ridice ochii
cufundaţi în caietul de citire.
Spiritul patriotic al lui Jan Scarlat se
însufleţi instantaneu:
– Mă, dacă te prind că scrii despre aşa ceva,
te şifonez ca pe-o hârtie şi te bag cu mâna mea
în difuzoru’ radioului ca să cânţi tu de acolo
„Soarele şi pionierii”!
– Ştii bine că nu-mi place să scriu despre aşa
ceva! îl admonestă urgent băiatul.
Peste cameră se lăsă din nou tăcerea. În
această linişte deplină se distingea clar traseul
creionului peste foaia de hârtie, pâlpâitul
molcom al lămpii cu ulei, ronţăitul boabelor de
TAIFAS LITERARY MAGAZINE