Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

SECURITATE ŞI STRATEGIE MILITARĂ
ţintelor şi ameninţărilor, cercetarea după lovitură);
• operaţii psihologice;
• operaţii informaţionale;
• măsuri împotriva proliferării armelor de nimicire în
masă.
Misiunile colaterale operaţiilor speciale:
• sprijinirea coaliţiei;
• căutare – salvare şi evacuare;
• acţiuni împotriva traficului cu droguri;
• activităţi împotriva mijloacelor explozive;
• asistenţă umanitară în străinătate;
• asistenţă militară;
• activităţi speciale.
Decizia de întrebuinţare a forţelor speciale va fi luată,
în funcţie de situaţia strategică, de către Parlamentul
României, Preşedintele României la propunerea Consiliului
Suprem de Apărare a Ţării, Primul Ministru cu aprobarea
Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, Ministrul
Apărării Naţionale şi/sau Şeful Statului Major General.
În prezent se întreprind demersuri legislative necesare
pentru constituirea, dotarea şi pregătirea forţelor speciale
din România.
2. Operaţiile psihologice
Semnarea de către România a Documentului cadru
de asociere la Parteneriatul pentru Pace, intensificarea
cooperării militare multi şi bilaterale a avut ca efect şi
interoperabilizarea structurilor de acţiuni psihologice din
Armata României cu structurile de operaţii psihologice din
armatele ţărilor membre NATO. În agenda PfP, operaţiile
psihologice apar, pentru prima dată, în 1996, la pregătirea
exerciţiului Cooperative Guard 1997, desfăşurat în Germania.
Ulterior, structurile de operaţiile psihologice din
Armata Română au participat la numeroase exerciţii şi
aplicaţii, atât pe teritoriul naţional, cât şi în afara acestuia,
precum şi la misiuni reale (Albania, aprilie-iulie 1997,
Kosovo, aprilie 2000).
Operaţiile psihologice reprezintă totalitatea măsurilor,
programelor şi activităţilor planificate, destinate să
modifice/schimbe opiniile, atitudinile şi comportamentul
grupurilor ţintă/de audienţă, să contracareze influenţarea
psihologică desfăşurată de inamic şi să menţină la un
nivel dezirabil moralul trupelor şi al populaţiei proprii, în
scopul îndeplinirii obiectivelor urmărite. Doctrina NATO
defineşte operaţiile psihologice ca fiind acele acţiuni planificate
în timp de pace, criză sau război constând în transmiterea
de date şi informaţii selectate asupra unor audienţe
duşmane, aliate sau neutre (guverne, organizaţii, grupuri
de oameni sau anumite persoane) în scopul influenţării
emoţiilor, atitudinilor, percepţiilor, raţionamentelor şi, în
ultimă instanţă, a comportamentului acestuia 2 .
Operaţiile psihologice urmăresc atingerea obiectivelor
politice şi militare ale comandanţilor, simultan cu prevenirea
şi protecţia împotriva unor acţiuni similare ale
adversarului sau duşmanului. Operaţiile psihologice sunt
o componentă esenţială în gama activităţilor politice,
diplomatice, militare, economice şi informaţionale, fiind
desfăşurate în complementaritate cu acestea sau de sine
stătător, ca parte şi în sprijinul operaţiilor militare.
Operaţiile psihologice vizează, prin mesajele şi
informaţiile diseminate, influenţarea emoţiilor, motivaţiilor,
capacitatea de a raţiona obiectiv, precum şi comportamentul
structurilor de conducere, organizaţiilor, grupurilor
umane şi al indivizilor. Ele multiplică eficacitatea
propriilor capacităţi, comunicând direct grupurilor ţintă
ale inamicului: promisiuni, ameninţări cu forţa sau despre
inevitabilitatea represaliilor, condiţiile de capitulare, modul
în care potenţialii dezertori se pot preda în siguranţă,
îndemnuri la sabotaj, la sprijinirea grupurilor de sabotaj,
la sprijinirea grupurilor de rezistenţă şi alte mesaje.
În documentele NATO privind politica operaţiilor
psihologice sunt stipulate patru categorii de astfel de
operaţiuni: 1) operaţii psihologice strategice, desfăşurate
în timp de pace, criză sau război, cu scopul obţinerii
suportului şi cooperării ţărilor prietene sau neutre şi
reducerea voinţei combative şi capacităţii de ducere a
războiului de către ţările ostile sau potenţial ostile; 2)
operaţiile psihologice de consolidare, desfăşurate în timp
de criză sau război, direcţionate asupra populaţiei civile
din zonele aflate sub control, în scopul determinării unui
comportament favorabil obiectivelor acţiunilor militare
proprii; 3) operaţiile psihologice de luptă, planificate şi
desfăşurate ca parte componentă a acţiunilor de luptă, în
scopul creării unei presiuni psihologice asupra forţelor
militare şi civililor aflaţi sub controlul inamicului în zona
respectivă, pentru realizarea obiectivelor operative şi tactice
propuse; 4) operaţiile psihologice în sprijinul păcii,
planificate şi desfăşurate ca parte integrantă a operaţiunii
de pace, în scopul creării unei atmosfere conciliante şi
a unei dorinţe de cooperare în rândul părţilor aflate în
conflict şi a populaţiei civile din zona respectivă, pentru
protecţia forţei de pace şi susţinerea obiectivelor misiunii
acesteia 3 .
Rezumând, scopul general al operaţiilor psihologice
îl constituie gestionarea mediului informaţional, astfel
încât să afecteze procesele decizionale ale inamicului, să
genereze comportamentul dezirabil al grupului ţintă/de
audienţă, concomitent cu asigurarea protecţiei psihologice
a sistemelor de comandă şi control şi a efectivelor proprii.
Îndeplinirea acestui scop se realizează prin transmiterea de
informaţii selectate grupurilor ţintă/audienţă, urmărinduse:
• influenţarea trupelor inamicului (aliaţilor acestuia),
a opiniei publice internaţionale şi a populaţiei din zona de
operaţii militare, în vederea obţinerii unui anumit com-
90 IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003