mil_01_introd

PSIHOLOGIE MILITARĂ
Curs introductiv
M. Popa

Organizarea cursului
Suport de curs:
M. Popa, 2012, Psihologie militară, Editura
Polirom
Evaluare:
Referat (4 puncte), care conține sinteza unor
articole științifice, pe o temă liber aleasă.
sursa: International Military Testing Association
(http://www.imta.info) sau alte surse academice străine.
Examen (6 puncte)
selecție de întrebări din suportul de curs

Premise
Trăim sub semnul războiului
Lumea noastră arată așa cum arată din cauza unei
lungi serii de războaie
Conflictele pe scară largă par a fi fost încheiate în
august 1945, dar echilibrul lumii de azi se menține
prin conflict
Războaiele sunt purtate cu tehnologie, dar
tehnologia este operată de oameni
Eficiența umană este esențială pentru câștigarea
războaielor

Cuprins
1. Obiectul și specificul psihologiei militare
2. Domeniile aplicative ale psihologiei militare
3. Scurt istoric al psihologiei militare în lume și în
România
4. Poziția psihologilor în organizația militară

1. Obiectul și specificul psihologiei în mediul
militar
APA (1998)
PM implică toate disciplinele majore ale psihologiei (clinică,
organizațional/industrială, experimentală și socială)
Se întinde de la nivelul cercetării fundamentale până la investigațiile
cu aplicativitate limitată
Chiacchia (2001)
PM se ocupă cu studiul organizației și vieții militare, precum și a
operațiunilor de luptă
Modalitățile pot fi foarte variate, de la studii și cercetări, până la
evaluări de tip psihodiagnostic sau intervenție de natură clinică
Krueger (2001)
PM: domeniu specializat al psihologiei muncii
are drept scop aplicarea principiilor și metodelor psihologiei în
contextul extrem de variat al organizației și activităților militare.

PM reprezintă aplicarea principiilor şi teoriilor
psihologice în mediul militar
aplicații ale diverselor domenii ale psihologiei (socială,
clinică, experimentală, selecție aptitudinală, a dezvoltării
etc.)
contextul diverselor specialități militare (aviație, marină,
etc.)
situații în care se află personalul militar (selecție,
instruire, adaptare la misiuni reale de luptă etc.).

Mediul militar
Autoritate, structură formală, rigidă
Exigențe mari cu privire la performanță, eficiență
Condiții extreme, adesea la limita capacității umane de adaptare
Condiții specifice (dificultatea accesului, reglementări specifice -
secretul)
Există diferențe între arme şi specialități militare, dar există şi
elemente comune
Este PM o disciplină de sine stătătoare?
PM reprezintă aplicarea principiilor şi teoriilor psihologice în mediul militar.
Tocmai acest aspect, al convergenței cu mediul militar, o face disciplină
distinctă:
Abordează probleme critice (de viața şi de moarte)
Abordează populații cu probleme speciale (de la combatanți la membri de
familie)
În concluzie, PM se defineşte prin contextul de aplicare

2. Domeniile aplicative ale psihologiei
militare

Strickland (2001)
selecția personalului
evaluarea testarea și instruirea
evaluarea moralului
analizarea performanței profesionale
studiul interacțiunilor sociale la nivelul trupelor
explorarea psihologică a situațiilor de luptă
activități în beneficiul explorării spațiului cosmic

Chiacchia (2001)
Psihologia organizației militare
Selecție instruire (militari și comandanți)
Coeziunea unităților
Unitățile mai coezive au mai puține pierderi
Integrarea minorităților (etnice, sexuale etc.)
Psihologia vieții militare
Gestiunea riscurilor, probleme familiale etc.
Psihologia luptei
Confruntarea cu probleme emoționale extreme,
Confruntarea cu condiții de mediu extreme
Solicitări tehnologice

Gal și Mangelsdorff (1991)
Selecția și clasificarea
Instruirea
Ingineria factorilor umani
Stresul ambiental
Conducerea și eficiența grupurilor
Comportamentul individual și de grup
Aplicații clinice
Cercetările pe bază de sondaj
Situații și subiecte speciale

3. Scurt istoric al psihologiei militare în lume și
în România
istoria psihologiei militare se îngemănează cu însăși istoria psihologiei;
prezența psihologiei în mediul militar s-a impus ca o necesitate, fiind de
la bun început resimțită de către comandanți cu deschidere intelectuală;
perioadele de conflict militar au constituit momente de efervescență
aplicativă a psihologiei în armată;
psihologi importanți din principalele țări beligerante au fost angajați în
activități de suport psihologic al efortului de război
Au transferat experiența în mediul civil
psihologia a adus contribuții importante la creșterea performanței
militare individuale și a instituției militare
armata a pus la dispoziția psihologilor un vast câmp de oportunități
aplicative
dezvoltarea teoriei și practicii psihologice.

