Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

SECURITATE ŞI STRATEGIE MILITARĂ
organizatorice, dar mai ales a conducerii acestora,
reprezintă un efect al profesionalizării jandarmeriei. În
esenţă, creşterea eficacităţii activităţii unor structuri este
condiţionată de existenţa şi manifestarea permanentă şi
constantă a următorilor factori: operativitate în îndeplinirea
atribuţiilor de serviciu, atât la nivelul conducerii,
cât şi la cel al executanţilor. Atunci când o conducere
este formată din profesionişti, cu o înaltă pregătire şi
experienţă, iar la nivelul execuţiei sunt tot profesionişti,
timpul afectat pregătirii unor activităţi se reduce simţitor,
iar energia fizică şi psihică se consumă în mod util,
atenţia şi voinţa sunt orientate spre soluţionarea optimă
a situaţiilor ivite în cadrul misiunilor şi nu spre explicarea
manierei de rezolvare a unor situaţii posibile şi/sau
motivarea participanţilor. Întotdeauna un profesionist
într-un domeniu de activitate este prin definiţie motivat,
pe de o parte, şi ştie ce are de făcut într-o situaţie dată,
cunoaşte cum trebuie acţionat într-o împrejurare anume,
este conştient de răspunderile ce-i revin şi limitele de
conduită pe care i le impune legea într-un caz sau altul,
pe de altă parte. În acelaşi timp, un profesionist nu-şi
consumă timpul, propriu şi pe cel al colegilor, cu discuţii
sau dezbateri inutile despre ce trebuie executat şi în ce
modalitate, ci acţionează efectiv pe baza cunoştinţelor şi
experienţei anterioare. În acest mod apare şi se manifestă
concret operativitatea în pregătirea şi derularea unei
activităţi specifice; flexibilitate în conceperea, organizarea
şi desfăşurarea concretă a unor activităţi specifice jandarmeriei.
Acest factor presupune formarea şi manifestarea,
atât la nivel individual (conducător şi executant), cât şi
la nivel de grup, a capacităţii de adaptare rapidă şi mai
ales fără disfuncţionalităţi majore la situaţiile inedite ivite
pe timpul îndeplinirii misiunilor încredinţate. În ceea ce
priveşte existenţa unor situaţii caracterizate prin noutate,
prin ceva neaşteptat şi uneori neobişnuit, complet diferit
de misiunile anterioare, în activitatea jandarmeriei este un
fapt comun, de o frecvenţă supărătoare. Un profesionist,
întotdeauna, însă, va şti să răspundă prompt şi cu cât mai
puţine erori oricăror provocări din partea caracterului şi
conţinutului unei misiuni sau a alteia. Aceasta întrucât el
are atât pregătirea teoretică (deci poate să-şi explice şi să
înţeleagă corect aproape toate faptele, evenimentele şi
fenomenele în care este implicat, în calitate de jandarm),
cât şi experienţa necesară (are deprinderile specifice
profesiei de jandarm formate şi consolidate, posedă la un
înalt nivel aptitudinile speciale proprii meseriei pe care
o practică, iar în multe privinţe a ajuns la crearea unor
automatisme) adaptării optime la orice situaţie apărută
brusc pe durata executării misiunilor încredinţate. Cele
afirmate sunt deopotrivă valabile pentru personalul cu
funcţii de conducere, cât şi pentru cei ce îndeplinesc
sarcini de execuţie. În plus, flexibilitatea este necesară
oricărui jandarm profesionist, dacă se are în vedere că
acesta poate acţiona atât în cadrul unui grup mai mare,
cât şi ca membru al unui microgrup (2-3 persoane). De
asemenea, flexibilitatea este necesară şi dacă se are în
vedere faptul că misiunile jandarmeriei sunt într-o strictă
legătură cu oamenii, cu semenii lor, cu alte cuvinte, iar pe
aceştia, chiar dacă comit încălcări ale prevederilor legale,
legea îi apără. Prin urmare, comportamentul jandarmului
aflat în misiune se cere să fie întotdeauna flexibil, adică
adaptabil, oportun şi optim la caracteristicile situaţiei în
care este implicat. Altfel spus, comportamentul său se cere
să fie întotdeauna în deplin consens cu prevederile legale,
dar şi cu conduita (actele, acţiunile şi activităţile) celor
care constituie „adversarul” în acel moment; creativitatea,
manifestată prin inventivitate, ingeniozitate şi imaginaţie.
Pentru un adevărat profesionist a fi inventiv, ingenios şi
a avea o imaginaţie constructivă, pe timpul pregătirii,
dar mai ales al îndeplinirii unei misiuni, trebuie să fie o
caracteristică definitorie, un atribut fără de care nu are ce
căuta într-o astfel de instituţie care lucrează cu oameni
şi pentru oameni, iar de cele mai multe ori sub presiunea
timpului (de regulă, acesta este foarte scurt). De aceea,
poate la selecţia persoanelor doritoare să devină jandarmi,
ar trebui să se apeleze, într-o şi mai mare măsură decât
până acum, la teste psihologice care să evidenţieze nivelul
creativităţii acestora.
Creşterea motivaţiei intrinseci pentru îndeplinirea misiunilor
încredinţate este un alt efect benefic al accentuării
profesionalizării jandarmeriei ca instituţie. Există două
tipuri de motivaţie a activităţii individuale şi de grup
şi anume: motivaţie intrinsecă şi motivaţie extrinsecă 3 .
Motivaţia extrinsecă acţionează prin furnizarea de „argumente”
exterioare, adică prin obligarea individului sau
grupului uman de a îndeplini o misiune sau alta, fie prin
apel la recompense, fie la pedepse. De regulă, o asemenea
motivaţie se foloseşte la începutul carierei, când cel în
cauză nu cunoaşte principalele solicitări ale profesiei de
jandarm, nu ştie care sunt obligaţiile şi drepturile sale,
nu şi-a însuşit cutumele grupului uman al cărui membru
a devenit. Motivaţia intrinsecă, forma cea mai înaltă a
motivaţiei umane, se naşte atunci când activitatea, rolul
profesional, cu care interacţionează persoana respectivă,
devine el însuşi o necesitate. O astfel de motivaţie
condensează în sine trebuinţa de activitate a celui în cauză,
valorizarea pozitivă a activităţii cu care se ocupă el şi
conştiinţa importanţei sociale a profesiei practicate. Astfel,
un jandarm profesionist ştie că satisfacerea trebuinţelor
sale – de la cele biologice la cele de securitate socială –,
împlinirea intereselor, aspiraţiilor şi idealurilor sale sunt
puternic dependente de practicarea ireproşabilă a actualei
profesii. Aceasta din urmă este, de regulă, sursa veniturilor
necesare subzistenţei personale şi membrilor familiei
sale, ceea ce a constituie, într-un fel, încă un argument în
favoarea motivaţiei intrinseci.
IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003
83