Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

SECURITATE ŞI STRATEGIE MILITARĂ
atribuită comandantului forţei, dar gradul de control este
în general mai mic decât cel exercitat în cadrul aranjamentului
de naţiune conducătoare.
2.7. Consideraţii asupra planificării
Procesul de planificare pentru PEO este acelaşi ca
pentru orice altă operaţiune de luptă şi începe cu analiza
detaliată a misiunii. Forţele PE sunt, de obicei, angajate în
concordanţă cu un plan detaliat de campanie care cuprinde
scopul final şi un plan de transfer al responsabilităţilor.
a) Analiza misiunii. Procesul de analiză a misiunii
este la fel de necesar în planificarea PEO ca şi în planificarea
operaţiilor de război. Totuşi, în cadrul PEO,
există sensibilităţi crescute privind factorii politici şi constrângerile.
Obiectivele statuate în mandatele operaţiunilor
ONU sunt menţinerea sau restaurarea păcii sau ordinii
internaţionale.
b) Culegerea de informaţii are ca scop sprijinul PEO
prin proceduri similare celor folosite în război. Totuşi, pe
lângă indicatorii standard de ameninţare şi ordinele de
operaţii, trebuie pus accent pe determinarea cauzelor problemelor
şi pe acei factori care îi pot ajuta pe comandanţi
să influenţeze comportarea beligeranţilor. Exemple de
ţinte privind culegerea de informaţii sunt: liderii părţilor
aflate în conflict şi motivele lor; factorii politici interni şi
externi; economia; populaţia civilă, inclusiv nivelul de
sprijin probabil al acesteia pentru PEO; istoria conflictului;
relaţiile etnice; factorii culturali şi religioşi; contextul
politico-militar al graniţelor zonei operaţionale, cum ar
fi: forţele de poliţie, paramilitare, grupurile teroriste şi
organizaţiile ce acţionează în zona operaţională.
Comandantul PEO va avea nevoie de informaţii care
să anticipeze orice deteriorare a situaţiei sau reluare a
ostilităţilor. De aceea, acţiunea de culegere a informaţiilor
trebuie să fie cuprinzătoare, precisă şi oportună.
c) Sprijinul de foc. Principiile planificării sprijinului
cu foc sunt aceleaşi atât în PEO, cât şi în război. Totuşi, în
cadrul PEO, sprijinul cu foc este restrâns pentru a reduce
la minim pagubele colaterale prin folosirea muniţiilor
ghidate şi mijloacelor de sprijin cu foc de precizie. Obiectivul
este de a obliga sau constrânge părţile în conflict să
dezangajeze, să se retragă şi să se supună mandatului. De
aceea, sprijinul cu foc ar putea fi folosit mai mult pentru
a ameninţa părţile beligerante decât pentru distrugerea
ţintelor.
d) Logistica în PEO este aceeaşi ca în acţiunile militare
clasice. Execuţia, mai ales acolo unde au loc lupte,
poate complica executarea aprovizionărilor de către alte
entităţi decât cele militare, cum ar fi ONU, NGO şi PVO.
Ulterior, cererile de hrană, apă, cazare, control al mişcării,
preocupări privind siguranţa şi mediul, materiale şi servicii
pot creşte substanţial peste necesarul forţei, dacă un număr
mare de refugiaţi ori persoane dislocate trebuie sprijinite
până când operaţiile umanitare sunt pe deplin refăcute.
e) Echipamentul special. Echipamentele superioare
de navigaţie, senzori şi comunicaţie asigură forţelor
participante un avantaj distinct în majoritatea, dacă nu
în toate PEO. Echipamentul neletal, muniţiile şi armamentul
pot spori semnificativ flexibilitatea răspunsului
comandantului către beligeranţi. Echipamentele cum ar
fi: furtunuri, bariere, tunuri cu apă pot fi obţinute pe plan
local. Armamentul şi muniţiile neletale asigură un răspuns
acceptabil ameninţărilor de nivel redus faţă de folosirea
forţei militare convenţionale.
f) Regulile de angajare (ROE) , bine concepute, clar
statuate şi general difuzate, pot face diferenţa dintre succesul
sau eşecul în PSO. Regulile de angajare în PEO
sunt, de obicei, mai puţin restrictive decât în operaţiile de
menţinere a păcii, dar mult mai restrictive decât în război.
Acestea sunt concepute pentru a abilita forţa de impunere
să-şi îndeplinească misiunile fără pagube colaterale în
rândurile civililor sau infrastructurii civile.
g) Protecţia forţei. Înaintea dislocării, tot personalul
trebuie informat asupra nivelului de ameninţare. Sunt necesare
antrenamente privind reacţia forţelor la ameninţările
specifice zonei de operaţii.
h) Mobilitatea şi capacitatea de supravieţuire. Pentru
asigurarea unei forţe mobile şi cu mare capacitate de
supravieţuire, forţe de geniu şi de apărare NBC asigură
sprijinul esenţial pe timpul operaţiei.
2.8. Desfăşurarea operaţiei 14
Planificarea desfăşurării operaţiei este aceeaşi ca
pentru operaţiile de luptă, dacă acestea pot avea loc.
Stabilirea de faze pentru PEO asigură structura de
execuţie pentru planificarea de stat major. Aceste faze
şi succesiunea lor pot fi diferite pentru unele PEO, dar
asigură un punct de pornire pentru procesul de planificare
a angajării.
a) Pregătirea şi dislocarea. Pregătirea şi dislocarea
pentru PEO diferă în funcţie de specificul misiunii şi
de distanţa de parcurs până în zona de operaţii. Ambele
operaţiuni implică o planificare riguroasă a compunerii
forţelor, tehnicii şi materialelor. Analiza misiunii, forţele
disponibile şi alţi factori vor influenţa deciziile de dislocare.
b) Stabilirea de poziţii. În această fază se asigură securitatea
şi pregătirea zonei operaţionale de către forţele
speciale. Activităţile acestora sunt: contacte cu agenţii
internaţionale, armata locală, organizaţiile paramilitare
şi autorităţile civile; supravegherea punctelor de intrare
planificate; executarea de operaţiuni pentru a reduce
riscul asupra forţei în funcţie de ROE şi SOFA admise;
pregătirea populaţiei privind introducerea pe poziţii prin
IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003
75