între anii 1940 și 2000 forțele armate au fost cel
mai mare angajator de psihologi
după căderea sistemului comunist în țările din estul
Europei bugetele militare au cunoscut o scădere
importantă
reducerea trupelor și, implicit, a cererii de suport
psihologic
cu toate acestea, în SUA, de exemplu, forțele armate
aveau între 300 și 400 de ofițeri psihologi clinicieni și un
număr aproape egal angajați activități de cercetare
(Krueger, 2001).

Psihologia militară în lume
Primul Război Mondial
Creșterea ponderii psihologilor practicieni în domeniul
muncii
Al doilea RM
Creșterea ponderii psihologilor în domeniul clinic și
psihoterapiei
”Americanizarea psihologiei” (Graumann -1997)
Dinamica fenomenului științific în SUA
Fascinația ”modului american de viață”

Premise academice (1)
În preajma primului RM, psihologia academică avea deja 50
de ani de existență
1860 - a fost înființată prima catedră de psihologie la
Universitatea din Berna (Elveția).
1870 - Roberto Ardigo publică ”La Psicologia come scienza
positiva”, primul tratat italian de psihologie;
1870 - T. Ribot publică ”La Psychologie anglaise
contemporaine”, urmat în 1879 de ”La Psychologie
allemande Contemporaine”, care au introdus în Franța
ideile psihologilor germani și englezi.
În 1876 - primul laborator de psihologia muncii, la Mantova,
1879 Wilhelm Wundt - primul laborator de psihologie la
Universitatea din Leipzig (nașterea psihologiei
experimentale moderne)

Premise academice (2)
1883 - SUA, C. Stanley Hull fondează primul laborator de
psihologie la Universitatea Johns Hopkins.
1885 - Primul laborator de psihologie din Rusia - Vladimir
Behterev, la Universitatea din Kazan.
1888, Yujiro Motora predă primul curs de psihologie la
Universitatea din Tokio.
1906 - România, învățământul universitar de psihologie
este consemnat din anul 1906, prin contribuția lui
Constantin Rădulescu Motru.

Germania (1)
1915 - selecția şoferilor pe bază de examen
psihologic (W. Moede, C. Piorkowski şi Faust elevi
ai lui Wundt)
acuitatea simțurilor (văz, auz, simțul kinestezic);
atenția (durata, concentrarea, distribuția); voința;
echilibrul emoțional, rezistența la oboseală;
comportamentul total de conducere (evaluat cu
ajutorul unui simulator)
fişă cu referințe privind o serie de date autobiografice
1915-1918, au fost examinați 10251 conducători auto
1914-1916, metode de evaluare a calităților
observatorilor aerieni şi piloților

Germania (2)
1914-1916, metode de evaluare a calităților
observatorilor aerieni şi piloților.
1918 - W. Benary
sistem de evaluare a piloților care investighează atenția,
spiritul de observație şi recunoaşterea formelor
Kronfeld
dispozitiv capabil să susțină o evaluare complexă a
piloților
observație, înțelegere rapidă, predispoziție spre acțiune,
siguranță de sine, etc.

Germania (3)
Învinsă în primul RM, a trebuit să se bazeze pe
recrutări voluntare
De aici nevoia de calitate a militarilor – selecție!
comisii speciale psihotehnice pe lângă fiecare
comandament
Până în 1931 existau: un laborator central, șapte birouri
psihotehnice pentru armata terestră, un birou psihotehnic
pentru marină
Personalul se compunea din ofițeri și civili licențiați ai
universităților, special pregătiți

Germania (4)
Aspecte investigate:
inteligența, reacția la subordonare, executarea ordinelor,
analiza grafologică și analiza vorbirii (timbrul, energia,
prestanța/voința se manifestă prin ton, tempo, ritmul
vorbirii și articulare)
Probe situaționale
se cerea candidatului ca, într-un timp dat, să execute o serie de
mișcări, să se echipeze cu casca, ranița, carabina; să ducă o
scrisoare la cutie; să înfășoare o funie pe niște cârlige de pe dreapta
și stânga drumului, așezate la diferite înălțimi, apoi să întindă
această funie bine; să treacă o punte etc. (vizate fiind îndemânarea
în mișcări, atenția, memoria etc.).

