Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

SECURITATE ŞI STRATEGIE MILITARĂ
operaţiuni psihologice susţinute, folosind mijloacele
electronice (radioul şi/sau televiziunea) şi tipărite (manifeste).
Situaţia din zonă va dicta modul în care forţele
vor fi dislocate, acţiunile diplomatice şi coordonarea
cu autorităţile locale reducând opoziţia şi manifestările
împotriva acesteia. Totuşi, acolo unde intrarea forţelor
poate întâmpina opoziţie, acestea vor executa o acţiune în
forţă, pentru a-şi asigura poziţia. Obiectivele iniţiale sunt
porturile, aeroporturile şi staţiile de cale ferată, pentru a
uşura constituirea rapidă a forţei. Natura ameninţării şi
misiunea vor determina forţele necesare pentru o dislocare
prin luptă.
Forţele aeriene şi navale execută operaţiuni pentru
asigurarea protecţiei poziţiilor forţelor terestre şi pentru
a asigura condiţiile pentru stabilirea, securitatea şi extinderea
poziţiilor. Aceste operaţii cuprind raiduri, interdicţii,
sprijinul aerian apropiat, supravegherea, cercetarea şi
patrularea de coastă.
c) Extinderea poziţiilor. În această fază forţele speciale
îşi extind misiunile pentru a obţine informaţii asupra dispozitivelor
beligeranţilor. Statele majore continuă să-şi
actualizeze informaţiile asupra zonei şi să-şi revizuiască
evaluările asupra cerinţelor operaţionale. Timpul necesar
pentru constituirea Forţei multinaţionale depinde
de capacităţile porturilor, aeroporturilor, căilor ferate,
de structura de transport, de capacităţile de staţionare,
susţinere şi integrare şi de sprijinul naţiunii gazdă.
Operaţiile aeriene şi navale continuă şi pot cuprinde
înfiinţarea şi impunerea unor zone de excludere.
d) Impunerea mandatului. În această fază sunt impuse
prevederile mandantului. În funcţie de ameninţare şi de
cooperarea dintre beligeranţi, forţa de impunere execută
operaţiuni pentru a-i obliga pe aceştia să se dezangajeze
şi să se retragă. Aceasta poate implica prezenţa forţei,
demonstraţii de forţă, acţiuni militare clasice, întrunite şi
integrate, combinate cu cele speciale. Obiectivul este de
a înfiinţa o zonă tampon (BUFFER ZONE – BZ) sau o
zonă demilitarizată (DEMILITARIZED ZONE - DMZ)
între beligeranţi. Pe măsură ce forţele se dezangajează şi
se retrag, liniile de demarcaţie vor fi marcate, pentru a
identifica limitele dintre părţi. Spaţiul rezultat între acestea
constituie BZ. Dacă părţile beligerante nu arată nici
un semn de consimţământ pentru formarea BZ, forţa de
impunere a păcii o va crea prin acţiuni de luptă armată.
Pentru aceasta, comandantul forţei de impunere va lua în
considerare dispunerile forţelor beligerante şi avantajele
sau dezavantajele teritoriale, ca şi consideraţiile istorice
sau culturale. Chiar şi după stabilizarea situaţiei, părţile
beligerante pot încă manifesta animozitate una faţă de
cealaltă şi, poate, chiar faţă de forţa de pace. În plus,
alte organizaţii sau fracţiuni ar putea să nu recunoască
acordul. De aceea, forţa PE trebuie să rămână pregătită
pentru a se angaja în luptă. Acţiunile militare pot implica
monitorizarea respectării acordurilor de către părţile beligerante
şi a prevederilor unui mandat, a constrângerilor şi
limitărilor ce privesc această activitate. Negocierile pot,
eventual, transforma BZ într-o DMZ, dacă se menţionează
în acordul oficial. DMZ sunt create pentru a neutraliza
activităţile şi ocupaţiile militare din anumite regiuni. În
general, DMZ este o zonă revendicată de două sau mai
multe părţi din conflict sau acolo unde controlul deţinut de
una din părţi ar reprezenta o ameninţare pentru celelalte.
Graniţele unei DMZ sunt definite prin linii de demarcaţie.
Aceste graniţe trebuie să fie uşor de recunoscut. Spaţiul
aerian aparţinând DMZ este, de asemenea, demilitarizat
şi este interzis avioanelor părţilor beligerante.
Operaţiunile de securitate, cum ar fi mascarea, patrularea
de recunoaştere şi de luptă, cordonul, căutarea şi
stabilirea de puncte de verificare şi blocaj, cu scopul de a
controla mişcarea în interiorul BZ sau DMZ, se execută
pentru a menţine separaţia dintre părţile beligerante.
Acţiunile forţei PE pot include: oprirea forţată a
violenţei părţilor beligerante; dezarmarea şi încartiruirea
părţilor beligerante; sprijin acordat autorităţilor locale
în menţinerea legii şi ordinii; oprirea violenţei prin
ameninţări credibile.
c) Tranziţia şi redislocarea. Un plan eficient pentru
PEO va include condiţiile pentru o eventuală extracţie a
forţelor. Când părţile beligerante sunt de acord cu încetarea
focului, printr-o oprire a focului sau un armistiţiu, se va
pregăti predarea operaţiunii unei forţe de menţinere a
păcii. Pe măsură ce acordul prinde contur şi situaţia se
stabilizează, comandantul forţelor de impunere a păcii va
începe o retragere pe etape a personalului şi tehnicii de
luptă, care ar putea ajuta la slăbirea tensiunilor.
PEO sunt planificate şi executate ca orice altă operaţiune
de luptă. Cheia succesului o reprezintă forţele disciplinate,
pregătite şi bine conduse care pot executa PEO
sub ROE. ROE, din cadrul PEO, sunt mai puţin restrictive
decât cele de PKO, dar mai restrictive decât cele aplicate
în război. Obiectivul final al PEO şi, în general al PO, este
de a crea condiţiile pentru o pace durabilă.
3. FIZIONOMIA ACŢIUNILOR DESFĂŞURATE
ÎN OPERAŢIILE DE CONSTRUCŢIE
ŞI REALIZARE A PĂCII
Operaţiile de construcţie şi realizare a păcii reprezintă
efortul de a promova securitatea umană în societăţile
marcate de conflict. Scopul acestora este de a întări capacitatea
autorităţilor din zonele de conflict, de a rezolva
criza fără a recurge la violenţă.
Realizarea păcii poate să includă asigurarea de bune
oficii, medierea, concilierea şi acţiuni cum ar fi izolarea
diplomatică şi impunerea de sancţiuni 15 . Acest tip de ope-
76 IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003