Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

SECURITATE ŞI STRATEGIE MILITARĂ
disciplina şi moralul trebuie luate în considerare cu
atenţie. Provocarea comandantului PEO şi a statului major
este reprezentată de constituirea unei forţe capabile de
operaţiuni ofensive coordonate şi susţinute.
2.4. Personalul şi forţele pentru impunerea păcii
Culegerea permanentă de informaţii şi analiza detaliată
a misiunii constituie bazele pentru determinarea structurii
şi compoziţiei forţei. Comandantul forţei va avea
autoritatea de a folosi întreaga gamă de capacităţi de
luptă pentru îndeplinirea obiectivelor misiunii şi pentru
protecţia forţei.
2.5. Misiunile de impunere a păcii 13
PEO pot cuprinde impunerea de sancţiuni şi zone de
excludere, protecţia asistenţei umanitare (humanitarian
assistance - HA), operaţii de reinstaurare a ordinii şi
separarea cu forţa a părţilor aflate în conflict.
a) Impunerea de sancţiuni cuprinde o gamă largă
de misiuni posibile. Comandanţii trebuie să înţeleagă
că acţiunile de impunere a sancţiunilor, chiar dacă sunt
aprobate de Consiliul de Securitate al ONU, au fost mereu
considerate acte de război şi trebuie să-şi posteze forţele
ca atare. Aceasta poate cuprinde: restrângerea fluxului
de bunuri prin graniţele internaţionale; confiscarea sau
distrugerea importurilor sau exporturilor neautorizate;
interzicerea mişcărilor forţelor militare sau a proviziilor;
impunerea de zone de interdicţie aeriene, terestre sau maritime;
garantarea dreptului de mişcare sau de trecere.
Un exemplu este operaţia ,,PROVIDE COMFORT” din
1991, prin care forţele SUA au protejat kurzi din nordul
Irakului, creând o zonă de interdicţie aeriană.
b) Forţele de impunere a păcii pot fi însărcinate să
asigure protecţia pentru asistenţa umanitară. Această
misiune ar putea include protecţia pentru agenţiile nonguvernamentale
(NGO) şi private (PVO) şi a personalului
militar care asigură HA. Asemenea protecţie poate
cuprinde înfiinţarea de zone de bază sigure (de obicei
porturi sau aeroporturi), protecţia drumurilor sau coridoarelor
de transport al ajutoarelor şi protecţia locurilor
de distribuţie. Dacă părţile în conflict se opun livrării de
ajutoare de către NGO, PVO sau alte agenţii, forţele de
pace pot livra ajutoarele asigurând transportul aerian sau
o altă formă de sprijin logistic către operaţiile umanitare.
De exemplu, pe timpul desfăşurării misiunii din Somalia,
forţele au asigurat protecţia de la ridicarea ajutoarelor din
porturi şi aeroporturi la locurile de distribuire.
c) Operaţiunile de reinstaurare a ordinii sunt executate
pentru a opri violenţa şi a sprijini, reinstaura sau înfiinţa
autorităţile civile. În timpul operaţiunii ,,UPHOLD DE-
MOCRACY” din Haiti, forţele SUA (ca parte a forţei
multinaţionale autorizate de Consiliul de Securitate ONU
- Rezoluţia 940) au confiscat arme, au neutralizat sau
reţinut elemente de ameninţare, au asigurat securitatea şi
au asistat instruirea noii forţe de poliţie înainte de transferarea
securităţii pe termen lung către ONU.
d) Separarea cu forţa a părţilor aflate în conflict.
Această misiune presupune cel mai înalt risc în PEO.
Separarea cu forţa poate implica reducerea capacităţii
combatante a uneia sau mai multora dintre părţile aflate în
conflict. De obicei, forţa de impunere a păcii îşi va rezerva
dreptul de a folosi prima capabilităţile militare. Forţele
ce execută separarea cu forţa necesită capacităţi ofensive
superioare, ca şi sprijin de luptă (CS) şi servicii de sprijin
de luptă (CSS). Scopul este de a forţa părţile beligerante
să se dezangajeze, să se retragă şi, ulterior, să înfiinţeze o
zonă tampon sau o zonă demilitarizată.
e) Executarea de operaţiuni de reţinere/replasare. Dacă
PEO necesită separarea forţată a părţilor beligerante (ca
în paragraful d), atunci vor fi necesare executarea acestor
operaţiuni, cum ar fi capturarea sau reţinerea, de către
personalul forţelor de pace, a anumitor persoane din cadrul
beligeranţilor. În funcţie de tipul conflictului ce rezultă din
separarea forţată, vor fi necesare misiuni pentru reţinerea
prizonierilor de război şi/sau a civililor sau refugiaţilor
şi/sau a civililor dislocaţi. Forţele responsabile pentru
conducerea operaţiunilor de reţinere/replasare trebuie
să asigure dislocarea în zonă a mijloacelor CSS pentru
sprijinul acestora.
2.6. Comanda şi controlul
În majoritatea cazurilor, PEO oglindesc operaţii militare
convenţionale şi au majoritatea caracteristicilor C2.
Atât pentru operaţiunile unilaterale, cât şi multinaţionale,
forţele vor fi probabil structurate sub forma unei unităţi
de tip CJTF. Compunerea forţelor din cadrul CJTF va
depinde de misiune, obiective politice şi tip de ameninţare.
Pentru operaţiunile multinaţionale, forţele PEO pot opera,
fie sub o naţiune conducătoare, fie sub un aranjament C2
paralel. Astfel:
- în cadrul aranjamentului C2 de naţiune conducătoare,
comandantul unei naţiuni direcţionează sau conduce
partenerii multinaţionali pentru îndeplinirea misiunii PE.
Naţiunea conducătoare asigură, de obicei, comandantul
forţei, statul major, preponderenţa forţelor, sistemele de
comandă, control, comunicaţii şi sistemele de calculatoare
pentru controlul operaţiilor. Acest ajutor desăvârşeşte
unitatea comenzii şi asigură înţelegerea reciprocă a mandatului
de către toţi partenerii;
- în cadrul aranjamentului de comandă paralelă, un comandant
de forţă este ales de către organizaţia finanţatoare.
Statul major este alcătuit conform necesităţilor de la faţa
locului. Comanda operaţională a forţelor de pace este
74 IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003