Germania (5)
Comisia de examinare la admiterea în școlile
militare era formată din doi ofițeri de stat major,
care aveau cuvântul final, un medic și doi psihologi
Rezultatul era:
Apt
Apt parțial
Inapt
validare raportată de 87.5% pentru trupă

SUA – I RM
APA (1892)
Robert Yearks, președintele APA, a oferit serviciile
în slujba efortului de război
”Division of Psychology” , 132 ofițeri
Obiectivul principal: evaluarea și repartizarea
recruților pe specialități militare
Testele Army alfa şi beta
7 milioane de testări (aplicate de 42000 ofițeri)
Prelucrarea a fost facută de statisticieni reputați (E. L.
Thorndike, Louis Thurstone și Arthur Otis )

SUA – I RM
Alte direcții de acțiune:
evaluarea stării morale a trupelor
adaptarea militară
conducerea în luptă
aptitudinea de zbor
evaluarea instabilității emoționale
evaluarea performanței profesionale
Experiența acumulată a fost transferată în mediul
civil
progresul masiv al psihologiei I/O

SUA – II RM
Activități în fiecare categorie de forțe armate
Structuri specializate
National Research Council
Psychological Warfare Services
Veterans Administration
Diversificarea aplicațiilor militare ale psihologiei
B.F. Skinner - antrenarea porumbeilor în ghidarea
rachetelor
Psihologii gestaltiști învățau populația cum poate identifica
aeronavele inamice față de cele proprii
psihologii industriali: proiectarea cabinelor de avioane

SUA – II RM – Aviația militară
1939: “Comitetul Consiliului Național de Cercetare în
Psihologia Aeronautică”
efectuează evaluări în zbor asupra “încordării psihice” a piloților
1940: program de psihologie aeronautică pentru US Army,
urmărind activități de cercetare şi aplicative
1943: cercetarea accidentelor generate de acționarea
greşită a escamotării trenului în locul flapsurilor, la decolare
La începutul războiului, US Navy - sistem de selecție
psihologică a piloților compus din trei categorii de teste:
Aviation Classification Test (aptitudini intelectuale);
Mechanical Classification Test;
Biographical Inventory

SUA – II RM – Aviația militară
Un sistem de clasificare pe cinci trepte valorice a condus la reducerea
de la 50%, la 30% a eşecurilor în procesul de instruire
pentru 100 de piloți formați
Fără selecție - 397 elevi
Cu selecție - 156

SUA – II RM - concluzii
aplicațiile militare au fost tema principală a psihologiei
americane în perioada celui de-al Doilea Război Mondial
Boring, 1945, raport către National Research Council
șapte aplicații majore ale psihologiei în armata terestră și navală:
observație, performanță, selecție, instruire, adaptarea
personalului, relații sociale, opinii și propagandă
1500 psihologi, constituiți în sute de comisii, au examinat
peste 1 milion de oameni, 450.000 fiind respinşi
un sfert dintre psihologii americani au fost angajați direct
sau indirect în activități în sprijinul armatei
serviciile de informații: proceduri de evaluare şi selecție a
viitorilor agenți
metodă a „centrelor de evaluare”,

RUSIA (URSS)
Acordă importanță nu doar selecției, ci și altor domenii, cum
ar fi: psihologia luptei, instruirea militarilor, raționalizarea
muncii, oboseala, psihologia grupurilor
Examenele psihologice se bazau și pe chestionare care
vizau, pe lângă variabile de natură psihică și aspecte de
ordin politic (?!)
1931 se legiferează testarea psihologică a candidaților la
şcolile forțelor aeriene militare
1936 se înființează, la filiala Institutului de Medicină
Aeronautică de pe lângă Şcoala de zbor de la Kaciusk, un
laborator de psihologie orientat pe problemele selecției
psihologice ale aviatorilor
I.P. Pavlov – a studiat și a lucrat (1890) la Academia
Militară din St. Petersburg

