Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

SECURITATE ŞI STRATEGIE MILITARĂ
Forţele speciale şi operaţiile psihologice
Irina Paula CUCU
Maior Cornel CUCU
Pe parcursul conflictelor contemporane, forţele speciale
şi operaţiile psihologice, utilizate adecvat şi oportun, s-au
dovedit a fi un veritabil multiplicator de forţă şi, totodată,
un factor de influenţă pentru reducerea violenţei şi distrugerii
fizice. Totodată, insuficienta cunoaştere şi înţelegere
greşită a principiilor şi modalităţilor de acţiune proprii
acestui gen de operaţii poate conduce la supra sau subevaluarea
potenţialului lor în detrimentul misiunii generale.
Întrebuinţarea forţelor speciale în operaţiile psihologice
vizează influenţarea opiniilor, emoţiilor, capacităţii de a
gândi raţional, atitudinilor şi, nu în cele din urmă, comportamentului
indivizilor şi grupurilor şi se impune ca un
element primordial al managementului acţiunilor militare
şi vector principal al operaţiilor speciale.
1. Forţele speciale
Lărgirea spectrului de riscuri neconvenţionale, diversificarea
tipologiei crizelor şi conflictelor generează provocări
multiple, care necesită reacţii multidimensionale,
bazate pe mobilitate, diversitate, coerenţă şi complementaritate,
atât în spaţiul intern, cât şi internaţional.
Forţele speciale reprezintă o structură militară instruită
şi dotată astfel încât să poată desfăşura acţiuni de luptă,
clasice şi asimetrice, în condiţii deosebite. Aceste structuri
reprezintă componenta specializată, de intervenţie rapidă,
discretă şi oportună a armatei sau a altei componente a
Sistemului Naţional de Apărare, destinată să execute cu
mare precizie o gamă largă de misiuni cu caracter deosebit,
în deplin secret, în deplin consens cu interesele statului.
Forţele speciale sunt forţe de valoare tactică destinate
îndeplinirii unor misiuni strategice. Ele sunt organizate,
dotate, pregătite şi întrebuinţate în conformitate
cu principiile unei doctrine operaţionale distincte, fiind
conduse de un eşalon de comandă cu atribuţii specifice şi
folosite în acţiuni pe baza unor hotărâri luate la cele mai
înalte niveluri de decizie politico-militară. Personalul
ce încadrează aceste forţe este supus unui proces riguros
de selecţie şi parcurge un program de instruire care
depăşeşte capacităţile militare de bază, în scopul obţinerii
deprinderilor minime impuse de condiţiile de desfăşurare
a operaţiilor speciale. Acest fapt face imposibilă orice
înlocuire imediată sau formare rapidă de personal pentru
forţele speciale.
Forţele speciale sunt încadrate cu efective bine pregătite
şi experimentate, din care cele mai multe persoane
deţin şi îşi menţin un nivel ridicat de instruire în mai multe
specialităţi. Forţele speciale asigură un răspuns militar
la situaţii sau crize ce necesită întrebuinţarea adaptată,
selectivă şi cu precizie a forţei. Ele sunt concepute pentru
„acţiuni chirurgicale” care să limiteze sau să evite pierderi
colaterale. Forţele speciale sunt structuri „gata de luptă
permanent”, apte de a fi întrebuinţate independent, în
orice moment, la pace, în situaţii de criză sau la război şi
numai în anumite situaţii sunt întrebuinţate în colaborare
cu forţele speciale.
Forţele speciale 1 , de regulă, cuprind:
• o structură de nivel strategic prin care se exercită
conducerea;
• o componentă terestră care cuprinde: subunităţi de
cercetare, paraşutişti, vânători de munte, apărare NBC,
transmisiuni, operaţii imagologice, operaţii psihologice,
logistică;
• o componentă aeriană care cuprinde: avioane de
transport, elicoptere multirol, avioane de bombardament;
• o componentă navală care cuprinde: subunităţi de
scafandri incursiune, scafandri deminori, nave de transport.
Misiunile de bază ale forţelor speciale sunt:
• acţiuni directe;
• combaterea terorismului (acţiuni defensive sau antiteroriste,
acţiuni ofensive sau contrateroriste - salvarea
ostaticilor, recuperarea unor materiale sensibile deţinute de
organizaţii teroriste, atacarea infrastructurii acestora);
• asistenţă şi sprijin în străinătate (sprijinul şi asistarea
naţiunii-gazdă din punct de vedere militar, asigurarea
securităţii populaţiei, instruirea unor unităţi ale naţiunii
gazdă pentru acţiuni antiteroriste);
• acţiuni de luptă neconvenţionale (lupte de gherilă,
subversiunea, sabotajul, sprijinirea reţelei de evadare şi
eliberare);
• cercetare specială (cercetarea mediului, cercetarea
armată, patrularea de coastă şi interdicţia, estimarea
IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003
89