Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

SECURITATE ŞI STRATEGIE MILITARĂ
naţiunii.
Nu credem că mai are sens să mai încercăm, în materialul
de faţă, o demonstraţie a faptului că, în condiţiile
începutului mileniului III şi ale globalizării, o dezvoltare
autarhică, de înalt nivel tehnologic, este o iluzie.
Totuşi, vom insista, în continuare, mai ales asupra
problematicii implementării sistemului de valori europene
şi euro-atlantice.
Sistemul de valori europene şi euro-atlantice (democraţia,
libertăţile şi drepturile omului, statul de drept,
proprietatea privată, cooperarea, armonizarea de interese
etc.) este un element de bază care oferă unitate şi coeziune
tuturor structurilor economice, sociale, politice şi
militare din Occident. Acest sistem de valori şi-a dovedit
superioritatea în deceniile Războiului Rece şi a constituit,
pentru popoarele din „statele captive”, o aspiraţie vitală.
Implementarea acestui sistem de valori, nu adoptarea lui
formală, poate oferi României şi întregii Europe de Est
instrumentul cel mai eficient de relansare a vieţii sociale,
a economiei, a spiritului public ş.a.m.d. Adoptarea funcţională
a sistemului occidental de valori poate fi înlesnită,
în România, ca şi în alte state europene, de existenţa unei
tradiţii a modernităţii de tip occidental (datând din secolele
XVIII-XIX). Această tradiţie a fost întreruptă dramatic de
ocuparea sovietică şi de comunism şi combătută în diferite
forme, după 1989, de către diverse categorii de „nostalgici”,
structuri birocratice, grupări „oculte” de interese.
Perioada de după 1989 a pus în faţa societăţii româneşti
problema redefinirii şi reformulării intereselor naţionale şi
a obiectivelor fundamentale ale naţiunii şi ale statului. La
nivelul factorilor politici, remarcăm faptul că cele mai importante
grupări, partide, forţe din ţara noastră s-au aşezat
pe poziţii identice sau aproape identice în raport cu obiectivele
integrării euro-atlantice. Aceste obiective s-au bucurat
permanent de un larg suport popular, chiar dacă opinia
publică nu a înţeles întotdeauna conţinutul programelor
de aderare la NATO sau costurile politicii de integrare în
UE. Factorii politici au operat, deci, în formularea acestor
obiective cu ceea ce se numeşte „raţiune de stat”, în timp
ce populaţia a acţionat sub un puternic impuls emoţional,
sperând că integrarea în structurile euro-atlantice va fi un
panaceu împotriva racilelor, nedreptăţilor şi inegalităţilor
societăţii româneşti. De aceea, clasa politică are o mare
responsabilitate în următorii ani în domeniul gestionării
corecte şi eficiente a procedurilor de integrare în structurile
euro-atlantice, de capacitatea sa concretă de a gestiona
aceste procese depinzând, în mare măsură, îndeplinirea
efectivă a obiectivelor prioritare de pe agenda dezvoltării
naţionale (economică, politică, socială, culturală etc.).
BIBLIOGRAFIE
– Strategia de securitate naţională a României
– Securitatea naţională la început de secol XXI, AÎSM, Bucureşti, 2001.
The national interest is the general expression of the vital necessities of a state, which are deriving from the existence of a national
state itself and its sovereignty statute. Usually, the components of the national interest are: interests regarding physical survival of the
state, the national security, the state rights and its international prestige/role/statute, the economical and social prosperity/development,
the political stability and political regime/system.
A difficult problem of the contemporary era consists in the impact of the globalization and regionalization over national interests.
Moreover, there is a direct and obvious relation between national interests, national states and national identities.
In present, at least at the great international actors level, there is a space for dialog, interests harmonization and partnerships, hard
to anticipate even at the beginning of ’80s.
The harmonization of the interests has become, in the past years, the solution for avoiding considerable conflicts in the international
life, and it is a method by which the members of the international community can bring into accord the fundamental interests with the
present realities.
In the academic society, and not only there, has been debated the problem of the relations between the individual interests, nation
interests and state interests.
Romania’s fundamental interests are established by the political factor and they have a dynamic character determined by the transformations
on internal and external plan.
Romanian state is promoting its national interests by security policy. It’s an integrated part of the general policy and includes principles,
norms, measures and actions undertaken in all domains, organizations and institutions established to promote and protect fundamental
interests.
Romania’s joining NATO – the fundamental objective of the “national interest” policy, after 1989 – is an absolute necessarily guarantee
of security in the present international context of reshaping world order, revival of the nationalistic passions, interethnic and interconfessional
conflicts, increased terrorist threats and NBC proliferation. Meantime, the political-military relations between Romania and NATO
imply a Romanian security contribution to the Alliance, expressed through a set of roles, responsibilities and specific missions.
Romania’s adhesion to NATO cannot be separated from the integration process to EU. In both cases, a radical economic and institutional
transformation is necessary, mainly the implementation of a set of truly modern values (democracy, human rights and freedom, fair state,
private property, cooperation, harmonization of interests etc.). For that, the political class has a future great responsibility in the domain
of right and efficient management of integration procedures to Euro-Atlantic structures; on its concrete capacity to manage these processes
de
IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003
97