Anglia – I RM
I RM
Oboseala muncitorilor din fabricile de armament
Dublarea timpului de muncă
1915 - comitet pentru sănătatea muncitorilor din fabricile de muniții,
denumit ulterior Industrial Fatigue Research Board
evaluări psihologice pentru selecția piloților
II RM
1939, laboratorul de psihologie al Universității
Cambridge solicitat de aviație
rezultate practice în domeniile selecției şi instruirii personalului
efectelor privării de somn şi ale oboselii, percepției vizuale şi
proiectării cabinei

Anglia – II RM
1939, laboratorul de psihologie al Universității Cambridge
solicitat de aviație
rezultate practice în domeniile selecției şi instruirii personalului
efectelor privării de somn şi ale oboselii, percepției vizuale şi
proiectării cabinei
1940 “Cambridge cockpit” (conceput pe structura unei cabine de
Spitfire); studii asupra oboselii
conduce la dezintegrarea deprinderilor;
blochează activitățile “periferice”, cum ar fi controlul rezervei de
combustibil;
reduce capacitatea de anticipare;
împiedică controlul şi integrarea sarcinilor complexe

Anglia – II RM
studii sistematice asupra stresului de zbor
doar 10% dintre piloți supraviețuiau unei serii de 30 de
misiuni de luptă
simptomele nevrotice au fost clasate în trei categorii
cauzale:
zborul
mediul personal/profesional
vulnerabilitatea individuală specifică

Italia
1914 Agostino Gemelli (medic, psiholog, pilot)
laborator având ca obiective de evaluare: precizia şi
viteza percepțiilor, puterea şi stabilitatea concentrării,
echilibrul emoțional
frecvența pulsului, respirației şi tensiunea arterială
1942, examenul psihologic se structurează pe
caracteristicile percepției, calitățile psihomotorii, ale
atenției şi echilibrului emoțional

Franța
1914 “Centrul de examinări aeronautice”, condus
de un neurolog şi un fiziolog
1915 este elaborată, tot de medici, prima
metodologie de examinare psihologică propriu-zisă
(elaborată tot de medici)
1915 Camus şi Nepper
selecția aviatorilor pe baza unei probe de timp de reacție
şi a uneia de emotivitate

Polonia
1936- 30 de laboratoare și numeroase oficii de
orientare profesională la nivelul armatei poloneze
Pe lângă Ministerul Apărării Naționale funcționa o
comisie alcătuită din psihologi consacrați
Centrul aviației militare era organizat ”destul de
complet și foarte sistematic” (I.M. Nestor)
secții: neurologie, psihiatrie, oftalmologie, laringologie,
radiologie, psihologie
A existat și un centru psihotehnic al armatei
terestre, la Rembertow.

Olanda
1919 – 1925 cercetări psihotehnice
1925 Selecția psihologică a devenit obligatorie
Ministerul de război însărcinează o comisie de specialiști
condusă de renumitul psiholog olandez F. Roels, prof.
universitar la Utrecht, să se ocupe cu problema
diagnosticării psihice al militarilor
Obiective
evaluarea inteligenței (calcul simplu, raționament verbal,
memoria vizuală, logica gândirii, imaginație
”executarea ordinelor”
Militarii erau examinați la intrarea în unitate
Proveniență, comportament, familie

Japonia
Institutul psihologic de pe lângă Universitatea din
Tokio
studii privind rolul inteligenței în performanța militarilor
capacitatea de calcul, controlul și coordonare mișcărilor,
atenția, raționamentul, memoria, puterea de asimilare
intelectuală, timpul de reacție
profesorul Awaji a stabilit gradul de inteligență necesar
pe arme, în următoare ordine: unitățile tehnice, aviația,
infanteria, artileria, cavaleria

ROMANIA

1902 - M. Cîmpeanu „Încercări de psihologie
militară şi colectivă”, publicată în limba franceză
1907 reeditată în românește; premiată de Academia
Română

Psihologia aeronautică

Preistorie
”A doua serie a şcolii militare
de aviaŃie de la Cotroceni a
început în aprilie 1912 cu
câteva lecŃii de psihologie a
zborului...”
Gh. Negrescu (brevet de pilot militar nr. în
istoria aviației militare române; “Din
amintirile unui vechi aviator’”, 1972,
Editura Militară,
Gh. Caranda
Primul pilot militar
român mort într-un
accident de zbor
20 iunie, 1912

1920 - 1958
6 august 1920, generalul Ion
Răşcanu a semnat Decizia
Ministerială nr. 466:
„Instrucțiunea pentru
funcționarea serviciului sanitar
al Aeronauticii Militare şi
înființarea Centrului Medical
Aeronautic”
Psihologia aeronautică se
manifestă prin contribuția
medicilor de aviație

Victor Anastasiu:
„Medicul din aviație trebuie a fi în cunoştință de
părțile privitoare la aviația din toate specialitățile,
pe terenul fiziologiei experimentale şi la curent cu
toate dificultățile şi chestiunile care privesc
aviațiunea.
În plus, trebuie a cunoaşte bine şi starea psihică a
aviatorului, în special în circumstanțele grele ale
zborului pe sus sau la aterizare; pentru aceasta
trebuie a zbura.”

