Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

SECURITATE ŞI STRATEGIE MILITARĂ
În cazul când acest lucru nu este posibil este necesar a se
obţine informaţii despre obiectiv şi zona sa de dispunere.
Forţele speciale trebuie să lucreze în echipe mici şi care să
fie inserate sub acoperire. Decizia de dislocare a forţelor
speciale, precum şi misiunile de îndeplinit ale acestor
forţe în operaţiile psihologice vor fi luate doar la un nivel
la care organul decident are acces la: luarea în calcul a
riscului diplomatic şi politic, evaluarea informaţiilor clasificate,
conceperea operaţiilor forţelor militare, capacitatea
de acţiune a forţelor, precum şi la informaţii politice.
De regulă, acest lucru se va face la un nivel strategic
militar.
Întrebuinţarea forţelor speciale în anumite operaţii
psihologice este recomandată deoarece sarcinile în astfel
de misiuni nu pot fi îndeplinite de forţele combatante
generale. Forţele speciale sunt întrebuinţate în operaţiile
psihologice care necesită un grad ridicat de expertiză,
cheltuieli şi resurse alocate şi, totodată, implică multe
riscuri.
Întrebuinţarea forţelor speciale în operaţii psihologice
presupune: stabilirea zonei de operaţii speciale, regulilor
de acţiune a forţelor, precum şi organizarea şi desfăşurarea
operaţiilor speciale.
Zona de operaţii se stabileşte în funcţie de perioada
desfăşurării, teritoriu şi tipul operaţiei, astfel:
• în timp de pace şi situaţii de criză (pe teritoriul
naţional; în afara teritoriului naţional – în situaţia constituirii
unei coaliţii multinaţionale, în situaţia acţiunilor
independente);
• în timp de război (pe teritoriul naţional – operaţii
integrate, operaţii autonome; în afara teritoriului naţional
– în situaţia constituirii unei coaliţii multinaţionale, în
situaţia acţiunilor independente).
În momentul când s-a luat decizia îndeplinirii unei
misiuni psihologice cu forţele speciale, comandantul
acestor forţe va pregăti un plan de acţiune, care va cuprinde,
de regulă: conceptul general de utilizare a forţelor
speciale în operaţii psihologice, alocarea forţelor pe momente
de întrebuinţare, o concepţie de comandă, control,
comunicaţii şi informaţii care să fie aplicată de forţele
speciale şi restricţii referitoare la utilizarea acestora.
Planificarea forţelor speciale în operaţii psihologice
necesită o abordare simultană şi nu o „cascadă” de ordine
care să pună în mişcare activităţi de planificare la nivele
de comandă succesive.
Reguli de acţiune a forţelor speciale:
• reguli de angajare a forţei;
• reguli de folosire a armelor şi sistemelor de armament;
• reguli de comportament.
Organizarea operaţiilor presupune transmiterea misiunilor
la subordonaţi şi realizarea măsurilor care să ducă
la îndeplinirea prevederilor din plan. Acţiunile militare
desfăşurate au arătat că cei care conduc o misiune trebuie
să fie implicaţi în planificare. Comandanţii forţelor speciale
trebuie să aibă permanent în vedere, pe timpul organizării
acţiunilor, că misiunile, prin natura lor, sunt clandestine,
oferă posibilitatea unor mari răsturnări de situaţii şi succesul
acestora se bazează pe surpriză, siguranţă, îndrăzneală,
precum şi inducere în eroare. În planificarea şi organizarea
operaţiilor psihologice ale forţelor speciale un rol important
îl au reprezentanţii elementelor de sprijin, care trebuie
să fie implicaţi în susţinerea planului de acţiune, pentru
introducerea forţelor în zona de acţiune, sprijin de luptă
şi disimularea acţiunilor.
Operaţiile psihologice, prin natura lor, nu se pot
desfăşura independent de acţiunea unor alte structuri ale
sistemului militar, ci trebuie reciproc coordonate cu acestea
şi sprijinite în funcţie de situaţia creată şi specificul
fiecăreia. Astfel, mesajele şi informaţiile difuzate de
structurile de relaţii publice prin comunicate, conferinţe de
presă sau mass-media militare trebuie să fie în concordanţă
şi sincrone cu temele şi mesajele diseminate în cadrul
campaniilor de operaţii psihologice. Aceeaşi coordonare
trebuie realizată şi cu activităţile structurilor de CIMIC,
datorită contactului nemijlocit al acestora cu principalii
„actori” civili din teatrul de operaţii, „actori” care pot fi
chiar ţintele unor campanii de operaţii psihologice. La
rândul lor, structurile de informaţii-cercetare (J2) trebuie
să asigure specialiştilor în analiza ţintelor sau grupurilor
de audienţă acel volum de date şi informaţii asupra diferitelor
aspecte din teatrul de operaţii. De asemenea, este
necesară o colaborare strânsă şi între forţele de operaţii
psihologice şi unităţile de război electronic, atât pentru
schimbul de informaţii specifice, cât şi pentru executarea
anumitor misiuni de monitorizare sau anihilare a unor
surse de informaţii adverse. Pentru asigurarea respectării
legalităţii, a principiilor şi normelor de drept internaţional
public, a prevederilor dreptului internaţional umanitar, dar
şi a legislaţiei şi cutumelor locale, luptătorii din forţele
speciale în operaţiile psihologice trebuie să ţină seama de
sfaturile şi avizele consilierilor juridici.
Operaţiile psihologice trebuie să aibă în permanenţă
controlul nu numai asupra produselor realizate, dar şi în
ceea ce priveşte diseminarea acestora la nivelul ţintelor.
În acest scop, forţele speciale cu acţiuni psihologice au
nevoie de un anumit arsenal propriu de canale de comunicare
şi mijloace tehnice corespunzătoare. Astfel, pentru
realizarea produselor tipărite este nevoie de capacităţi
„soft şi hard” – tipografii, de preferinţă mobile, capabile
să finalizeze în timp scurt şi de calitate tirajele necesare,
care permit îndeplinirea oportună a misiunii. Totodată,
radioul şi televiziunea joacă un rol important în diseminarea
mesajelor operaţiilor psihologice, iar studiourile,
de preferinţă mobile, trebuie să fie capabile din punct de
vedere al performanţelor tehnice, atât pentru realizarea,
92 IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003