200-de-Ghicitori-Pentru-Copii

inefabile, concentrate şi generatoare de mişcări de
idei febrile: ,,Coarnele-s ca rămurele/ Când se luptă
dă cu ele./ În pădure el trăieşte,/ Hai răspunde, cine
este?”(Cerbul). Sau:,,Şoricel înaripat,/ De tavan stă
agățat,/ Dacă vrei să-l întâlneşti,/ Mergi în peşteri
şi-l găseşti.”(Liliacul).
După cum autoarea însăşi argumentează, ținta
didactică a acestei cărți este cu dublu efect: să-i
ajute în procesul instructiv-educativ pe colegii ei şi
să le dăruiască învățăceilor copii ,,de orice vârstă o
carte minunată a copilăriei lor”. Cu toată
sinceritatea, consider că a reuşit!
Cele mai multe ghicitori se prezintă sub formă
de catren, câteva sunt cvinarii, distihuri şi o terțină.
Dezlegările (răspunsurile) sunt date în paranteză de
cele mai multe ori, iar în rare cazuri ele rezultă ca
rimă finală a respectivei cimilituri. Se fereşte,
astfel, de monotonie şi acordă mai multă mobilitate
în aflarea posibilului răspuns:,,Jocul preferat al lor/
E-ncâlcitul ghemelor”.(Pisoii).
Dincolo de unele imperfecțiuni metrice,
adecvate totuşi celor mici, răzbate fiorul enigmatic
al trecerii ireversibile a timpului:,,Seamănă c-un
sfințişor,/ Miere şi nucă nu are,/ E-o clepsidră în
picioare,/ Care cifră este oare?”(Cifra opt).
Prof. Ioan Puflea
Liceul Teoretic ,,Mihai Eminescu”, Bârlad
4