Activități medico aeronautice:
expertiză şi asistența medicală
studii şi cercetări pe aviatori în timpul zborului
primul Congres Internațional de Navigație Aeriană, secțiunea
medicală, Paris 15-25 nov. 1921
al doilea Congres Internațional pe aceeaşi temă de la Londra,
25-30 iunie 1923.
10-20 dec. 1926
prima reuniune a medicilor militari din aeronautică
(Băneasa)
studii originale şi ultimele cercetări pe plan internațional.

Probleme generale ale psihologiei piloților
Anastasiu, V. (1921). Psihologia aviatiorilor. Revista sanitara
militara (5-6-7)
Popovici, A. (1921). Date psihologice. Aeronautica româna, 1.
Iacobescu, G. (1923). Psihologia aviatorilor. Aeronautica
româna(5).
Alexandru, Z. (1934). Psihologia zburătorilor. România
aeriana,(7).
Vlad, I., & Apostol, O. (1934). Psihanaliza în aviație. Comunicare
la Întrunirea medicilor militari din aviație – februarie
Apostol, O. (1935). O anchetă psihologică la o şcoală de aviație.
România aeriana(4-5)
Popa, I. V. (1947). Pentru o psihologie a aviatorilor. România
aeriana(4)
Serbanescu, V. (1936). Problema antrenamentului psihofizic la
personalul aeronautic. Revista aeronautica.

Aspecte emoționale ale zborului
Ionescu, P., Dobreanu, I., Sulica, V., & Anastasiu,
V. (1934). Emotivitatea aviatorilor. Comunicare la
întrunirea medicilor militari de aviație – februarie
Iacobescu, G. (1938). Frica la aviatori (9).
Ioanitescu, G. (1946). Frica în aviație. Revista
aeronauticii(3-4).
Popa, I. V. (1947). Stările emoționale la piloții de
avion. România aeriană (6)

Evaluare psihologică şi selecție
Manoil, A. (1934). Timpul de reacție. Revista
aeronautica(11-12).
Serbanescu, V. (1935). Orientarea şi şi selecția
profesională şi psihotehnică. Revista aeronautica(3-4)
Dumitru, D., & Serbanescu, V. (1936). Considerații
asupra testului POPPELREUTER pentru atenția
distributivă după 1036 examinări la Centrul Medical
Aeronautic. Reuniunea anuala a medicilor aviatiei.
Popa, I. V. (1947). Criterii psihotehnice şi metode
aplicate în aeronautică. România aeriana(11).
Popa, I. V. (1947). Necesitatea unei bune selecții
psihotehnice a piloților. România aeriana(9-10).

Aplicații în armată
1930, mr I. Stoka: Laboratorul de cercetări psihofiziologice
de pe lângă Şcoala Pregătitoare de Ofițeri din Bucureşti.
1932 C. Atanasiu primele probe psihologice militarilor dintrun
regiment de infanterie şi altul de artilerie.
10 mai 1934: Laboratorul de Psihologie şi Pedagogie
Aplicată în cadrul Şcolii Pregătitoare pentru Ofițeri
1934 se înființează, sub îndrumarea Institutului de
Psihologie din Cluj, laboratoare de cercetare psihologică pe
lângă cele şase licee militare existente

Aplicații în armată
1938-1942: Revista Spirit Militar Modern, la care
colaborează și reputatul psiholog Gheorghe Zapan
1939 apar patru numere din publicația Jurnalul de
Psihologie Militară
1 aprilie 1940 se înființează Institutul Psihotehnic Militar
(până în 1941)
În 1943 Universitatea din Bucureşti este solicitată să
efectueze examene psihologice tuturor elevilor din şcolile
de ofițeri şi subofițeri din țară
Timp de un an, I.M. Nestor şi echipa sa examinează 25497 elevi din
57 de şcoli militare
Raportul a fost înaintat pe 12 mai 1944 şi era o radiografie sinceră a
stării psihice şi morale a armatei.

