Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

SECURITATE ŞI STRATEGIE MILITARĂ
piaţă şi a disciplinei financiare;
- dezvoltarea societăţii civile şi a clasei de mijloc;
- asigurarea stabilităţii sistemului financiar-bancar şi
a echilibrului social;
- modernizarea instituţiilor de apărare a ordinii publice;
garantarea siguranţei cetăţeanului;
- optimizarea capacităţii de apărare naţională, în
conformitate cu standardele NATO;
- îmbunătăţirea capacităţii de participare la acţiunile
internaţionale pentru combaterea terorismului şi a crimei
organizate;
- îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei şi
protecţia copilului, dezvoltarea instituţiilor de educaţie,
cercetare şi cultură;
- reforma administraţiei publice şi dezvoltarea regională,
în corelaţie cu practicile şi reglementările europene;
- armonizarea relaţiilor interetnice şi edificarea statului
civic multicultural, având drept garanţii ale securităţii
participarea socială, integrarea interculturală şi subsidiaritatea
în actul de guvernare;
- acţiuni diplomatice şi o politică externă creativă,
dinamică şi pragmatică, bazată pe respectarea tratatelor
şi acordurilor internaţionale la care România este parte,
a obiectivelor şi principiilor Cartei ONU;
- diversificarea şi strângerea legăturilor cu românii
care trăiesc în afara graniţelor ţării;
- participarea activă la acţiunile de cooperare internaţională
pentru combaterea terorismului şi a crimei organizate
transfrontaliere;
- dezvoltarea relaţiilor de bună vecinătate şi a unei
conduite participative pe plan regional, pentru consolidarea
stabilităţii şi reglementarea crizelor;
- asigurarea securităţii colective;
- implicarea societăţii civile în realizarea obiectivelor
strategiei de securitate.
Realizarea acestor obiective va produce modernizarea
structurală a societăţii româneşti şi va accelera rezolvarea
marilor probleme cu care aceasta se confruntă, va realiza
şi proteja interesele naţionale, va asigura securitatea
naţională a ţării şi a cetăţenilor ei.
3. Interesul naţional şi aderarea
la structurile euro-atlantice
Acţiunea consecventă a României de integrare
în structurile euro-atlantice s-a raportat, încă de la
debutul său, la interesele fundamentale ale statului.
Astfel, conducerea politică de la Bucureşti consideră
NATO ca un garant al păcii şi stabilităţii în spaţiul
euro-atlantic şi ca un sprijin, absolut necesar, pentru
asigurarea securităţii statului român.
Regulile stabilite în cadrul NATO favorizează, în
mod indispensabil, securitatea şi apărarea naţională a
fiecărui membru al Alianţei: statele NATO sunt egale
în drepturi; fiecare recunoaşte frontierele celorlalte
state NATO şi respectă regulile bunei vecinătăţi şi
cooperării reciproc avantajoase; tensiunile, rivalităţile
şi conflictele dintre statele membre se rezolvă în mod
obligatoriu, în primul rând, în cadrul Alianţei, exclusiv
prin mijloace paşnice. Alianţa, în ansamblul său, şi-a
stabilit orientări ferme de consolidare şi dezvoltare
a regimurilor politice democratice, drepturilor şi
libertăţilor cetăţeneşti şi umane, economiei de piaţă
funcţionale etc. Procesul decizional în cadrul NATO se
bazează pe regula democratică a consensului. Aceste
caracteristici, precum şi altele, corespund intereselor
fundamentale ale statului român şi oferă sprijin pentru
stabilitatea internă a acestuia şi pentru dezvoltarea
economico-socială.
Pe de altă parte, puterea militară şi iniţiativele politicodiplomatice
ale Alianţei favorizează stabilitatea în mediul
internaţional, în Europa de Est şi de Sud-Est, situaţie ce
are implicaţii benefice asupra statului român. Aderând la
NATO, România primeşte o garanţie de securitate absolut
necesară în actualul context internaţional de remodelare a
ordinii mondiale, de resuscitare a pasiunilor naţionaliste,
a conflictelor interetnice şi interconfesionale, de intense
ameninţări teroriste internaţionale sau de proliferare a
armelor de distrugere în masă. Relaţiile politico-militare
dintre România şi NATO presupun, însă, şi un aport de
securitate al României la Alianţă, exprimat prin o serie
de roluri, responsabilităţi şi misiuni specifice. Summit-ul
NATO de la Praga, din noiembrie 2002 - finalizat şi prin
invitaţia adresată ţării noastre de a se alătura NATO – a
pus un accent deosebit tocmai pe aporturile de securitate
ale noilor membri, atât în spaţiul Alianţei, cât şi în ariile
conexe. Între altele, trebuie să menţionăm că România are
deja o tradiţie de participări la acţiuni de pace şi securitate,
sub egida NATO, OSCE şi ONU, în Balcani, Caucaz,
Afghanistan ş.a.m.d.
Aderarea ţării noastre la NATO – obiectiv fundamental
al politicii „interesului naţional”, după 1989 – nu poate
fi separată de procesul integrării în UE. Recenta hotărâre
a Consiliului UE de la Copenhaga, din decembrie 2002,
de a fixa în termeni clari integrarea României în Uniune,
a fost primită la Bucureşti ca o încurajare a demersurilor
naţionale de integrare în Europa. Ca şi în cazul NATO,
integrarea în UE presupune o transformare instituţională
şi economică radicală, dar, şi mai ales, implementarea
unui set de valori cu adevărat moderne. Dacă interesul
naţional cere ca România să fie un stat democratic de drept,
cu o economie prosperă, o stabilitate socială solidă, un
nivel de trai ridicat, UE oferă singură posibilitatea reală
de îndeplinire a acestor obiective vitale pentru viitorul
96 IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003