Impact strategic nr.6-7 - Centrul de Studii Strategice de Apărare şi ...

SECURITATE ŞI STRATEGIE MILITARĂ
forţei de menţinere a păcii, având capacitatea ,,să realizeze
prezenţa, extinderea, continuitatea şi dominaţia în teren,
să susţină în orice moment toată gama de acţiuni militare,
necesare îndeplinirii scopului propus” 6 . Pentru a ataca
coeziunea şi voinţa de luptă a adversarilor (beligeranţilor),
componenta terestră aplică trei modalităţi acţionale în
desfăşurarea operaţiilor 7 : descoperirea; fixarea; lovirea.
Descoperirea presupune localizarea, identificarea şi
evaluarea adversarilor sau beligeranţilor.
Fixarea constă în angajarea adversarilor sau beligeranţilor
şi interzicerea realizării scopurilor acestora,
asigurând, în acelaşi timp, pentru trupele proprii, condiţii
necesare trecerii la neutralizarea lor.
Lovirea presupune folosirea nemijlocită a capacităţii
tuturor forţelor şi mijloacelor în vederea îndeplinirii misiunilor
şi realizării scopurilor operaţiei.
Principala caracteristică a acestor forţe trebuie să fie
compatibilitatea şi interoperabilitatea operaţională cu
structurile NATO şi partenere. Marile unităţi şi unităţile
din cadrul componentei terestre a operaţiei desfăşoară
misiuni cu specific militar şi non-militar 8 . Misiunile cu
specific militar pot fi: separarea forţelor; supravegherea
respectării şi aplicării înţelegerilor; supravegherea retragerilor;
stabilirea zonei de interzicere a armamentului
şi tehnicii militare; patrularea în zona aflată în dispută;
inspectarea instalaţiilor şi vehiculelor pentru depistarea
depozitării sau transportului ilegal de armament; stabilirea
culoarelor de circulaţie de-a lungul zonelor de încetare
a focului; dislocarea preventivă a forţelor; observarea,
monitorizarea şi supervizarea zonelor de separaţie şi a
acţiunilor forţelor aflate în conflict; stabilirea de zone
sigure; interpunerea între forţele aflate în conflict; garantarea
sau interzicerea libertăţii de mişcare; demobilizarea
forţelor aflate în conflict; asistenţa militară; impunerea
de sancţiuni; evacuarea necombatanţilor; protecţia obiectivelor
vitale în zona de responsabilitate; repararea
podurilor şi căilor de comunicaţie; monitorizarea schimburilor
de prizonieri; protecţia şi supravegherea taberelor
de refugiaţi şi alte misiuni.
Separarea forţelor este forma tipică a operaţiilor de
menţinere a păcii care implică poziţionarea forţelor de
pace între părţile aflate în conflict cu asentimentul acestora.
Separarea forţelor prin interpunere conduce, de la o
suprafaţă de separare, la crearea unei zone tampon.
Supravegherea respectării şi aplicării înţelegerilor
se realizează când acordul de încetare a focului între
beligeranţi a fost realizat. Un astfel de acord va implica:
crearea de zone tampon; înţelegeri asupra dispozitivului de
dispunere a forţelor părţilor; restricţii de valoare a forţelor;
restricţii cantitative ale armamentului şi tehnicii; monitorizarea
înţelegerii de încetare a focului între părţi.
Supravegherea retragerilor implică supravegherea
planului de destructurare a forţelor convenit de părţile
în conflict şi monitorizarea retragerilor, de către forţele
de pace, în termenii înţelegerii la care au aderat toate
părţile.
Misiunile cu specific non-militar la care pot participa
marile unităţi şi unităţile din cadrul forţelor terestre sunt de
factură umanitară, astfel: servicii medicale; aprovizionare
cu apă, alimente şi alte materiale a refugiaţilor sau a celor
blocaţi, izolaţi şi aflaţi sub ameninţarea forţelor înarmate;
facilitarea restabilirii activităţilor normale în teritoriile
unde au avut loc conflicte.
Algoritmul general de acţiune al forţelor terestre este
următorul: separarea părţilor în conflict şi crearea zonei
tampon şi de limitare a armamentelor; împiedicarea conflictului
armat dintre părţi; menţinerea legii şi ordinii şi
operaţii de ajutor umanitar 9 . Pentru îndeplinirea acestui
algoritm de acţiune, în condiţiile particulare concrete ale
zonei, forţele terestre vor folosi ca procedee de acţiune
observarea, patrularea, controlul traficului (deplasării),
controlul materialelor, paza locurilor vulnerabile (zonelor
tensionate), evidenţierea prezenţei forţei în zonă, controlul
zonei ocupate, legătura între forţele în conflict, negocieri,
activităţi umanitare şi economice, escorta convoaielor şi
escorta personalităţilor.
Marile unităţi şi unităţile din forţele terestre îndeplinesc
misiunea de supraveghere a zonei de responsabilitate
repartizată din zona tampon, organizând: posturi de observare,
posturi de control fixe sau mobile şi patrule.
B. Forţele aeriene sunt componenta destinată să
desfăşoare acţiuni specifice, independent sau în sprijinul
celorlalte categorii de forţe, pentru îndeplinirea scopurilor
operaţiei.
Misiunile pe care le pot îndeplini sunt următoarele 10 :
a. Forţele de aviaţie: patrulare; poliţie aeriană; acoperire
aeriană şi însoţire pe traiect; sprijin aerian apropiat;
supraveghere şi cercetare aeriană; împrăştiere de manifeste;
transport aerian.
b. Forţele de radiolocaţie: supravegherea permanentă a
spaţiului aerian în graficul stabilit de comandantul componentei
aeriene din CJTF; asigurarea cu date de radiolocaţie
a centrului de operaţii aeriene.
c. Forţele de apărare antiaeriană: protecţia antiaeriană
a dispozitivelor forţei de menţinere a păcii (punctelor de
comandă/conducere, raioanelor de dispunere/acţiune,
bazelor logistice şi a altor obiective importante din zona
de operaţii).
C. Forţele navale ,,pot fi implicate cu personal specializat
sau cu sprijin logistic – nave logistice, nave spital
– cu baza pe mare, atât pentru misiuni de observare, cât
şi pentru misiuni de interpunere între forţele navale ale
beligeranţilor sau pentru sprijinul de pe mare al forţelor
terestre de interpunere” 11 .
2. FIZIONOMIA ACŢIUNILOR DESFĂŞURATE
72 IMPACT STRATEGIC nr. 1-2/2003