1937 ”Frica în război” – Cpt. Mircea Petală
Războiul este ”marele laborator al fricii”, ”un
vast laborator de experiențe individuale și
colective, de care trebuia să se țină seama”
”Frica este naturală, curajul este o cucerire a
omului”
Prefață de Nicolae Iorga
etalează superior respingerea ”dreptului la frică” în
fața pericolului, acceptând că este un sentiment
uman, inevitabil uneori, dar considerând-o în esență
drept rușinoasă

1940 – dr. Odiseu Apostol şi psih. dr. Ardan Tudor
“Contribuția psihologiei la dezvoltarea armatelor moderne”,
scot în evidență tehnologizarea
armatelor moderne şi schimbarea
rolului factorului uman;
fac o trecere în revista a istoricului
psihologiei în mediul aeronautic;
propun un model de selecție care
să vizeze în egală măsură
aptitudinile dar şi personalitatea
aviatorilor;
susțin ideea unui examen comun,
medical şi psihologic.

Evoluția postbelică a psihologiei militare
demobilizarea armatelor a însemnat reducerea
considerabilă a numărului de psihologi din acest domeniu
psihologii au rămas angajați în optimizarea
capacității de luptă a militarilor (selecție, programe de instruire,
suport psihologic, analiza informațiilor etc.)
tehnicii de luptă (proiectarea interfeței om-mașină în sistemele de
armament)
Koppes (2003) consideră ”forțele militare” printre factorii
care au condus la dezvoltarea psihologiei industrialorganizaționale
în ansamblul său
În aproape toate țările au fost create și au funcționat
institute de cercetări medicale și psihologice, uneori câte
unul pentru fiecare dintre categoriile de forțe armate

Evoluția postbelică a psihologiei militare
câmp larg de aplicații psihologice au oferit conflictele
militare postbelice, Vietnam, Coreea și, mai recent,
campaniile din Irak și Afganistan, precum și misiunile de
menținere a păcii, cum sunt cele din spațiul fostei Iugoslavii
psihologii s-au apropiat de mediul operațional, putând fi
întâlniți alături de unitățile aflate în misiuni, dar și în bazele
aeriene sau pe navele de luptă
Una din direcțiile majore de intervenție psihologică a
devenit, în ultimul deceniu, stresul posttraumatic
Psihologii militari acordă în mod curent sprijin militarilor, dar și
civililor, afectați de evenimente traumatizante (situații de luptă,
accidente, evenimente meteo extreme etc.).

Evoluția postbelică a psihologiei militare
1994 în SUA, psihologii militari au obținut, în urma unui
program special de educație academică și practică clinică,
dreptul de prescriere a unor medicamente psihotrope
New Mexico și Louisiana au promovat legi prin care se
recunoaște dreptul de prescriere, pentru psihologii calificați
în acest sens
Gal și Mangelsdorf (op. cit): două evenimentele care au
marcat profund psihologia militară în ultimele decenii
căderea comunismului
introducerea microcalculatoarelor

http://www.internationalmta.org
Web...
Local...

Romania
perioada postbelică a fost vitregă pentru psihologie și psihologi
după reculul major determinat de epurările politice de după război, a
urmat un deceniu de deschidere dintre 1965-1977
supusă constrângerilor politice până în 1989
În 1970: se înființează, în cadrul Consiliului Politic Superior al Armatei,
Birouri de psihologie, sociologie şi pedagogie (care funcționează până
în 1980)
se înființează funcții de psiholog în toate unitățile şcolare militare.
1974 Biroul de psihologie auto, în cadrul Comandamentului Infanteriei şi
Tancurilor
1974 se înființează Biroul de examinare psihofiziologică din cadrul
Centrului de Cercetări Ştiințifice Militare (dr. C. Mihăilescu)
2002, este Secția de Psihologie a StMG al Armatei
2004 Comisia de psihologie militară a Colegiului Psihologilor

1959 - 1989
Dr. C. Cristescu, neuropsihiatru - 1959 – Modificări
psihologice în zborul la mare altitudine, Revista sanitara
militara (3)
1959 - Valeriu Ceauşu – Fondatorul
Şcolii româneşti de psihologie
aeronautică
1961 – Evaluarea psihologică este
inclusă oficial în expertiza
medicală a personalului
aeronautic.
Valeriu Ceauşu
(1924 - 1991)

Valeriu Ceauşu
• Cărți de autor
Psihologia organizației şi relațiile şefsubordonați
(1970);
De la incertitudine la decizie (1972);
Psihologia zborului (1976);
Cunoaşterea psihologică şi condiția incertitudinii
(1978);
Autocunoaştere şi creație (1983);
Informație şi acțiune (1989)
Cărți coordonate
1985 – Dimensiuni psihologice ale zborului
aerospațial (1985),
1987 – Solicitări psihologice la aviatori şi
paraşutişti
Inventator a numeroase teste şi aparate
psihologice
Valeriu Ceauşu
(1924 - 1991)

Zborul spațial românesc (14 mai 1981)
Selecția psihologică
(V.Ceauşu)
Asistența psihologică a
antrenamentului
preliminar (M. Popa)
Asistența psihologică
dinaintea zborului (V.
Teodorescu)
Programul de cercetare în
zbor (V. Ceauşu, I.P.
Vasilescu)

4. Poziția psihologilor în organizația
militară (APA, 1998; Krueger, 2001)
Institute și centre de cercetare
Instituții educaționale
Centre medicale, spitale și clinici
Baze militare
Unități de campanie
Instituții administrative și de comandă ale armatei

Dispoziția SMG-14 (01-03-2002)
România - obiective ale activității psihologice
Selecția resursei umane
Cunoaşterea și monitorizarea resursei umane pe traseul
carierei militare sau al activității în mediul militar
Asigurarea asistentei psihologice pe timp de pace, în situații
de criză și război pentru întregul personal și membrii de
familie.
Analiza relațiilor de munca și a celor interpersonale în
subunitatea militară (organizația militară)
Cercetarea solicitărilor psihofizice ale câmpului de luptă
modern
Cercetarea, experimentarea, realizarea si validarea de
metodologii pentru selecția, cunoaşterea si asistenta
psihologica a personalului din armată.

România – structuri psihologice
Dispoziția SMG-14 (01-03-2002)
Secția de Psihologie din cadrul Statului Major General;
Birouri, cabinete şi catedre de psihologie la nivelul unor structuri
centrale;
Birouri sau laboratoare de psihologie la nivelul unor structuri de
subordonare centrală (Institutul de Medicină Aeronautică și Spațială,
Centrul de Medicină Navală);
Birouri de psihologie la statele majore ale categoriilor de forțe ale
armatei;
Compartimente de psihologie la corpurile de armată teritoriale;
Cabinete de psihologie la unitățile de tip (similar) brigadă, regiment,
bază de instrucție, instituții militare de învățământ şi şcoli de aplicație
ale armelor;
Cabinete de psihologie la centrele militare județene / de sector;
Birouri de psihologie la centrele zonale de selecție şi orientare;
Cabinete de psihologie clinică şi medicală în secțiile sau clinicile de
psihiatrie ale spitalelor militare.

CONCLUZII
În multe țări, armata a fost instituția care angaja cei mai mulți
psihologi, pentru că:
este un sistem închis, caracterizat de dependența de
recrutarea unor oameni necalificați
necesitatea de prelungire a carierei militare (diminuarea
costurilor)
limitarea pierderilor şi a accidentelor, etc
chiar şi în timp de pace specialitățile militare implică
exigențe mari sub aspectul performanței umane (vezi
aviația, de ex.)
PM este o tehnologie care operează asupra psihicului
militarilor, nu pentru a-i face să gândească altfel, ci pentru a fi
mai eficienți în îndeplinirea misiunilor
armata este orientată pe misiune, să lupte şi să câştige

CONCLUZII
PM este o zona de intersecție a tuturor domeniilor psihologiei.
PM nu este o disciplină autonomă, ci o aplicare a principiilor şi
metodologiilor psihologiei în armată:
îşi extrage cunoştințele din domeniile clasice ale psihologiei
este definită prin contextul de aplicare
se schimbă odată cu schimbările contextului
Armata a contribuit, probabil, mai mult decât orice altă instituție
la dezvoltarea psihologiei
În România, atunci când psihologia era scoasă din alte medii
profesionale, în armată a continuat să existe şi să se manifeste
Viitorul PM este limitat doar de devotamentul şi imaginația celor
care vor activa în acest domeniu.